aspecte ale relatiei dintre istorie si antropologie

7/23/2019 Aspecte ale relatiei dintre istorie si antropologie

http://slidepdf.com/reader/full/aspecte-ale-relatiei-dintre-istorie-si-antropologie 1/8

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI – FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂSOCIALĂ

Aspecte ale relației dintre istorie și antropologie

Ilinca Andreea

AntropologieAnul 2

Seria 3, Grupa 1 București, 2015



Ilinca AndreeaAntropologie, Anul 2

Julian Barnes nu este nici antropolog, nici istoric, ci scriitor de fic iune. În ultimul săuț

roman, The Sense of an Ending (2011) reu e te nu numai să creeze istoria vie ilor câtorvaș ș ț

personae, ci i să articuleze câteva aspecte discuta!ile ale istoriei "n general. #e parcursul căr ii,ș ț

personaul principal " i reface traseul vie ii, constatând cât de faili!ilă este memoria, cât de sterileș ț

sau incapa!ile de a recrea conte$te i trăiri devin documentele scrise (cel pu in făr ș ț ă autorul

memoriei) sau cât de "n elător ac ionează su!iectivitatea. #rofesorul de istorie din carte ridicăș ț

"ntre!area ce este istoria, primind răspunsuri variate, pe care le voi reda "n ciuda lungimii, căci

le%am putut regăsi pe toate cu precădere "n te$tul lui &ndre' r*oc+. &stfel răspunsurile sunt

(p.121-1)/ istor* is te lies of te victor. &s long as *ou remem!er tat is also te self%

delusions of te defeated. ...3 istor* is tat certaint* produced at te point 'ere te

imperfections of memor* meet te inade4uacies of documentation. one of te central pro!lems

of istor*, isn5t it3 6e 4uestion of su!ective versus o!ective interpretation, te fact tat 'e

need to +no' te istor* of te istorian in order to understand te version tat is !eing put in

front of us. ...3 istorians need to treat a participant5s o'n e$planation of events 'it a certain

scepticism.7

8e se "ntâmplă "nsă când singurele izvoare istorice disponi!ile sunt cele orale, adică doar

relatări ale participan ilor sau descenden i ai acestora, iar aceste relatări sunt contradictorii9 :nț ț

răspuns superficial ar fi că pro!a!il acolo intervine minciuna celor victorio i conlucrând cuș

decep ia celor "nvin i, dacă ar fi să mă uit "n lista de mai sus. ;ar, "ntr%o manieră mai pragmatică,ț ș

ce se "ntâmplă totu i este că munca de consemnare devine mai mult decât dificilă, este angoasatăș

i tre!uie să găsească noi forme de e$isten ă, după cum redă r*oc+ "nș ț Popular Genealogical

Nationalism: History Writing and Identity among the Balqa Tries of !ordan (1<<=/ p.>>>)/

1




7#rima genera ie de istoriografi tri!ali descoperă că, pentru a păstra tradi iile orale ale tri!uluiț ț

Bani ?, sunt pu i "n situa ia de a scrie "mpotriva tradi iilor orale ale tri!urilor Bani @ i A.ș ț ț ș

6iparul cere ca discursul oral, care este prin propria sa natură discuta!il, fragmentat i sensi!il laș

conte$t, să adopte noi forme ca să poată fi scris7.

8ealaltă pro!lemă a istoriei su!iectivitatea versus o!iectivitatea sau istoria istoricului

poate fi regăsită iară i "n te$tul lui r*oc+. Cste men ionată o dată "n descrierea procesuluiș ț

istoriografic al lui al%amdani "n @emen (p.>>D)/ colectarea mărturiilor orale de la !ătrâni,

scrierea lor, editarea lor prin 7eliminarea a ceea ce era considerat ofensator (fie de către autor sau

de către pu!licul vizat) i aranarea a ceea ce mai rămâne "n forme genealogice.7 Estoriculș

