Bazele Comunicarii

OBIECTIVUL CURSULUI:

nelegerea importanei comunicrii n viaa cotidian, personal i profesional;

sesizarea principalelor componente i mijloace ale procesului de comunicare;

relevarea tipurilor eseniale de comunicare;

aprofundarea principiilor deontologice care trebuie urmate n comunicare (vezi program analitic).Tema 1. Comunicarea uman. Noiuni generale1. Ce este comunicarea? Provenit de la latin la proto-romna, lat. communicare a fost mostenit sub forma a cumineca, avnd sensul de a se mpartasi (n acceptia ritualului crestin). ntelesul exista i n latina trzie, unde a dat nastere lui excommunicare, adica a opri de la mpartasanie - ceea ce echivala cu excluderea din comunitatea religioasa. Iata cum pentru pentru noi, romnii, sensul originar al comunicarii este deopotriva profan si sacru: comunicarea sta la baza organizarii sociale, mijlocind raporturile orizontale dintre oameni, dar angajnd si aspiratiile lor verticale, ntr-o miscare ascensionala catre planurile superioare ale existentei.

Cnd trebuie sa defineasca comunicarea, majoritatea vorbitorilor se gndesc la a aduce la cunostinta, a da de stire sau a informa.

Comunicarea nteleasa ca proces are la baza patru componente fundamentale: emitatorul,

canalul, informatia si receptorul. Esenta procesului consta din transferul sau trimiterea informatiei de la receptor la emitator. Acest model elementar trebuie nsa extins deoarece comunicarea nu se ncheie niciodata cu simpla preluare sau receptare a informatiei. n primul rnd nu trebuie omisa circulatia informatiei si n sens invers (feed-back), deoarece comunicarea nu se realizeaza dect n vederea obtinerii unui raspuns. n al doilea rnd, comunicarea este un proces intentional: emitatorul transmite receptorului o informatie prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului. n al treilea rnd, toata aceasta desfasurare de forte nu s-ar dovedi pe deplin eficienta daca nu s-ar acorda importanta att codajului ct si decodajului mesajului transmis. n al patrulea rnd, nu trebuie ignorata nici posibilitatea aparitiilor unor erori de codare sau decodare, precum si imixtiunea unor factori perturbatori. Toate aceste elemente vor diminua reusita comunicarii. Privita ca un act de punere n relatie a emitatorului cu receptorul, comunicarea poate fi nteleasa drept ansamblul proceselor fizice si psihologice prin care se efectueaza operatia punerii n relatie cu una sau mai multe persoane n vederea obtinerii unor anumite obiectiv2. Principiile comunicarii Unele din cele mai recente principii ale comunicarii au fost formulate de reprezentantii Scolii de la Palo Alto, care au tinut sa le confere o aura de rigurozitate numindu-le axiome ale comunicarii:

Comunicarea este inevitabila.

Comunicarea se dezvolta n planul continutului si cel al relatiei.

Comunicarea este un proces continuu si nu poate fi abordat n termeni de cauza-efect sau stimulreactie.

Comunicarea are la baza vehicularea unei informatii de tip digital si analogic.

Comunicarea este un proces ireversibil.

Comunicarea presupune raporturi de putere ntre participanti.

Comunicarea implica necesitatea acomodarii si ajustarii comportamentelor.3. Unitati si caracteristici ale comunicarii

Mesajul este unitatea de baza a comunicarii, situat de fapt la intersectia dintre comunicare si reprezentarea realitatii. El poate fi alcatuit din cuvinte scrise sau rostite, imagini vizuale, muzica, zgomote, semne, simboluri, culori, gesturi etc.

Suportul fizic al mesajului este oferit de canal, care ndeplineste i functia de cale de transport sau distributie a mesajului.

Dimensiunea originalittii mesajului este data de informatie. Sub aspect cantitativ, informatia poate fi masurata att n momentul emiterii ct si n momentul receptarii, astfel ca se poate determina n ce masura un mesaj conine sau nu mai multa informatie dect alt mesaj. Din dorina de a asigura exactitatea mesajului, emitatorul poate fi preocupat de emiterea unei mai mari cantitati de informatie dect ar fi necesar n mod normal.

Efectele comunicarii pot fi de natura cognitiva, afectiva sau comportamentala si nu trebuie confundate cu raspunsurile receptorului mesajului.

Raspunsul este un mesaj returnat de receptor ca reactie la stimulul expediat de emitator, iar uneori poate proveni chiar de la emitator, ca reactie la propriul mesaj.

Finalitatea procesului de comunicare exista n masura n care mesajul codificat de emitator este decodificat si acceptat de receptor. Cunoasterea codului informatiei obliga la respectarea semnelor si simbolurilor folosite, iar eventualele erori vor putea fi cu usurinta detectate si corectate. Cnd semnificatia este codificata n cuvinte, mesajul este unul de tip verbal, iar comunicarea este verbala. Daca semnificatia este purtata prin altceva dect cuvinte, mesajul si

comunicarea snt non-verbale.

Continutul i maniera n care se comunica se afla sub influenta contextului comunicrii. Capacitatea de comprehensiune a receptorului nu trebuie niciodata ignorata, iar mesajul trebuie atent construit. Schimbul de mesaje ntre participantii angrenati n comunicare devine interactiune. n functie de numarul de participanti n retelele de comunicare instituite la un moment dat, putem distinge doua tipuri de comunicare:

comunicarea bipolara

comunicare multipolara (un emitator si mai multi receptori; un receptor si mai multi emitatori; comunicarea cu postasi).

Oamenii traiesc n comunitate n virtutea lucrurilor pe care le au n comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina n comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate, ei trebuie sa aiba n comun scopuri, convingeri, aspiratii, cunostinte - o ntelegere comuna - acelasi spirit cum spun sociologii. Asemenea lucruri nu pot fi transmise fizic de la unul la altul, asa cum se procedeaza cu caramizile, ele nu pot fi mpartite asa cum se mparte o placinta la mai multe persoane prin divizarea ei n bucati fizice. Comunicarea () este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare,moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte. Sensul si continutul notiunii de comunitate sa se modifice n timp, dar cerinta de a avea un set de valori comune, care sa ne confere un sentiment reciproc de legatura, de apartenenta la un ntreg, nu va putea sa dispara.

4. Nivelurile comunicarii umane

Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci niveluri relativ distincte:

1. Comunicarea intrapersonala este comunicarea n si catre sine. Fiecare fiinta umana se cunoaste si se judeca pe sine, si pune ntrebari si si raspunde, astfel ca aceasta comunicare cu propriul forum interior devine o sursa de echilibru psihic si emotional.

2. Comunicarea interpersonala este comunicarea ntre oameni. Obiectivele acestei comunicari snt extrem de multiple si complexe: cunoasterea celor de lnga noi, crearea si ntretinerea legaturilor umane, persuadarea interlocutorului, recunoasterea valorii personale, satisfacearea nevoilor afective, de control si dominatie etc. Comunicarea interpresonala directa presupune initierea de contacte personale nemijlocite si interactive ntre oameni, pe cnd cea interpersonala indirecta are nevoie de mijloace si tehnici secundare de punere n contact uman (scrierea, nregistrarile magnetice sau transmisiile prin unde sau fibra optica).

3. Comunicarea de grup se deruleaza n colectivitati umane restrnse, de maximum 11 persoane - echipe, familii, cercuri de prieteni, colegii de redactii etc. La acest nivel se asigura schimburi de idei si emotii, se mpartasesc experiente si se cauta solutii de rezolvare a problemelor, se iau decizii si se aplaneaza conflicte.

4. Comunicarea publica si are radacinile n retorica antica. Discursul public nu viza doar transmiterea de informatii, ci mai ales schimbarea opiniilor si actiunilor publicului, influentarea sentimentelor acestora. Eficienta unei astfel de comunicari se afla deopotriva n minile oratorului si ale publicului sau. Marcus Fabius Quintilianus a fost primul profesor public de retorica la Roma si, totodata, dascalul fiilor si nepotilor mparatului Domiian. La retragerea sa

din activitate a scris un compendiu n 12 volume, intitulat Institutio oratoria (Formarea vorbitorului n public), din care transpare clar idea ca oratorul, pe lnga calitatile unui om al legii, ale unui filosof si ale unui poet, trebuia sa mai posede si pe acelea ale unui bun actor. Cu alte cuvinte, n antrenamentul unui orator erau studiate nu numai inventia, compozitia si stilul, dar si emisia discursului, prezentarea statica (postura) si dinamica (gesticulatia) a vorbitorului. n zilele noastre, orice gen de cuvntare, expunere sau prezentare sustinuta de catre o persoana direct n prezenta unui auditoriu, mai mult sau mai putin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o forma de discurs public sau comunicare publica10 (e.g. conferinta, pledoaria, prelegerea, comunicarea stiintifica, luarea de cuvnt, prezentarea unui raport sau a unei dari de seama, expunerea n fata unei comisii de examinare,

prezentarea unui spectacol etc.).

5. Comunicarea de masa se refera la producerea si difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale de catre un sistem mediatic institutionalizat catre un public variat si numeros. Motivele care stau la baza consumului de mesaje mediatice vizeaza informarea, construirea identitatii personale, integrarea si interactiunea sociala si divertisment. 5.Functiile comunicarii:

Scopurile concrete pentru care comunica managerul rezulta din rolurile pe care acesta le are in organizatie. Pentru indeplinirea rolurilor sale, managerul se bazeaza pe urmatoarele functiuni ale comunicarii:

de informare pentru ca organizatiile presupun ca au nevoie de interactiuni cu mediul exterior si interior intre partile lor componente si intre oameni

de comanda si instruire prin care se asigura ca oamenii si compartimentele sa actioneze in mod continuu in directia realizarii obiectivelor organizatiei

de influentare si convingere

de indrumare si sfatuire prin care se realizeaza feluri specifice de control asupra informatiei si comportarii membrilor organizatiei

de integrare si mentinere

Ca urmare, comunicarea este calea prin care subordonatii pot fi motivati si li se poate influenta comportamentul si atitudinea. Tema 2: Canalele de comunicareFactori ai procesului de comunicare

Pentru nelegerea fenomenului comunicrii, este necesar de tiut c procesul comunicaional reprezint un demers complex care presupune existena mai multor factori implicai n actul comunicaional. Specialitii n domeniu identific urmtoarea schem a procesului de comunicare:

Schema modelului fundamental al procesului de comunicare (J.J. Van Cuilenburg, O. Sholten i G.W Noomen)

emitor codare canal decodare receptor efect

Emitorul

Reprezint o persoan, un grup sau o organizaie, indiferent de dimensiunea, domeniul de activitate, poziionare geografic sau politicile promovate, al crei rol este de a comunica un mesaj receptorului prin intermediul canalelor de comunicare.

Receptorul (publicul)

Reprezint orice grup uman caracterizat prin atitudini i opinii comune, ca i prin continuitatea ideilor i valorilor sociale, constituind inta mesajului transmis de emitor.

Mesajul (semnal)

Este constituit din una sau mai multe informaii pe care emitorul le transmite, prin canalele de comunicare, publicului-receptor.

Canal de comunicare

Este mijlocul prin intermediul cruia un mesaj ajunge de la emitor la receptor i/sau invers (pota electronic, televiziunea, radioul etc.)Procesul de codare - decodare

Se refer la modalitatea de emitere a unui mesaj ctre receptor i modul n care informaia coninut n mesaj este perceput de ctre public. Este, deci, capacitatea partenerilor de a emite i recepta semnale ntr-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri (de menionat faptul c, n general, n orice proces de comunicare partenerii joac pe rnd rolul de emitor i receptor).Factorii perturbatori

Se refer la acele elemente din mediul nconjurtor (lumin, zgomot, umiditate, poluare etc) care pot determina decodarea mesajului n mod distorsionat de ctre receptor.

