Armele de foc sunt instrumente de atac sau de aparare, ce actioneaza prin intermediul unui proiectil (agent traumatic mecano-dinamic), a carui deplasare este indusa de arderea unei pulberi explozive.Sunt folosite de peste 600 ani si au suferit incontinuu perfectionri. Fac posibil o agresiune de la distant cu realizarea unor leziuni grave de obicei mortale. Leziunile produse depind de energia cinetic a proiectilului, rezultat din viteza cu care acesta atinge tinta: la revolvere, viteza la gura tevii este de 400 m/s, la carabin 1000 m/s.Armele se impart in 5 categorii: arme de de lupt pusti, mitraliere, pistoale, revolvere, arme sportive armele folosite in tir, arme de vantoare cu teava lis (alice); cu teava ghituit (proiectile), arme artificiale cu teava tiat, si arme de constructie proprie arme artizanale.Cartusul este un tub metalic sau de carton, are pe fund aplicat capsa cu fulminat de Hg sau sinoxid, care se aprinde la percutie; urmeaz un strat gros de pulbere (cu fum sau fr fum); apoi bura (o rondel de pasl) si proiectilul care inchide cartusul. Proiectilul este format dintr-un nucleu de plumb invelit intcmas metalic. In incrcturi speciale si proiectilul contine material exploziv care actioneaz in momentul atingerii tintei.Pulberea cu fum produce o cantitate mai mare de gaze; gazele de explozie sunt constituite din bioxid de carbon, CO, NO2, vapori de ap. Puterea de actiune a proiectilului se calculeaz dup formula E=mv2/2; cand E este de ordinul sutelor de kg/m se produc leziuni grave (rupturi si zdrobiri de esuturi, organe), cand este de ordinul zecilor de kg/m perforeaz.Maximum de vitez a proiectilului se afl la gura tevii, iar pentru armele cu teava lung pan la 1,5 m distant, in care presiunea gazelor continu a se exercita asupra proiectilului. Viteza initial a celor mai bune revolvere nu depseste 400 m/sec., pistoalele 450 m/s, carabine 1000 m/sec. La o vitez pan la 50-60 m/sec proiectilele nu ptrund in tesuturile moi ale organismului. La 170 m/sec. ptrund in linie dreapt, sub aceast vitez traiectoria este deviat. Cand depsesc 300 m/sec. Proiectilul de Pb se deformeaz la ptrunderea in tesuturile moi. Proiectilele cu cmas se deformeaz la peste 800 m/sec. Pe lang proiectil actioneaz si factorii secundari ai impuscrii particule de pulbere nears, particule de fum, gaze fierbinti de explozie, flacra si bura. Toti acesti factori actioneaz numai in tragerile de aproape (0,5 1,5 m). Din punct de vedere medico-legal si criminalistic, leziunile ce pot fi produse de armele de foc sunt:- leziuni primare, determinate de factorii primari ai impuscarii: proiectil sau fragmente de proiectil; - leziuni secundare, generate de factorii secundari ai impuscarii: flacara, gazele, pulberea arsa sau arzanda sau pulberea nearsa. - leziuni tertiare sau reziduale, induse de factori/elemente reziduale care se gasesc in interiorul tevii si care sunt antrenate si transportate de proiectil: unsoare, rugina, pulberi din tragerile anterioare, fragmente metalice etc. - leziuni cuaternare sau conexe, datorate factorilor/elementelor preluate de proiectil in trecerea sa prin diverse medii (nisip, faina, fulgi de perna etc.) sau prin ricosare.Leziunile secundare, tertiare si cuaternare mai sunt denumite generic si leziuni sau urme suplimentare sau complementare.

