1

ISAAC ASIMOV

FANTOMELESOARELUI

Traducere de:Dorin Preisler şi Virgil Doroban uţ

Editura LUCMAN

2

Editor: Lucian Borleanu Coperta: Grupul DUCOVY Tehnoredactarea: Ovidiu BrezanTitlul original:OCEANS OF VENUSCopyright © by Doubleday & Co. Inc.Translation Copyright © 1999 Editura

LUCMANReproducerea integral sau par ial aă ţ ă

textului f r acordul editurii este interzis şiă ă ă va fi pedepsit conform legilor în vigoare.ăEditura LUCMAN - Bucureşti Telefon/Fax: 01-

223.77.55ISBN 973-9439-39-X

3

CUPRINS

ISAAC ASIMOV

FANTOMELESOARELUI

PARTEA I

PRIN NORII LUI VENUS

SUB CUPOLA DIN MARE

PE DROJDIE!

CONSILIER ACUZAT!

P ZEA, VINE APA!ĂPREA TÂRZIU!

ÎNTREB RIĂMEMBRU AL CONSILIULUI DAT ÎN URM RIRE!ĂAFAR DIN ABISĂMUNTELE DE CARNE

SPRE SUPRAFA ?ŢĂÎN ORAŞ?

ÎNTÂLNIREA MIN ILORŢB T LIA MIN ILORĂ Ă ŢINAMICUL?

INAMICUL!

4

PARTEA A-II-A

FANTOMELE SOARELUI

NEBUN SAU ZDRAV N?ĂMOARTEA AŞTEAPT ÎNTR-O CAMERĂ ĂBANCHETUL

DE UNDE VINE PERICOLUL

PREG TIRIĂMINELE DE PE MERCUR

DUŞMANUL DIN MINĂÎNTUNERIC ŞI LUMINĂPARTEA ÎNSORITĂSABOTOR!

PRELUDIUL UNUI DUEL

CONSECIN ELE UNUI DUELŢPRELUDIUL UNUI PROCES

PROCESUL

CONSECIN ELE UNUI PROCESŢ

5

PARTEA I

PRIN NORII LUI VENUS

Lucky Starr şi John Bigman Jones se desprinseser de Sta ia Spa ial nr. 2, lipsită ţ ţ ă ă de gravita ie, şi pluteau spre naveta planetarţ ă care-i aştepta cu poarta ecluzei deschis .ă Mişc rile lor aveau gra ia dat de oă ţ ă îndelungat familiarizare cu condi iile deă ţ imponderabilitate, în ciuda faptului c ei înşişiă p reau prea graşi şi deă -a dreptul groteşti în costumele lor spa iale.ţBigman îşi arcui spatele şi, în vreme ce urca,

îşi întoarce capul ca s mai arunce o privire luiă Venus. Vocea lui r sun cu putere în urecheaă ă lui Lucky, prin intermediul radioului din casc .ă- Pe Spa iu! Uitţ ă-te numai la bolovanul la deă

colo.Fiecare centimetru al trupului de 1,55 metri

al lui Bigman ar ta cât de mult îl încântă ă priveliştea.Bigman se n scuse şi crescuse pe Marte şi nuă

fusese în via a lui atât de aproape de Venus.ţ Era obişnuit cu planete roşiatice şi cu aste- roizi stâncoşi. Ba la via a lui chiar vizitase şiţ

6

planeta verde-albastr , P mântul. Dară ă aici.avea parte de o al turare de gri şi de albă pur.Venus umplea peste jum tate din cer. Era laă

doar 3000 de kilometri de sta ia spa ial ,ţ ţ ă lâng care se aflau ei. Alt sta ie spa ial seă ă ţ ţ ă g sea de cealalt parte a planetei. Acesteă ă dou sta ii func ionau ca instala ii de primireă ţ ţ ţ pentru navele care aveau drept int Venus.ţ ă Perioada de revolu ie a celor dou sta ii eraţ ă ţ de trei ore. Se urmau una pe cealalt cum îşiă vâneaz un c el coada.ă ăţDeşi erau atât de apropiate de Venus, de pe

cele dou sta ii nu se putea vedea nici ună ţ detaliu de pe suprafa a planetei. Nu se vedeaţ nici un continent, nici un ocean, nici un deşert sau munte, nici o vale înverzit . Doar oă albea , o albea str lucitoare, întrerupt deţă ţă ă ă linii cenuşii în mişcare.Albea a era dat de agitatul strat de nori careţ ă

plutea permanent deasupra întregii suprafe eţ a lui Venus, iar liniile gri marcau frontierele grupurilor de nori, interfa a violentelor lorţ ciocniri.De-a lungul acestor linii, vaporii se deplasau

pe vertical , în jos, iar pe suprafa a - inviziă ţ bilă - a lui Venus ploua.Lucky Starr spuse:- Nu are nici un rost s te ui i la Venus,ă ţ

7

Bigman. O s te saturi de peisaje când teă apropii. Dac vrei să ă- i iei un r masţ ă -bun, uită-te la Soare, c nă -o s -l mai vezi.ăBigman fom i sup rat. Pentru ochii luiă ă

acomoda i pe Marte, pân şi Soarele v zut deţ ă ă pe P mânt p rea prea umflat şi îngrozitor deă ă luminos. Dar de pe orbita lui Venus Soarele p rea un monstru l b r at. Era bucuros că ă ă ţ ă sta ia spa ial îşi aranjeaz scuturile astfelţ ţ ă ă încât s blocheze permanent lumina solar .ă ăLucky Starr continu :ă- Mar ian nebun, nu intri odat ?ţ ăBigman se oprise inânduţ -se într-o mân deă

marginea ecluzei, privind în continuare la Venus. Jum tatea vizibil era în plin b taie aă ă ă ă Soarelui, dar în partea estic umbra nop ii seă ţ f cea v zut , deplasân- duă ă ă -se rapid o dat cuă mişcarea vertiginoas a sta iei spa iale peă ţ ţ orbit .ăLucky, înc urcând, prinse la rândul luiă

marginea uşii ecluzei şi-şi propti palma pe spatele lui Bigman. în condi iileţ imponderabilit ii, trupul mic al lui Bigmanăţ intr rostogolinduă -se în ecluz , în vreme ceă Lucky avu un uşor recul, anulat de mâna care înc inea strâns marginea trapei.ă ţMuşchii mâinii lui Lucky se contractar , iar elă

pluti în untru întră -o mişcare lejer . Lucky nuă avea nici un motiv s fie fericit în acelă

8

moment, dar nu-şi putu re ine un zâmbet,ţ v zânduă -l pe Bigman întins în mijlocul ecluzei, cu un deget înm nuşat prins de un inel. Uşaă exterioar se închise îndat dup intrarea luiă ă ă Lucky.Bigman spuse:- Ascult , vierme terestru, întră -o zi o s te lasă

balt şi po i să ţ ă- i g seşti...ţ ăAerul începu s intre şuierând în micaă

înc pere. Uşa interioar a ecluzei se deschise.ă ă în ecluz intrar imediat doi oameni careă ă -l prinser pe Bigman de picioarele care înc îiă ă b l ng neau. Cel din fa , un tip îndesat,ă ă ă ţă solid, cu p r negru şi o musta surprinz toră ţă ă de mare, spuse:- Ave i probleme, domnilor?ţCel de-al doilea, mai înalt, mai suplu, cu p ră

mai deschis la culoare, dar cu o musta la felţă de mare, spuse şi el:- Putem s v ajut m cu ceva?ă ă ăBigman le r spunse âfnos:ă ţ- Normal c ne pute i ajuta. E de ajuns s vă ţ ă ă

da i la o parte şi s ne l sa i s ne scoatemţ ă ă ţ ă costumele astea.Deja se l sase la podea şiă -şi desf ceaă

costumul în timp ce vorbea. Lucky şi-l scosese pe-al lui între timp.Ieşir cu to ii prin poarta interioar a ecluzei,ă ţ ă

care se închise imediat. Costumele spa iale,ţ 9

cu partea exterioar rece de la contactul cuă vidul exterior, acum condensau direct gheaţă din atmosfera navetei. Bigman le scutur şiă l s ghea a s se topeasc în c ldura umedă ă ţ ă ă ă ă de la bordul navetei, dup care puse costumulă în dulapul special.Individul cu p r negru spuse:ă- Ia s vedem... Voi doi sunte i Williamă ţ

Williams şi John Jones. Corect?- Corect, r spunse Lucky. Eu sunt Williams.ăPentru Lucky era deja a doua natur să ă

foloseasc un pseudonim în asemenea condi iiă ţ absolut banale. Membrii Consiliului Ştiin ificţ evitau astfel o publicitate nedorit . Iar acum,ă cu situa ia nesigur şi tulbure de pe Venus,ţ ă era chiar de dorit.- Sper c actele noastre sunt în regul ,ă ă

continu Lucky, iar bagaă jele noastre sunt deja la bord.- Totul este în regul , r spunse P r-Negru. Euă ă ă

sunt George Reval, pilot, iar dumnealui este Tor Johnson, copilotul meu. Pornim în câteva minute. Dac dori i ceva, spune iă ţ ţ -ne.Cei doi pasageri fur duşi întră -o cabin mic .ă ă

Lucky oft resemă nat. In spa iu nu g seştiţ ă nic ieri confort. Nic ieri, cu excep ia navei luiă ă ţ rapide, Shooting Starr, care acum odihnea în hangarul sta iei spa iale.ţ ţTor Johnson spuse cu o voce profund :ă

10

- Permite iţ -mi s v avertizez c , odată ă ă ă p r sit orbita sta iei spa iale, nu vom mai fiă ă ă ţ ţ în imponderabilitate, iar gravita ia vâ creşte.ţ Dac ave i r u de spa iu...ă ţ ă ţBigman izbucni:- R u de spa iu? Ascult , molusc planetar ,ă ţ ă ă ă

când eram ânc suportam varia iiţ ţ gravita ionale mai mari decât o s ai parte înţ ă toat via a ta.ă ţÎşi propti un deget în perete, f cu un salt lent,ă

întinse din nou piciorul şi se opri cu picioarele la doar un centimetru de „podeaua” cabinei.- Încearc asta şi vezi cum te sim i dup aia.ă ţ ă- Ascult , spuse copilotul, zâmbind. Ştiam că ă

jum t ile de buletin pot suporta orice.ă ăţ- Juma’ de buletin! Ascult tu, amice... strigă ă

el, dar Lucky îl strângea de um r şi Bigman îşiă înghi i restul frazei. Ne vedem pe Venus,ţ murmur r zbun tor micul mar ian.ă ă ă ţTor înc zâmbea. îşi urm şeful în cabina deă ă

control aflat în fa a navei.ă ţLui Bigman îi pierise deja furia. Avea alt

subiect de discu ie:ţ- Ce zici ce must ile stora? în via a meaăţ ă ţ

n-am v zut must i aşa mari.ă ăţ- E un vechi obicei venusian, r spunse Lucky.ă

Cred c nu exist b rbat de pe Venus s nuă ă ă ă aib must i mari.ă ăţ- Aşa, deci... Bigman îşi verific reflex buzaă

11

superioar far pic de p r. M întreb cum aşă ă ă ă ar ta cu o asemenea musta .ă ţă- Cu una atât de mare? zâmbi Lucky. O să- iţ

acopere toat fa a.ă ţEvit cu uşurin pumnul întins al lui Bigman,ă ţă

exact în clipa în care podeaua începea să tremure sub picioarele lor, iar Minunea venusian se desprindea de sta iuneaă ţ spa ial . Naveta îşi întoarse botul şi o pomi peţ ă traiectoria spiral care o ducea spre Venus, înă Jos”.Lucky Starr sim i începutul unei relax ri deţ ă

mult dorite, în vreme ce naveta prindea vitez . Ochii lui c prui deveniser gânditori,ă ă ă iar fa a lui ascu it , cu tr s turi fine, nu ar taţ ţ ă ă ă ă nimic. Era înalt şi ar ta suplu, dar sub aceaă sub irime înşel toare se aflau nişte muşchiţ ă tari ca piatra.Via a îi oferise lui Lucky o gr mad de lucruriţ ă ă

bune, dar şi rele. îşi pierduse p rin ii copilă ţ fiind, într-un atac pirateresc chiar în apropiere de aceast planet Venus de care se apropiaă ă el acum. Fusese - crescut de cel mai bun prieten al tat lui s u, Hector Conway, careă ă acum era şef al Consiliului Ştiin ei, şi deţ Augustus Henree, director de departament în aceeaşi organiza ie.ţLucky fusese instruit şi antrenat având in

minte un singur el: s intre şi el întrţ ă -o zi în 12

acest Consiliu al Ştiin ei, ale c rui puteri şiţ ă func iuni îl faceau cea mai important şi totuşiţ ă cea mai pu in cunoscut orgaţ ă niza ie dinţ galaxie.Abia cu un an în urm , dup ce absolviseă ă

academia, primise titlul de membru plin şi se dedicase progresului omenirii şi distrugerii inamicilor civiliza iei. Era cel mai tân rţ ă membru al Consiliului şi probabil c aşa aveaă s r mân mul i ani de aici încolo.ă ă ă ţDar deja câştigase primele lui b t lii. înă ă

deşerturile de pe Marte şi printre stâncile abia luminate din centura de asteroizi, el se întâlnise cu r uf c torii şiă ă ă -i învinsese.Dar r zboiul împotriva r ului şi a crimei nuă ă

este niciodat o lupt pe termen scurt, iară ă acum Venus o pornise pe calea tulbur rilor,ă tulbur ri foarte îngrijor toare, pentru că ă ă detaliile lor erau înv luite în cea .ă ţăŞeful Consiliului, Hector Conway, îi spusese,

muşcându-şi buza:- Nu ştiu sigur dac este o conspira ie a luiă ţ

Sirius împotriva Confedera iei Solare, sau purţ şi simplu tulbur ri obişnuite. Dar oameniiă noştri de acolo înclin s le ia în serios.ă ă- Nu a i trimis pe unul din specialiştii înţ

tulbur ri? întrebase Lucky.ăSe întorsese de foarte curând din zona

asteroizilor şi ascultase cu mare îngrijorare.13

Conway îi r spunsese:ă- Ba da. Pe Evans.- Lou Evans? întrebase Lucky, iar ochii lui se

luminaser de încântare la auzul numelui. Amă fost colegi de camer la Academie. E bun.ă- Eşti sigur? Biroul de pe Venus al Consiliului

a cerut înl turarea lui şi cercetarea pe bazaă acuza iei de corup ie!ţ ţ- Poftim? Lucky se ridicase în picioare,

indignat. Unchiule Hector, dar e imposibil!- De ce nu te duci acolo s vezi cu ochii t i ceă ă

se întâmpl ?ă- Cum s nu m duc! Stele mari! Eu şiă ă

Bigman vom porni îndat ce Shooting Starr vaă fi gata de zbor.Iar acum Lucky se uita gânditor prin hublou.