Feedback Este reacia receptorului fa de mesajul primit de la emitor, care poate fi manifest sau intuitiv.

Fiecare dintre membrii unei instituii poate fi zilnic emitor i receptor de informaie. De aceea, conduita i mesajele transmise de fiecare din noi sunt eseniale n formarea imaginii instituiei.

Problema de baza cu care se confronta organizatia in acest domeniu este cea a oportunitatii si eficientei investitiilor, stiut fiind ca tehnologiile comunicarii sunt dintre cele mai marcate de ritmul alert al schimbarilor. In viata cotidiana, fiecare om comunica mai mult sau mai putin constient de faptul ca parcurge un proces cu implicatii formale. Angajarea in discutie a doi sau mai multi parteneri presupune ca unul sa rosteasca niste cuvinte pe care ceilalti le asculta, privind in acelasi timp, gesturile si mimica vorbitorului pentru a deduce intelesul precis al cuvintelor. Raspunsul vine pe masura receptarii si iintelegerii simbolurilor. Partenerii de discutie transmit, primesc si intercepteaza mesaje.

Fig. nr. 1 Procesul de comunicare

Desi comunicarea este un proces la indemna tuturor si care pare relativ simplu, derivarea ei implica etape distincte a caror identificare si cunoastere este strict necesara, mai ales in cazul cadrelor de conducere.

Etapele procesului de comunicare si mecanismele interne ale acestuia sunt:

Codificarea intelesului consta in selectarea anumitor simboluri, capabile sa exprime semnificatia unui mesaj. Cuvintele, imaginile, expresiile fetei, sau ale corpului, semnalele ori gesturile se constituie in simboluri ale comunicarii. In cadrul organizatiei, forma cea mai importanta de codificare ramne, totusi cea a limbajului.

Transmiterea mesajului consta in deplasarea mesajului codificat de la emitent la receptor prin canalul vizual, auditiv, tactil sau electronic de comunicare. Modul de transmitere a mesajului este determinat, astfel incat el devine o parte a mesajului.

Decodificarea si interpretarea se refera la descifrarea simbolurilor transmise si, respectiv, explicarea sensului lor, proces formalizat in receptarea mesajului. Aceste doua procese care compun receptia sunt puternic influentate de experienta trecuta a receptorului, de asteptarile si abilitatile acestuia de a descifra si interpreta diversele simboluri. Prin intermediul lor se constata daca s-a produs sau nu comunicarea, daca emitentul si receptorul au inteles in acelasi mod mesajul.

Filtrarea consta in deformarea sensului unui mesaj datorat unor limite fiziologice sau psihologice. Filtrele fiziologice determinate de handicapuri totale sau partiale (lipsa sau scaderea acuitatii vazului, auzului, mirosului etc.) limiteaza capacitatea de a percepe stimuli si deci, de a intelege mesajul. Filtrele psihologice se instaleaza ca urmare a unor experiente trecute ori, a unor sensibilitati, predispozitii. Ele pot afecta perceptia si modul de interpretare a mesajelor, dndu-le o semnificatie total sau partial diferita fata de cea a emitentului.

Feedback-ul. Acesta incheie procesul de comunicare. Prin intermediul sau emitentul verifica in ce masura mesajul a fost inteles ori a suferit filtrari.

Pentru cadrele de conducere, feedbackul comunicarii se poate produce in diverse moduri. Astfel, poate exista un feedback direct si imediat prin care raspunsul receptorului este verificat in cadrul comunicarii fata in fata. Prin diverse simboluri cuvinte, gesturi, mimica fetei se constata daca mesajul a fost receptat sau nu corect. Feedbackul indirect, propagat si intrziat prin declinul rezultatelor, calitatea slaba a activitatilor, cresterea absenteismului, conflicte de munca etc., poate indica dificultati vechi si profunde ale comunicarii, ignorate sistematic.

In functie de traseul parcurs si de completitudinea etapelor, procesul de comunicare poate imbraca urmatoarele forme:

Proces de comunicare unilaterala. Se desfasoara intr-un singur sens, de la emitent la receptor. Aceasta forma este lipsita de ultima etapa a procesului, feedbackul. Din anumite motive, emitentul nu considera necesara verificarea raspunsului. Printre caracteristicile comunicarii unilaterale se numara:

plasarea sub controlul exclusiv al emitentului;

desfasurarea rapida;

bazarea pe presupunerea concordantei mesajelor transmise si a acelor receptate.

Procesul comunicarii unilaterale isi dovedeste eficienta in anumite situatii cnd discutiile, dezbaterile si chiar simple explicatii sunt nepermise, considerate consumatoare inutile de timp.

Proces de comunicare bilaterala. Se desfasoara in doua sensuri: emitentreceptor si receptoremitent.

Aceasta forma a comunicarii, prezinta urmatoarele caracteristici:

iese de sub controlul exclusiv al emitentului prin intervenetia receptorului;

in comparatie cu procesul precedent, pare mai dezorganizat, deorece receptorii au posibilitatea interventiilor prin intrebari, sugestii, comentarii;

cere mai mult timp intruct transmiterea si recaptia se pot transforma in discutii;

semnificatia mesajului poate fi verificata si la nevoie, clarificata si redefinita.

Desi poarta dezavantajul consumului de timp, aceasta forma se dovedesste mult mai propice si eficienta in cazul comunicarii organizationale.Elementele esentiale caracteristice procesului de comunicare:

cel putin doi parteneri (emitator si receptor) intre care se stabilesc anumite relatii;

capacitatea partenerilor de a emite si de a receptiona semnale intr-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri, fiecare fiind, pe rnd, emitator si receptor;

existenta unui mesaj;

existenta unui mijloc de transmitere a mesajului;

mesajul specific prin care emitatorul primeste de la receptor un anume raspuns cu privire la mesajul comunicat initial (feed-back);

existenta unor canale de comunicare, sau a unor drumuri urmate de mesaje (canale formale sau informale);

prezenta unor bariere de comunicare, perturbatii ce pot interveni in procesul de comunicare (zgomote, filtre).

Cteva dintre particularitatile comunicarii:

comunicarea are rolul de a pune in legatura oamenii, in mediul in care acestia evolueaza;

orice proces de comunicare este contextualizat, el avnd loc intr-un anumit spatiu psihologic, fizic, temporal, social si cultural;

in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea scopurilor si transmiterea semnificatiilor;

procesul de comunicare are un caracter dinamic, orice comunicare are, dupa momentul initierii, o anumita evolutie, se schimba si schimba persoanele implicate in proces;

orice mesaj are un continut manifest si unul latent, uneori acesta din urma fiind mult mai semnificativ;

procesul de comunicare are o dimensiune multipla: comunicarea exteriorizata (actiunile verbale si non-verbale ce pot fi observate de catre interlocutori), metacomunicarea (ceea ce se poate intelege dincolo de cuvinte), intracomunicarea (realizata la nivelul sinelui, de catre fiecare individ in forul sau interior);

semnificatia data unui mesaj poate fi diferita att intre partenerii actului de comunicare, ct si intre receptorii aceluiasi mesaj;

in situatii de criza procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de cuprindere.

Cuvntul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinznd toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si in fapt, toate comportamentele umane In anumite cazuri, este poate de dorit a largi si mai mult definitia comunicarii pentru a include toate procedeele prin care un mecanism (spre exemplu, echipamentul automat de reperaj al unui avion si de calcul al traiectoriei acestuia) afecteaza un alt mecanism (spre exemplu, o racheta teleghidata in urmarirea acestui avion)

(Shannon si Weaver).

Dupa modul de transmitere exist:

Comunicarea scrisa. Este utilizata, in proportie ridicata in organizatie pentru solicitarea sau transmiterea de note interne, rapoarte, decizii, planuri, scrisori adresate unor persoane din interiorul sau din afara acesteia. Dincolo de situatiile in care comunicarea scrisa este absolut necesara, in practica se inregistreaza asa-numitul mit al hrtiei". Studii efectuate in acest sens arata ca aproximativ 75% din documentele care circula sunt adresate unei singure persoane, 10% vizeaza doua persoane, iar restul unui numar mai mare de persoane.

Desi nu este foarte agreata (putine sunt cadrele de conducere carora le place sa scrie), comunicarea scrisa este inevitabila. Problemele majore cu care se confrunta sunt cele ale claritatii, conciziei, acuratetei care, abordate corect, se pot transforma in avantaje ale acestui tip de comunicare.

Comunicarea verbala. Este cea mai frecvent utilizata in cadrul organizatiei. Acest tip de comunicare se desfasoara prin intermediul limbajului, influentata, insa, de parerile personale, valorile, reperele la care se raporteaza indivizii atunci cnd transmit si recepteaza mesaje.

Comunicarea verbala solicita din partea cadrului de conducere nu numai capacitatea de a emite semnale ci si pe aceea de a asculta. Practica releva faptul ca ascultarea este marcata de o serie de deficiente. Specialistii au identificat ca numai 28% din adulti asculta ceea ce li se spune. In ceea ce-i priveste pe conducatori, se considera ca, daca acestia si-ar mari capacitatea de ascultare, pentru executarea aceleasi sarcini, cu aceleasi rezultate, consumul de timp ar putea sa scada cu pna la 30%.

