15

ASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE REFERITOARE LA PROPRIETATE ÎN DREPTUL MEDIULUI

Sidonia CULDA∗

Abstract This article analyses the problem of property in environmental law

from the point of view of obligations natural persons or legal entities have for the protection of the surrounding environment.

Environmental policy shall set the strategies, methods and means used in actions that have environmental protection as their final aim. This type of policy may only be conceived in the general context of economic development, with mid-term and long term economic and social prognosis.

In our legal system we have legal regulations on soil protection, forest funds and human settlements.

There is a simple and natural correlation between economic activities, environmental protection and environmental law.

We also consider that co-involvement is essential in environmental law for environmental protection and development. This should be based on the idea of owner, economic agent and producer.

Keywords: property right, environmental protection, legislation, legal

liability, co-involvement, environmental policy, economic policy Cuvinte cheie: drept de proprietate, protecţia mediului, legislaţie,

răspundere juridică, cointeresare. Este cunoscut faptul că dreptul de proprietate impune şi anumite

obligaţii în ceea ce priveşte protecţia mediului. Aceasta se realizează prin adoptarea unei politici de mediu, în acord cu programele de dezvoltare economică, statului revenindu-i sarcina coordonării activităţii de protecţie

∗ Lecturer Ph.D., Faculty of Law, Cluj-Napoca, Christian University „Dimitrie Cantemir” Bucharest; lawyer, Member of Bar Association Cluj.

Fiat Iustitia nr.1/2009

16

a mediului1. Art. 35 din Constituţia României consacră dreptul oricărei persoane la

un mediu sănătos şi stabileşte obligaţia statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept, şi îndatorirea persoanelor fizice şi juridice de a proteja şi ameliora mediul înconjurător. Reglementări constituţionale asemănătoare există şi în: Moldova, Portugalia, Spania, Croaţia, Ungaria, Slovenia.

Precizăm faptul că dreptul la un mediu sănătos, ca drept fundamental al omului, se bucură şi de recunoaştere la nivel internaţional2.

Pe lângă reglementările constituţionale anterior amintite, art. 44 (7) tot din Constituţia României prevede că: ”dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului ,revin proprietarului”. Se includ aici poluarea şi alte surse de incomoditate, care fac de fapt ca însăşi conceptul de „vecinătate” să dobândească noi dimensiuni, reflectându-şi consecinţele şi sub alte aspecte decât cele de ordin geografic.

Fundamentul pentru tulburările (anormale) de vecinătate este axat pe ideea că viaţa în societate impune suportarea unor inconveniente normale decurgând din starea de vecinătate, că există o serie de poluări şi daune admisibile până la un anumit prag care variază în funcţie de loc şi timp. Dincolo de aceste limite, intervine responsabilitatea civilă, se naşte dreptul la reparaţie, făcându-se trecerea de la un inconvenient normal la unul anormal de vecinătate.

Recursul la o asemenea cale are avantajul de a dispensa reclamantul de dificila probă a existenţei unei culpe, dar, mai ales, graţie multiplelor divergenţe doctrinale, jurisprudenţa din ţările occidentale a admis că tulburările pot rezulta şi din exerciţiul legitim al dreptului de proprietate, nu numai dintr-un exerciţiu culpabil. Astfel, spre exemplu, udatul în mod constant a plantaţiilor din proximitatea unui zid vecin, chiar dacă nu este abuziv antrenează răspunderea autorului pentru crearea de umiditate

1 E. Lupan, Dreptul mediului, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pp. 36-38; S. Baughem, Investor rights and Environmental Obligations: Reconciling the Irreconciliable, în „Journal of Environmental Law”, nr. 2/2002, pp. 199-200. 2 M-E. Oţel, Protecţia mediului la nivel comunitar prin mijloacele dreptului penal – consecinţe asupra României, în Revista română de Drept Comunitar nr. 3/2005, pp. 71-78.

Sidonia Culda Proprietatea în dreptul mediului

17

permanentă. Asemenea neajunsuri excesive, pe care aceştia nu trebuie să le sufere, dau naştere unei obligaţii de garanţie sub forma unei răspunderi fără culpă. Aşadar, dreptul la despăgubire îşi găseşte fundamentul juridic nu în conduita autorului daunei, ci în dreptul fiecăruia de a nu fi privat, în tot sau în parte, de valoarea unui bun ori a unei situaţii şi de avantajele trase de aici.

Caracterele obiective ţinând de anormalitatea pagubei, sunt în funcţie de timp şi gravitate. Astfel, o durată permanentă, fie pentru că este definitivă şi perpetuă, fie că se prelungeşte ori se reînnoieşte devine sursă de îndemnizare. Dar este necesar, de asemenea, caracterul obiectiv legat de gravitate, întrucât numai reunirea celor două elemente naşte dreptul de despăgubire. Gravitatea se defineşte printr-o unitate de măsură, apreciindu-se că pentru a fi sancţionate, tulburările de vecinătate nu trebuie să fie neapărat excesive, este suficient să fie anormale. Caracteristicile subiective ţin de situaţia personală a victimei, avându-se în vedere locul pagubei şi profilul economic şi social al acesteia.