Era ultima etap a c l toriei. Umbra nop ii seă ă ă ţ întinsese asupra planetei, iar timp de o or nuă s-a putut vedea decât un negru impenetrabil. Ştiai c planeta e acolo doar pentru c steleleă ă erau ascunse de ea.Apoi ajunser din nou la lumina Soarelui, dară

prin hublou se vedea doar cenuşiul monoton. Erau prea aproape de planet pentru a oă vedea în întregime. Erau prea aproape şi ca să vad norii. De fapt, erau în interiorul stratuluiă de nori.Bigman, care terminase un sandviş cu pui şi

salat şi se lingea acum pe buze, spuse:ă14

- Pe Spa iu, nu miţ -ar pl cea deloc s pilotez oă ă nav prin toat mocirla asta.ă ăAcum aripile navetei se întinseser la maxim,ă

pentru a profita de sus inerea dat deţ ă atmosfer . Drept rezultat, calitatea mişc riiă ă navetei s-a schimbat cu totul. Acum se puteau sim i r bufnirile vânturilor, ca şi urcarea şiţ ă coborârea brusc a navei în goluri.ăNavele spa iale nu sunt potrivite pentruţ

capcanele atmosferelor groase. Acesta este motivul pentru care planetele ca P mântul şiă Venus, cu straturi relativ groase de aer în jurul lor, au nevoie de sta ii spa iale. Navele careţ ţ vin din vidul îndep rtat trebuie s trag laă ă ă aceste sta ii. De acolo, navetele cu aripiţ retractabile vor continua transportul prin curen ii înşel tori, spre suprafa a planetei.ţ ă ţBigman, care era în stare s piloteze o navă ă

de la Pluto la Mercur cu ochii închişi, ar fi fost pierdut la primul şuier de vânt. Chiar şi Lucky, care în cadrul cursurilor intensive de la Academie pilotase şi navete, nu s-ar fi încumetat decât la mare nevoie s piloteze oă nav prin norii groşi careă -i înconjurau acum.- Pân când primii exploratori au pus piciorulă

pe Venus, spuse Lucky, nimeni nu apucase să vad suprafa a solid de sub aceşti nori. Peă ţ ă vremea aceea, ideile despre suprafa aţ venusian erau foarte ciudate.ă

15

Bigman nu r spunse. Se uita în conteinerulă de celoplex, sperând s mai g sească ă ă pe-acolo înc un sandviş.ăLucky continu :ă- Habar nu aveau dac Venus se roteşte înă

jurul axei sau cu ce vitez . Nu ştiau sigur niciă ce compozi ie are atmosfera. Ştiau c existţ ă ă bioxid de carbon, dar pân spre sfârşitulă secolului XX astronomii credeau c Venus nuă are pic tur de ap . Iar când au reuşit să ă ă ă coboare pe suprafa a planetei au descoperitţ c nu e chiar aşa.ăSe opri. In ciuda antrenamentului lui strict, nu

se putu opri s se întoarc cu gândul laă ă spa iograma codificat , primit pe cândţ ă ă P mântul se afla în urma lui la doară cincisprezece milioane de kilometri. Era de la Lou Evans, colegul lui de camer , pe careă -l anun ase c vine.ţ ăR spunsul era scurt, necioplit şi foarteă

limpede: „Nu te b ga!”ăPur şi simplu! Nu era deloc stilul lui Evans.

Pentru Lucky, un mesaj ca acesta însemna că problemele sunt foarte serioase, aşa c nuă avea cum s nu se bage. De aceea, împinseseă maneta micropilei atomice, accelerând la maxim.Bigman tocmai spunea:- Lucky, î i d o senza ie ciudat s teţ ă ţ ă ă

16

gândeşti c pe vremuri to i oamenii erauă ţ înghesui i pe P mânt. Nuţ ă -mi pot închipui ce f ceau ei acolo. Auzi, s nu mergi pe Marte,ă ă sau m car pe Lun , nic ieri. M apucă ă ă ă ă pandaliile.Exact în acel moment au str puns barieraă

norilor şi pân şi gândurile negre ale lui Luckyă disp rur în fa a peisajului deschis în fa aă ă ţ ţ ochilor lor.Totul s-a întâmplat foarte brusc. într-o clipă

erau înconjura i de acei nori l ptoşi, f rţ ă ă ă sfârşit. în urm toarea, în jurul lor nu era decâtă aer transparent. Sub nori, totul era sp lat înă lumina aceea sidefie, alb . Iar deasupra loră era fundul cenuşiu al norilor.- Lucky, uită-te! izbucni Bigman.Sub ei, Venus se întindea cât vedeai cu ochii,

un covor neîntrerupt de vegeta ieţ verde-albastr . Terenul era absolut plat, deă parc ar fi fost aplatizat de un gigantic cu ită ţ atomic.Nu se vedea nimic din ce ai. fi putut, vedea

pe P mânt: drumuri, case, oraşe, râuri. Doară un invariabil verde-albastru, cât vedeai cu ochii.- Ce vezi e din cauza bioxidului de carbon,

spuse Lucky. E acea parte din aer cu care se hr nesc plantele. Pe P mânt, atmosfera îlă ă con ine doar întrţ -o propor ie de trei sutimi deţ

17

procent, dar aici aproape zece la sut dină atmosfer e bioxid de carbon.ăBigman, care tr ise mul i ani la fermele de peă ţ

Marte, ştia cum e cu bioxidul de carbon. Spuse:- Cum se face c e atâta lumin , cu to i noriiă ă ţ ştia de deasupra noastr ?ă ăLucky zâmbi.- Bigman, ui i c Soarele e aici de dou oriţ ă ă

mai str lucitor decât pe P mânt.ă ăApoi, privind din nou pe hublou, zâmbetul îi

pieri.- Foarte ciudat...Se întoarse brusc de la hublou.- Bigman! spuse el imperativ. Vino cu mine în

cabina de pilotaj.Din dou salturi erau în cabin . Dup alteleă ă ă

dou , ajunsese la pilo i; uşa nu fusese închis .ă ţ ă Ambii pilo i aveau ochii a inti i asupraţ ţ ţ comenzilor. La intrarea lui, nici unul dintre ei nu s-a întors.- Asculta i..., spuse Lucky.ţNici un r spuns.ăAtinse um rul lui Johnson, iar copilotul seă

scutur iritat.ăTân rul consilier îl prinse pe Johnson de ambiiă

umeri şi strig :ă- Bigman, prinde-l pe cel lalt!ăIndividul cel mic era deja în ac iune, exactţ

18

asta f cea, f r s întrebe, atacând cu furiaă ă ă ă unui cocoş.Lucky îl azvârli pe Johnson. Johnson se

împletici, se ridic , şi apoi trecu la atac. Luckyă par o lovitur s lbatic şi plas o direct deă ă ă ă ă ă dreapta în falca adversarului. Johnson c zuă lat. în aproape acelaşi timp, Bigman, r sucindă cu m iestrie mâna lui George Reval, îl aruncă ă la podea, l sânduă -l şi pe el f r suflare.ă ăBigman îi târî pe ambii pilo i în afara cabineiţ

lor şi închise uşa în urma lui. întors în cabin ,ă îl v zu pe Lucky cu mâinile pe manşe, pilotândă nervos.Abia atunci deschise gura s cear oă ă

explica ie:ţ- Ce s-a întâmplat?- S-a întâmplat c nu redresam. Suprafa aă ţ

planetei urca prea repede spre noi. Şi acum coborâm prea repede.C ut disperat acea manet care pune înă ă ă

func iune eleroanele, ca s poat controlaţ ă ă unghiul de zbor. Suprafa a lui Venus era multţ mai apropiat . Se repezea spre ei, cu toată ă viteza.Ochii lui Lucky c utar indicatorul deă ă

presiune. Aceasta m sura în l imea coloaneiă ă ţ de aer de deasupra lor. Cu cât urca mai tare, cu atât erau mai aproape de suprafa . Acumţă urca mult mai încet. Lucky apuc strâns unaă

19

din pârghii şi încerc s trag prudent. Da,ă ă ă nimerise comanda eleroanelor. Dar nu îndr znea s le coboare prea repede, c ciă ă ă puteau s fie smulse de pe nav de vântulă ă puternic din jurul lor. Dar mai erau doar 150 de metri pân la altitudinea zero.ăCu n rile frem tând, cu tendoanele gâtuluiă ă

întinse la maxim, Lucky puse eleroanele pieziş în vânt.- Ne îndrept m, spuse Bigman, abia şoptit.ă

Ne îndrept m...ăDar nu era loc destul pentru redresare.

Verdele-albastru urca spre ei şi la un moment dat umplu tot geamul din fa a lor. Apoi, cu oţ vitez mult prea mare şi la un unghi deă asemenea prea mare, Minunea venusian , cuă Lucky Starr şi Bigman Jones, lovi suprafa aţ planetei Venus.

20

SUB CUPOLA DIN MARE

Dac suprafa a lui Venus ar fi fost ceea ceă ţ p rea la prima vedere, Minunea venusiană ă s-ar fi f cut buc i şi ar fi ars complet. Iară ăţ cariera lui Lucky Starr ar fi încetat în acea clip .ăDin fericire, vegeta ia groas care izbeaţ ă

ochiul nu era nici iarb , nici tufişuri, ci ierburiă marine. Şesul absolut plat nu era nici din nisip, nici din stânc , era apa oceanului careă acoperea toat suprafa a lui Venus.ă ţDar şi aşa, Minunea venusian lovi oceanulă

cu un bubuit, despic funiile încâlcite aleă plantelor şi-şi continu drumul spre adâncuri,ă sfârâind. Lucky şi Bigman fur arunca i deă ţ pere i.ţO nav obişnuit să ă -ar fi rupt în buc i, darăţ

Minunea venusian era proiectat s intre înă ă ă ap la viteze mari, având formeă hidrodinamice. Aripile, pe care Lucky nu avusese nici timpul şi nici ştiin a de a leţ retrage, se rupseser , iar structura aparatuluiă gemu sub şoc. Dar altfel, nava era înc aptă ă

21

de imersie.Şi cobora în adâncurile de un verde închis ale

oceanului venusian. Lumina difuzat de noriă de la suprafa era aproape complet atenuatţă ă de plante. Iluminarea artificial a navei nu aă pornit, probabil avariat de impactul dur cuă apa.Lumea se r sucea în jurul lui Lucky.ă- Bigman! strig el.ăNici un r spuns. întinse mâinile, orbec ind.ă ă

Atinse fa a lui Bigman.ţ- Bigman! strig el înc o dat .ă ă ăDuse mâna la pieptul micului mar ian. Inimaţ

b tea regulat. Lucky sim i cum fa a i seă ţ ţ lumineaz de uşurare.ăNu avea nici cea mai mic idee de ce seă

întâmpla cu nava. Ştia c nu va putea să -o controleze pe întunericul acela complet. Nu putea decât s spere c frecarea cu apa vaă ă frâna c derea înainte de a lovi prea tareă fundul.Duse mâna la piept, la lantema-creion. Era o

mic tij de plastic lung de vreoă ă ă cincisprezece centimetri, care, ap sat cuă ă degetul cel mare, emitea un fascicul care p stra o intensitate constant .ă ăLucky bâjbâi din nou dup Bigman şiă -l

examin cu aten ie. La tâmpla mar ianului seă ţ ţ afla o umfl tur , dar, din câteă ă -şi d dea Luckyă

22

seama, nu avea nici un os rupt.Bigman clipi din ochi şi gemu.- Bigman, ia-o mai moale, şopti Lucky. Totul o

s fie bine.ăEra departe de a fi sigur de asta în vreme ce

ieşea pe coridor.Probabil c pilo ii erau în via şi c ar fi fostă ţ ţă ă

cooperan i întrţ -o asemenea situa ie.ţîi g si şezând, clipind la lumina lanternei luiă

Lucky.- Ce s-a întâmplat? gemu Johnson. Acum

eram la comenzi, dup aia..;.ăÎn ochi şi în cuvinte nu se sim ea nici f râmţ ă ă

de ostilitate, doar durere şi nedumerire.Minunea venusian se întorsese par ial la oă ţ

stare normal . „Şchiop ta” vizibil, dar farurileă ă dinainte şi din urm func ionau, iar bateriileă ţ de urgen ofereau toat energia necesarţă ă ă pentru opera iunile esen iale. Se auzea uşorţ ţ b taia elicei, iar naveta planetar îşi ar ta,ă ă ă destul de bine, cea de-a treia calitate: era un aparat care putea s navigheze nu numai înă spa iu şi în atmosfer , ci şi sub ap .ţ ă ăGeorge Reval intr în camera de control. Eraă

ab tut şi v dit încură ă cat. Pe obraz avea o rană adânc , pe care Lucky iă -o sp lase, o dezină -fectase şi o acoperise cu un strat de koagulum.Reval spuse:

23

- Exist câteva infiltra ii minore, dar amă ţ reuşit s le opresc. Aripile să -au dus, iar bateriile principale sunt scoase complet din func iţ une. O s avem nevoie de repara iiă ţ serioase, dar se poate spune c am avută noroc. A i f cut o treab bun , domnuleţ ă ă ă Williams.Lucky d du scurt din cap.ă- Ce-ar fi s ne spune i ce să ţ -a întâmplat?Reval se înroşi.- Nu ştiu. Mi-e ruşine s-o spun, dar nu ştiu...- Dar tu? întreb Lucky, adresânduă -se

celuilalt.Tor Johnson, care tocmai mângâia radioul,

doar doar l-o trezi la via , cl tin din cap.ţă ă ă Reval continu el:ă- Ultimul lucru pe care mi-l amintesc limpede

e c eram înc în stratul de nori. Dup aceea,ă ă ă nu-mi mai amintesc nimic. Doar c m uitamă ă int la lanterna ta.ţ ă- Tu sau Johnson folosi i medicamente deţ

vreun fel? întreb Lucky.ăJohnson ridic privirea furios şi morm i:ă ă- Nu, nimic.- Atunci, ce a putut s v ame easc atât deă ă ţ ă

tare, pe amândoi deodat ?ă- Aş vrea s ştiu şi eu, r spunse Reval.ă ă

Domnule Williams, nici unul din noi nu e un amator. Suntem pilo i de navet clasa I. Maiţ ă

24

exact, eram pilo i de clasa I. Acum probabil cţ ă or s ne in la sol.ă ţ ă- Asta r mâne de v zut, spuse Lucky.ă ă- Ia asculta i aicea, interveni şi Bigman,ţ

prudent. Ce rost are s vorbim de o chestieă moart şi îngropat ? Unde suntem acum?ă ă Asta aş vrea s ştiu. Şi încotro mergem?ăîi r spunse Tor Johnson:ă- Am deviat mult de la cursul nostru normal.