Comunicarea nonverbala. Ea este un instrument eficient care, mnuit cu abilitate, faciliteaza emiterea si descifrarea mesajelor. Caracteristica acestui tip de comunicare consta in concurenta ei cu comunicarea verbala, ceea ce, permite transmiterea unor mesaje chiar in timp ce partenerii discuta. Aproape 90% dintr-un mesaj se transmite pe cale nonverbala. Gesturile, mimica, pozitia capului reprezinta stimuli ce pot fi folositi cu succes pentru a mari eficacitatea comunicarii interpersonale.2.3. Scrierea unei cereri (persoan fizic / juridic)CerereaDefiniie: act prin care este solicitat soluionarea unei probleme.Cereri pot depune att persoanele fizice, ct i cele juridice (instituii, organizaii, ntreprinderi). n primul caz cererea are o structur, iar n cel pc-al doilea- alta. Oricum, n ambele cazuri caracterul cererii ca act oficial este acelai. Pornind de la premisa c cererile pot fi depuse att de persoanele juridice, ct i de cele fizice, unii autori le mpart n cereri oficiale i cereri personale. Cu alte cuvinte, cererile depuse de persoane juridice ar fi numite oficiale, ia] cele depuse de persoane fizice - personale1. Adevrul ns este c toate cererile sunt oficiale, indiferent dac sunt depuse de persoane juridice sau de persoane fizice. Pentru c cererea este un act, iar actul este numaidect oficial, avnd consecine juridice.Structura cererii redactate de persoane fizice cuprinde:1.Formula de adresare, alctuit din cuvntul domnule {doamn), urmai de denumirea funciei destinatarului. Denumirile de funcii de tipul preedinte, ministru, primar, director etc. se recomand a fi scrise (n cereri) cu majuscul pentru a sublinia respectul pentru funciile respective. Bineneles,aceasta nu este o norm ortografic, ci un marcaj stilistic al cuvintelor respective, utilizat n scopul menionat mai sus.2.Formula de prezentare, alctuit din cuvntul subsemnatul {subsemnata), urmat de numele deplin al solicitantului (autorul cererii), la care se adaug datele cerute de situaia concret (funcia, adresa emitentului etc.) i cuvntul rog sau solicit;3. Solicitarea soluionrii problemei, cu sau fr expunerea ei, dup care poate urma formularea unor mulumiri anticipate sau a unor sperane de a soluiona problema;4. Semntura solicitantului (n dreapta);5. Data depunerii cererii (n stnga, cu un rnd mai jos dect semntura);6. Formula final de adresare, alctuit din cuvntul ctre, urmat de denumirea funciei, titlului i de numele deplin al destinatarului (la mijloc, sub dat i semntur). Cuvntul ctre poate lipsi, ns n acest caz substantivul ce denumete funcia va lua forma cazului dativ: preedintelui, directorului.Pn odinioar romnii basarabeni scriau cererile n limba rus sau, n cel mai bun caz, n romnete, dar dup modelele cunoscute n limba rus. In virtutea obinuinei, unii scriu i azi dup modelele ruseti, de aceea atragem o dat n plus atenia c modelul romnesc (de altfel, i standardul internaional) al cererii se deosebete de cel rusesc prin lipsa denumirii cerere, prin formula de adresare, prin formula de prezentare i prin alte detalii.Structura cererii redactate de persoane juridice cuprinde:1. Antetul;2. Numrul i data;3. Denumirea i adresa destinatarului (n dreapta);4. Expunerea problemei i solicitarea soluionrii ei;5. Denumirea funciei, semntura i numele deplin al persoanei care va semna cererea;6. tampila (n funcie de necesitate).Exemple de situaii care necesit redactarea unei cereri: nu exist vreun om care n-ar fi avut nevoie s scrie o cerere. Persoanele fizice (particulare) depun cereri de angajare n cmpul muncii, cereri de transfer la alt loc de lucru sau de concediere, cereri pentru concediu sau pentru obinerea de acte, cereri de cstorie sau de divor etc, etc. Persoanele juridice pot adresa cereri de ofert, cereri de prestri servicii, cereri de eliberare de acte . a.Din momentul n care pe cerere este pus rezoluia, ea poate determina emiterea unor acte cum ar fi ordinul, dispoziia etc. Rezoluia se pune, de regul, n partea stng de sus a foii, unde se las n mod special loc liber (aproximativ un sfert de pagin). Este necesar de asemenea s se lase cmp (30 mm) i n partea stng a paginii, acesta dnd posibilitate ca actul s fie cusut ntr-un dosar.Modele de cereri depuse de o persoan fizic:Domnule Primar,subsemnatul Eugeniu Brliba, student la Universitatea de Stat din Chiinu, rog s dispunei a mi se elibera o adeverin n care s fie reflectat faptul c prinii mei, locuitori ai comunei Arioneti, au cte o pensie ce nu depete suma de 100 lei. Adeverina va fi prezentat la universitate pentru a mi se distribui cmin.2 octombrie 1998SemnturaCtre Primarul comunei Arioneti, dl Ion PatracuModel de cerere depus de o persoan juridic:Liceul romn-italian Dante Alighieridin Chiinustr. Mitropolit Bnulescu-Bodoni, nr. 14, tel. 23-12-85nr. 4 18 aprilie 1996Ctre Baza auto nr. 3 a MinisteruluiTransporturilor al Republicii Moldovaor. Chiinu, str. Viilor, nr. 18V rugm s repartizai liceului nostru pentru zilele de 27 i 28 aprilie a.c. dou autocare Icarus, pentru a efectua cu liceenii o cltorie la Iai. V rugm s ne comunicai din timp, la telefon, despre posibilitatea soluionrii cererii noastre, pentru a fi n siguran.Plata se va face din contul liceului nr. 6432195 din Banca de Economii.Directorul liceului Semnturadr. Ion RileanuContabilSemnturaAna AlexandrescuTema 3: Eticheta ca element principal al comunicrii umane3.1. Cultura vorbirii Orice activitate uman, orict de simpl ar fi, presupune respectarea anumitor reguli, numite norme, fr de care nu se poate atinge scopul scontat. Comunicarea n general i cea oral n special de asemenea se desfoar n cadrul unor norme, a cror respectare asigur buna nelegere.Normele elementare ce trebuie respectate n actul comunicrii in de etic. Pe de o parte, ele ar putea fi considerate elementare, pentru c sunt nsuite, n cadrul procesului educaional, nc din fraged copilrie i in de cultura comportamentului fiecrei persoane i de buna cuviin n general. Pe de alt parte, viaa demonstreaz, prin nenumrate exemple, c nu este prea simplu ca aceste norme s fie respectate. Uneori face impresia c n societatea noastr (mai ales cea dintre Nistru i Prut) una din cauzele relelor const n faptul c oamenii nu tiu a comunica civilizat.- Norma etic elementar a comunicrii orale prevede ascultarea pn la capt a interlocutorului. Un om bine educat i ascult atent interlocutorul, dnd dovad de tact i respect pentru el. n cazurile n care timpul sau alte condiii nu-i permit s o fac n modul cerut de normele de politee, i cere scuze, rugnd s i se comunice doar esenialul sau promind s revin la subiectul respectiv cu alt ocazie.n aceast ordine de idei Letitia Baldrige remarc: "unul din cele mai importante secrete ale diplomaiei este de a te arta interesat de ceea ce spune cineva, chiar dac nu te intereseaz cu adevrat. Tendina de a nu acorda ntreaga atenie persoanei care vorbete este o form comun de impolitee n ziua de astzi. Probabil c nu prea multe mame ale cadrelor de conducere i-au educat copiii spunndu-le: "Ascult ceea ce spune el. Fii atent!" 'Factorii nocivi ai acestui sfrit de secol, inclusiv graba, l-au determinat pe homo sapiens s fie nu numai grbit, ci i stresat, nerbdtor, agitat, nervos, intolerant fa de alte preri etc. Din aceste motive, precum i din multe altele, omul nostru nu-1 ascult pn la capt (sau nu-1 ascult defel) pe interlocutorul su. Uneori l ntrerupe cu o doz de tact, prin diferite formule (de exemplu, m iertai c v ntrerup; pardon; dar...), alteori n mod impertinent, fr scuze. O face fie din motivul c nu are timp s asculte, fie c se plictisete, fie c i se pare c tie deja ce va spune interlocutorul etc// Indiferent care este motivul, interlocutorul este ntrerupt, reuind s-i expun mesajul doar fragmentar sau nereuind s-i formuleze cel puin tema. Un caz cnd un diriginte de clas a ncercat s cear de la patronul unei firme un ajutor financiar pentru abonarea elevilor si la revista Limba Romn. nelegnd dup primele cuvinte despre ce e vorba, patronul i-a spus dirigintelui c firma e srac, producia e blocat etc. Apoi i-a mai dat de neles, scuzndu-se, c se grbete la o ntlnire cu cineva i nu prea are timp.Dndu-i seama c eecul este cu totul aproape, dirigintele a luat-o de la alt capt, ceea ce ar fi trebuit de fapt s fac de la nceput:"Domnule Director, nu cerem nici un ban. V rog doar s-mi ngduii s v spun numai cteva fraze, pentru c am auzit multe cuvinte frumoase despre Dumneavoastr.Desigur, producia, piaa, desfacerea mrfii e n primul rnd. Ins ce ne vom face noi, dac i producia, i profitul va fi pus pe roate, ne vor veni banii din toate prile, ne vom mbogi, iar din urma noastr vor veni nite generaii de ignorai i inculi? Poate oare un adevrat proprietar, s se simt bine, cnd neamul i este n ntuneric, n mlatin? Poate oare un cretin s fie mpcat, dac nu a fcut un bine atunci cnd a avut ocazia s-l fac? Domnule director, tim c suntei un mare patriot i un bun cretin. Elevii notri v vor fi recunosctori i v vor mulumi n pres pentru ajutorul acordat. S-ar putea ntmpla ca dup muli ani unii din ei s v restituie nzecit acest mprumut. nelegei... ".Directorul s-a uitat la ceas, i-a cerut scuze i i-a spus dirigintelui s vin alt dat cu un demers n scris. Dirigintele a revenit peste cteva zile mpreun cu vreo zece din cei mai buni elevi, care i-au prezentat patronului un scurt recital poetic, reflectnd n el realitatea trist n care triesc. Directorul a rmas copleit i cucerit, oferindu-le bani suficieni pentru a abona toat clasa la mai multe publicaii.Din cazul expus trebuie s tragem o concluzie folositoare i anume: nainte de a aborda un subiect important, e necesar a ne pregti bine, avnd variante de rezerv pentru orice situaii care pot aprea.i nc un detaliu care se nscrie exact n aceast ordine de idei: ne-am nscut ntr-o societate cu un nivel sczut al culturii comunicrii/ Probabil, ai "avut destule ocazii s fii martori la diferite discuii cu mai muli participani, cnd fiecare crede c opinia sa este cea mai indicat i trebuie spus numaidect peste rnd sau chiar n primul rnd. Nimeni nu vrea s atepte, de ascultat nici vorb i toi vorbesc n cor.n cazul n care am avea i noi un rspuns potrivit, pe care inem neaprat s-1 facem public, intervenia am putea s-o facem numai cu permisiunea celui care a pus ntrebarea sau a celui care era vizat s rspund.

Intervenia ar putea fi formulat n felul urmtor: M iertai de intervenie. Dac mi permitei, a avea de completat ceva (sau: de precizat ceva; de obiectat ceva tic).Din cele de mai sus am putea deduce c n actul comunicrii ascultarea interlocutorului are o importan deosebit.Atunci cnd o persoan dorete s discute cu cineva un subiect important, numaidect ncearc n prealabil s obin asentimentul persoanei respective i se adreseaz de obicei cu o formul de tipul: a dori s-i comunic ceva, am ceva important, trebuie s vorbim ceva, e necesar s abordm un subiect etc.

Un adevrat defect de vorbire (aprut din neglijen) l constituie pronunarea aproape fr voce a unor silabe sau trunchierea unor cuvinte cum ar fi, de exemplu, dimneaa n loc de dimineaa, vzt n loc de vzut, Chinu n loc de Chiinu etc. n general, pronunarea constituie obiectul de cercetare al ortoepiei, de aceea n cazul de fa nu ne vom opri la legitile i normele ei, atrgnd atenia, n contextul subiectului dat, doar asupra necesitii unei pronunri corecte, uniforme, cu aceeai intensitate a vocii, a tuturor silabelor din cuvnt (evident, cu excepia silabelor accentuate). Desigur, termenul pronunare uniform trebuie neles aa cum s-a artat mai sus, dar nu n sensul de "pronunare robotizat", lipsit de cunoscutul farmec al modulaiei vocii.

E cu totul nerecomandabil a vorbi cu o voce prea ridicat sau, cu att mai mult, a striga. O asemenea "metod" nu va da efectul scontat, ci mai degrab va declana ridicarea vocii altor vorbitori, provocnd astfel zarv i tensiune. Unele persoane utilizeaz frecvent tactica vocii ridicate, avnd convingerea c prin aceasta vor avea ctig de cauz i vor rmne nvingtoare. Convingerea aceasta este neltoare. Dac totui situaia ne oblig s discutm cu asemenea persoane, ar fi bine s aplicm o tactic cu totul invers, adic cu ct mai puternic ar fi vocea lor, cu att mai "slab" s fie a noastr. Cnd vom ajunge s vorbim aproape n oapt, s-ar putea ntmpla ca interlocutorul nostru, dac totui are cei apte ani de acas, s ne neleag gestul i s revin la normal.

n general, vocea ridicat nu a contribuit niciodat la rezolvarea problemelor. Nu n zadar expresia a schimba tonul are sensul de "a-i schimba atitudinea", iar zictoarea tonul face muzica se folosete pentru a sublinia importana felului n care se spune ceva.