Fuammad amdan nu a reu ti să adopte un proces asemănător, găsindu%se paralizat "n fa aș ț

implica iilor pe care le prevede ca rezultând din scrierea unei căr i de istorie a tri!ului Gț ț &d'an

(p.>D0)/ 7Hu tiu cum să o organizezș istoria3. Iiecare grup spune o altă poveste. 6o i spun/ț

Str"mo ul meu a fost eic al regiuniiș ș . sta nu este un lucru simplu ...3 Hu pot scrie asta "ntr%o

carte.7 i continuă/ 7Hu vrem ca al i oameni, precum &madȘ ț K:'a*di al%K&!!adi să ne scrie

istoria. Hu poate fi o!iectiv. Cste un K&!!adi.7

&stfel că istoria unui istoriograf poate fi i ea pusă la "ndoială, la fel ca relatările orale.ș

8ât despre relatările orale, antropologul nu este "n măsură să le udece, ci să le consemneze.

8iar dacă Hai din tri!ul L&!!ad "i spune să nu%i asculte pe cei din tri!ul L&d'an, căci "i vor

spune numai minciuni, iar el "i poate spune istoria lor reală ciar dacă i ceilal i "i vor spuneș ț

e$act acela i lucru, antropologul va consemna am!ele relatări.ș 8e reu e te antropologul să facăș ș

aici, spre deose!ire de istoric, este să redea toate opiniile, indiferent cât de divergente sunt ele

2




sau ce implica ii ar putea avea, reu ind practic să surprindă o istorie generală, una a fragmentării,ț ș

a rivalită ii i ciar a dificultă ii "nregistrării istoriei.ț ș ț

r*oc+ trasează istoria consemnată, geo%politică a regiunii cunoscute drept Bal4a,

evenimente urispruden iale le nume te, men ionând că acestea au avut un efect ne"nsemnatț ș ț

asupra realită ii trăite de către tri!urile de !eduini, o realitate care se definea "n continuare prinț

cutume i nu prin decrete, acte i legi statale. C$act "n această o!serva ie stă un aspect importantș ș ț

care separă istoria de antropologie/ istoria consemnată "n documente poate fi ca o coaă lipsită de

miez, antropologia ar avea capacitatea de a vedea sau consemna la rândul ei, e$act acest miez.

Hu cum este reglementată !irocratic cultura, ci cum este ea creată, trăită. ;e altfel, aceasta este iș

una din ideile prezente "n te$tul lui Ficael Mam!e+/ cum este trăită activ istoria, cum se

formează o con tiin ă istorică, a!sentă "n alte societă i. unt detalii de fine e care pot scăpaș ț ț ț

istoriei, aceasta redând conte$tul macro la nivel de societate sau de parcurs al omenirii "n

ansam!lul ei dar scăpându%i realită ile micro, care nu constituie o preocupare "n sine a istoriei,ț

e$ceptând cazurile "n care microistoriile sunt unele e$cep ionale, care au capacitatea de aț

influen a vizi!il cursul istoriei.ț

În antropologie accentul este pus pe studiul culturilor, pe când istoria se concentrează pe

evenimente din trecut, importante mai degra!ă pentru cursul istoriei "n sine, decât pentru

influen area unei culturi sau a unei societă i. Estoria e mai degra!ă restrospectivă i impersonală,ț ț ș

antropologia e racordată la prezent i mai intimă de fapt/ prive te comunită i i indivizi "nș ș ț ș

momentul prezent, le elucidează modul de via ă, având poten ialul de a genera scim!ări deț ț

percep ie care vor influen a realită ile viitoare (mă gândesc la preudecată i discriminare deț ț ț ș

e$emplu, la rolul poten ial activ al sociologiei, dar i al antropologiei i etnografiei de a apropiaț ș ș

societă ile, de a traduce, a face inteligi!il ceea ce pare străin, diferit, gre it, ceea ce sperie. Nolulț ș