M car asta ştiu. Pân la Aphrodite avem deă ă mers cinci sau şase ore.- Pe Jupiter şi sateli ii s i! spuse Bigman,ţ ă

privind dezgustat prin geamuri la întunericul din fa a lui. Cinci sau şase ore în nenorocireaţ asta întunecat ?ăAphrodite este cel mai mare oraş de pe

Venus, având o popula ie de peste un sfert deţ milion de oameni.Minunea venusian se afla înc laă ă

un.kilometru distan , dar marea era dejaţă verde-translucid de luminile Aphroditei. înă luminozitatea aceea feeric se puteau vedeaă clar umbrele bine conturate, zvelte, ale vaselor de salvare. Acestea înso eau,ţ companioni t cu i, drumul navetei.ă ţPentru Lucky şi Bigman, era prima oar că ă

vedeau unul din oraşele venusiene aflate sub cupol . Aproape c au uitat nepl cerile prină ă ă care trecuser , privind la minunatul obiectă

25

aflat în fa a lor.ţDe la distan , p rea verde ca smaraldul, unţă ă

balonaş ieşit dintr-o poveste cu zâne, tremurând şi unduindu-se din cauza apei dintre ochi şi el. V zur pe ghicite cl diri şiă ă ă p ienjenişul structurii de grinzi care sus ineauă ţ cupola împotriva greut ii apei de deasupra.ăţOraşul devenea mai mare şi mai str lucitoră

pe m sur ce se apropiau. Verdele se maiă ă deschise la culoare, pe m sur ce stratul deă ă ap descreştea ca grosime. Aphroditeă devenise mai pu in ireal, mai pu in de basm,ţ ţ dar şi mai magnific.în cele din urm , lunecar întră ă -o uriaşă

ecluz , capabil s primeasc o mic flot deă ă ă ă ă ă transportoare sau un uriaş vas de lupt .ă Aşteptar pomparea apei, dup care Minuneaă ă venusian ajunse pe un câmp suspensor înă afara ecluzei, în oraş.Lucky şi Bigman privir cum li se scotă

bagajele, d dur mâna cu Reval şi Johnson şiă ă luar un mic vehicul pe pern de aer pân laă ă ă Hotel Bellevue-Aphrodite.Bigman se uit pe geamul maşinii, careă

pornise cu aripile giroscopice într-o inutţ ă demn şi se strecura printre stâlpii deă sus inere ai oraşului şi apoi pesteţ acoperişurile cl dirilor.ă- Deci asta e Venus, spuse el. Nu prea ştiu

26

dac a meritat s trec prin atâtea doar ca să ă ă ajung aici. N-o s uit în via a mea cum veneaă ţ spre noi oceanul sta!ă- Mi-e team c acela a fost doar începutul,ă ă

spuse Lucky.- Chiar crezi asta?Bigman se uit neliniştit la prietenul lui maiă

mare. Lucky ridic din umeri.ă- Depinde. S vedem ce are de spus Evans.ăSalonul Verde a hotelului Bellevue-Aphrodite

era exact cum îi spunea numele. Calitatea şi lic ririle luminii faceau ca mesele şi oameniiă de la ele s par suspenda i undeva deasupraă ă ţ fundului m rii. Tavanul era transparent, fiindă de fapt un uriaş acvariu sferic, sus inut deţ nişte grinzi dispuse cu bun gust. Apa era plină cu alge împletite, între care nişte ciudate şi viu colorate „panglici de mare”, una din cele mai frumoase forme de via animal de peţă ă planet .ăBigman intrase primul, evident pus pe

mâncat. Era deja sup rat de absen a unuiă ţ meniu adecvat, de prezen a chelnerilor umaniţ şi nu-i pl cea deloc faptul c toat lumeaă ă ă mânca ce i se trimitea de la administra iaţ restaurantului, ca la o cantin ordinar . Dară ă pornirile i se mai domolir , îndat ce antreulă ă se dovedi gustos, iar supa foarte bun .ăApoi începu muzica şi tavanul se trezi la

27

lumin şi la via . Acvariul începu s seă ţă ă roteasc încetişor.ăLui Bigman îi c zu falca. Uitase cu totul deă

cin şi de foame.ă- Ia uită-te acolo, spuse el.Lucky se uita. Panglicile de mare aveau

diverse lungimi, de la fâşii mititele de cinci centimetri la centuri lungi de un metru. Erau cu toate sub iri ca foile de hârtie. Se deplasauţ prin unduirea corpurilor într-o serie de valuri.Fiecare dintre ele era fluorescent . Fiecareă

lucea într-o culoare a ei. Era o privelişte copleşitoare. Pe marginile fiec rei panglici deă mare se aflau spirale luminoase: purpuriu, portocaliu, roz; printre acestea se strecurau şi luciri albastre şi violete; iar unul sau două specimene mai mari frapau prin albul luminii lor. Toate luminile se suprapuneau peste lumina difuz verde din exterior. In vreme ceă înotau, liniile luminoase se întrep trundeau şiă se suprapuneau. Pentru ochii buim ci i aiă ţ privitorilor, p reau s fie nişte benzi aleă ă curcubeului sp late de ap , disp rând doară ă ă pentru a reap rea în pete şi mai intense.ăBigman se întoarse f r chef la desertul lui.ă ă

Chelnerul numise respectivul desert „semin eţ de gelatin ”, iar el a privit farfuria cu mareă suspiciune. Aceste „semin e de gelatin ” erauţ ă nişte ovale moi de culoarea portocalei, lipite

28

uşor unul de altul, dar altfel numai bune s fieă luate câte unul în linguri . Un moment, leţă sim i uscate şi fade pe limb , dar dintrţ ă -o dată se topir întră -un sirop gros, o adev rată ă încântare a sim urilor.ţ- Pe Spa iu! spuse surprins Bigman. Ai ajunsţ

la desert?- Poftim? întreb Lucky absent.ă- Gust din desertul sta. E ca un suc gros deă ă

ananas, doar c de un milion de ori mai bun.ă Ascult , ce te roade?ă- Avem o „coad ”, r spunse Lucky.ă ă- Aiurea!Bigman d du s se întoarc , pentru aă ă ă

inspecta vecinii de la mese.- Stai liniştit, îi spuse Lucky foarte calm.Bigman înghe în scaun. Auzi paşii cuivaţă

apropiindu-se de masa lor încerc s trag cuă ă ă ochiul, îşi l sase blasterul în camer , dar aveaă ă un pumnal energetic în buzunarul de la centur . Acesta p rea un inofensiv l n işor deă ă ă ţ ceas, dar la nevoie putea s taie un om înă dou . îl pip i gata de orice.ă ăÎn spatele lui Bigman se auzi o voce:- Pot s stau şi eu cu voi, oameni buni?ăBigman se întoarse, cu cu itul lui energeticţ

bine palmat şi gata s fie desf cut. Dar omulă ă ar ta oricum, numai sinistru nu. Era gras, dară hainele i se potriveau foarte bine. Avea o faţă

29

rotund , iar p rul cenuşiu era îngrijită ă piept nat, deşi asta nuă -l ajuta prea tare să-şi ascund chelia. Avea ochi mici, albaştri, pliniă de ceva ce sem na cu un soi de simpatie.ă Evident, avea musta a mare, înc run it ,ţ ă ţ ă tr s tur venusian caracteă ă ă ă ristic .ăLucky îi spuse calm:- Ia loc, te rog.Aten ia lui p rea concentrat total asupraţ ă ă

ceştii de cafea fierbinte pe care o inea înţ mâna dreapt .ăGr sanul se aşez , cu mâinile odihnind peă ă

mas . Una din încheieă turi îi era expus vederiiă doar pu in, adumbrit de palma cealalt . Oţ ă ă clip , o pat oval luci cu familiarele însemneă ă ă ale Carului Mare şi ale lui Orion. Apoi semnul disp ru, l sând vederii o încheietur gr su şiă ă ă ă ţă cât se poate de normal . Iar gr sanul zâmbeaă ă jovial şi absolut nevinovat.Semnul de identificare al Consiliului Ştiin eiţ

nu putea fi nici falsificat, nici imitat. Metoda apari iei lui controlate printrţ -un efort de voinţă se num ra printre cele mai bine p strateă ă secrete ale Consiliului.- Eu sunt Mei Morriss, spuse gr sanul.ă- Mi-am închipuit, spuse Lucky. Mi-ai fost

descris.Bigman se l s pe sp tar şiă ă ă -şi strecur armaă

la locul ei. Mei Morriss era şeful sec iuniiţ 30

venusiene a Consiliului. Bigman auzise de el. într-un fel, era uşurat, în alt fel era pu inţ dezam git. Se aşteptase la ceva b taie, m cară ă ă la o ceaşc fierbinte aruncat în mutraă ă intrusului, o masă-ceva r sturnat , iar după ă ă aceea, orice, numai b taie s fie.ă ă- Venus îmi pare un loc neobişnuit şi frumos,

spuse Lucky.- Ai observat acvariul nostru luminiscent?- Da, foarte spectaculos, aprob Lucky.ăConsilierul venusian zâmbi şi ridic un deget.ă

Chelnerul îi aduse şi lui o ceaşc de cafea.ă Morriss o l s o clip s se r ceasc şi spuseă ă ă ă ă ă încet:- În eleg c eşti dezam git c m vezi aici.ţ ă ă ă ă

Aşteptai alt companie.ăLucky îi r spunse rece:ă- Aşteptam s am o discu ie mai pu ină ţ ţ

formal cu un prieten.ă- De fapt, spuse Morriss, chiar i-ai trimis un

mesaj consilierului Evans, s v întâlni i aici.ă ă ţ- V d c ştii.ă ă- Ştiu. De o vreme, Evans este inut subţ

strict observa ie. Comunica iile lui suntă ţ ţ interceptate.Vorbeau cu voce joas . Pân şi lui Bigman îiă ă

era greu să-i aud , cum st teau aşa, cap înă ă cap, sorbind din cafele şi nel sând s se vadă ă ă nici o expresie pe fe e.ţ

31

- Ai adoptat o atitudine greşit , spuse Lucky.ă- Vorbeşti în calitate de prieten?- Da.- B nuiesc c prietenul t u, în calitate deă ă ă

prieten, te-a avertizat s nu te bagi înă afacerile de pe Venus.- V d c ştii şi asta.ă ă- Ştiu. Şi a i avut un accident aproape fatal laţ

coborârea pe Venus. Corect?- Corect. Insinuezi c Evans se temea de ună

asemenea eveniment?- Se temea?! Pe spa iu! Starr, prietenul t uţ ă

Evans a pus la cale accidentul t u.ă

32

PE DROJDIE!

Lucky r mase impasibil. Dar nu atâta cât să ă nu i se vad o clipire tr d toare în ochi.ă ă ă- Detalii, te rog, spuse el.Morriss îi zâmbea din nou, cu jum tate deă

gur ascuns de absurda lui mustaă ă ţă venusian .ă- Mi-e team c aici nu e locul potrivit.ă ă- Atunci numeşte un loc potrivit.- O clip . Morriss se uit la ceas. Peste camă ă

un minut începe spectacolul. Se va dansa la lumina m rii.ă- Lumina m rii?ă- Globul de deasupra va începe s luminezeă

uşor în verde. Oamenii se vor ridica şi vor dansa. Noi ne vom ridica şi ne vom lua t lp şi a în linişte.ă ă ţ- Vorbeşti de parc am fi în pericol chiar înă

clipa asta.Morriss îi r spunse pe un ton grav:ă- Tu eşti în pericol. Te asigur c de când aiă

intrat în Aphrodite, oamenii noştri nu te-au sc pat din ochi.ă

33

Dintr-o dat r sun o voce feeric , ce p reaă ă ă ă ă s vin din piesa de cristal din centrul mesei.ă ă Ascultând în jur, îşi d dur seama c toateă ă ă piesele de cristal transmiteau aceleaşi cuvinte.Ele sunau aşa:- Doamnelor şi domnilor, bine a i venit înţ

Salonul Verde. A i mâncat bine? Pentru a vţ ă spori pl cerea, conducerea v prezint cuă ă ă mândrie ritmurile magnetronice ale lui Tobe Tobias şi...In vreme ce vocea spunea toate acestea,

luminile se stingeau, iar restul cuvintelor fură înecate într-un suspin de uimire încântată venind dinspre mese, pline mai toate de oameni proasp t sosi i de pe P mânt. Acvariulă ţ ă globular din tavan deveni brusc de un verde-smarald, pe care luminile panglicilor de mare se profilau în str luciri nete. Globul eraă fundalul care le punea în eviden , în rotireaţă lui, care umplea camera de umbre mişc toare, aproape hipnotice. Sunetulă muzicii, scos aproape în întregime de ciudatele boxe ale unei întregi game de instru-mente magnetronice, crescu în intensitate.B rba i şi femei se ridicau ca s danseze. Seă ţ ă

pomi un zvon de mişcare şi râsete în surdin .ă O atingere pe mâneca lui Lucky îl ridic înă picioare pe el, apoi pe Bigman.

34

Lucky şi Bigman îl urmar în linişte peă Morriss. Una câte una, trecur de nişte fe eă ţ aspre. Era ca şi cum s-ar fi materializat de dup draperii. R m seser destul de departeă ă ă ă ca s par c nu au nici o treab cu ei, dară ă ă ă Lucky era sigur c fiecare dintre ei are mânaă încleştat pe mânerul blasterului. Nu înc peaă ă nici o îndoial . Mei Morriss, de la secă iuneaţ venusian a Consiliului, trata situa ia cu foarteă ţ mare seriozitate.Lucky se uita prin apartamentul lui Morriss cu

aprobare. F r s fie luxos, era confortabil.ă ă ă Locuind aici, uitai uşor c la doar o sut deă ă metri deasupra ta era domul translucid, dincolo de care era alt sut de metri deă ă ocean negru ca smoala, urmat de sute de kilometri de atmosfer str in , irespirabil .ă ă ă ăCel mai mult lui Lucky i-a pl cut colec ia deă ţ

c r i şi filme care d deau pe dinafar dintră ţ ă ă -un mic alcov.- Eşti biofizician, doctore Morriss?Folosise automat titlul ştiin ific.ţ- Da, r spunse scurt Morriss.ă- Am lucrat şi eu în domeniul biofizicii, la

Academie, spuse Lucky.- Ştiu. iŢ -am citit lucrarea de diplom . Bună ă

lucrare. Apropo, pot să- i spun David?ţ- E numele meu de botez, fu de acord

p mânteanul. Dar toat lumea îmi spuneă ă 35

Lucky.Între timp, Bigman deschisese una din cutiile

de filme, desf cuse pu in filmul din untru şiă ţ ă acum îl inea în lumin . Se cutremur de celeţ ă ă v zute şiă -l puse la loc.Îi spuse belicos lui Morriss:- Dumneata numai a om de ştiin nu ar i.ţă ăţ- P i nici nu vreau, spuse Morriss, f r a seă ă ă

ar ta sup rat. Dup cum vezi, ajut .ă ă ă ăLucky ştia ce vrea s spun . în zilele acelea,ă ă

când ştiin a se insinuţ ase în întreaga societate şi cultur omeneasc , oamenii deă ăStinta nu se mai puteau limita la

laboratoarele proprii. De aceea şi fusese înfiin at Consiliul Ştiin ei. Ini ial, fusese unţ ţ ţ corp consultativ, care ajuta guvernul în probleme de importan galactic , în careţă ă doar savan ii aveau suficiente informa iiţ ţ pentru a lua decizii inteligente. Dar devenise tot mai mult o agen ie de lupt împotrivaţ ă infrac iunilor, un sistem de contraspionaj.ţ Consiliul avea acum în mâinile proprii multe din frâiele guvernamentale. In urma activit ilor lui se spera c va ap rea cândvaăţ ă ă un mare Imperiu al C ii Lactee, în care to iă ţ oamenii s tr iasc în pace şi armonie.ă ă ăS-a ajuns ca membrii Consiliului să