Aadar, tonul unei comunicri trebuie s fie moderat, fr excese enervante, chiar dac acestea ar avea o coloratur stilistic. n intervenie, trebuie respectate anumite norme, n primul rnd, ar fi bine s ne cerem scuze i permisiunea de a ntreba sau a interveni. Aceasta se face prin formule de tipul: m iertai dac se poate...; dac nu v suprai, a avea i eu de spus ceva. n al doilea rnd, intervenia nu se face atunci cnd ne-o dicteaz dorina sau temperamentul nostru, ci n momentul cnd vorbitorul face o mic pauz pentru c a terminat o idee sau un gnd. E absolut contraindicat s-1 ntrerupem la jumtate de fraz, pentru a interveni cu o ntrebare sau cu o idee i e tot att de urt s-i anticipm cu voce tare spusele, pretinznd c tim despre ce va vorbi el. Interveniile se fac n urmtoarele scopuri: a ntreba sau a clarifica un aspect din mesaj, care a fost desfurat insuficient sau evaziv (acest tip de intervenie echivaleaz cu o ntrebare);

a completa mesajul audiat cu unele detalii suplimentare;

a expune punctul de vedere, indiferent dac el este compatibil sau nu cu opiniile formulate n mesajul audiat.

Orice intervenie, indiferent de caracterul ei, trebuie fcut n limitele bunei cuviine. Chiar i atunci cnd suntem n situaia de a pune la ndoial unele teze din comunicare, unele argumente sau chiar mesajul ntreg, trebuie s-o facem delicat, politicos, artnd mai nti, dac ne permite timpul, prile ludabile ale mesajului i tezele pe care le susinem. Nu este recomandabil, dect n cazuri cu totul excepionale, a folosi calificative care ofenseaz de tipul: tez proast, rtcire, afirmaie ndoielnic, greeal strigtoare la cer etc. Am putea face uz de cuvinte i expresii mai atenuante de tipul tez discutabil, confundare, deficien, a lsa de dorit etc.

3.2. Stiluri de vorbirePrezena interlocutorilor la desfurarea dialogului impune comunicrii dou caracteristici importante, poate chiar definitorii: spontaneitatea i afectivitatea.De regul, mesajul comunicrii orale se genereaz n procesul comunicrii, in a fi programat i organizat din timp n structuri logice i coerente. Tocmai n aceea n comunicarea oral pot apare incoerene, sincope, repetri i alte inadvertene care pot fi grave sau neglijabile. ns ele pot fi uor reparate,

O alt trstur a stilului comunicrii orale, n afar de spontaneitate i ifectivitate, este expresivitatea, care se obine n mare msur prin selectarea acelui material de limb care prin "haina" lui sonor contribuie la exprimarea mai accentuat i mai afectiv a mesajului. De exemplu, e una s spui tare ca oelul i e cu totul alta s exclami ta-a~re ca oe-e-lul. n al doilea caz, n afar de sensul lexical obinuit al cuvintelor, mai este exprimat atitudinea subiectiv

i afectiv a vorbitorului. Alteori pronunarea afectiv produce implicaii serioase asunpra sensului cuvintelor. De pild, ma-a-re, ta-a-re, uo-o-r etc. Exprim superlativul adjectivelor obinuite mare, tare, uor.Stilul comunicrii orale se mai caracterizeaz prin utilizarea preponderent a structurilor analitice, n defavoarea celor sintetice (de exemplu, nu dau la nimeni n loc de nu dau nimnui), n folosirea frecvent a interjeciilor verbale (de exemplu, i atunci i face poc! una n cap).1O trstur caracteristic a sintaxei i stilisticii comunicrii orale este prescurtarea frazelor i mai ales a cuvintelor, deseori prin sincope, facndu-se astfel economie de timp i de energie. Iar n comunicarea oral cotidian asemenea prescurtri sunt foarte dese: n-am tiut, nu-i adevrat, i-am vzut, i-oi merge etc. Prescurtrile de acest tip sunt att de frecvente nct au devenit acceptate de normele literare. Totui, ntr-o comunicare oficial sau tiinific de nalt inut ele trebuie evitate, preferndu-se formele neprescurtate: nu am tiut, nu este adevrat, i am vzut, i voi merge etc.

Alte prescurtri de asemenea au devenit frecvente i chiar foarte obinuite (datorit frecvenei nalte a cuvintelor respective), ns ele nu sunt acceptate de normele literare. De exemplu: sru'mna, dom-le, la anu' viitor, tre's lucrm etc. n comunicarea cult n locul acestor prescurtri vom utiliza formele literare: srut mna, domnule, la anul viitor, trebuie s lucrm etc.

Din cele expuse vom trage o concluzie esenial: n comunicarea oral trebuie respectate n toate cazurile normele limbii literare, cu att mai mult n comunicrile oficiale sau tiinifice. Uneori ns, dac societatea celor din jur tie-o permite, am putea utiliza i fapte de limb care sunt marcate n dicionare cu meniunile familiar, regionalism, popular etc, ns n nici un caz fapte care vin n contradicie cu normele limbii literare. 3.3. Normele de comunicare interuman n diferite situaiiDespre ce vorbim in societate ? In Europa nu vei trece drept un om cultivat daca te vei limita la discutia despre vreme. In schimb , englezilor le-a intrat in singe acest subiect pe care-l abordeaza ori de cite ori se intilnesc.

Conversatia despre vreme are , sa recunoastem , anumite avantaje.

Este extrem de usor de intretinut , e agreabila si nu risca sa ofenseze pe nimeni. O multime de alte subiecte pot capta interesul a doi sau mai multi invitati , uneori a intregii asistente : arta , literatura , sportul - cu predilectie fotbalul , situatia politica interna sau internationala si repercursiunile sale asupra destinelor individuale ; ultima carte aparuta sau ultimul model de masina , calatoriile si proiectele de vacanta.

Cum se intretine o conversatie ? Vom avea grija sa nu-l plictisim pe interlocutorul nostru cu o tema de care este strain. Daca nu a citit cartea despre care am inceput sa vorbim , nu vom insista la infinit povestindu-i subiectul.

Ne vom rezuma la a face citeva observatii pertinente recomandindu-i-o cu caldura sau cu raceala , de la caz la caz.

Este foarte neplacut sa te lansezi de asemena , in comentarea ultimului film vazut pe ecrane , daca n-ai retinut decit actiunea. Te vei descurca foarte greu cu formule de genul " El o iubeste pe ea , dar ea l-a parasit " sau " frumos film ! M-a impresionat pina la lacrimi ! ". Este important sa te interesezi si sa retii numele actorilor si al regizorului. Vei face o impresie excelenta si toata lumea va avea de cistigat.

De obicei , in orice societate se ajunge si la anecdote. Sa fim atenti pentru ca exista riscul de a povesti aceeasi anecdota acelorasi persoane. O anecdota amuzanta poate sa relaxeze conversatia , cu conditia sa stii cind si cum s-o spui. Mai mult ! Pentru a fi savurata de cei prezenti , anecdota trebuie sa fie spusa cu mult talent si fara ... a uita poanta ! Unii au un talent deosebit de a plasa cnd trebuie fraze de genul : " Acesta imi suna ca istoria lui Oscar Wilde care invitat la un banchet .. " sau " I s-a intimplat ceva asemanator lui Mark Twain cind ... " Este suficient ca anecdotele sa se tina lant antrenindu-i pe toti intr-o adevarata competitie pe aceeasi tema. Si deodata vorbeste toata lumea , rumoarea este generala , iar conversatia risca sa moara. Este momentul in care societatea se imparte in grupuri. Unii domni sunt dispusi sa asculte anecdotele picante , de nepovestit in fata doamnelor , dar un om bine crescut se va abtine sa spuna anecdote decoltate. Oricit de mult si-ar cere scuze , oricit de mult haz ar avea , persoana care le spune se compromite. Ni s-ar putea reprosa ca unora " le sta bine " , ca sunt " irezistibili " . Cu riscul de a parea rigizi , nu suntem de acord cu vorbele tari intr-o societate aleasa.

Pentru buna reusita a petrecerii , conversatia trebuie sa ramina antrenanta iar o gazda trebuie sa stie cum sa o faca - sa intervina in dialogul dintre doi interlocutori daca este nevoie , si uneori sa concilieze punctele de vedere divergente.

Un om care stie sa primeasca invitati nu va da niciodata nimanui impresia ca l-a invitat pentru a propria lui cultura. Pentru toate receptiile , Brillant Savarin a formulat o regula demna de a fi retinuta : " sa inviti pe cineva inseamna sa-i asiguri o stare placuta pentru tot timpul cit va ramine sub acoperisul tau ".

Se spune ca trebuie sa parasesti o petrecere in momentul in care a ajuns in culmea stralucirii. Este cel mai bun mod de a pastra despre ea o amintire placuta. Constatarea e valabila si cind este vorba despre conversatie. Nu exista subiect pe care sa-l poti epuiza si tocmai in aceasta consta farmecul lui. Problema incheierii unei conversatii - ceea ce echivaleaza cu terminarea petrecerii - este foarte importanta.

Ea depinde de musafiri , nu de gazda. Dar din dorinta de a participa in sfirsit si ea la discutii , aceasta poate comite mai multe greseli.

Celelalte greseli care pot strica o reuniune reusita sunt comise de invitati. A-ti anunta dorinta de a pleca cu voce tare si tinind mortis sa-ti iei ramas bun de la toata lumea , cind vezi ca toti se simt foarte bine , este de neiertat. Sa te retragi discret , sa pleci neobservat , transmitind toate cele bune tutror prin amfitrion este formula ideala. La fel de neplacut este sa insisti cu tot dinadinsul sa se prelungeasca petrecerea , chiar daca simti ca toti ar dori sa fie acasa in pat , sa se odihneasca in

sfirsit. S-ar putea sa ai succes , sa se ramina peste limita , dar amintirea acelei nopti pierdute va provoca multa vreme cosmaruri tuturor , inclusiv gazdei. 3.4. Scrierea unui curriculum vitae, scrisoare de motivaieCurriculum vitae. Redactarea unui curriculum vitaeUn curriculum vitae (CV) este o schita biografica ntocmita de un candidat care solicita un post sau o pozitie. n general, informatia continuta de un CV trebuie atent selectata, ordonata si inclusa n sectiuni bine cntarite si anuntate de titluri si subtitluri adecvate. Credem ca din aceasta persepectiva un CV trebuie sa fie o oglinda a spiritului n competitie .

Principalul factor de care trebuie sa tineti seama este obiectivul profesional si postul vizat. Conteaza n mare masura si modul general de prezentare a documentului (ncadrarea n pagina, forma grafica, hrtia etc.).