3




de a diminua diferen ele arătând structurile identice). Estoria "n scim! are o rela ie am!iguă cuț ț

trecutul, după cum remarcă Mam!e+ (p.110)/ 7În cercetarea istorică ne "ntoarcem "n timp, dar

istoria "n sine nu merge decât "nainte, lăsând "n urmă trecutul, "n ruină7. Estoricul este angaat

"ntr%o muncă de isif, una "n care "ncearcă i reu e te să salveze trecutul dar, făcând aceasta,ș ș ș

contri!uie la comprimarea i 7"nmormântarea7 luiș 1.

Estoria s%a dovedit a fi vulnera!ilă "n fa a politicii, manevra!ilă "n conformitate cuț

interesele vremurilor, după cum remarcă i r*oc+ (1<<=/ p.>==%>=-)/ 7ă scrii istorie orală "nș

numele na iunii nu este la urma urmei un demers inocent. Cste un mod de a reconfigura putereaț

prin reconfigurarea trecutului.7 În mod asemănător "n Eordania, cultura tri!ală tipărită i pu!licatăș

este folosită la construirea unui identită i na ionale sau a unei forme de patriotism, am!iguă iț ț ș

controversată "n momentul respectiv. Ienomenul ar putea fi văzut ca un lan de determinări/ț

etnografia "n slu!a istoriei "n slu!a politicii. 6otu i, antropologia i%a păstrat (cel pu in pânăș ș ț

acum sau măcar "n cea mai mare parte, căci e$istă i contra%e$emple) integritatea. #oate i pentruș ș

că sarcina antropologiei pare mai directă sau mai u oară cumva, pe când a istoriei este mult maiș

dificilă i anevoioasă, presupunând confruntarea nenumăratelor surse i izvoare, de multe oriș ș

incomplete, contradictorii sau cu totul lipsă. În final este un fenomen de incluziune/ cercetarea

antropologică va deveni izvor de istorie.

În te$tul lui Ficael Mam!e+, The Sa#ala$a poiesis of history: reali%ing the past through

spirit possession in &adagascar (1<<) nu se pun aceste pro!leme, te$tul tratează alte aspecte

ale culturii i istoriei. În cazul popula iei a+alava nu e vor!a de istorii orale transmise dinș ț

genera ie "n genera ie, ci de o creare i recreare constantă a istoriei, prin ritualuri de trezire sau deț ț ș

aducere "n prezent a unor spirite din trecut, care astfel nu numai că se !ucură de o continuitate,

1 Mam!e+, F. 1<<. 6e a+alava #oiesis of istor* "n 'merican Ethnologist 2= (2). p.111.

4




dar participă activ la construirea prezentului. În cadrul acestor ceremonii, diferite momente ale

trecutului convie uiesc "mpreună i "mpreună cu prezentul % fiecare prin reprezentan ii săi, spiriteț ș ț

care posedă trupurilor unor mem!ri ai comunită ii % negociază unele cu celelalte i creeazăț ș

constant prezentul. Cle sunt icoane istorice care aniilează totu i distan a fa ă de trecut, "l fac maiș ț ț

real, poate mai u or de "n eles.ș ț

Cste de asemenea un tip de istorie care % cel pu in la o primă vedere nu poate cădea "nț

capcana reconfigurării "n raport cu interesele prezentului. piritele " i ocupă "ncăpă ânate locurileș ț

originale "n cel mai mic detaliu/ de la o!iectele vestimentare până la mentalitate. Cle sunt mai

pu in manevra!ile decât documentele.ț

Ficael Mam!e+ sesizează o diotomie specifică culturilor vestice/ cea dintre istorie ca

