Bancurile despre PR

Ce sunt bancurile?

În lucrarea Folclorul literar al românilor – O privire contemporană Constantin Eretescu defineşte bancul ca o scurtă istorie umoristică, cel mai adesea cu o structură simplă redusă la un singur episod, care este constituit din descrierea scheletului unei situaţii şi o concluzie.Bancul este o specie a literaturii orale citadine, mai puţin studiate la noi, destul de greu de definit şi deseori confundat cu anecdotele sau legendele urbane. Dar în vreme ce anecdota sau legenda urbană sunt considerate de către colportorii lor ca adevărate, bancul este ficţiune pură creată anume pentru a stârni râsul. Iar râsul este bun pentru că în relaţiile dintre oameni el poate exprima o formă de simpatie, înţelegere reciprocă, atenuarea conflictelor, toate necesare unei bune convieţuiri.Unii cercetători consideră râsul ca o formă de comunicare între oameni care a existat înaintea apariţiei vorbirii.

Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Naşterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producţie.

Pentru că bancurile conţin o mică învăţătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecţie socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este de învăţătură neacademică, profană, ce are loc în spaţiul liber al comunicării. În mare parte pot avea şi rol educativ.

Bancurile formează o categorie folclorică extrem de prolifică tematic avem bancuri aproape despre orice: poliţişti, doctori, preoţi, avocaţi, soacre, nebuni, bancuri etnice, bancuri regionale, bancuri despre personaje reale sau fictive: politicieni, Bulă, Alinuţa etc. Nu există practic aspect al vieţii noastre sau categorie umană care să nu fie obiect al glumelor.Personal, nu am auzit/citit bancuri cu PR-işti înainte de a fi interesată de subiect. Am căutat pe Google şi am găsit extrem de puţine chiar şi în limba engleză. Explicaţia este aceea că această categorie profesională a specialiştilor în relaţii publice este foarte nouă, redusă ca număr şi încă „nedigerată” de mentalul colectiv.

Câteva bancuri despre PR, culese/traduse de pe internet

Moise şi poporul său ajung la Marea Roşie, urmăriţi îndeaproape de egipteni.Oare cum să facem să trecem dincolo? Întrebă Moise. Egiptenii sunt pe urmele noatre.

1

„În mod normal, ar trebui să construim un pod plutitor, ca să putem trece în siguranţă, dar nu este suficient timp” răspunde generalul trupelor.„Ar trebui să construim corăbii care să ne treacă dincolo” zice amiralul „dar egiptenii sunt foarte aproape şi nu mai avem timp.”„Are cineva o soluţie” întreabă Moise.Atunci, specialistul lui în PR ridică mâna.„Tu – zice Moise – ai o soluţie?”„Nu – răspunde acesta – dar dacă găseşti o cale de scăpare din situaţia asta, pot obţine pentru tine două trei pagini întregi în Vechiul Testament.”

***

Dragă X-ulescule

Am o problemă în care sper că mă poţi ajuta. Sunt un tânăr de 23 de ani. Am un frate mai mare care lucrează într-o mare şi binecunoscută firmă de RP. Am un alt frate care este închis pentru a doua oară pentru jaf armat. Mama este însărcinată cu cel mai bun prieten al meu şi, din cauza aceasta, tatăl meu refuză s-o ia de soţie. Sora mea face trotuarul, iar tatăl meu trăieşte din câştigurile ei. Eu tocmai m-am logodit cu o tânără foarte drăguţă şi vreau să fiu corect cu ea. Crezi că e cazul să-i spun că am un frate care lucrează în relaţii publice?

***

Ce face soţia unui PR-ist atunci când are insomnie?Se întoarce către soţ şi îl întreabă: „Spune-mi încă odată, dragul meu, ce anume faci tu ca să ne câştigi existenţa?”

***

Un matematician, un contabil şi un specialist în relaţii publice aplică pentru acelaşi post într-o companie mare.Recrutorul îl întreabă mai întâi pe matematician:— Cât fac doi plus doi?— Patru, a răspuns matematicianul.Recrutorul întreabă:— Exact patru?Matematicianul se uită cu neîncredere şi spune:— Da, exact patru.Recrutorul îl cheamă pe contabil şi îl întreabă acelaşi lucru:— Cât fac doi plus doi?— În medie, patru, plus-minus 10%; dar în medie, patru, spune contabilul.Recrutorul îl cheamă pe specialistul în relaţii publice şi îi pune aceeaşi întrebare:— Cât fac doi plus doi?Specialistul în relaţii publice se ridică, închide uşa, stinge lumina, se aşează lângă recrutor şi îi şopteşte:— Cât vrei să facă?

***

Esenţa PR-ului prin comparaţie cu alte domenii conexe, într-o manieră puţin mai amuzantă în viziunea Adreeei Marc lector asociat la Universitatea Al. I. Cuza Iaşi,

2

Catedra de Comunicare şi Relaţii Publice a Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice (http://andreeamarc.com/relatii-publice/)

Vezi o femeie superbă la o petrecere. Te duci la ea şi îi spui: „Sunt fantastic în pat”. Ăsta e Marketing Direct.Eşti la o petrecere cu câţiva prieteni şi vezi o femeie superbă. Unul dintre prietenii tăi se duce la ea şi arătând către tine îi spune: „Bărbatul acela e fantastic în pat”. Asta e Publicitate.

Vezi o femeie superbă la o petrecere. Te duci la ea şi obţii numărul ei de telefon. A doua zi o suni şi îi spui: „Bună, sunt fantastic în pat”. Ăsta e Telemarketing.

Eşti la o petrecere şi vezi o femeie superbă. Vine către tine şi îţi spune: „Am auzit că eşti fantastic în pat”. Asta e Recunoaşterea Brandului.

Eşti la o petrecere şi vezi o femeie superbă. Te ridici, îţi îndrepţi cravata, te duci la ea şi îi torni un pahar de băutură. Îi deschizi uşa, îi ridici geanta după ce a scăpat-o, te oferi să o conduci acasă, după care îi spui: „Apropos, sunt fantastic în pat”. Asta înseamnă Relaţii Publice.

În încheiere o butadă (traducere aproximativă din limba engleză)

Unii se nasc mari, alţii în câştigă măreţia alţii plătesc serviciile unui PR-ist

3