Aspecte psihologice ale comunicarii

Programarea neuro-lingvistica• Programarea neuro-lingvistica sau NLP (eng. Neuro-Lingvistic

Programming) cerceteaza structura experientei umane subiective si este o stiinta orientata spre modalitatea in care oamenii gandesc si functioneaza .

Psihoterapia neuro-lingvistica (PNL) este bazata pe principiul conform caruia fiecare dintre noi reactioneaza mai degraba la lumea pe care si-o construieste din propriile experiente si perceptii, decat la lumea reala, iar fiecare are un model sau o harta unica a lumii.

PNL studiaza felul in care ne structuram experienta subiectiva – ce gandim despre valorile si credintele noastre si cum ne cream starile emotionale –, ca si felul in care ne construim lumea interioara pornind de la experiente carora le

dam un sens. Niciun eveniment nu are un inteles in sine, noi ii oferim o semnificatie, iar diverse persoane pot da aceluiasi eveniment interpretari

diferite. Asadar, PNL studiaza experienta din interior.

Psihoterapia PNL este o forma scurta de terapie orientata spre indeplinirea obiectivelor si evolutia personala - dezvoltare si schimbare in gandire,

comportament si afect, avand o abordare practica a problemelor. In plan terapeutic programarea neuro-lingvistica nu este limitata la anumite

simptome sau afectiuni; este eficienta in probleme de relatii interumane, dependente, fobii, tulburari depresive si de anxietate

Programarea neuro-lingvistica nu inseamna doar rezolvarea problemelor, ci si obtinerea performantei in toate aspectele vietii. PNL studiaza

descoperirea tiparelor eficientei in diferite domenii, precum si implementarea si achizitionarea acestor tipare si aptitudini. Criteriile eficientei personale sunt

stabilirea unor obiective sau a unor rezultate asteptate, acuitatea senzoriala si flexibilitatea in comportament.

N neurologie Mintea si cum gandim.

L lingvistic Cum utilizam limbajul si cum ne afecteaza acesta.

P programareCum ordonam actiunile noastre pentru a ne atinge scopurile.

Definitii ale PLN

„PNL se ocupa cu studiul experientei subiective.“ John Grinder

„PNL este o strategie de invatare accelerata care se refera la detectarea si utilizarea modelelor din lumea

inconjuratoare.“ John Grinder„PNL este de fapt epistemologia reintoarcerii la ceea ce am

pierdut – o stare de gratie.“ John Grinder„PNL este orice are functionalitate.“ Robert Dilt

„PNL este o atitudine si o metodologie care lasa in urma un sir de tehnici.“ Richard Bandler

„PNL este influenta limbajului asupra mintii noastre si asupra comportamentului nostru ulterior.“ Alix Von Uhde

„PNL este studiul sistematic al comunicarii umane.“ Alix Von Uhde

Principii de baza in programarea neuro-lingvistica

• Harta nu inseamna teritoriu Cu alte cuvinte, imaginea pe care noi o construim despre lumea inconjuratoare nu este acelasi lucru cu realitatea din jur.

• Intelesul comunicarii este raspunsul primit. Fiecare persoana (receptor) decodifica mesajul primit prin propriile filtre interne, de acestea depinzand si raspunsul oferit.

• Comportamentul prezent reprezinta cea mai buna alegere pe care o persoana o are la dispozitie si in spatele oricarui comportament uman exista o intentie buna inconstienta.

• Nu exista esec, exista doar feedback Fiecare experienta trebuie vazuta ca o oportunitate de invatare si autocorectie. Esecul doar denumeste un rezultat nedorit sau inacceptabil.

• Daca o fiinta umana poate face un lucru, si eu pot face acel lucru Este vorba de increderea in fortele proprii, dar si de realismul obiectivelor propuse.

• Mintea si corpul fac parte din acelasi sistem cibernetic si se afecteaza unul pe celalalt

Sistemul VAKOG

Sistemul prin care persoana respectiva isi culege si sedimenteaza informatia pe harta mentala poate fi vizual (V), auditiv (A), kinestezic intern (Ki) sau extern

(Ke), olfactiv (O) sau gustativ (G). Nici un sistem nu este mai bun decat celalalt. O persoana poate avea un sistem de reprezentare dominant, pe care il utilizeaza cel mai des, si sisteme de reprezentare secundare. Printr-o

constientizare interioara putem sa dezvoltam, in timp, lucrand cu fiecare sistem de reprezentare secundar astfel incat sa beneficiem de o bogatie de experiente

in acelasi moment, aceasta ducand la o harta interioara mai complexa si completa.

O persoana neavizata ar putea spune ca simturile sunt egale cu sistemele de reprezentare. Numai ca o diferenta majora intre cele

doua este faptul ca folosim simturile in afara pentru a percepe lumea si in interior pentru a ne reprezenta experientele. Sistemele

de reprezentare sunt corespunzatoare principalelor modalităti senzoriale si pot fi utilizate ca facand referire la extern cu notatia

suplimentara (e) sau intern (i). Sistemul vizual este folosit in afara (Ve) atunci cand privim realitatea sau intern (Vi), atunci cand

vizualizam pe plan mental, in aceeasi maniera, sistemul auditiv (A) se divide in cel extern si cel intern. Sistemul kinestezic (Ke) extern

include senzatii tactile, de temperatura sau textura. Kinestezia interna (Ki) cuprinde senzatii amintite, emotii, senzatii interne si

constiinta corporala.

Sistemele de reprezentare ne ajuta pe fiecare dintre noi sa aducem in interior, pe harta proprie, si sa prelucram lumea exterioara asa cum o percepem. Dar in acelasi timp ne ajuta sa si aratam celorlalti lumea noastra interioara utilizand

aceleasi canale.