Pentru aceasta va trebui sa:

cunoasteti ct mai bine conditiile cerute de respectivul post; conditiile pot merge de la vrsta, stagiu militar, personalitate etc., pna la pregatirea de specialitate, experienta n domeniu, diferite abilitati;

alcatuiti o lista cu punctele dumneavoastra forte din care sa nu lipseasca pregatirea scolara sau universitara, calificarile detinute, calitatile si abilitatile care v-ar putea individualiza fata de alti candidati si care va recomanda pentru postul dorit;

nu exagerati n prezentarea biografiei si ncercati sa va limitati la doua pagini A4; nu uitati ca CV-ul trebuie oricum nsotit de o scrisoare de intentie unde veti avea prilejul sa creati legaturile de fond care sa va puna si mai bine n lumina pregatirea si personalitatea;

nu folositi foarte multe tipuri de caractere si nu abuzati de cele ngrosate, pe care ar fi bine sa le folositi doar pentru anuntarea unei sectiuni informative;

utilizati hrtie normala si evitati hrtia colorata si de proasta calitate;

redactati CV-ul la un calculator pentru a putea sa-l structurati mai bine, sa-l modificati ori de cte ori considerati necesar si pentru a fi mai usor de citit;

n conceperea unui CV trebuie sa porniti de la ideea ca el nu este un simplu document, ci un produs promotional care trebuie sa convinga. Acesta trebuie sa aiba o claritate grafica si structurala deosebita pentru a fi scanat si parcurs cu rapiditate.

Paduraru Adrian

Adresa permanenta

Strada Lalelelor Nr. 25, 5800 Suceava

Telefon: 030 214314

e-mail: paduraru.a@eed.usv.ro

Adresa curenta

Complexul Studentesc Titu Maiorescu Camin 3, camera 25, 6600 Iasi

Referenti

Profesor Dr. ing Vasile Dragan Universitatea Tehnica Gh. Asachi Catedra de Masurari

6600 Iasi, telefon 032 222333

email: v.dragan@uta.ro

Profesor Dr. ing Valentin Bradulescu Universitatea Stefan cel Mare Facultatea de Inginerie Electrica, Catedra de Calculatoare, 5800 Suceava

email: v.bradulescu@eed.usv.ro

n cele ce urmeaza, va prezentam model de CV: Atenie, este doar un model!Curriculum Vitae

Paduraru Adrian

Strada Lalelelor Nr. 25, 5800 Suceava

Telefon: 030 214314

e-mail: paduraru.a@eed.usv.ro

Studii

Student n anul al IV-lea , specializarea Calculatoare, la Facultatea de Inginerie Electrica,

Universitatea Stefan cel Mare, Suceava; (media anului al III-lea de studii: 9,25)

Detinator al certificatului CCNA(Cisco Certified Networking Associate)

Detinator al unui atestat Cambridge de cunoastere a limbii engleze (Certificate of Advanced

English, CAE)

Absolvent al Liceului de Informatica din Suceava, promotia 1997, cu atestat de asistent

programator

Participari la competitii profesionale

Locul 13 (din 56) cu echipa la divizia de seniori a concursului de roboti pompieri de la Trinity

College, Hartford, CT USA (2001)

Locul al IV-lea la ACM International Collegiate Programming Contest, editia 2000

Premiul al III-lea (cu echipa) la a VI-a editie a Concursului International Studentesc Hard &

Soft (1999)

Diferite premii si mentiuni la trei etape nationale ale olimpiadei de informatica ( 1994-1996)

Stagii de pregatire n strainatate

Beneficiar (n calitate de student n anul al II-lea) al unei burse de studii de trei luni la Universitatea

de Stiinte si Tehnologii din Lille (Franta)

Cunostinte si abilitati tehnice

Utilizare si proiectare de circuite electronice

Proiectarea si implementarea de sisteme digitale cu controlere programabile (PLC)

Sisteme de operare cunoscute si utilizate: MS-DOS, Microsoft Windows 95, Microsoft Windows

NT,Windows 2000, UNIX, LINUX

Utilizarea de programe de gestiune a bazelor de date: Microsoft Access, Visual FoxPro, Lotus

Approach

Utilizare de programe de calcul tabelar: Microsoft Excel, Lotus 1-2-3

Limbaje de programare cunoscute: Pascal, C, C++, Visual C++ (MFC), Visual Basic, Java,

PROLOG

Abilitati CAD: Protel, SPICE

Programe de aplicatii utilizate frecvent: Microsoft Office, Corel Draw, Paint Shop Pro

Design Web: Netscape, Internet Explorer, HTML Assistant Pro, Dream Weaver, Flash

Abilitati de administrare a retelelor de calculatoare sub sistemele amintite: instalare, configurare, securitate

Colaborari didactice

Laborant cu jumatate de norma: administrarea retelei de calculatoare din laboratorul de

programare (sub ndrumarea doamnei Sef. lucrari Virginia Panait)

Alte activitati

Redactor sef al ziarului electronic studentesc, ARHEUS

Portarul echipei reprezentative de fotbal a facultatii

Membru OSFIE ( Organizatia Studentilor din Facultatea de Inginerie Electrica)

Pasiuni

Sofatul

Tenisul de cmp

Arta fotografica

Redactarea unei scrisori de intentie/motivatie

Scrisoarea de intentie sau de motivatie (cunoscuta si sub denumirile de scrisoare de prezentare sau nsotire a unui CV) este un instrument de comunicare scrisa pe care orice aspirant la un loc de munca trebuie sa nvete sa-l foloseasca. Acest tip de scrisoare oficiala va ofera posibilitatea de a va prezenta n scris, de a va face cunoscute "punctele forte" ale personalitatii dumneavostra care va pot transforma ntr-un candidat favorit pentru pozitia sau postul solicitat.

CV-ul contine ntr-adevar cele mai multe informatii despre dumneavoastra, dar nu va putea niciodata nlocui sau suplini lipsa unei astfel de scrisori n care toate detaliile tehnice prezentate schematic n CV vor fi articulate si nsufletite n cteva fraze bine alcatuite, care sa faca dovada unei minti clare si logice. Numai asa l veti determina pe angajator sa se gndesca un minut n plus daca nu cumva dumneavoastra snteti mai potrivit postului dect alt candidat cu un CV la fel de impresionant.

Scrisoarea va fi adresata persoanei care se ocupa de angajari sau direct departamenului de resurse umane, daca nu aveti informatii complete. Daca firma este mica, scrisoarea poate fi trimisa direct managerului.

n primul paragraf, trebuie sa se precizeze postul vizat si sursa din care a fost obtinuta informatia referitoare la pozitia disponibila (anunt publicitar, cunostinte, prieteni etc.). Daca nu aveti informatii exacte despre un anumit post, va puteti exprima propria optiune pentru un domeniu de activitate. Oricum, este bine sa subliniati domeniul n care v-ati remarcat sau ati obtinut performante deosebite.

n cele doua sau trei paragrafe din corpul scrisorii trebuie sa va puneti n valoare ntreaga personalitate, sa pedalati tocmai pe acele detalii si aspecte din CV care va pun ntr-o lumina favorabila, dar care, din pricina schematismului biografiei, pot trece neobservate. Este recomandabil sa evidentiati conexiunile si detaliile implicite din CV, sa precizati care din calitatile si aptitudinile dumneavoastra se muleaza pe profilul postului solicitat. De asemenea, puteti include si motivele care va determina sa parasiti actualul loc de munca si sa va exprimati clar dorinta de a candida pentru noul post.

n paragraful de ncheiere trebuie sa multumiti pentru timpul acordat lecturii, sa va exprimati disponibilitatea pentru un interviu de angajare si enventual sa indicati care este cel mai rapid mod n care puteti fi contactat.

Mentionati ca snteti disponibil pentru interviu, furnizati toate detaliile de contact (telefon, e-mail, adresa). Precizati ca puteti fi contactat oricnd pentru orice alte detalii clarificatoare;

Model 1

Str.Rezervorului, nr.15

5800 Suceava

Domnului Matei ZAGAN

Resurse umane

MICS-Software

Strada Straduintei, nr. 122

5800 Suceava

Stimate Domnule Matei Zagan,

Va solicit atentia n urma anuntului referitor la postul de programator, anunt publicat de firma dumneavoastra n nr. 25/2000 al revistei Electronica Aplicata.

n calitate de student n anul al IV-lea al Facultatii de Inginerie Electrica, Suceava, am fost deosebit de atras de perspectivele de dezvoltare si politica de angajare promovata

de firma MICS-Software. Prezentarile realizate de coordonatorii dumneavoastra de departamente n cadrul ntlnirilor trimestriale organizate de facultate cu reprezentatii firmelor si institutiilor de profil din Suceava si din tara m-au determinat sa-mi reevaluez cunostintele teoretice si practice, sa aprofundez anumite aspecte si sa-mi doresc o colaborare de viitor n spiritul profesionalismului si dialogului deschis.

n anul 1999 am fost angajat cu jumatate de norma la firma Mefitex, cumulnd atributii de administrator de retea si programator n FoxPro. Pe parcursul acestei colaborari am reusit sa realizez un program de contabilitate, sa mi perfectionez abilitatile de lucru n echipa si sa mi verific capacitatea de adaptare la situatii neprevazute.

Cu cteva luni nainte de absolvirea mea n iulie 2000, am participat la concursul anual ACM International Collegiate Programming Contest organizat de Microsoft la Bucuresti, unde, mpreuna cu alti doi colegi suceveni, am obtinut locul al IV-lea din 12 echipaje.

Proiectul meu de absolvire a vizat realizarea unui sistem de supraveghere video, avnd drept suport reteaua Intranet. Acest sistem este operational si este utilizat n cadrul sistemului de securitate al Facultatii de Inginerie Electrica, permitnd oricarui client conectat la retea sa

vizualizeze imaginile transmise.

Mi-ar placea sa pot completa aceasta succinta descriere n cadrul unei ntrevederi, cnd as putea adnci unele aspecte mentionate n CV-ul meu si as putea raspunde pe larg ntrebarilor dumneavoastra.

Pentru un eventual interviu ma puteti contacta prin telefon la numarul 092 977405 sau prin e-mail, la adresa: mihai.georgescu@hotmail.com.

Cu multumiri si consideratie, Mihai Georgescu.

Tema 4: Caliti personale i comunicarea4.1 Temperamentul i comunicarea Interesul fa de personalitate este cauzat de mai multe obiective, principalul fiind cel de producie. Cunoaterea personalitii este premisa dirijrii eficiente a activitii ei. Orice persoan care ocup o funcie de conducere trebuie s posede un ansamblu de caliti, cunotine, aptitudini i deprinderi corespunztoare, n urma investigaiilor efectuate, s-a schiat portretul psihosocio-profesio-nal al personalitii conductorului, care const n urmtoarele trsturi: formarea profesional; cunotinele n teoria conducerii, experien, trsturi moral-volitive, spirit ntreprinztor, inovator, curajos; energie, perseveren, mobilitate, robustee fizic i psihic, viziune larg, atitudine uman, capacitatea de a nelege oamenii i dorina de a lucra cu ei; inteligen, flexibilitatea gndirii, motivaie; orizontal cultural etc La cele menionate mai sus se altur aspectele de esen, care definesc rolul conductorului i coordonatele majore pe care el i desfoar activitatea, i anume: 1. Funcia de conducere oblig. Prin poziia sa conductorul este permanent n centrul ateniei, este continuu observat, studiat i analizat, judecat i criticat. Prin comportamentul i reaciile sale, conductorul demonstreaz dac justific speranele puse de el, dac acioneaz corect i competent n toate situaiile, dac rspunde cerinelor funciei pe care o ocup. 2. Fiecare conductor are un stil personal de conducere, determinat de caracteristicile care formeaz portretul sau psihosocioprofesionai. 3. Conductorul constituie cu adevrat modelul" profesional, comportamental i atitudinal pentru foarte muli dintre colaboratorii si. 4. Munca de conducere presupune posedarea unor caliti native, pre-cum i nsuirea unor caliti specifice, nsuirea profesiunii de conductor n toat complexitatea ei cere rbdare, timp i munc insistent. 5. Poziia de autoritate de care dispune conductorul i confer acestuia o imagine" care, n ochii colaboratorilor, se confrunt cu imaginea colectivului sau organizaiei n care lucreaz. 6. n relaiile sale cu colectivul, conductorul apare concomitent ntr-o dubl ipostaz: ca membru al colectivului i ca ghid al acestuia. El este, deopotriv, comanda i motorul colectivului, iniiind i orientnd aciuni i antrennd oamenii la realizarea lor.