"nregistrare impersonală sau austeră a trecutului % i memorie ca mod su!iectiv de continuitateș

a trecutului % considerând că memoria se aga ă de ceea ce istoria lasă neconsemnat i că studiulț ș

societă ilor non%vestice poate aduce puncte "n plus de discu ie pe acest su!iect.ț ț 2 Fem!rii a+alva

de e$emplu au pu ine cronici scrise ale istoriei i genealogiei lor (iar cele care e$istă nu sunt su!ț ș

forma unor cronici e$tinse), dar spiritele sunt capa!ile să enumere numele părin ilor i al copiilor ț ș

lor, iar genealogia este reconstituită !ucată cu !ucată. 6recutul "n cazul lor este mereu "n rela ieț

activă cu prezentul, nu este rupt de acesta, iar rela ia indivizilor a+alava cu istoria nu este unaț

de distan are o!iectivă. Edee care de altfel se regăse te i "n cazul tri!urilor din Eordania, prezenteț ș ș

"n te$tul lui &ndre' r*oc+/ istoria lor transmisă oral este "ncărcată de emo ie i deț ș

su!iectivism. &ntropologia poate să redea viziunea uneia sau a oricăreia dintre comunită i,ț

indiferent cât de su!iectivă i părtinitoare este aceasta. 8u men iunea, !ine"n eles, căș ț ț

antropologul " i va men ine o!iectivitatea "n interpretarea datelor. Estoria "n scim!, cel pu in "nș ț ț

2 Mam!e+, F. 1<<. 6e a+alava #oiesis of istor* "n 'merican Ethnologist 2= (2). p.111.

5




teorie, are misiunea de a reda faptele a a cum s%au "ntâmplat "n realitate, nu cum au fost văzuteș

de diferite păr i. Iaptul că se uită "n trecut i compară mai multe surse, o aută "n acest demers.ț ș

&ntropologia i antropologii au nevoie de istorie, pentru a putea conte$tualiza, pentru aș

reu i să aungă la concluzii pertinente. Ienomenele sociale nu sunt izolate "n timp i spa iu, ci seș ș ț

construiesc pe cauzalită i i determinări, pe un trecut care e capa!il să modeleze percep iaț ș ț

prezentului, pentru că, spre deose!ire de cum "l prezintă istoria, el este "ncă prezent de fapt, iar

memoria oacă un rol crucial. 8ercetarea izvoarelor scrise este o metodă de autor, dar nu poate fi

una suficientă "n cazul antropologiei, cum nici "nregistrarea seacă a faptelor nu face parte din

preocupările acestui domeniu. 8ercetarea documentelor, mărturiilor, fotografiilor reu e te săș ș

traseze o sci ă a unei comunită i la un moment dat, dar ea va tre!ui detaliată, "m!răcată cu totț ț

ceea ce constituie su!stan a acelei comunită i/ rela iile sociale i felul "n care se construiesc ele,ț ț ț ș

comportamente i moduri de via ă o!servate direct, de aproape. cim!ările "nregistrate deș ț

istorie la un moment dat cum este căderea unui regim politic de e$emplu i "nlocuirea lui cu unș

altul se resimt "n societate "n timp procesele de difuzie, de asimiliare sau internalizare,

scim!area reală, toate acestea se "ntâmplă cu o lentoare pe care istoria nu o surprinde neapărat.

8eea ce consemnează istoria este punctul de pornire, originea scim!ării, căzând "n sarcina

antropologului să o!serve detaliile i să deconstruiască de fapt "ntreg procesul, pentru a aunge laș

o "n elegere a fenomenului.ț

6




Bibliografe:

Barnes, J. (211!. The Sense of an Ending. "antage Boo#s, $ondon

$a%be#, &. (1''!. )*e +a#alaa -oiesis o /istor0. American Ethnologist 25

(2!, pp.1612

+*r0oc#, J.A. (1''5!. -opular enealogical ationalis%: /istor0 riting and

Identit0 a%ong t*e Bala )ribes o Jordan. Comparative Studies in Society

and History , 3 (2!, pp.32535

aspecte ale relatiei dintre istorie si antropologie

Documents