îndeplineasc misiuni foarte dep rtate deă ă ştiin a ca atare şi s fie nevoie s nu arate aţ ă ă

36

oameni de ştiin , ci doar s aib o minte deţă ă ă oameni de ştiin .ţă- Domnule, vrei să-mi furnizezi detaliile

asupra necazurilor de aici?- Cât de multe iţ -au spus pe P mânt?ă- Foarte sumar. Aş prefera s aflu totul de laă

omul care se afl la locul faptei.ăMorriss zâmbi cu o nuan accentuat deţă ă

ironie.- Omul de la locul faptei, zici? Iat o atitudineă

neobişnuit pentru cineva de la sediul central.ă Indivizii trimit pacificatori de tipul lui Evans.- Sau de tipul meu, spuse Lucky.- Cazul t u e pu in diferit. Ştim cu to ii ce aiă ţ ţ

f cut pe Marte anul trecut, plus treaba bună ă pe care ai terminat-o de curând în zona asteroizilor.Bigman g si de cuviin s cârâie:ă ţă ă- Ar fi trebuit s fii cu el ca s ştii ce a f cută ă ă

acolo.Lucky roşise uşor. Spuse gr bit:ă- Las-o balt , Bigman. N-avem timp deă

poveştile tale.St teau cu to ii în nişte fotolii mari, deă ţ

fabrica ie terestr , moi şi confortabile. Nu seţ ă auzea nici urm de ecou al vocilor lor, semnă pentru Lucky c apartamentul era izolat şiă ecranat la unde-spion.Morriss îşi aprinse o igar şi le oferi şi lor,ţ ă

37

dar fu refuzat.- Lucky, cât de multe lucruri ştii despre

Venus?Lucky zâmbi.- Ce ne înva pe to i la şcoal . Se poateţă ţ ă

rezuma foarte scurt: a doua planet de laă soare, aflat la distan a de 107 milioane deă ţ kilometri de astru. Cea mai apropiat lume deă P mânt, putând ajunge la doar 42 de milioaneă de kilometri dep rtare. Pu in mai mic decâtă ţ ă P mântul, are o gravita ie de cinci şesimi dină ţ cea terestr . Se învârte în jurul Soarelui înă circa şapte luni şi jum tate, iar ziua are camă treizeci şi şase de ore de-ale noastre. Temperatura la suprafa e pu in mai ridicatţă ţ ă decât cea a P mântului, dar nu prea mult, dină cauza norilor. Tot din cauza norilor, practic nu are anotimpuri. E acoperit de ocean, care, laă rândul lui, e acoperit de alge marine. Atmosfera e compus din bioxid de carbon şiă azot şi este irespirabil . Mul umit, doctoreă ţ Morriss?- Da, ai not maxim , r spunse biofizicianul,ă ă ă

dar eu te întrebam de societatea venusian ,ă nu de planet .ă- Aici e mai dificil. Evident, ştiu c oameniiă

locuiesc în oraşe acoperite de cupole, în p r ile mai pu in adânci ale oceanului, iar dină ţ ţ câte îmi dau seama via a citadin venusian eţ ă ă

38

foarte avansat mult peste viata citadină ă mar ian , de pild .ţ ă ă- Hei!Bigman era indignat.Morriss îşi întoarse ochişorii şi clipi spre

mar ian.ţ- Nu eşti de acord cu prietenul t u?ăBigman ezit .ă- Poate c are dreptate, dar de ce să -o spună

aşa direct?Lucky zâmbi şi continu .ă- Venus e o planet dezvoltat . Cred c areă ă ă

un num r de cincizeci de oraşe, cu o popula ieă ţ total de şase milioane de oameni. Exporturileă voastre constau în alge marine, despre care am auzit c sunt un excelent îngr ş mânt, şiă ă ă drojdie deshidratat pentru hrana animalelor.ă- Din nou foarte corect, spuse Morriss. Cum vi

s-a p rut cina la Salonul Verde, domnilor?ăLucky facu o pauz , întrebânduă -se ce nevoie

era de schimbarea brusc a subiectului.ă- Mi s-a p rut foarte bun . Dar de ce întrebi?ă ă- Vei afla imediat. Ce a i mâncat?ţ- N-aş putea spune precis. Nu am comandat,

ni s-a adus mâncarea. Cred c a fost un fel deă gulaş de vit , cu un sos foarte intereă sant şi legume pe care nu am reuşit s le recunosc.ă Apoi o salat de fructe şi suc picant de roşii.ăBigman se b g şi el:ă ă

39

- Plus „semin e de jeleu” ca desert.ţMorriss izbucni în hohote.- V-a i înşelat cu totul. N-a fost came de vit ,ţ ă

n-a fost nici un fruct, nici o roşie, nimic. Nici m car cafea. A i mâncat o singur substan :ă ţ ă ţă drojdie.- Poftim? s ri Bigman ca ars.ăO clip , şi Lucky fu surprins. Cu ochiiă

întredeschişi, îl întreb pe Morriss:ă- Vorbeşti serios?- Normal. E specialitatea Salonului Verde. Nu

vorbesc niciodat de asta, pentru că ă p mântenii ar refuza să -o m nânce. Mai târziuă a i fi fost interoga i la sânge cum vţ ţ -a pl cut,ă cum crede i c ar putea fi îmbun t itţ ă ă ăţ ă mâncarea etc. Salonul Verde este cea mai valoroas sta iă ţ une experimental de peă Venus.Bigman îşi schimonosi fa a lui mic şi strigţ ă ă

vehement:- O să-i dau în judecat . O s ridic problemaă ă

în fa a Consiliului. Nu pot s m hr neasc cuţ ă ă ă ă drojdie f r să ă ă-mi spun , de parc aş fi un cal,ă ă sau o vac , sau...ăŞi încheie, sufocat de indignare.- În eleg, spuse Lucky, c aceast drojdie areţ ă ă

o leg tur cu valul de criminalitate de peă ă Venus.- Zici c în elegi asta... spuse Morriss sec.ă ţ

40

În eleg c nu ai citit rapoartele noastreţ ă oficiale. Cei de pe P mânt cred c noi aiciă ă exager m lucrurile. Te asigur c nu exagereză ă cu nimic. Nu e numai un val de crime, Lucky, e vorba de aceast drojdie. Ea e în miezulă tuturor problemelor de pe planeta asta.Un barman automat alunecase în living, cu

un filtru şi trei ceşti de cafea pe capac. Barmanul se opri mai întâi la Lucky, apoi la Bigman. Morriss lu cea deă -a treia ceaşc , oă duse la buze şi îşi şterse satisf cut uriaşaă musta .ţă- Dac dori i, domnilor, vi se vor ad uga şiă ţ ă

frişc şi zah r, spuse el.ă ăBigman privi circumspect şi mirosi cafeaua.

B nuitor, îl lu la ochi pe Morriss.ă ă- Tot drojdie de-aia?- Nu. De data asta, cafea veritabil . Jur.ăO clip sorbir în linişte, apoi Morrissă ă

continu :ă- Lucky, Venus e o lume al dracului de scump

de între inut. Oraşele noastre îşi scot oxigenulţ din ap , iar asta cere nişte sta ii electroliticeă ţ uriaşe. Fiecare oraş are nevoie de o cantitate uriaş de energie numai pentru între inereaă ţ domurilor care le protejeaz de miliardele deă tone de ap . Oraşul Aphrodite foloseşte maiă mult energie decât întreaga Americ de Sud,ă ă deşi are doar o miime din popula iaţ

41

respectiv . Iar energia asta trebuie să -o ob inem cumva. Trebuie s export m peţ ă ă P mânt, ca s ob inem uzine energetice,ă ă ţ maşin rii, combustibil atomic şi aşa maiă departe. Singurul produs al lui Venus e iarba de mare, algele, în cantit i infinite. O parte oăţ export m ca îngr ş mânt, dar asta nu rezolvă ă ă ă problema. Ins cea mai mare parte din iarbaă noastr de mare este folosit ca mediu deă ă cultur pentru drojdie. Avem o mie şi una deă variet i de drojdie.ăţBigman îşi uguie buzele.ţ- Schimbarea algelor în drojdie nu mi se pare

a fi o mare îmbun t ire.ă ăţ- Cum i sţ -a p rut ultima mas ? întrebă ă ă

Morriss.- Continu , domnule Morriss, spuse Lucky.ăMorriss se conform :ă- Desigur, domnule Jones, e co...- Spune-mi, te rog, Bigman!Morriss se uit serios la micul mar ian şiă ţ -i

spuse:- M rog. Bigman are dreptate s nu aib oă ă ă

p rere bun despre drojdie, în general. Celeă ă mai r spândite tulpini ale noastre sunt buneă doar pentru animale. Dar chiar şi aşa, sunt foarte folositoare. Porcul hr nit cu drojdie eă mult mai ieftin şi mai bun decât orice alt tip de porc. Drojdia e foarte bogat în calorii,ă

42

proteine, minerale şi vitamine. Avem şi alte tulpini, de calitate mai bun , care sunt folositeă în situa ii în care vrem s stoc m cantit iţ ă ă ăţ mari pe perioade lungi de timp. De pild , înă expedi iile spa iale îndep rtate sunt luateţ ţ ă aşa-numitele ra ii-Y. în sfârşit, exist şiţ ă variet i de foarte bun calitate, extrem deăţ ă scumpe şi greu de ob inut, care intr înţ ă meniul de la Salonul Verde şi cu care se poate fie imita, fie dep şi hrana obişnuit .ă ă Deocamdat , produc ia e foarte limitat , dară ţ ă nu va trece mult şi va creşte la nivel de mas .ă Cred c deja ai în eles toat esen a problemei,ă ţ ă ţ Lucky.- Cred c am în eles.ă ţ- Eu n-am în eles, spuse Bigman belicos.ţMorriss îi prezent pe loc explica ia.ă ţ- Venus va avea monopolul asupra acestor

tulpini de lux. Nici o alt planet nu le vaă ă poseda. F r experien a în zimocultur aă ă ţ ă venusienilor... a- În ce? întreb Bigman.ă- In cultura enzimelor. F r experien aă ă ţ

venusienilor, nici o alt lume nu va putea să ă ob in drojdiile respective şi nici s men inţ ă ă ţ ă culturile, dac cumva fur mostre. De aceea,ă ă Venus e pe cale s înceap un comer foarteă ă ţ profitabil cu variet i de lux, cu tot restulăţ galaxiei. Asta ar fi important nu numai pentru

43

Venus, ci şi pentru P mânt, de fapt pentruă întreaga Confedera ie Solar . Suntem sistemulţ ă cel mai populat din Galaxie, fiind cel mai vechi. Dac vom putea vinde un kilogram deă drojdie de lux pe o ton de grâu, nă -o s-o ducem r u.ăLucky ascultase cu r bdare lec ia lui Morriss.ă ţ

Spuse:- Din aceleaşi motive, o putere str in ,ă ă

interesat în sl birea P mântului, va dori să ă ă ă distrug monopolul venusian în materie deă drojdii.- Ai în eles, deci. Aş vrea s pot convinge şiţ ă

restul Consiliului de acest pericol foarte prezent şi foarte acut. Dac au fost furateă eşantioane de drojdii, împreun cu tehnologiaă aferent , rezultatul ar putea fi dezastruos.ă- Foarte corect, spuse Lucky. Acum vine

întrebarea important : să -au furat?- Înc nu, spuse posac Morriss. Dar de şaseă

luni tot avem mici furtişaguri, accidente ciudate, incidente foarte bizare. Unele sunt doar sup r toare, sau pur şi simpluă ă caraghioase, cum ar fi cazul b trânului care aă aruncat jum t i de credit copiilor şi apoi să ăţ -a dus la poli ie şi a declarat disperat c a fostţ ă jefuit. Când au venit martorii şi au ar tat c elă ă a dat banii cu mâna lui, a început s fac urât,ă ă sus inând sus şi tare c nţ ă -a f cut aşa ceva înă

44

via a lui. Dar exist şi accidente mult maiţ ă serioase, cum s-a întâmplat cu acel operator de transporturi, care a coborât nişte iarbă prea repede şi a strivit doi oameni. Individul a spus c a avut un moment de pierdere aă cunoştin ei.ţBigman s ri ca ars.ă- Lucky! Pilo ii de pe navet spun c şi eiţ ă ă

şi-au pierdut cunoştin a.ţMorriss înclin din cap:ă- Da, şi aproape c m bucur c să ă ă -a

întâmplat, cât vreme a i reuşit s sc pa i.ă ţ ă ă ţ Consiliul de pe P mânt va fi, poate, mai dispusă s cread c în spatele acestor lucruri seă ă ă ascunde ceva.- B nuiesc, spuse Lucky, c te gândeşti la oă ă

form de hipnoz .ă ăMorriss îşi strâmb buzele întră -un surâs amar,

cu totul lipsit de umor.- Hipnoza e un cuvânt blând, Lucky. Ştii vreun

hipnotizator care poate influen a nişte subiec iţ ţ care nu vor s se lase influen a i, la distan eă ţ ţ ţ mari? Eu zic c o persoan sau nişte persoaneă ă de pe Venus posed puterea de a dominaă complet mintea oamenilor. Iar aceste persoane îşi exerseaz aceast putere tot maiă ă mult, o st pânesc tot mai bine. Cu fiecare ziă care trece, ne va fi tot mai greu s lupt m cuă ă ei. S-ar putea s fie deja prea târziu!ă

45

CONSILIER ACUZAT!