7. Activitatea i modul de a munci al conductorului sunt decisive, aa cum este conductorul este i colectivul pe care l conduce. 8. Sintetiznd multiple roluri pe care le are de jucat conductorul n cadrul organizaiei, se poate conchide c el trebuie s fie deopotriv: creator, decident (acel care decide), vizionar (prevztor), planificator, organizator, animator, controlor, selecioner, apreciator, ndrumtor, educator, comandant", judector, consilier, negociator, cunosctor al oamenilor, coleg etc. 9. Funcia de conducere nu este venic, conductorul trebuie s rmn permanent contient de faptul c a primit temporar o investiie care cere rspunderi deosebite, dar c ntr-o zi se va despri de postul de conducere, rmnnd numai ceea ce este e! nsui - omul. 10. Conductorul unui colectiv sau al unei organizaii conduce, nainte de toate, oamenii.innd seama de acest fapt esenial, reuita muncii de conducere i afirmarea personalitii conductorului sunt condiionate de respectarea unor cerine de baz n munca cu oamenii:a) respectarea personalitii i demnitii fiecruia;b) acceptarea oamenilor aa cum sunt ei i nu aa cum se consider c ar trebui s fie;c) tratarea fiecruia n mod individual personalizat;d) asigurarea siguranei i claritii n repartizarea sarcinilor i a fermitii n pretinderea rezultatelor;e) crearea climatului de ncredere reciproc n cadrul colectivului de munc.Orice conductor trebuie s posede urmtoarele caliti profesionale importante: echilibru emoional, gndire logico-verbala, capaciti organizatorice administrative i comunicative, capacitate de a lua decizii operative, capacitate de lucru n grup, memorie auditiv, memorie vizual, atenie, capacitate de munc, capacitate de a negocia, inteligen, ingeniozitate, intuiie, spirit de observaie, hotrre, predispunere spre risc, asumarea responsabilitii personale, amabilitate, toleran, obiectivitate etc.Sanguinicul reacionnd repede la situaii noi:

- posed o mare capacitate de munc;

- sunt rezisteni la mprejurri dificile;

- trec uor de la o activitate la alta;

- sunt nclinai spre triri afective, leag uor prieteni, dar tot uor se desprind de oameni care nu sunt convenabili sub aspect normal;

- la sanguinici se observ o concentrare puternic a atenei, Pavlov a menionat c sanguinicul e un activist productiv, de obicei e vesel i plin de via;

Colericul se distinge printr-o mare capacitate de munc i rezisten la oboseal, fcnd mare risip de energie. Efectueaz activitile n asalt n interval minim de timp. n plan motric, colericul se caracterizeaz prin permanent neastmpr, prin caracterul neregulat, abrupt al micrilor. Colericii sunt oamenii mereu nelinitii, agitai, alarmani, nerbdtori, irascibili, impulsivi, combativi, agresivi. Vorbirea este exploziv, rapid, inegal, cu intonaii oscilante. Capacitatea de munc la ei este mare, dar sunt nemulumii n stri negative, comportare, comunicare. Ei manifest extraversiune i reacie de orientare, formndu-se repede deprinderile profesionale.

Flegmaticului i este caracteristic tempoul lent al micrilor, intraversiune, emotivitate slab, micri neexpresive. n activitate i n conduit este disciplinat i ordonat. Ei nu iubesc sa-i schimbe locul de serviciu sau locul de trai, adoptndu-se foarte greu la situaii noi, au nevoie de imbold n munc, cu greu trec de la o activitate la alta i exprim o stare linitit calm, chiar n situaii critice. De obicei sunt nchii n sine, puin comunicativi i orientai mai mult spre trecut.

Melancolicul posed o energie nervoas redus, ei manifest nencredere n vorbire, obosesc repede, atenie sczut. n situaii noi adesea se nchid n sine, devin timizi, dar n condiii obinuite sunt sociabili. El este puin rezistent, nervos, prezint o sczut rezisten la efort, mai ales la cele intelectuale. Retririle melancolicului sunt profunde, stabile i n unele cazuri au un character astenic. Se mai semnalizeaz i dificulti n adaptarea social, fiind predispui spre izolare, evit comunicarea cu oamenii puin cunoscui, ocolete munca n grup. [C. Eco 2006, pp 75-78].4.2. Atracia i empatia n comunicare Intr-o lume din ce in ce mai grabit ne vine tot mai greu sa dam dovada de rabdarea de a-i asculta pe ceilalti inainte de a ne exprima propriile dorinte. Vrem ca ceilalti sa ne inteleaga dorintele fara a fi dispusi sa le acordam noi mai intai aceasta sansa.Si chiar daca ii ascultam, de multe ori o facem doar din dorinta de a replica, de a intrerupe, de a spune dupa ce auzim doar cateva cuvinte: Te inteleg perfect, stai sa-ti spun cum mi s-a intamplat si mie exact la fel! Ascultam judecand, criticand, evaluand, interpretand, suprapunand propriul nostru ego, propriile noastre valori, propriile noastre experiente personale peste ceea ce auzim de la cel care se gaseste in fata noastra. Si, ceea ce este la fel de rau, dam sfaturi fara sa cunoastem in amanunt situatia in care se gaseste celalalt. Chiar daca aceste sfaturi sunt bine intentionate, ele sunt complet lipsite de valoare sau, si mai rau, daunatoare! Nu este de mirare ca acesta are de multe ori o atitudine defensiva atunci cand ii vine randul sa ne asculte: in loc sa se concentreze asupra mesajului pe care vrem sa i-l transmitem se concentreaza sa-si apere pozitia, sa-si pastreze imaginea, sa evite sau sa respinga amenintarea pe care o simte in urma faptului ca l-am ascultat in modul descris anetrior. Comunicarea devine astfel alienata, blocandu-se fie la nivelul apararii, fie la nivelul contraatacului. Comunicarea empatica ne poate ajuta sa revenim la relatii armonioase cu cei din jurul noastru - fie ca este vorba de familie, prieteni, colegi de serviciu sau oameni pe care ii intalnim pentru prima data. Unul dintre principiile de baza ale comunicarii empatice este aceea de a-l intelege pe celalalt inainte de a ne face noi insine intelesi. Ascultarea empatica poate fi asadar definita drept acel mod de a asculta cu intentia sincera de a intelege harta celuilalt, modul sau de a vedea realitatea, felul in care se simte in legatura cu lucrurile asupra carora comunica, valorile si atitudinea sa. Un alt principiu de baza in ascultarea empatica este acela de a nu-i impune celuilalt propriul tau sistem de valori, motivatii, propriile atitudini, propria ta experienta de viata de aceea o astfel de ascultare necesita un mare efort de a arata toleranta. Judecam, evaluam, interpretam, dam sfaturi grabite fara sa ne dam macar seama. __ Cel de-a treilea principiu fundamental al comunicarii empatice: raspunsul pe care il dam trebuie sa contina doua parti.a) Partea logica - se refera la reformularea cu propriile noastre cuvinte a continutului comunicarii. Astfel putem fi siguri ca nu vom evalua, interpreta, critica, judeca. O forma mai simpla este repetarea uneiparti semnificative a mesajului pe care tocmai l-am ascultat.b) Partea legata de sentimente - se refera la incercarea de a explora, de a intelege, de a reflecta care sunt sentimentele asociate continutului logic al comunicarii. Aceste tehnici nu vor avea efectul asteptat daca nu le folosim cu dorinta sincera de a-l asculta si de a-l intelege pe celalalt, propria lui viziune asupra lumii, propriile sale sentimente, valori, atitudini. Cat depre sfaturi, ele ne vor fi cerute doar in momentul in care cel cu care comunicam va simti ca il intelegem intr-o masura suficient de mare incat sa aiba incredere in judecata noastra. De aceea orice sfat dat (chiar cu buna intentie) inainte de a ne fi cerut va fi interpretat drept o lipsa de respect si nu numai ca nu va imbunatati comunicarea, ci chiar o va inrautati. Suntem suficient de rabdatori, suntem suficient de toleranti pentru a comunica in mod empatic cu ceilati? Rezultatele obtinute ar putea justifica efortul pe care il vom depune.4.3. Comunicarea asertiv, agresiv, pasiv. Comunicarea asertiv s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficient la situaii conflictuale interpersonale [Rees, Shan, 1991]. Lipsa asertivitii este una dintre cele mai importante surse de inadecvare social. Asertivitatea este rezultatul unui set de atitudini i comportamente nvate care au ca i consecine pe termen lung mbuntirea relaiilor sociale, dezvoltarea ncrederii, respectarea drepturilor personale, formarea unui stil de via sntos, mbuntirea abilitilor de luare a decizii responsabile. (Rakos, 1991) Fiecare persoan posed un anumit stil comportamental. Persoana ce se comport pasiv nu poate s-i anune concret dorine i necesitile sale. n aceiai msur, ea este lipsit de aprare n faa cerinelor survenite din partea carenelor celorlali membrii ai societii. Deosebirea esenial a unei persoane nencrezute n sine, const n faptul c n activitatea social aceste persoane tind maxim posibil s evite manifestrile personale. Orice form de prezentare a propriilor idei, preri, realizri, dorine i necesiti pentru ei este foarte neplcut (fiind urmat de sentimentul de ruine, vin, fric, etc.) sau imposibil din cauza ca nu au formate abilitile necesare, sau nu are sens conform sistemului propriu de valori i interese. Persoana ce se comport agresiv obine totul, i realizeaz scopul personal n detrimentul celorlali. Ea nu ia n consideraie drepturile i cerinele lor. Subestimeaz, i distruge ncrederea celorlali fat de propria persoan. In felul acesta, persoana i realizeaz propriile dorine, ns ceilali i formeaz fa de ea un montaj negativ. Contiina de sine este, mai bine zis, o pseudocontiin. Din aceast cauz toate insuccesele sale sunt transformate n succese, dac nu au posibilitatea s-o fac, ei aduc nvinuiri, reprouri celor din jur, spunnd c li se pune bete n roate.

Agresiunea nu e doar aducerea de traume fizice sau unele exprimri grosolane. O influen agresiv o are ironia i sarcasmul, ct i un monolog ncet i monoton, care duce la degradarea celei persoane asupra creia este orientat.

Aciunile agresive i pasive, la prima vedere, se deosebesc radical, ntre timp baza lor e aceiai. Celelalte persoane sunt considerate "dumani" ce au un singur scop - a duna. Dei, trebuie s fii foarte precaut, s nu spui ce gndeti i ce simi, orice informaie s fie prezentat n mod rafinat, deosebirea ntre un comportament agresiv i unul pasiv, const doar n faptul c, persoana agresiv aduce lovituri de prentmpinare, prevenire; atunci cnd cea pasiv las deschis de neles c nu pretinde la biruin, succes ntr-o lupt cu un rufctor.