Sistemul românesc actual al mijloacelor juridice de protecţie a mediului3 cuprinde: obligaţia de a face ceva pentru protecţia mediului, şi în acelaşi scop, obligaţia de a nu face, exprimată prin anumite interdicţii (pentru obligaţii pozitive: asigurarea protecţiei solului; amplasarea, proiectarea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel cu respectarea condiţiilor prevăzute în Acordul şi Autorizaţia de mediu; iar pentru obligaţii negative: să nu ardă vegetaţia fără autorizaţie din partea autorităţilor competente pentru protecţia mediului; să nu schimbe categoria de folosinţă a terenurilor agricole ce constituie zone de protecţie a monumentelor)4. Practica în această materie este însă destul de puţină, faţă de situaţia altor state europene, spre exemplu, Franţa5.

3 Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial nr. 586 din 06.07.2006 4 E. Lupan, op. cit., pp. 124-128. 5 Cour d’appel de Poitiers, 23 janvier 1996 – prin hotărârea pronunţată obligă la demolarea unor construcţii considerate ilegale, întrucât au fost realizate cu încălcarea regulilor de urbanism, citată şi comentată în „Revue Juridique de L'environment”, nr. 4/1996, pp. 469-480. Într-o altă situaţie, în baza prevederilor Codului forestier, s-a refuzat eliberarea unei autorizaţii prealabile pentru defrişarea unei zone, având în vedere biosistemul existent, diversitatea arborilor şi particularităţile reliefului. Speţă citată în Revue Juridique de L'environment nr. 3/1996, pp. 363-364.

Fiat Iustitia nr.1/2009

18

Pentru respectarea legii şi aplicarea principiilor ecologice în desfăşurarea diferitelor activităţi umane, se cer respectate o serie de condiţii şi obţinerea unor acorduri şi autorizaţii6.

Concret, înainte de începerea procedurii de autorizare obligatorie a activităţilor care produc impact negativ asupra mediului, pentru adoptarea unor planuri şi programe în domeniile expres menţionate în lege, este necesară evaluarea de mediu. Aceasta constă în elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi autorităţilor implicate în implementarea anumitor planuri şi programe. Ca urmare a efectuării evaluării de mediu şi a analizării raportului de mediu, autorităţile competente emit Avizul de mediu, care condiţionează aprobarea planurilor şi programelor în anumite domenii, spre exemplu: urbanism, energie, gospodărirea apelor.

Subliniem faptul că legăturile dintre activitatea economică, protecţia mediului şi legislaţia mediului apar ca o simplă şi firească corelaţie. Dezvoltarea activităţii economice poate fi obţinută numai prin luarea măsurilor necesare pentru prevenirea poluării mediului, iar luarea acestor măsuri este o obligaţie stabilită în legislaţia mediului.

În legătură cu răspunderea juridică, este de reţinut că există şi în dreptul nostru forma cea mai gravă a ilicitului,şi anume infracţiunea de mediu, calificată drept o infracţiune contra dezvoltării durabile. Astfel, Noul Cod penal cuprinde un capitol denumit „Crime şi delicte contra mediului înconjurător”, unde sunt incriminate încălcarea regulilor privind protecţia solului, apelor, şi fondului forestier, infracţiuni pentru care răspund persoanele fizice şi juridice vinovate. Aceste texte, în marea lor majoritate preluate din legile din domeniul protecţiei factorilor de mediu, au fost gândite, credem noi, pentru a dobândi un caracter de norme generale în materie şi pentru a asigura o anumită stabilitate legislativă unui domeniu în care dinamica s-a dovedit a fi foarte pronunţată.

Pe lângă protecţia mediului la nivel naţional, trebuie să avem în vedere 6 D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Edit. All Beck, Bucureşti, 2003, pp. 293-316. Un exemplu concret în acest sens este contractul încheiat de societatea franceză SADE şi Compania de Apă Someş S.A. Cluj, având ca obiect reabilitarea şi extinderea sistemului de distribuţie de apă şi reţeaua de canalizare în Cluj-Napoca, contractul nr. 2000/RO/PE/008-02. În acest contract există prevederi exprese ce obligă la obţinerea de către constructor a avizelor, autorizaţiilor şi altor acorduri necesare lucrărilor cu impact asupra mediului înconjurător, precum şi prevederi exprese pentru protecţia mediului (cap. 4, pct. 4.18).

Sidonia Culda Proprietatea în dreptul mediului

19

şi sistemul organizatoric internaţional de protecţie a mediului. Sistemul cuprinde organizaţii mondiale (O. N. O., Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu), organizaţii regionale (Consiliul Europei, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) şi organizaţii subregionale (Comisia Dunării pentru navigaţie, Comisia subregională pentru aplicarea Convenţiei de la Helsinki din 1974).

Având în vedere problema abordată în acest articol, şi după părerea noastră, cointeresarea în protecţia şi dezvoltarea mediului, fundamentată pe conştiinţa de proprietar, agent economic, producător, persoană fizică, este una dintre căile posibile pentru atingerea acestui obiectiv. Metoda este mai eficientă decât cea bazată pe răspunderea juridică, deoarece în dreptul mediului trebuie să primeze prevenirea poluării şi dezvoltarea condiţiilor de mediu, activitate în care nu apare răspunderea juridică, aceasta antrenându-se pentru suportarea consecinţelor poluării, în măsura contribuţiei autorului/autorilor la aceasta7.

7 Michele de Salvia, Mediul înconjurător şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în Pandectele Române nr. 6/2003, pp. 162-171; D. Abrahams, Significant International Environmental Cases, JUNE 2000-June 2001, European Court of Human Rights, în Journal of Environmental Law nr. 3/2000, pp. 297-313. Cazurile pot fi găsite şi la www.echr. coe.int.