Ochii lui Bigman scoteau scântei.- Niciodat nu e prea târziu când intr înă ă

scen Lucky. Cu cine începem, Lucky?ăLucky r spunse liniştit:ă- Cu Lou Evans. M aşteptam să ă-l aminteşti în

discu ia noastr , doctore Morriss.ţ ăMorriss îşi încrunt sprâncenele,ă

împreunându-le. Fa a lui durdulie se contractţ ă într-o strâmb tur .ă ă- Eşti prietenul lui şi vrei să-l aperi, firesc. Dar

nu e o poveste pl cut . Chiar dac nu implicaă ă ă un membru al Consiliului, tot urât era, dară aşa...- Nu ac ionez numai în calitate de prieten,ţ

doctore Morriss, spuse Lucky. Îl cunosc pe Lou Evans cât de bine poate cunoaşte un om pe un altul. Ştiu c nu este capabil s fac vreună ă ă r u Consiliului sau P mântului.ă ă- Atunci ascult şi judec cu mintea ta. Omulă ă

nu a f cut nimic în cea mai mare parte aă misiunii lui pe Venus. Este specializat în rezolvarea crizelor, un termen foarte frumos,

46

dar care nu înseamn nimic.ă- Nu vreau s te jignesc, doctore Morriss, dară

n-ai avut prejudec i înc de la sosirea lui?ăţ ă- Nici pomeneal . Pur şi simplu nă -am v zută

rostul venirii lui pe planet . Noi, cei de aici,ă am crescut pe Venus, avem experien . Ceţă aşteptau ei de la un tân r proasp t sosit de peă ă P mânt?ă- O nou abordare este adesea foarte util .ă ă- Aiurea! Ascult la mine, Lucky, adev ratulă ă

necaz este c cei de la „centru” nu consideră ă important problema noastr . Ei lă ă -au trimis pe Evans doar ca s arunce o privire rapid şi să ă ă se întoarc pentru a le spune c nu e nimic.ă ă- Şi tu şi eu ştim c nu aşa trateaz Consiliulă ă

problemele.Dar venusianul continu cu acuza iile.ă ţ- Oricum, acum trei s pt mâni, individulă ă

Evans ne-a cerut nişte date secrete privind creşterea tulpinilor de drojdie. Oamenii din industrie au obiectat.- Au obiectat? spuse Lucky. Au refuzat

cererea unui membru al Consiliului?- O fi el membru, dar oamenii din domeniul

drojdiilor sunt foarte secretoşi. Asemenea cereri nu se fac. Nici m car un consilieră nu.face asemenea cereri. L-au întrebat pe Evans de ce vrea informa iile. El a refuzat sţ ă le spun . Miă -au înaintat mie cererea, iar eu am

47

respins-o.- Pe ce baz ? întreb Lucky.ă ă- Nu a vrut să-mi spun nici mie motivul.ă

Fiind consilierul-şef de pe Venus, nici unul din membrii organiza iei de aici nu are secreteţ fa de mine. Dar prietenul t u Lou Evans aţă ă f cut atunci un lucru la care nu m aşteptam.ă ă A furat informa iile. Şiţ -a folosit pozi ia deţ consilier pentru a intra într-o zon cu accesă limitat de la laboratoarele de cercet ri aleă drojdiilor şi a plecat cu microfilme ascunse în bocanci.- În mod sigur, avea motivele lui întemeiate.- Avea, într-adev r, spuse Morriss.ă

Microfilmele con ineau formulele unorţ nutrien i necesari pentru hr nirea unei tulpiniţ ă de drojdie care e nou şi care pune mariă probleme. Dou zile mai târziu, unul dintreă muncitorii laboratorului care compunea amestecul nutrient a introdus o sare de mercur, o urm foarte fin . Drojdia a murit, iară ă o munc de şase luni să -a dus pe apa Sâmbetei.Muncitorul a jurat c nă -a f cut nimic, deşiă

exist dovezi. A fost sondat psihic de psihiatriiă noştri. Deja aveam o idee despre cele întâm-plate cu el. A avut o perioad de pierdere aă memoriei şi cunoştin ei. Inamicul înc nu aţ ă furat tulpina de drojdie, dar este foarte

48

aproape. Greşesc?Ochii c prui ai lui Lucky c p taser lucireaă ă ă ă

o elului.ţ- Teoria ta este evident . Lou Evans a tr dat,ă ă

a dezertat la inamic, oricare ar fi acesta.- Siriusienii, izbucni Morriss. Sunt absolut

sigur.- Posibil, admise Lucky.Locuitorii planetelor lui Sirius erau de câteva

secole cei mai mari inamici ai P mântului. Eraă foarte uşor s dai vina pe ei.ă- Poate. S spunem c Lou Evans a tr dat şiă ă ă

c e omul lor şi c să ă -a declarat de acord s leă furnizeze informa ii cu ajutorul c rora sţ ă ă înceap s produc necazuri în fabricile deă ă ă drojdie. La început, mici probleme, care vor preg ti calea necazurilor mari.ă- Exact asta e teoria mea. Ai cumva alta?- Oare consilierul Evans nu este el însuşi sub

o influen mental ?ţă ă- Foarte pu in probabil, Lucky. Dosareleţ

noastre con in deja multe cazuri. Nimeni dinţ cei care au suferit o dominare mental nu aă avut amnezii totale mai lungi de o jum tateă de or . Evans ar fi trebuit s fie sub oă ă domina ie mental total timp de mai bine deţ ă ă dou zile ca s fac tot ce a f cut. In plus, elă ă ă ă nu a dat nici un semn de amnezie.- A fost examinat?

49

- Categoric. Când cineva este g sit cuă materiale secrete asupra lui - prins asupra faptului, cum a fost el - trebuie luate m suri.ă Poate s fie de o mie de ori consilier. A fostă examinat. Eu personal l-am cercetat. Când a reuşit s transmit un mesaj de la propriul luiă ă echipament, i-am aranjat codificatorul, ca să ne asigur m c nu va repeta figura - cel pu in,ă ă ţ nu f r ca noi s prindem de veste şi să ă ă ă intercept m orice ar fi transmis. Mesajul peă care i lţ -a trimis ie a fost ultimul. Nu neţ -am mai permis s ne juc m cu el. La ora asta esteă ă consemnat. Eu preg tesc raportul pentruă cartierul general. Ar fi trebuit s-o fac mai demult. în raport cer înl turarea din Consiliu şiă judecarea pentru corup ie, sau poate pentruţ tr dare.ă- Dar, înainte de a o face..., spuse Lucky.- Poftim?- Lasă-m s vorbesc cu el.ă ăMorriss se ridic , zâmbind sardonic.ă- Nu-i aşa? Cum s nu vrei? Sigur. Te duc laă

el. E chiar în cl diă rea asta. De fapt, chiar aş vrea s auzi şi tu cum se ap r omul.ă ă ăUrcar o ramp , saluta i regulamentar deă ă ţ

gardieni. Bigman se uit la gardian foarteă curios.- Asta e închisoare, sau ce e?- La aceste nivele este şi închisoare, spuse

50

Morriss. Pe Venus facem cl diriă multifunc ionale.ţIntrar întră -o camer mic şi dintră ă -o dat ,ă

f r avertisment, Bigman izbucni întră ă -un râs în hohote.Lucky nu-şi putu reprima un zâmbet:- Ce te-a apucat, Bigman?- Mai nimic, gâfâi omule ul de pe Marte, cuţ

lacrimi în ochi. Pur şi simplu, ar i caraghios,ăţ Lucky, cu buza de sus neacoperit de nimic.ă Dup ce am v zut atâtea must i, îmi pariă ă ăţ deja diform f r . Ar i de parc cineva iă ă ăţ ă ţ -ar fi smuls musta a din locul ei firesc.ţMorriss zâmbi şi-şi mângâie propria podoabă

bucal , grizonat , cu o uşoar mândrie.ă ă ăZâmbetul lui Lucky se l i.ăţ- Caraghios, Bigman, exact aşa gândeam şi

eu despre tine.- Noi vom aştepta aici, spuse Morriss. Îl vor

aduce pe Evans aici, la noi.Ap s un buton de semnalizare.ă ăLucky se uit în camer . Era mai mic decâtă ă ă

camera personal a lui Morriss şi era mult maiă impersonal . Singura mobil consta în câtevaă ă scaune capitonate, dou mese înalte şiă ferestre false. In spatele fiec reia dintreă ferestre se afla un peisaj marin des vârşit. Peă una dintre cele dou mese înalte se afla ună acvariu, iar pe cealalt dou farfurioare, unaă ă

51

cu alune uscate, iar cealalt cu o substană ţă neagr , cu aspect unsuros.ăBigman urm rea privirile lui Lucky prină

camer .ăDintr-o dat , spuse:ă- Lucky, ce e asta?Aproape c fugi spre acvariu, aplecânduă -se

ca s vad mai bine con inutul.ă ă ţ- Ia uită-te aici, te rog.- E una din broaştele-V pe care le in oameniiţ

diept animale de cas , spuse Morriss. E ună exemplar foarte frumos. N-a i v zut nicioţ ă dată aşa ceva?- Nu, spuse Lucky.I se al tur lui Bigman lâng acvariul careă ă ă

avea o baz p trat cu latura de şaizeci deă ă ă centimetri şi o în l ime de un metru. Apa eraă ţ plin de ierburi.ă- Sper c nu muşc , spuse prudent Bigman.ă ăDar deja se aplecase şi agita apa, curios, cu

un deget.Capul lui Lucky se apropiase de cel al lui

Bigman. Broasca-V se uit la ei solemn. Era oă creatur mititic , de vreo dou zeci deă ă ă centimetri lungime, cu un cap triunghiular şi cu doi ochi bulbuca i. Se sprijinea pe şaseţ picioruşe cu înot toare, strânse lâng corp.ă ă Fiecare dintre picioare avea trei degete lungi în fa şi trei în spate. Pielea era verde,ţă

52

sem nând cu pielea de broasc autentic , iară ă ă pe linia median a spatelui îi fluturau nişteă aripioare mici. în locul gurii, avea un cioc care amintea de cel de papagal.În vreme ce Lucky şi Bigman se uitau,

broasca-V se ridica. „T lpile” r m seser peă ă ă ă fundul acvariului, dar picioarele se întindeau incredibil, pe m sur ce ap reau la iveal totă ă ă ă mai multe articula ii. S-a oprit din ascensiuneţ doar când capul i-a ajuns aproape de suprafa .ţăMorriss se apropie şi el şi se uit cu afec iuneă ţ

la micul animal.- Nu le place s scoat capul din ap . E preaă ă ă

mult oxigen în aer. Le place oxigenul, dar nu în exces. Sunt nişte fiin e blânde, pl cute laţ ă vedere.Bigman era încântat. Pe Marte practic nu

existau animale indigene, iar pentru el asemenea creaturi erau o adev rat noutate.ă ă- Unde tr iesc? întreb el.ă ăMorriss coborî un deget şi sc rpin eastaă ă ţ

broaştei-V. Broasca-V permise acest lucru, închizând ochii negri în mişc ri spasmodiceă care ar fi putut însemna încântare, din câte îşi d deau ei seama.ă- Se adun în colonii mari între alge. înoată ă

printre ele ca prin nişte p duri. Cu degeteleă lor, sunt capabile s in tulpinile, iar ciocurileă ţ ă

53

pot s p trund prin cele mai tari coji. Probabilă ă ă c ar face o gaur serioas în degetul unuiă ă ă om, dar nu se cunoaşte nici un caz de muşc tur . M mir c înc nu a i v zut niciă ă ă ă ă ţ ă una pân acum. La hotel au o colec ieă ţ întreag , adev rate grupuri familiale, aflate laă ă vedere. Nu le-a i v zut?ţ ă- N-am prea avut ocazia, spuse Lucky sec.Bigman se repezi la masa cealalt şi lu oă ă

alun , pe care o muie în untura aceea neagră ă şi o aduse la acvariu. O inu deasupra apei,ţ momind broasca-V. Cu infinit grij , aceastaă ă scoase din ap ciocul şi lu aluna dintreă ă degetele lui Bigman, care scoase un chicotit de încântare.- Ai v zut? întreb el.ă ăMorriss zâmbi de parc ar fi v zut un copilă ă

încântat de hr nirea unui porumbel.ă- Dr cuşorii ştia ar fi în stare s m nânceă ă ă ă

toat ziua. Privi i cum o înfulec .ă ţ ăBroasca-V ron ia de zor la alun . Dintrţă ă -o

parte a ciocului ieşi o pic tur neagr .ă ă ă Broasca-V deschise ciocul şi o înghi i.ţ- Ce e asta? întreb Lucky.ă- Alune unse cu vaselin , r spunse Morriss.ă ă

Pentru animalele astea, gr simile sunt oă delicates , cum e zah rul pentru noi. Nu preaă ă g sesc carbohidra i puri în mediul lor natural.ă ţ Le plac atât de mult, încât se las şi capturateă

54

ca s le ob in .ă ţ ă- Şi cum sunt capturate, apropo?- O dat cu ierburile recoltate de traulereleă

noastre, împreun cu alte animale.ăBigman deja începea să-şi doreasc :ă- Hai, Lucky, s lu m şi noi...ă ăDar fu întrerupt de doi gardieni care intrar înă

camer . între ei se g sea un tân r sub ire,ă ă ă ţ blond.Lucky s ri în picioare.ă- Lou, b trâne!ăÎi întinse mâna, zâmbitor.O clip p ru c cel lalt îi va r spunde.ă ă ă ă ă

Nou-venitului i se citea în ochi bucuria.Dar bucuria pieri brusc. Bra ele îi r maserţ ă ă

pe lâng corp, iar el spuse sec:ă- Salut, Starr.Lucky l sî să ă-i cad mâna. Nuă -i venea să

cread .ă- Nu ne-am mai v zut de la absolvire.ăF cu o pauz . Cum s abordezi un vechiă ă ă

prieten?Consilierul cel blond p rea foarte conştientă

de situa ia jenant . D du scurt din cap şiţ ă ă spuse cu un umor macabru.- De la absolvire au intervenit ceva schimb ri.ăApoi, sub iinduţ -şi spasmodic buzele,

continu :ă- De ce ai venit? De ce nu- i vezi de treaba ta,ţ

55

cum iţ -am spus?- Nu pot s las un prieten la nevoie, Lou.ă- Aşteapt s i se cear ajutorul.ă ă ţ ă- Cred că- i pierzi timpul, Lucky, interveniţ

Morriss. Te gândeşti la el ca la un consilier. Eu prefer să-l consider un renegat.Durduliul venusian îşi rostise cuvintele printre

din i, agresiv. Evans roşi, dar nu spuse nimic.ţ- Înainte de a accepta un asemenea apelativ

pentru consilierul Evans, eu personal am nevoie de dovezi duse la extrem.Vocea sa accentuase cu putere cuvântul

„consilier”.Lucky se aşez . îşi privi lung prietenul. Evansă

îi evit privirea.ă- Doctore Morriss, ordon gardienilor să ă

plece. R spund eu de securitatea lui Evans.ăMorriss ridic mirat din sprâncene, dar apoi,ă

dup o scurt deliă ă berare interioar , f cu ună ă gest spre gardieni.- Bigman, nu te sup ra, vrei s mergi şi tu înă ă

camera al turat ?ă ăBigman d du din cap c da şi ieşi. Luckyă ă

începu s vorbeasc cu blânde e:ă ă ţ- Lou, ne afl m aici doar noi trei. Tu, doctorulă

Morriss şi eu, nimeni altcineva. Suntem trei membri ai Consiliului Ştiin ei şi începem oţ şedin de urgen . Ai scos din dosareţă ţă informa ii secrete privind producerea deţ

56

drojdii?- Da, spuse Lou.- Atunci înseamn c ai avut un motiv. Ceă ă

motiv ai avut?- Ascult . Am furat hârtiile alea. în elegi?ă ţ

Le-am furat. Recunosc. Ce vrei mai mult? N-am avut nici un motiv. Pur şi simplu. Aşa că las-o balt şi lasă ă-m şi pe mine în pace.ăBuzele îi tremurau.- Ai vrut să-i auzi argumenta ia, spuseţ

Morriss. Asta e argumenta ia. Alta nu are.ţ- Presupun c ştii c dup ce ai luat hârtiile laă ă ă

laborator a avut loc'un accident, în care a fost implicat exact tulpina de care era vorba înă hârtii.- Ştiu, r spunse Evans.ă- Şi cum explici asta?- Nu am nici o explica ie.ţLucky se uita cu aten ie la Evans, c utândţ ă

orice urm din acel tân r pe care şiă ă -l amintea de la Academie: plin de naturale e, iubitor deţ distrac ii, nervi de o el. Cu excep ia uneiţ ţ ţ must i care respecta întocăţ mai tipicul venusian, omul la care se uita acum Lucky sem na perfect cu cel pe care şiă -l amintea Lucky, cel pu in ca aspect fizic. Aceleaşiţ membre cu oase lungi, acelaşi p r blond, tunsă scurt, b rbia ascu it , trupul cu abdomen plat,ă ţ ă atletic. Dar în rest? Ochii lui Evans se plimbau