1. Leziunile traumatice produse de armele de foc cu glont

Glontul, ca proiectil unic, poate produce asa numita plaga prin impuscare formata din:orificiul de intrare, canal si orificiul de iesire ce se formeaza (in situatia in care glontul paraseste corpul victimei).Orificiul de intrare ("rana balistica") - leziune de impact in impuscare apare sub forma unei solutii de continuitate cu "lipsa de tesut" este o plag cu lips de substabt la nivelul pielii, de form rotund sau ovalar, marginile fin dintate, inconjurat de o zon de 1-3 mm, excoriat, rosie care se pergamenteaz postmortem; este inelul de eroziune sau inelul de excoriere produs prin frecarea mecanic a proiectilului. Pe fata intern a acestui inel se formeaz inelul de stergere sau manjire, produs prin depunerea cenusii si a fumului vehiculate de proiectil, tot in aceast zon se poate distinge un inel de metalizare format din depunerea particulelor metalice de Pb (se observ stereoscopic sau cu raze x).Inelul de contuzie sau de imprimare apare in aplicarea direct a tevii pe piele; poate fi complet sau incomplet in functie de asezarea tevii pe piele si poate fi lipit sau semilipit.

Orificiul de intrare are marginile infundate spre deosebire de cel de iesire unde sunt rsfrante inafar. In afara leziunilor produse de actiunea proiectilului, in tragerile de aproape se gsesc leziuni produse de flacr, gaze, pulberi, vizibile la nivelul pielii.a) flacara - pe langa efectul luminos si efect termic, inexistent la pulberea fara fum (deoarece durata flacarii este foarte mica), dar care in cazul pulberii negre va determina arsuri ale hainelor, parului, tegumentuluib)gazele pot avea trei tipuri de actiuni: mecanica, termica si chimicac) fumul (funinginea sau pulberea arsa): traseaza in jurul orificiului de intrare o zona circulara sau ovalara, cu diametrul de 3-8 cm, numita "mansonul de fum";d) pulberea nearsa sau arzanda este reprezentata prin granule de pulbere, veritabile mici proiectile ce patrund in piele; participa la formarea zonei de tatuaj;Acesti factori secundari ai impuscrii realizeaz:- prin actiune termic in trageri de la 10-30 cm la o temperatur de 2-30000 arsuri de diferite grade, limitate datorit timpului scurt de actiune;- prin actiunea gazelor, cand teava este lipit sau la max. 10 cm forta mecanic dezvoltat de acestea lrgeste sau dilacereaz canalul; gazele mai pot avea efecte termice si chimice (formarea COHb in tesuturile lezate) iar impreun cu pulberea contribuie la formarea zonei de tatuaj (direct proportionale cu distanta de tragere);- prin actiunea pulberii cu ajutorul gazelor se realizeaz zona de tatuaj: in tragerile cu teava lipit zona de tatuaj lipseste pe piele si este prezent in canalul plgii. In tragerile de la distant se gsesc orificiul central al plgii, inelul de stergere si inelul de excoriere.Zona de tatuajeste dispusa in jurul orificiului de intrare, pe o arie mai mare, de ordinul centimetrilor;este determinata de pulberea nearsa, arsa sau arzand (factori secundari); uneori, la formarea zonei de tatuaj pot participa si elementele tertiare (fragmentele metalice) aruncate din canalul tevii sub presiunea mare a gazelor si incrustate in piele; se formeaza prin patrunderea microparticulelor de pulbere in piele (epiderm); nu se spala sub jet de apa; are o forma rotunda sau ovalara, in funcTie de unghiul de tragere; apare ca o zona (negricioasa sau cenusie) de aspect pulverulent, presarata cu incrustatii (granule de pulbere arzand), cu o regiune centrala mai densa (mai intens colorata) si cu margini mai deschise la culoare.

Canalul sau canalul-traiect este drumul parcurs de proiectil de la orificiul de intrare pana la orificiul de iesire, caz in care se numeste canal transfixiant sau pana unde se opreste in corp, caz in care este denumit canal perforant sau "canal orb". Variaz in functie de forma si viteza proiectilului, consistenta tesutului strbtut (in organe cavitare realizeaz explozia acestora canalul dispare, deci este orb); canalul de obicei uneste cele dou orificii. O form special - canalul in seton (la scalp) rezult cand forta vie a proiectilului este mic si intalneste un plan rezistent (ex. La cap trece pe sub scalp inconjurand osul). Canalul nu este intotdeauna rectiliniu ci frant, in zig-zag sau preia traiectul unor vase, fascii musculare sau aponevroze.