Persoana ce se comport asertiv este capabil concret i explicit s formuleze cerinele i trebuinele sale, viziunea proprie referitor la o anumit situaie, problem. Se deosebete prin atitudine pozitiv fa de ceilali i autoapreciere adecvat. Este ncrezut n propriile fore, poate asculta i merge la compromis. Este capabil s-i modifice viziunea, prerea, fiind influenat de argumente logice. Nu se ruineaz sa-i cear cuiva un serviciu i din partea sa este gata de asemenea s acorde ajutor i amabilitate. Anumii autori vd asertivitatea ca un punct de mijloc ntre agresiune i pasivitatens majoritatea autorilor consider agresivitatea i pasivitatea drept dou nsuiri diferite ale persoanei. Aceasta este confirmat i prin corelarea sczut a scalelor de agresiune i ncrederii n sine. Nivelul nalt al asertivitii i agresivitii poate exista atunci cnd prin aciunile agresive persoana uor i eficient i realizeaz scopurile i necesitile, fr s observe efectele negative. n acest caz, agresivitatea trebuie neleas de rnd cu asertivitatea, omul continu s se comporte agresiv, atunci cnd el nvingnd nencrederea, totui, se hotrte pentru ceva. De cele mai dese ori, persoanele asertive nu sunt agresive deoarece ele posed o multitudine de aciuni neagresive.

Fiecare personalitate are dreptul s-i aleag pentru sine acea modalitate de comportament la care va putea s adere n situaii de conflict. Libertatea de alegere i autocontrolul va deveni posibil doar atunci cnd o s v deprindei s v comportai ncrezut, asertiv, n situaiile n care pn acum v-ai comportat pasiv sau agresiv.

4.4 Scrierea unei recomandri, unei referineRecomandareaDefiniie: act prin care se recomand angajarea unei persoane n tr-un post.Structura recomandrii cuprinde:1. Denumirea unitii la care va fi prezentat recomandarea (sus, n dreapta);2. Denumirea Recomandare'''';3. Coninutul care ncepe cu formula de prezentare a emitentului dup care urmeaz textul propriu-zis al recomandrii;4. Semntura emitentului (jos, n dreapta);5. Data (jos, n stnga).Exemple de situaii care necesit redactarea unei recomandri.Din nsi definiia recomandrii putem observa c actul respectiv se utilizeaz la ncadrarea n cmpul muncii, anexndu-se mpreun cu curriculum vitae la cererea de angajare. Angajarea ntr-o funcie, mai ales ntr-un post de rspundere, are o importan deosebit. Patronii diferitelor uniti, precum i serviciile sau funcionarii care au n sarcin angajarea personalului, studiaz bine candidaii ce aspir la funciile vacante, cerndu-le uneori, atunci cnd consider necesar, o recomandare din partea unei persoane cunoscute. Evident, recomandarea nu poate fi dat de oricine, ci numai de notorieti, specialiti cunoscui sau de persoane cu nume de prestigiu i cu reputaie nendoielnic. Este normal ca persoana care d o recomandare s poarte rspundere, cel puin rspundere moral, n faa unitii respective pentru candidatura recomandat. De aceea putem da o recomandare doar n cazul n care cunoatem bine candidatul i avem certitudinea c el i va onora obligaiunile de funcie.Model de recomandare:Societatea pentru Asisten i Servicii Juridice Asis-CentruRECOMANDARESubsemnatul Anatol Rotaru, doctor n drept, profesor la catedra de drept comercial a Universitii de Stat din Chiinu, o recomand pe absolventa noastr Tatiana Gheorghi pentru a fi angajat ca jurist la Societatea Asis-Centru.Domnioara T.Gheorghi a fost una dintre cele mai bune studente la facultate. A scris sub conducerea mea teza de licen cu tema Legea falimentului n contextul legislaiei romneti i a celei internaionale, obinnd cea mai nalt apreciere din partea comisiei de examinare.Fiind nzestrat cu o serie de caliti valoroase, cum ar fi inteligena i agerimea, i avnd cunotine temeinice n domeniul dreptului economic, dra T.Gheorghi va fi un avocat excelent. Cu att mai mult cu ct ea are un nivel elevat al culturii comunicrii i o puternic for de convingere.Dra T.Gheorghi este un om corect, onest, de o nalt probitate moral. Sunt sigur c se va manifesta ca un specialist foarte bun i va contribui la sporirea prestigiului Societii Asis-Ccntru.15 iunie 1998SemnturaReferinaReferina, ca act scris, poate fi de dou tipuri.Definiia unuia dintre tipurile de referin ar fi urmtoarea: act n care se d o informaie despre situaia unei persoane.Sub aspect structural referina se aseamn ntocmai cu recomandarea. Exist o anumit asemnare i sub aspectul coninutului, pentru c att ntr-un act, ct i n altul, se dau informaii despre o persoan. Diferenele de coninut i cele ce in de procedura eliberrii i prezentrii actelor respective, care totui exist, constau n urmtoarele:1. Recomandarea se d pentru facilitarea angajrii ntr-o funcie, iar referina - pentru alte cazuri care necesit cunoaterea unei persoane. De aceea n recomandare se prezint doar informaia necesar pentru angajare, iar n referin poate fi orice informaie, inclusiv pentru angajare, n funcie de necesitile celui care o solicit.2.Recomandarea se redacteaz ntr-un stil elogios, artndu-se n special prile pozitive ale persoanei, iar n referin se d o informaie obiectiv despre persoana vizat. 3. Candidatul la o anumit funcie primete recomandarea pe care urmeaz s o prezinte singur la locul unde dorete s fie angajat. Firete, el cunoate coninutul recomandrii. Referina, ns, spre deosebire de recomandare, nu ajunge n mna persoanei vizate n ea, ci se prezint direct celui care are nevoie de informaia respectiv. Persoana vizat n referin nu cunoate conunutul acesteia.Model de referin:Comisia pentru atestarea personalului

ingineresc de la Uzina de televizoare AlfaREFERINSubsemnatul Valerian urcanu, inginer-ef la Uzina de televizoare Alfa, l cunosc bine pe inginerul de schimb Vitalie Ciofu. Cred c este un specialist excepional n domeniul tehnicii electronice. ns, din pcate, consum frecvent buturi alcoolice, uneori chiar i n orele de program, fapt care l face incorect i chiar iresponsabil pentru obligaiunile de funcie.25 decembrie 1998SemnturaTema 5: Comunicarea verbal/ Comunicarea oral5.1. Comunicarea oral Este prima form de comunicare uman i cea mai eficient. Aceasta datorit contactului direct i al rspunsului imediat. n cadrul comunicrii orale, oamenii pot pune ntrebri i clarifica problemele pe loc, iar contactul direct dintre manager i subordonai induce un efect psihologic pozitiv. Dintre dezavantaje amintim lipsa contactu-lui vizual n comunicarea telefonic i radiofonic.Aceast form de comunicare se recomand a fi realizat n momentul n care este necesar un impact puternic asupra receptorilor i un rspuns rapid din partea acestora (Popa, Filip, p. 235).

limbajul paraverbal sau ceea ce oamenii comunica prin voce (volum, intonatie, ritm, tonalitate, accent, pauze) si prin manifestari vocale fara continut verbal (rsul, dresul vocii, geamatul, oftatul, mormaieli, plescaituri, urlete, tipete, fluieraturi etc.);

limbajul verbal sau ceea ce oamenii comunica prin rostirea si descifrarea ntelesului cuvintelor.

Comunicarea orala prezinta numeroase avantaje fata de comunicarea scrisa:

vorbitorul si poate observa interlocutorul si interveni pe loc cu modificari, att la nivelul limbajului paraverbal ct si verbal, pentru a eficientiza comunicarea.

oralitatea permite un joc logic si imediat al ntrebarilor cu raspunsurile, ntr-o derulare spontana si flexibila oralitatea asigura terenul cel mai fertil pentru manifestarea comportamentelor

persuasive si manipulative, pune n valoare carisma si capacitatea de a convinge si influenta oamenii.

5.2. Monolod i dialog.

n general, orice comunicare, fie oral sau scris, este de neconceput far participarea la ea a cel puin dou persoane. n cazul n care o persoan (numit emitor) emite un mesaj, iar alta (numit receptor) l recepteaz, Iar a interveni cu replici, ntrebri sau completri, avem un monolog, iar n cazul n care pe parcursul comunicrii ambele persoane se succed, devenind ba emitor, ba receptor, avem un dialog.Comunicarea oral se poate desfura i cu participarea mai multor persoane, care pot fi, n mod succesiv, att emitori, ct i receptori.n cazul dialogului, dar mai ales n cazul n care la actul comunicrii particip mai multe persoane, este absolut necesar s se respecte normele de etic i de logic. In cazul comunicrii dialogate sau participrii la comunicare a mai multor persoane, lanul mesajului nu poate fi programat, acesta fiind generat chiar n momentul transmiterii lui. De aceea n asemenea cazuri atenia vorbitorului la respectarea coerenei trebuie s fie sporit.Un tip aparte de comunicare, att monologat, ct i dialogat, este cea telefonic. Trebuie s recunoatem c n privina conversaiilor telefonice mai avem nc multe restane. Conversaiile telefonice trebuie s fie laconice i s aib subiecte clare. Se impune ca ele s conin doar informaii care necesit a fi transmise operativ. La subiectele care nu cer operativitate se poate face doar referire, pentru a se reveni la ele suplimentar, n alte condiii. n uzul basarabean se comite frecvent o greeal, care ine de formula de prezentare utilizat n conversaiile telefonice. De exemplu, muli se prezint printr-o formul de tipul: v deranjeaz domnul Sptaru. n primul rnd, expresia v deranjeaz e de prisos. Dac avem sentimentul c deranjm pecineva, nu trebuie s-o facem sau trebuie s gsim o modalitate de a ne cere scuze. De pild: cer scuze, m iertai etc. n al doilea rnd, cuvntul domnul, adresat propriei persoane, vorbete despre lips de modestie. Alte persoane se prezint cu totul aberant: alo, asia e Ion. Acest mod de exprimare e uncalc condamnabil dup model rusesc. Cele mai frecvente formule romneti recomandabile pentru conversaiile telefonice sunt: la telefon e Ion, aici e Ion, m numesc Ion Moraru etc. n situaiile oficiale nu se utilizeaz prenumele {Ion, Vasile, Gheorghe), ci numele de familie (Munteanu, Josanu,Priscaru) sau ambele (Ion Plmdeal). Toti cei care se sperie la gndul ca trebuie sa vorbeasca n public snt sfatuiti sa porneasca la drum cu ideea ca auditoriul e de partea lor. Publicul si doreste sa ia parte la o prezentare reusita din toate punctele de vedere, dar va manifesta si o oarecare toleranta fata de greseli sau ezitari. Ni se poate ntmpla ca pe parcursul prezentarii sa mai uitam ce am vrut sa spunem sau cum trebuie sa continuam o idee, sa nu gasim imediat folia transparenta cu datele pe care trebuie sa le interpretam, sa ne mpiedicam cnd coborm de pe podium si totusi sa fim aplaudati cu caldura la sfrsit si sa ni se spuna ca prezentarea a placut. Daca vom sti cum sa comunicam publicului faptul ca l tratam cu interes si seriozitate, ca avem sa i spunem lucruri importante si interesante, daca avem constiinta depunerii unui efort ct de mic pentru a ne pregati trup si suflet n vederea marii confruntari, publicul va simti si va manifestatoleranta. Cu ct publicul se va apropia, sub conducerea noastra, de miezul dezbaterilor, cu att se va simti mai antrenat. Acesta este si motivul pentru care specialistii sugereaza vorbitorului mentinerea unui contact vizual permanent cu auditoriul. Aceasta permanenta nu trebuie nsa nteleasa gresit: privirea insistenta, atintita asupra unei singure persoane dintr-un grup, pastrarea contactului vizual cu o persoana mai mult de 5-6 secunde trebuie evitate cu orice pret. E bine sa privim pe rnd, fiecare segment de grup si apoi o persoana sau alta. Daca n general ntmpinam greutati n stabilirea contactului vizual, va trebui sa exersam atunci cnd stam de vorba cu cineva tehnica ndreptarii privirii spre un punct imaginar, situat ntre ochii interlocutorului.