57

nelinişti i de coloţ -colo, buzele i se mişcau fară încetare, iar unghiile îi erau mâncate pân laă sânge.Lucky se lupt mult în sinea lui pân s fie înă ă ă

stare să-i pun urm toarea întrebare, la urmaă ă urmei foarte grosolan . Vorbea cu un prieten,ă cu un om pe care-l cunoştea bine, a c ruiă loialitate nu o pusese niciodat în discu ie,ă ţ pentru a c rui loialitate ar fi fost în stare să ă garanteze cu via a lui, f r s stea pe gânduri.ţ ă ă ăPuse întrebarea care-i st tea pe buze:ă- Lou, ai tr dat?ăEvans r spunse cu o voce plictisit , f ră ă ă ă

intona ie:ţ- Nu am nimic de comentat.- Lou, te mai întreb o dat . Mai întâi, vreau să ă

ştii c sunt de partea ta, orice ai fi f cut. Dacă ă ă ai greşit fa de Consiliu, înseamn c ai avutţă ă ă un motiv foarte bine întemeiat. Spune-ne care a fost acel motiv. Dac ai fost drogat sauă for at, fizic sau mental, dac ai fost şantajat,ţ ă dac a fost amenin at cineva apropiat ie,ă ţ ţ spune-ne. Pentru numele P mântului etern,ă Lou, chiar dac ai fost ispitit cu bani sauă putere, chiar dac e şi mai grav, spuneă -ne! Nu exist eroare pe care s nă ă -o po i recupera,ţ m car par ial, acum, prin sinceritate. Ce ziciă ţ de asta?O clip , Evans p ru mişcat. Ochii lui albaştriă ă

58

se ridicar , plini de o durere.ă- Lucky, începu el...Dar imediat blânde ea disp ru şi strig :ţ ă ă- Nu am nimic de comentat, Starr. Nimic.Morriss, cu bra ele încrucişate la piept,ţ

spuse:- Îmi pare r u, Lucky, asta este. Asta eă

atitudinea lui. Doar el are informa iileţ respective, iar noi le vrem. Şi, pe Venus, o să le ob inem, întrţ -un fel sau altul.- Aşteapt ... spuse Lucky.ă- Nu mai putem aştepta, r spunse Morriss.ă

Gândeşte-te şi tu. Nu mai avem timp. Aceste aşa-numite accidente au devenit tot mai serioase, pe m sur ce se apropie deă ă obiectivul lor. Trebuie s rezolv m problemaă ă acum.Şi Morriss lovi cu pumnul lui gras în bra ulţ

fotoliului, exact în clipa în care camera era sfâşiat de un semnal puternic.ă- Semnal de urgen ! se încrunt Morriss. Ceţă ă

Spa iul mţ ă-si...Deschise circuitul de comunica ii şi duseţ

receptorul la ureche.- Aici Morriss. Ce se întâmpl ? Poftim?ă

POFTIM!L s receptorul să ă ă-i cad din mân . întoarsă ă ă

spre Lucky, fa a lui era de un alb ireal,ţ nes n tos.ă ă

59

- În ecluza dou zeci şi unu se afl un omă ă hipnotizat, spuse el, înecându-se.Trupul lui Lucky se destinse ca un arc.- Cum adic „ecluz ”? E vorba de cupol ?ă ă ăMorriss înclin din cap şi reuşi s mai spun :ă ă ă- Accidentele sunt tot mai grave. De data

asta e vorba de cupol . Omul acela poate înă orice clip s lase oceanul s invadezeă ă ă Aphrodite!

60

P ZEA, VINE APA!Ă

Din giromaşina lor de vitez , Lucky aruncaă priviri cupolei de deasupra capului. Un oraş construit sub ape, gândi el, necesit miraă cole ale ingineriei ca s poat fi un oraş viabil.ă ăÎn multe locuri ale Sistemului Solar se aflau

cupole. Cele mai vechi şi mai faimoase erau cele de pe Marte. Dar pe Marte gravita ia eraţ doar de dou cincimi din cea de pe P mânt,ă ă iar cupolele erau presate de o atmosferă rarefiat .ăAici, pe Venus, gravita ia era de cinci şesimiţ

din cea standard terestr , iar domurileă venusiene erau acoperite de ape. Chiar dacă erau construite în apele pu in adânci, iarţ vârfurile lor se apropiau de suprafa la reflux,ţă înc erau milioane de tone de ap careă ă presau.Lucky, ca majoritatea p mântenilor (ca, deă

altfel, şi a venusie- nilor), avea tendin a s iaţ ă aceste realiz ri ale tehnologiei drept un dat.ă Dar acum, cu Lou Evans întors în închisoarea lui şi cu problema lui l sat deocamdat înă ă ă suspensie, mintea agil a lui Lucky adunaă

61

rapid informa ii despre noua situa ie.ţ ţ- Care e sistemul de sus inere, a domului,ţ

doctore Morriss? întreb el.ăGrasul venusian îşi mai rec p tase dină ă

prestan . Giromaşina pe care o conduceaţă gonea spre sectorul amenin at. îi vorbi înţ cuvinte sacadate, aspre:- Câmpuri de for diamagnetice, în tole deţă

o el. Aparent, o elul e cel care sus ine cupola,ţ ţ ţ dar nu e adev rat. O elul nu e destul de puteră ţ -nic. Câmpul de for e cel care face totul.ţăLucky se uit în jos, la str zile oraşului, plineă ă

de oameni, pline de via .ţă- Au mai fost accidente de acest tip?Morriss gemu:- Pe Spa iu! Nu atât de grave. Ajungem acoloţ

în cinci minute.- Exist sisteme de interven ie automat laă ţ ă

avarii? continu Lucky netulburat.ă- Evident c exist . Avem sisteme de alarmă ă ă

şi sisteme de ajustare automat a câmpului,ă cât de sigure ne putem permite. Iar oraşul este în întregime construit în segmente autonome. Orice stricăciune la cupol pune înă func iune câmpurile subsidiare aleţ segmentelor.- Deci oraşul nu va fi distrus, chiar dacă

oceanul p trunde în ună ă tru. Corect? Popula iaţ ştie asta?

62

- Sigur. Oamenii ştiu c sunt proteja i, dar şiă ţ aşa, o parte important a oraşului va fiă distrus . Vor fi şi mor i, iar de pagubeleă ţ materiale nu- i mai vorbesc. Mai r u, dacţ ă ă oamenii pot fi influen a i s fac aşa ceva,ţ ţ ă ă totul se poate repeta.Al treilea în maşin era Bigman, care se uitaă

neliniştit la Lucky. înaltul p mântean eraă concentrat, iar sprâncenele lui formau un V foarte proeminent.Apoi Morriss morm i:ă- Am ajuns.Maşina deceler rapid şi opri cu un iuit deă ţ

frâne.Ceasul lui Bigman indica dou şi un sfert, dară

asta nu însemna nimic. Noaptea de pe Venus avea optsprezece ore, iar sub cupol nu existaă nici zi şi nici noapte.Luminile artificiale nu se stingeau niciodat .ă

Cl dirile se conturau limpede, ca întotdeauna.ă Dar oraşul era diferit acum. Oamenii ac ionauţ altfel. Ei ieşeau din anumite sec iuni aleţ oraşului. Vestea situa iei de criz seţ ă r spândise prin misterioasa magie aă cuvântului din om în om, iar acum oamenii se gr beau, cu acea curiozitate morbid , ca laă ă parad , s vad ce se întâmpl , aşa cum peă ă ă ă P mânt oamenii se bat pentru un loc laă concertele de muzic magnetronic .ă ă

63

Poli ia inea deoparte mul imea şi se d du laţ ţ ţ ă o parte doar la vederea lui Morriss şi a înso itorilor lui. Deja se lucra la izolarea sec iţ ţ -unii de oraş care era amenin at de diluviu.ţ ăMorriss îi mân pe Lucky şi pe Bigman spre oă

uş mare. In spatele lor, glasul mul imii seă ţ atenu brusc. în untru, un om se gr bi spreă ă ă Morriss.- Domnule doctor Morriss... începu acesta.Morriss facu prezent rile far alte formalit i:ă ă ăţ- Lyman Tumer, inginer-şef. David Starr, de la

Consiliu. Bigman Jones.Apoi, la un semnal venit din cealalt parte aă

camerei o pomi în goan , cu o viteză ă surprinz toare pentru un om corpolent ca el.ă Le strig peste um r:ă ă- Tumer o ş aib grij de voi.ă ă ăTumer strig dup el:ă ă- Domnule doctor Morriss!Dar strig tul r mase f r r spuns. Lucky îiă ă ă ă ă

f cu un semn lui Bigman, iar omule ul seă ţ repezi pe urmele consilierului venusian.- O să-l aduc înapoi pe doctorul Morriss?ă

întreb îngrijorat Tumer, strângând o cutieă dreptunghiular , pe care o inea suspendată ţ ă de um r cu o curea. Avea o fa usc iv , p ră ţă ăţ ă ă roşu-castaniu, un nas proeminent, o gr madă ă de pistrui şi o gur mare. Iar pe fa i se citeaă ţă tulburarea.

64

- Nu, r spunse Lucky. S-ar putea s fie nevoieă ă de Morriss acolo. I-am spus prietenului meu să stea tot timpul aproape de el.- Nu ştiu la ce o s foloseasc , murmură ă ă

inginerul. Cred c nimic nu ne va mai ajuta.ăîşi puse o igar în gur şiţ ă ă -i întinse absent şi

lui Lucky una. Refuzul lui Lucky trecu neobservat câteva clipe. Tumer r m seseă ă acolo, cu cutia de plastic în mân , pierdut înă lumea gândurilor lui.- B nuiesc c sectorul amenin at este în cursă ă ţ

de evacuare, spuse Lucky.Tumer tres ri şiă -şi retrase ig rile, apoi pufniţ ă

când îşi d du seama de igara din gura lui. Oă ţ scuip jos şi o zdrobi cu tocul pantofului.ă- Se evacueaz , r spunse el, dar nu ştiu... şiă ă

vocea îi pieri.- În eleg c divizarea în sectoare este sigur ,ţ ă ă

nu?- Mda, murmur inginerul.ăLucky aştept un moment, apoi continu :ă ă- Dar dumneata nu eşti mul umit, nu? Ceţ

voiai să-i spui doctorului Morriss?Inginerul îl privi speriat şi mut geanta de peă

um r.ă- Nu, nimic. Nu e nimic.Erau singuri într-un col al camerei. Intrauţ

oameni în costume de presiune, cu c ştileă scoase, ştergându-se pe frunte de

65

transpira ie. La urechi le ajungeau frânturi deţ fraze:-... au mai r mas cam o mie de oameni.ă

Acum închidem toate trapele.-... nu pot ajunge la el. Am încercat totul.

Nevastă-sa e acolo, în zona intermediar , şiă încearc ...ă- Dac am ajunge destul de aproape ca să ă-l

doborâm, înainte s ne vad el!ă ăTumer p rea s asculte toate acestea cu oă ă

fascina ie morbid , dar nu se mişc din col ulţ ă ă ţ lui. Mai aprinse o igar , pe care o c lcţ ă ă ă imediat, nervos.Izbucni s lbatic:ăUită-te la mul imea de acolo. Cât distrac ie!ţ ă ţ

Ce senza ii! Nu ştiu ce s fac, nu ştiu.ţ ăMai mut o dat pe um r cutia, întră ă ă -o pozi ieţ

mai comod , şi o strânse lâng el.ă ă- Ce este acolo? întreb Lucky, mânat de oă

brusc presim ire. Tumer se uit în jos, priviă ţ ă mirat la cutie, de parc ar fi v zută ă -o pentru prima oar , apoi r spunse:ă ă- E computerul meu, un model portabil

special, proiectat de mine.O clip , în vocea lui frica l sase loc mândriei.ă ă- Nu cred c mai e unul în galaxie ca al meu.ă

îl port mereu cu mine. De asta şi ştiu...Şi iar se opri. Lucky îi spuse cu vocea lui cea

mai grav :ă66

- Gata, Tumer, spune ce ştii. Vreau să-mi spui. Acum!Tân rul consilier pusese mâna pe um rul luiă ă

Tumer şi începuse să-l strâng .ăTumer ridic privirea şi şiă -o propti în ochii

c prui şi calmi ai lui Lucky.ă- Cum ziceai c te cheam ? întreb el.ă ă ă- M numesc David Starr.ăOchii lui Tumer începur s str luceasc .ă ă ă ă- Cel c ruia i se spune Lucky Starr?ă- Corect.- Atunci î i spun, dar nu pot vorbi tare aici. Eţ

periculos, începu să-i vorbeasc în şoapt , cuă ă capul lui Lucky aproape de al lui. Nimeni nu-i b ga în seam . To i cei care intrau sau ieşeauă ă ţ din camer aveau alte treburi.ă

Cuvintele lui Tumer ieşeau de parc ar fi fostă bucuros c scap , în sfârşit, de teribilul secret.ă ă- Pere ii cupolei sunt dubli, vezi tu... Fiecareţ

dintre pere i e f cut din transit , cel maiţ ă ă rezistent plastic siliconic cunoscut ştiin ei. înţ spatele transitei sunt grinzile de rezisten , înţă re ea. Cupola poate rezista unei presiuniţ imense. Este complet indestructibil . Nu o po iă ţ zgâria şi nici o form de via nu poate s seă ţă ă lipeasc de ea. Nu va fi atacat chimic de niciă ă un proces posibil în oceanul venusian. între cei doi pere i se afl bioxid de carbon subţ ă

67

presiune. Acesta serveşte la preluarea undelor de şoc, dac domul superior va fi cumvaă str puns. Cupola interioar poate, evident,ă ă rezista singur presiunii apei. în plus, întreă sectoare exist faguri, aşa c în cazul uneiă ă sp rturi doar mici por iuni vor fi inundate.ă ţ- Este un sistem foarte complex, spuse Lucky.- Prea complex, r spunse cu am r ciuneă ă ă

Tumer. Un cutremur ar putea rupe domul în dou , dar nimic altceva. Şi cum în partea astaă de planet nu sunt cutremure.ăSe opri s aprind înc o igar . îi tremurauă ă ă ţ ă

mâinile.- Mai mult, fiecare metru p trat din cupolă ă

este legat la instrumente care m soară ă permanent umiditatea între pere i. Cea maiţ mic fisur şi instrumentele sar peste cap.ă ă Chiar dac este o fisur microă ă scopic , chiară dac e invizibil , instrumentele sar ca arse.ă ă încep s sune alarmele şi sirenele. Toată ă lumea strig , „p zea, vine apa!”ă ăŞi zâmbi strâmb:- „P zea, vine apa”. Ce idio enie! în zece ani,ă ţ

de când lucrez eu aici, instrumentele au înregistrat doar cinci fisuri şi de fiecare dată repara ia a durat mai pu in de o or . Pur şiţ ţ ă simplu se transport în afara cupolei un clopotă de scufundare, se pompeaz afar apa, seă ă lipeşte transita, se mai adaug un strat înă