Orificiul de iesire se realizeaz prin intinderea pielii ca un con pe care-l perforeaz in varf. Poate fi: triunghiular, stelat, in fant, uneori cu lips de substant.Orificiul de iesire este de obicei mai mare decat orificiul de intrare datorit fie - deformrii proiectilului pe traiectorie incat la iesire are volumul mai mare, fie ptrunderii perpendiculare si iesirii oblice, fie antrenrii spre iesire de fragmente osoase. Mai rar orificiile sunt egale sau cel de iesire mai mic ca cel de intrare.

Stabilirea distantei de tragere in cazul impuscarii cu glont se face in functie de prezenta pe hainele sau pe corpul victimei a urmelor/leziunilor determinate de factorii secundari ai impuscarii; se pot deosebi trei situatii:mpuscarea cu teava lipita (descarcarea absoluta sau impuscarea de la distanta nula);mpuscarea n limita de actiune a factorilor secundari (impuscarea de la distanta mica sau apropiata, descarcarea relativa);mpuscarea n afara limitei de actiune a factorilor secundari (impuscare de la distanta mare sau indepartata).

2. Armele de foc cu alice

In cazul armelor de vantoare ce folosesc cartuse cu alice, pose sau mitralii, leziunile traumatice sunt asemanatoare cu cele produse de proiectilul unic (glont), dar in raport de distanta de tragere, pe corpul victimei se vor constata mai multe orificii mici. In functe de aceste orificii si distanta dintre ele se poate determina distanta de tragere. Astfel, pan la 0,5 m alicele zboar grupate, actionand compact in snop si realizeaz un orificiu de intrare mare, crateriform, care se acoper cu sange si fibrin. De la 0,5 3 m incepe zona de dispersie, cand exist un orificiu central si in jur mici orificii satelite. Intre 3-5 m dispersie fr orificiu central. Peste 5 m, dispersia pe o suprafat de pan la 20-40 cm diametru, iar distanta dintre orificiile date de alice este de 1-2 cm.

Atat in cazul armelor de foc cu glont, cat si al celor cu alice, din punct de vedere medico-legal trebuie stabilit: daca leziunile traumatice constatate sunt consecinta impuscarii; uneori, plaga de intrarepoate fi confundata cu o plaga intepata (injunghiata), dar prezenta "inelelor" este suficienta pentru stabilirea diagnosticului; directia de tragere; aceasta depinde de dispozitia celor 3 elemente specifice impuscarii:orificiul de intrare, canalul, orificiul de iesire; distanta de la care s-a tras: la armele cu glont - in functie de existenta urmelor determinate de factorii secundari; la armele cu alice - in functie de conul de imprastiere. numarul si succesiunea impuscaturilor; in cazul impuscarii cu mai multe proiectile se vorcauta cu atentie urmele tertiare; daca impuscarea a avut loc in timpul vietii (si a determinat sau nu moartea) sau postmortem; in ce circumstante se puteau produce leziunile/moartea persoanei respective (crima,sinucidere, accident sau disimularea unei alte cauze de deces). Diagnosticul privind autoproducerea leziunilor in scop de suicid este orientat de: prezenta plgii in zone accesibile si vizeaz regiunea cranian sau precardiac, teava lipit sau la foarte mic distant, prezenta factorilor secundari ai impuscrii pe mana victimei.

Bibliografie

1. Iuliu Fulga, - Indrumar de medicina legala pentru juristi, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 20052. Scripcaru Gh. - Curs de medicin legal, Editura Fundatiei Chemarea Iasi, 1995.