Ca concluzie putem afirma c, vorbirea trebuie s fie corect, clar, frumoas i convingtoare. Un rol important l are ascultarea pn la capt a interlocutorului i persistena succesiunii i a coerenei n comunicare.5.3. Ascultarea activ

Dup cum e foarte greu s ii un discurs n faa publicului, dorind s fii ascultat i susinut, tot aa e de greu s poi asculta mult timp, atunci cnd cel care vorbete nu schimb tonalitate nuprezint informaia plcut i interesant.

Putem sa ne bucuram de concentrarea maxima a publicului pret de 10 minute, dupa care va trebui sa facem eforturi pentru a o mentine la cote ridicate. De aceea este indicat sa ne structuram prezentarea ct mai riguros, acordnd ntre 10 si 20% din timp introducerii, 60-80% din timp sa-l alocam problemelor de continut si sa pastram 10-20% din timp pentru concluzii. Exersarea prezentarii acasa, cu ceasul n fata, este o excelenta modalitate de a verifica daca selectia materialelor se ncadreaza n spatiul de timp solicitat; nregistrarea prezentarii si apoi analiza ei poate scoate la iveala att deficientele de natura paraverbala, ct si cele de continut si logica. Pentru a nu permite memoriei sa va joace feste, pregatiti-va notite clare si usor de urmarit, adoptnd formatul fiselor scrise pe o singura parte si nicidecum pe coli A4 scrise pe ambele fete. Ele va vor ajuta sa nu omiteti ideile importante, sa construiti argumentari solide si sa nu va abateti de la succesiunea normala sau corecta a faptelor si aspectelor selectate pentru prezentare.

Cuvintele nu va vor ajuta prea mult daca nu vor fi asociate sau ntarite vizual prin procedee grafice cum ar fi sublinieri, ncercuiri sau ncadrari. ncercati sa anticipati unele din ntrebarile publicului si sa aveti pregatite transparentele care sa ilustreze raspunsurile dumneavoastra.

moduri de a ncepe un discurs;

Denumirea temei,urmata eventual de cteva precizari referitoare la alegerea titlului prezentarii

Referirea la obiectivele si aspectele pe care doriti sa le abordat n cadrul temei propuse

anticiparea unor ntrebari sau aspecte problematice;

deschiderea discursului cu o anecdota sau cu o gluma;

marturisire;

prezentarea unor fapte sau date statistice;

folosirea unui citat nu foarte lung si relevant pentru subiectul discursului;

afirmatii cu continut socant;

povestiri interesante.

Modalitatile pe care le aveti la ndemna pentru ncheierea prezentarii snt:

prezentarea unor concluzii punctuale;

lansarea unor interogatii (retorice) prin care sa recaptati interesul slabit al

publicului;

anectode scurte, care sa ilustreze aplicabilitatea ideilor dumneavoastra;

invitarea publicului de a trece la actiune n spiritul celor afirmate n prezentare;

folosirea de citate prin care sa subliniati credibilitatea performantelor sau rezultatelor expuse.

Continutul discursului nu se memoreaza, fraza de nceput si cea de ncheiere snt batute n cuie. Chiar daca pe undeva ne-am blbit sau ne-am ncurcat putin n detalii sau argumentari, cel putin sa ncepem si sa sfrsim fara sa ne mpiedicam.

Daca vreo ntrebare adresata ne pune ntr-o asemenea ncurcatura nct ne dam seama ca nu putem raspunde, este mult mai corect si mai elegant sa nu ncercam s-o scaldam si sa rostim cu sinceritate si aplomb mi pare rau, nu stiu/nu cunosc/nu va pot . Iar daca ni se adreseaza o ntrebare care nu are nimic de-a face cu subiectul prezentarii noastre, nu trebuie sa ne simtim obligati sa raspundem. Irelevanta se poate sanctiona cu eleganta si diplomatie.

5.4. Arta de a pune ntrebri i urmrirea reaciei

Schimbul de informatii se realizeaza prin ntrebari si raspunsuri. Iata cteva tipuri de ntrebari pe care le puteti avea n vedere, nsotite de cteva formulari:

1. ntrebari introductive pentru demararea discutiei: Cum a fost drumul?, Cum va place la noi n ntreprindere?

2. ntrebari de legatura spre miezul discutiei: Cum ne-ati gasit?, De ce candidati tocmai la noi?, De ce ne-ati trimis pe lnga dosarul dumneavoastra si o banda video?

3. ntrebari legate de biografia profesionala: Cum a decurs pregatirea dumneavoastra profesionala?, Care din calificarile dumneavoastra snt cele care corespund descrierii postului pe care candidati?, Ct timp doriti sa desfasurati aceasta activitate?

4. ntrebari legate de starea sociala si predispozitii personale: n ce mediu ati crescut?, Ce parere are sotia/sotul dumneavoastra despre planificata schimbare a locului de munca?, Cnd considerati ca o persoana este dificila?, Cum reactionati atunci cnd un client ridica pretentii inacceptabile?

5. ntrebari despre capacitatea de a lucra n echipa: Ce calitati si ndemnari vi se par utile n cazul lucrului n echipa?, Care snt avantajele si dezavantajele lucrului n echipa?

6. ntrebari referitoare la motivarea efortului: Etapa dumneavoastra de pregatire profesionala a fost unidirectionala sau ati luat n consideratie mai multe alternative?, Presupunnd ca brusc ati deveni somer, ce va va lipsi cel mai mult?

7. ntrebari referitoare la puterea de concentrare si rezistenta la efort: Ce sarcini ati considerat a fi extrem de plictisitoare la fostul loc de munca si cum le-ati gestionat?, V-ati enervat vreodata pe anumite obiceiuri ale colaboratorilor dumneavoastra?

8. ntrebari care vizeaza flexibilitatea si capacitatea de adaptare: n ce conditii ati fi dispus sa stati peste program?, Aveti probleme cnd trebuie sa renuntati la obisnuinte mai vechi?, Preferati sarcinile care nu incumba responsabilitati prea mari?

9. ntrebari privind capacitatea de a razbate si a fi convingator: Descrieti o situatie cnd ati razbatut cu succes n ciuda parerilor celor din jurul dumneavoastra, Dupa ce schema de organizare lucrati?

10. ntrebari referitoare la capacitatile dumneavoastra de conducator: Cum puteti dumneavoastra, singur, sa stimulati echipa?

11. ntrebari referitoare la contractul de munca: Ce salariu sperati sa primiti la noi?, Ce sperati prin schimbarea locului de munca?

ntrebari pe care le puteti adresa la interviu

Chiar daca nu aveti de gnd sa ntrebati nimic la un interviu, multi angajatori va vor pune n situatia s-o faceti. Iata cteva sugestii:

Care este mediul concurential n care opereaza firma?

Ce obstacole se anticipeaza n atingerea scopurilor firmei?

Ce responsabilitati mi vor reveni daca?

Care este politica firmei n ceea ce priveste nscrierea anjajatilor la cursuri de perfectionare sau posuniversitare?Tema 6:Comunicarea umana de tip nonverbal6.1. Rolul mijloacelor non-verbale n comunicarea umanPrin comunicarea nonverbala intelegem transmiterea voluntara sau involuntara de informatii si exercitarea influentei prin intermediul elementelor comportamentalesi de prezenta fizica a individului sau ale altor unitati sociale(grupuri sau unitati umane), precum si perceptia si utilizarea spatiului si timpului ca si artefactelot(S. Chelcea, 2005,11)

Comunicarea nonverbala este comunicarea fara cuvinte si este de doua feluri:comunicarea paraverbala si limbajul trupului.Limbajul trupului este cel mai puternic efect asupra celorlalti.Mehrabain-cercetator american a cercetat fenomenul si a ajuns la concluzia sa un interlocutor este impresionat de cuvinte in proportie de 8%, de intonatie 23% si de limajul trupului in proportie de 69%.

Limbajul trupului imprima si nota atmosferei in care are loc interactiunea.Un individ cu o mimica zambitoare, tonic, dinamic induce o stare de bine, in opozitie cu un individ apatic, lipsit de tonus si neingrijit.

In comunicarea interumana 35% reprezinta comunicarea verbala si 65% comunicarea nonverbala dupa unii autori ponderea fiind chiar de 90%.

De cte ori comunicm, noi trimitem n exterior mesaje i prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci cnd nu scriem sau vorbim, noi totui comunicm ceva, uneori neintenionat. Evident, noi putem utiliza imagini pentru a ne comunica mesajul, fie pentru a nlocui cuvintele sau, mai important, pentru a ntri mesajul verbal. Dar, voluntar, sau involuntar, cnd vorbim, comunicm de asemenea prin( ( expresia feei- un zmbet, o ncruntare; ( gesturi- micarea minilor i a corpului pentru a explica sau accentua mesajul verbal; ( poziia corpului- modul n care stm, n picioare sau aezai; ( orientarea- dac stm cu faa sau cu spatele ctre interlocutor; ( proximitatea- distana la care stm fa de interlocutor, n picioare sau aezai;

( contactul vizual- dac privim interlocutorul sau nu, ct i intervalul de timp n care l privim;

( contactul corporal- o btaie uoar pe spate, prinderea umerilor; ( micri ale corpului- pentru a indica aprobarea/dezaprobarea sau pentru a ncuraja interlocutorul s continue;

( aspectul exterior- nfiarea fizic sau alegerea vestimentaiei; ( aspectele nonverbale ale vorbirii- variaii ale nlimii sunetelor, tria lor i rapiditatea vorbirii, calitatea i tonul vocii (denumite uneori paralimbaj); ( aspectele non-verbale ale scrisului- scrisul de mn, aezare, organizare, acuratee i aspectul vizual general;

6.2. Mimica, gesturile, distana...

n literatura de specialitate se afirm c de cele mai multe ori gesturile spun mai mult dect cuvintele. Ceea ce este esential este faptul c indiferent de sistem, sunt recunoscute trei categorii de limbaj: limbajul corpului, limbajul mediului si limbajul vocii. De remarcat c acelai gest poate avea semnificaii diferite n cadrul mai multor culturi. De aceea se impune o atent studiere a gesturilor emblematice ale culturii n care se va realiza comunicarea.

Gesturile ilustrative au darul de a ntri mesajul verbal i sunt realizate simultan cu acesta. Gesturile emoionale nsoesc ntotdeauna mesajul, evideniind starea de spirit a celui care realizeaz comunicarea. Ele sunt mai greu de controlat.

Gesturile regulatoare sunt cele realizate prin micrile corpului, ale ochilor sau ale minilor n anumite momente ale comunicrii i au rolul de a sublinia aceste momente. Gesturile de adaptare sunt gesturi incontiente care permit adaptarea la o anumit situaie de moment. Ele sunt cunoscute sub numele de ticuri nervoase. Limbajul mediului este cea de a doua categorie de limbaj nonverbal i vizeaz spaiul de comunicare i mbrcmintea. Prin observar