68

partea locului şi se las s se r ceasc . Iară ă ă ă dup aceea cupola e mai rezistent ca înainte.ă ă P zea, vine apa... Nici m car o pic tur deă ă ă ă ap nu a intrat în oraş.ă- Am în eles prezentarea, acum treci laţ

subiect.- Subiectul e încrederea exagerat , domnuleă

Starr. Suntem împ r i i în parti ii, dar cât deă ţ ţ ţ rezistente sunt acestea? Toate calculele sunt f cute pentru str pungerea gradat aă ă ă peretelui exterior, cu intrarea treptat a apei.ă Apa se va strecura încet, aşa c noi o s avemă ă de fiecare dat o gr mad de timp. Nimeni nuă ă ă s-a gândit ce se va întâmpla dac o ecluză ă r mâne brusc deschis . Apa o s vin ca ună ă ă ă drug de o el, ca un berbece care va loviţ peretele de transit cu o vitez de doiă ă kilometri pe secund . Peretele de transit va fiă ă lovit de ceva în genul unei nave spa iale înţ plin accelera ie.ă ţ- Vrei s spui c nu va rezista?ă ă- Vreau s spun c nimeni nu a lucrat laă ă

problema asta. Nimeni nu a calculat for eleţ implicate - pân acum o jum tate de or . Amă ă ă facut-o eu, ca să-mi mai omor timpul. Aveam calculatorul, întotdeauna îl am cu mine. De aceea am emis câteva ipoteze simplificatoare şi m-am pus pe lucru.- Şi nu va ine?ţ

69

- Nu sunt absolut sigur. Nu ştiu cât de bune sunt ipotezele ini iale. Dar cred c nu va ine.ţ ă ţ Cred c va fi str puns. Ce facem în situă ă a iaţ asta? Dac bariera nu ine, să ţ -a zis cu Aphrodite, cu întregul oraş. Şi cu mine, şi cu tine, şi cu noi un sfert de milion de oameni. To i. Toat mul imea de afar , atât de agitat ,ţ ă ţ ă ă to i suntem condamna i, îndat ce omul acelaţ ţ ă apas butonul din ecluz .ă ăLucky se uit îngrozit la om.ă- De cât timp ştii asta?Inginerul începu s bolboroseasc o scuz .ă ă ă- De o jum tate de or . Dar ce pot s fac? Nuă ă ă

putem s d m costume de presiune la un sfertă ă de milion de oameni. M gândeam s vorbescă ă cu Morriss s protej m cei mai importan iă ă ţ oameni din oraş, sau o parte din femei şi copii. Dar cum să-i alegi pe cei care trebuie salva i?ţ Poate c ar trebui f cut ceva. Tu ce crezi?ă ă- Nu sunt sigur c ştiu.ăInginerul continu , chinuit de gânduri negre.ă- M gândeam c poate o să ă ă-mi pun un

costum şi o s ies de aici. La urma urmei, înă asemenea situa ii, ieşirile nu mai sunt p zite.ţ ăLucky se dep rt pu in de inginerul careă ă ţ

tremura şi-l privi intens, cu ochii întredeschişi.- Galaxie mare! Orb am mai fost!Şi se întoarse, ieşind ca fulgerul din camer ,ă

cu mintea chinuit de gânduri disperate.ă70

71

PREA TÂRZIU!

Bigman se sim ea ame it, neajutorat, aiurit.ţ ţ inânduŢ -se cât putea el de aproape de

Morriss, se trezi trecând în goan de la ună grup la altul, ascultând discu ii gâfâite, peţ care nu le putea în elege prea mult, fiind unţ ignorant în materie de Venus.Morriss nu avea cum s se odihneasc .ă ă

Fiecare nou minut însemna înc cineva venită cu un raport, o nou decizie de luat. Abiaă trecuser dou zeci de minute de când seă ă luase dup el, dar deja fuseser propuse oă ă duzin de planuri, toate abandonate pe loc.ăUn om venit din sectorul amenin at spuneaţ

cu o voce tun toare:ă- Au pus raze-spion pe el şi-l vedem. Stă

acolo, cu mâna pe pârghie, şi nu face nimic. I-am transmis vocea so iei prin eter şi apoiţ prin'difuzorul de acolo, dar nu cred c a auzită ceva. Bine m car c nu mişc .ă ă ăBigman îşi muşc buza. Ceă -ar face Lucky,

dac ar fi aici? Primul lucru careă -i trecuse prin cap fusese s se strecoare în spatele omului -ă

72

omul se numea Poppnoe - şi să-l doboare. Dar era primul gând care trecuse prin min ileţ tuturor şi fusese instantaneu abandonat. Omul de la pârghia aceea de comand se închiseseă în camera de control al ecluzei. Iar aceste camere erau special proiectate pentru a se evita orice form de intruziune. Fiecare intrareă era complet autonom , iar alarmele erauă alimentate din interior. Acum, această protec ie supliţ mentar se întorcea împotrivaă oraşului, putând însemna pieirea lui Aphrodite.La primul sunet, la prima alarm , pârghiaă

aceea ar fi fost tras . Bigman era sigur deă asta. Iar o dat pârghia tras , oceanulă ă venusian va p trunde în Aphrodite. Nu, nuă puteai s rişti atâtea vie i omeneşti, înainte deă ţ terminarea evacu rii.ăCineva sugerase folosirea unui gaz otr vitor,ă

dar Morriss cl tinase din cap, f r a daă ă ă explica ii. Bigman încerc s în eleag ceţ ă ă ţ ă gândeşte venusianul. Omul de la comenzi nu era nici bolnav, nici nebun, nici r uvoitor. Pură şi simplu era sub control mental. Asta însemna c exist doi inamici. Omul de laă ă pârghie, luat singur, putea fi sl bit de gază pân la punctul în care nu mai era capabil să ă trag pârghia, dar înainte de asta situa ia iă ţ s-ar reflecta în minte, iar cei care-l controlează

73

vor face ca unealta lor să-şi contracteze muşchii destul de rapid.- Atunci, ce mai aşteapt ? morm i Morriss peă ă

sub musta a pe care nu o avea, în vreme ceţ pe obraji îi curgea sudoarea în râuri. Ah, de-aş putea duce pân acolo un tunule atomic!ă ţBigman ştia c şi asta e imposibil. Un tună

atomic adus în cel mai apropiat punct ar fi trebuit s treac printră ă -o gr mad de ziduri şiă ă ar fi distrus chiar cupola pe care inten ionau eiţ s-o protejeze.Se gândi intrigat unde o fi acum Lucky. Iar

apoi, cu voce tare:- Dac la individ nu pute i ajunge, ce zice i deă ţ ţ

comenzi?- Ce vrei s zici? întreb Morriss.ă ă- Adic s paradim pârghia aia. E nevoie deă ă

ceva energie pentru a deschide por ileţ ecluzei, nu? Dac întrerupem alimentarea cuă energie...- Bine gândit, Bigman, dar toate por ile auţ

propriul lor generator de avarie, care se află chiar acolo.- Şi nu se poate opri de aici?- Cum? E închis acolo şi e în esat cu sistemeţ

de alarm .ăBigman ridic privirea şi v zu, doar cu ochiiă ă

min ii, oceanul de deasupra lor.ţ- Suntem într-un oraş închis, ca pe Marte. Nu

74

trebuie s pompa i aerul peste tot?ă ţMorriss îşi şterse frunte plin de broboane cuă

o batist , încet, cu metod . Apoi se uit intă ă ă ţ ă la micul mar ian.ţ- Vorbeşti de conductele de ventila ie?ţ- Exact. Trebuie s duc una şi acolo, laă ă

ecluz , nu?ă- Evident.- Şi nu e acolo vreun loc pe unde s laşi în josă

o frânghie, sau ceva?- Ia stai pu in. O microbomb pus acolo, înţ ă ă

locul gazului otr viă tor de care vorbeam...- Nu, nu e destul, spuse Bigman ner bd tor.ă ă

B nuiesc c un oraş submarin are nevoie de oă ă ventila ie serioas , cu conducte groase.ţ ă Problema e, in un om?ţ- Nu sunt deloc groase, asta e problema,

spuse Morriss.Bigman înghi i greu un nod. îl cost mult sţ ă ă

spun în continuare:ă- Nici eu nu sunt prea gros. Poate c intru.ăIar Morriss, cu ochii a inti i la micul mar ian,ţ ţ ţ

spuse:- Pe Venus! S-ar putea. S-ar prea putea! Vino

cu mine!Dup cum ar tau str zile de pe Aphrodite, înă ă ă

oraş nu dormea nici un b rbat, nici o femeie,ă nici un copil. Chiar lâng peretele de transită ă care trebuia să-i apere şi lâng „cartierulă

75

general de salvare”, lumea se strânsese ca o mas neagr , care sporov ia. S-au întinsă ă ă lan uri, în spaţ tele c rora patrulau f ră ă ă încetare poli işti cu arme cu bastoaneţ electrice.Lucky, ieşit ca din puşc din cl dire şiă ă

continuând s alerge ca un disperat, fii oprită brusc de lan uri. îi n v lir în minte o sut deţ ă ă ă ă gânduri contradictorii. Pe cerul Aphroditei, f r o sus inere evident , era un mesaj careă ă ţ ă se rotea lent, scris în arabescuri lucitoare: APHRODITE, PUNCTUL DE MAXIMĂ FRUMUSE E AL LUI VENUS, V SPUNE BINEŢ Ă A I VENIT.ŢÎn apropiere se deplasa un şir de oameni.

Aceştia c rau obiecte stranii: valize arhipline,ă cutii de bijuterii, haine atârnând de umeri. Unul câte unul, oamenii urcau în vehicule. Era clar cine şi ce sunt oamenii aceia: refugia i dinţ zona amenin at , care treceau prin poartaţ ă interioar cu tot ce puteau lua cu ei şi li seă p ruse demn de a fi salvat, în şir nu existauă femei sau copii.Lucky strig la un poli ist care trecea peă ţ

acolo:- Exist un vehicul şi pentru mine?ăPoli istul ridic privirea.ţ ă- Nu, domnule, toate sunt în misiune.- Misiune a Consiliului, spuse Lucky enervat.

76

- Îmi pare r u, nu am ce face. Toateă vehiculele din oraş sunt destinate refugia ilor.ţŞi poli istul ar t spre şirul de oameni afla iţ ă ă ţ

nu departe.- E important. Trebuie s plec de aici imediat.ă- Atunci va trebui s merge i pe picioare,ă ţ

spuse poli istul.ţLucky strânse furios din din i. Nu avea cumţ

s treac prin mul imea asta pe ro i sau peă ă ţ ţ picioare. Trebuia s zboare, trebuia s zboareă ă acum.- Nu exist nimic disponibil? Orice!ăNici c se mai adresa poli istului, se adresaă ţ

eului lui disperat, furios c se l sase atât deă ă uşor dus de nas de inamic.Spre norocul lui, poli istul a auzit şi iţ -a

r spuns, deşi în doi peri:ă- Dac nu vre i s folosi i o „l cust ”...ă ţ ă ţ ă ă- Un helicopter? Unde?Ochii lui Lucky str luceau.ă- Glumeam, domnule, spuse poli istul.ţ- Dar eu nu glumesc. Unde e aparatul?Existau câteva, dezasamblate, în subsolul

cl dirii din care ieşise el. Patru oameniă asamblaser unul în curtea cl dirii, pe cel careă ă ar ta cel mai promi tor, doritori s ajute laă ţă ă evacuare. Cei din mul ime care se aflau maiţ aproape începur s strige vechiul îndemn deă ă la concursurile de helicoptere, „s ri, l cust !”.ă ă ă

77

Cu cinci ani în urm , în întregul Sistem Solară ap ruse moda concursurilor de helicoptere,ă curse peste diverse obstacole cât mai mari şi mai dificile. Cât a durat voga, Venus a adoptat „l custele” cu cel mai mare entuziasm.ă Probabil c jum tate din casele din Aphroditeă ă aveau în pivni helicoptere.ţăLucky verific micropila. Era activ . Pomiă ă

motorul şi cupl giroscopul. L custa seă ă îndrept îndat şi întinse eap n singurulă ă ţ ă picior pe care se sprijinea.Probabil c aceste „l custe” sunt cel maiă ă

grotesc mijloc de transport inventat vreodat .ă Ele constau într-un corp curb, destul de mare pentru a face loc unui om la comenzi. Apoi un rotor cu patru pale, pe un picior unic, metalic, cu un amortizor de cauciuc. P rea un fel deă pas re de ap gigantic , adormit întră ă ă ă -un picior, cu cel lalt îndoit sub ea.ăLucky atinse mânerul de salturi şi piciorul

l custei se retrase. Corpul coborî pân la circaă ă doi metri fa de sol, în vreme ce piciorul intraţă în tubul gol care traversa l custa prin spateleă panoului. In punctul de retractilitate maxim ,ă piciorul se destinse brusc şi l custa s ri zeceă ă metri în aer.Palele elicei de deasupra l custei inură ţ ă

aparatul plutind în aer multe secunde, la în l imea maxim . în aceste secunde, Luckyă ţ ă

78

putu s vad bine oamenii de sub el. Mul imeaă ă ţ se întindea pe o distan de circa unţă kilometru. Asta însemna câteva pre ioaseţ salturi în plus.. Lucky strânse din buze. Asta putea însemna şi câteva minute pierdute.Helicopterul cobora, cu lungul picior întins la

maxim. Oamenii de sub el încercau s seă împr ştie, dar nu era nevoie. Patru jeturi deă aer comprimat îi suflar pe cei apropia i destulă ţ de departe ca piciorul s ating solul far aă ă ă produce pagube.Piciorul atinse betonul şi se strânse iar şi. Oă

clip , Lucky putu vedea fe ele uluite aleă ţ oamenilor din jur, apoi l custa pomi din nou.ăLucky nu-şi putu reprima gândul c acestă

sport este extrem de palpitant. In tinere e,ţ participase la câteva curse. Un expert în s rituri cu l custa putea să ă ă-şi orienteze aparatul cum nici cu gândul nu gândeşti, g sind loc de aterizare pentru picior în celeă mai bizare puncte. Aici, pe Venus, într-un mediu pur urban, cursele erau probabil foarte blânde, în compara ie cu cele din vasteleţ peisaje sub cerul liber de pe P mânt, adeseaă stâncoase şi accidentate, în care puteai să- iţ rupi şi oasele, printre altele.În patru salturi, Lucky trecuse de mul ime.ţ

Opri motorul şi continu cu o serie de salturiă mici, în zig-zag, pân ce se opri. Lucky p r siă ă ă

79

aparatul. De aici, nu mai putea s ri, dar puteaă comanda o maşin de teren.ăDar asta însemna alt timp pierdut.Bigman gâfâia. Se opri pentru o clip să ă-şi

trag suflarea. Lucrurile surveniser atât deă ă repede... Fusese luat de val, far a fi apucată s se dezmeticeasc bine.ă ăÎi f cuse propunerea lui Morriss cu doară

dou zeci de minute în urm . Acum era închisă ă într-un tub foarte strâns în jurul lui, într-un întuneric deplin.Se târî, centimetru cu centimetru,

sprijinindu-se în umeri. Din când în când, se oprea s aprind mica lantern cu fasciculă ă ă îngust, doar ca să-i arate pere ii l ptoşi dinţ ă fa , care se pierdeau parc la infinit,ţă ă îngustându-se înnebunitor. într-o mânec ,ă lâng încheietur , avea o diagram mâzg lită ă ă ă ă în grab .ăMorriss îi strânsese mâna, dup care Bigmană

pe jum tate s rise, pe jum tate se c rase înă ă ă ăţă sistemul de aerisire, pornind direct de la sta iaţ de pompare a aerului. Rotoarele uriaşului ventilator se opriser , iar curen ii de aeră ţ încetaser s mai circule.ă ă- Sper c asta nă -o s -l avertizeze asupraă

inten iilor noastre, morm ise Morriss, apoi îiţ ă strânsese mâinile cu putere.Bigman se strâmbase a zâmbet şi apoi se

80

strecurase în întuneric, în vreme ce to i ceilal iţ ţ îşi luau t lp şi a. Era evident, deşi nimeni nu oă ă ţ spusese: în caz de ceva, Bigman s-ar fi aflat de partea nepl cut a bariă ă erei de transit ,ă parte din care ceilal i plecau. Dac la unţ ă moment dat nefericitul la tr gea de pârghie,ă ă apa ar fi luat tuburile de aerisire ca pe nişte paie.Bigman se întreb , târânduă -se înainte, dacă

mai întâi o s aud mugetul apei, dac apa îşiă ă ă va face cumva sim it prezen a înainte de aţ ă ţ -l izbi. Spera c nu. Nu voia s aib parte niciă ă ă m car de o secund de aşteptare. Dac veneaă ă ă apa, el şi-ar fi dorit s se termine cât maiă repede.Sim i c peretele începe s se curbeze. Seţ ă ă

opri să-şi consulte harta, luminând spa iul dinţ jur cu o lic rire rece. Era a doua curb de peă ă harta pe care i-o desenaser . Acum, tubulă urma s se curbeze în sus.ăBigman se întoarse într-o rân şi se cocârjă ă

ca s ia curba, zdrelinduă -şi pielea şi enervându-se cumplit.- Sfinte nisipuri mar iene! murmur el.ţ ăMuşchii coapselor începur să ă-l doar , pentruă

c se str duia s in genunchii dep rta i,ă ă ă ţ ă ă ţ lipi i de pere ii tubului, ca s nu lunece înapoi.ţ ţ ă Se târî centimetru cu centimetru în sus, pe uşoara pant .ă

81

Morriss îi copiase harta de pe planurile hieroglifice pe care le inuse cineva în fa aţ ţ unui videofon la Departamentul de Lucr riă Publice din Aphrodite. Marcase traseul cu linii colorate, apoi ceruse detalii despre simboluri şi marcaje.Bigman ajunse la unul din contraforturile de

înt rire care traveră sau diagonal tubul. Aproape c fu fericit s g seasc ceva de careă ă ă ă s se poat tine, ca s mai scape de presiuneaă ă ă dureroas din genunchi şi coate. îşi vârî la locă în mânec harta şi prinse traversa cu mânaă stâng . Mâna dreapt întoarse lanterna cuă ă partea opus lipit de travers .ă ă ăEnergia micropilei atomice a lanternei,

folosit în mod normal pentru aprindereaă micului bec cu lumin rece, putea, la o altă ă comand , s emit un câmp de for de rază ă ă ţă ă scurt , prin cap tul cel lalt. Acel câmp deă ă ă for t ia instantaneu orice substan solid arţă ă ţă ă fi g sit în fa a lui. Bigman ap s peă ţ ă ă respectivul buton şi ştiu imediat c unul dină capetele traversei era liber. Schimb mâinile.ă Folosi t ietorul la cel lalt cap t al barei. înc oă ă ă ă atingere şi gata. Traversa era liber în mânaă lui dreapt . O l s s lunece în urm cu ună ă ă ă ă uşor z ng nit. Apa înc nu se auzea venind.ă ă ă Gâfâind şi târându-se, Bigman nu pierdea din vedere acest lucru. Mai trecu de dou traverseă

82

de înt rire şi apoi de înc o curb . Apoiă ă ă înclinarea pantei creştea. în cele din urm ,ă ajunse la un set de panouri marcate clar pe hart . Mersese cu totul cel mult dou sute deă ă metri, dar oare cât timp i-o fi luat?Iar apa înc nu se ar ta.ă ăPanourile respective, cu ventilatoarele lor

care se învârteau datorit curen ilor deă ţ turbulen , erau ultimul marcaj. T ie cu oţă ă mişcare rapid fiecare dintre palele unuia dină ventilatoare şi fu nevoit s m soare exact doiă ă metri şi şaptezeci de la pale. Pentru asta, folosi lanterna, a c rei lungime era de exactă cincisprezece centimetri şi care intra de exact optsprezece ori în lungimea dorit .ăDe dou ori iă -a sc pat din mân şi de totă ă

atâtea ori a fost nevoit s reia m sur toarea,ă ă ă întorcându-se de-a-nd r telea şi deă ă -a buşilea şi înjurând de toate nisipurile de pe Marte.A treia oar , dup cea deă ă -a optsprezecea

m sur , Bigman inu ap sat degetul pe loculă ă ţ ă respectiv. Morriss spusese c locul dorit va fiă aproape deasupra capului lui. Aprinse lanterna şi-şi trecu degetul peste suprafa a interioarţ ă curb a tubului, r sucit pe spate.ă ăFolosind iar t ietorul, la o distan cât maiă ţă

propice (câmpul de for nu avea voie s taieţă ă prea adânc), cât putea el s judece peă întuneric, a decupat un cerc. Tabla c zu pe el,ă

83

iar el o puse deoparte, întoarse lanterna spre firele electrice expuse vederii şi le studie. Foarte aproape se afla o camer la niciă treizeci de centimetri de omul care ineaţ mâna pe pârghia ecluzei. Oare mai era acolo? Era clar c înc nu tr sese de pârghia aia (ceă ă ă mai aştepta, oare?) altfel Bigman ar fi fost de mult un mar ian înecat. Oareţ -l opriser pe altă ă cale? Să-l fi capturat?îl încerc un zâmbet strâmb, la gândul că ă

face degeaba pe viermele de tubulatur .ăAnaliz firele. Undeva trebuia s se afle ună ă

releu. Trase încet firele, mai întâi unul, apoi pe cel lalt. Se ivi un con dublu, negru. Bigmană r sufl uşurat. înfipse lanterna între din i, caă ă ţ să-şi elibereze ambele mâini.Prudent, foarte prudent, r suci cele două ă

jum t i ale conului în direc ii diferite, pentruă ăţ ţ a vedea con inutul dispozitivului. Era un releuţ de putere: dou contacte str lucitoare, unulă ă încastrat în selectorul lui de câmp şi separat de cel lalt printră -un spa iu aproapeţ imperceptibil. La un stimul adecvat, cum ar fi tragerea unei anumite pârghii, selectorul de câmp ar fi desc tuşat energia care s atragă ă ă al doilea contact şi ar fi trimis energia necesar por ii ecluzei, spre deschidere. Totulă ţ ar fi durat o milionime de secund .ăBigman, transpirat şi pe jum tateă

84

aşteptându-se să-i vin chiar atunci sfârşitul,ă exact când era la o secund de îndeplinireaă scopului, umbl în buzunarul vestei, de undeă scoase o mas de plastic izolator.ăEra deja înc lzit şi înmuiat de la corpul lui. îlă

fr mânt pu in, apoi îl puse cu delicate e întreă ă ţ ţ cele dou contacte, în punctul în care aproapeă se întâlneau. Dup ce a num rat pân la trei,ă ă ă a retras plasticul.Contactele puteau s se închid acum, dară ă

între ele se afla o pelicul foarte fin deă ă plastic, iar curentul nu mai putea s treac .ă ăAcum pârghia putea fi tras ; vana ecluzei nuă

se mai deschidea.Râzând, Bigman se întoarse cu spatele, trecu

de resturile ventilatorului, trecu de traversele t iate, lunec la vale pe pant ...ă ă ăBigman îl c uta cu disperare pe Lucky, dar înă

debandada care domnea în oraş era imposibil să-l g seasc . Omul de la ecluz fuseseă ă ă capturat, bariera de transit fusese ridicat ,ă ă iar popula ia se retr gea acum spre caseleţ ă abandonate, furioas c administra ia aă ă ţ permis s se întâmple asemenea lucruri.ă Pentru mul imile care aşteptaser ca nişteţ ă spectatori lacomi dezastrul, sfârşitul perioadei de groaz fu totuşi semnalul declanş rii uneiă ă s rb tori.ă ăîn cele din urm a ap rut Morriss, ca dină ă

85

senin, şi l-a tras pe Bigman de mânec .ă- Ne-a sunat Lucky.Uimit, Bigman întreb :ă- De unde?- Din camera mea de la reprezentan aţ

Consiliului. I-am spus ce ai f cut.ăBigman roşi de pl cere. Lucky o s fieă ă

mândru de el! Aşa c spuse:ă- Vreau s vorbesc cu el!ăDar pe ecran se vedea un Lucky am rât, careă

totuşi mai avu puterea să-l felicite.- Bravo, Bigman, am auzit c ai fostă

nemaipomenit.- A, n-a fost mai nimic, spuse Bigman

modest. Dar tu unde ai fost?- Doctorul Morriss e acolo? Nu-l v d, spuseă

Lucky.Morriss intr în cadrul videofonului.ă- Aici sunt.- L-a i prins pe omul de la pârghie, dup câteţ ă

am auzit.- L-am prins. Chiar c lă -am prins, mul umitţ ă

lui Bigman, spuse Morriss- Dă-mi voie s ghicesc. V-a i apropiat de el şiă ţ

nici m car nă -a încercat s trag de pârghie.ă ă Pur şi simplu s-a predat.- Da, spuse încruntat Morriss. Dar ce te-a

f cut s crezi asta?ă ă- Tot incidentul de la ecluz a fost praf înă

86

ochi. Adev rata pagub trebuia s se producă ă ă ă în alt parte. Când miă -am dat seama de asta, am plecat. Am încercat s ajung cât maiă repede aici. A trebuit s folosesc o l cust şiă ă ă apoi o maşin , pentru restul drumului.ă- Şi? întreb ner bd tor Morriss.ă ă ă- Şi am ajuns prea târziu! spuse sec Lucky.

87

ÎNTREB RIĂ

Ziua se terminase, mul imea se risipise.ţ Oraşul c p tase un aer liniştit, aproapeă ă somnolent, doar cu câte o bisericu deţă oameni discutând aprins ultimele evenimente.Iar Bigman era neliniştit.Plecase împreun cu Morriss de la scenaă

ultimei amenin ri şi ajunseser valţă ă -vârtej la reprezentan a Consiliului. Acolo, Morrissţ avusese o întrevedere cu Lucky, întrevedere la care Bigman nu avusese dreptul să participe şi de la care venusianul ieşise furios la culme. Lucky r m sese calm, dar nu maiă ă scosese un cuvânt.Chiar când r m seser singuri, Lucky nuă ă ă -i

spusese decât un „hai s ne întoarcem laă hotel, mi-e un somn de nu m v d, probabil şiă ă ie iţ ţ -este, dup demonstra ia de azi”.ă ţMorm ind pe sub musta a inexistent Marşulă ţ ă

Consiliului, ca întotdeauna când era cu totul distras, oprise un taxi. Maşina oprise automat atunci când fotocelula detectase degetele lui r sfirate.ăLucky îl împinsese pe Bigman înainte. Apoi

88

marcase coordonatele hotelului Bellevue-Aphrodite, introdusese şi combina ia adecţ vată de monede şi predase controlul computerului maşinii. Ultimul lucru pe care l-a comandat, ap sând pedala de la podea, a fost micşorareaă vitezei. Maşina cu taxare îi duse într-o mişcare lin şi pl cut . Dac nă ă ă ă -ar fi fost ros de o curiozitate bolnav , Bigman ar fi considerată c l toria atât reconfortant , cât şi odihnitoare.ă ă ăMicul mar ian îi arunc o privire înaltului s uţ ă ă

prieten. Lucky p rea interesat doar de odihnă ă şi de medita ie. Se l sase în fotoliul capitonatţ ă şi închisese ochii, l sând mişcarea să ă-l legene, în vreme ce hotelul p rea s se apropie şi să ă ă-i înghit ca o gur nes ioas . Şi chiar iă ă ăţ ă -a înghi it, când maşina cu autotaxare aţ descoperit intrarea în garajul hotelului.Bigman a ajuns la punctul de explozie abia

când au intrat în camer :ă- Lucky, ce se întâmpl ? M-ai fiert în sucă

propriu, nu pot să-mi închipui ce e.Lucky îi vorbi în timp ce-şi scotea c maşa:ă- E o simpl chestiune de logic . Ce fel deă ă

accidente au avut loc pân acum ca rezultat ală domin rii mentale a unui om? Ce neă -a spus Morriss? Un om care-şi d banii, apoi ună individ care las să ă-i cad un mald r de iarbă ă ă de mare, un alt om care plaseaz otrav întră ă -o cuv pentru creşterea drojdiilor. De fiecareă

89

dat , o ac iune mic , dar ac iune. E ceva careă ţ ă ţ s-a f cut.ă- Ei şi? ridic Bigman din umeri.ă- P i azi ce am avut? O chestie mare, nu caă

pân acum. Dar nu am avut ac iune. Eraă ţ opusul unei ac iuni: un om cu mâna peţ pârghia de comand a vanei de la ecluz , careă ă nu face nimic. Nimic!Lucky disp ru în baie, iar Bigman auziă

imediat duşul acicuiar, ca şi icnetele înfundate ale lui Lucky sub jeturile învior toare. Bigmană nu mai rezista curiozit ii, aşa căţ ă-l urm înă camera de baie, morm ind sup rat.ă ă- Ascult ! strig el.ă ăLucky, cu trupul lui musculos b tut de aeru]Aă

cald al usc torului, îi spuse:ă- Cum, nu te-ai prins?- Ce Spa iul mţ ă-si, Lucky, nu mai fi atât de

misterios. Ştii c nuă -mi place.- Dar nu e nici un mister aici. Mentaliştii aceia

şi-au schimbat stilul cu totul, iar pentru asta trebuie s aib un motiv. Nu vezi motivulă ă pentru care au instalat un om la pârghia de comand a vanei, doar ca s nu fac nimic?ă ă ă- iŢ -am spus c nu ştiu!ă- Ce au ob inut prin asta?ţ- Nimic.- Cum nimic? Galaxie mare! Nimic? Doar că

au adus în sectorul amenin at jum tate dinţ ă 90

popula ia din Aphrodite şi practic to iţ ţ func ionarii municipali, în pas alerg tor. Neţ ă -au adus acolo şi pe mine, şi pe tine, şi pe Morriss. Cea mai mare parte a oraşului a r mas pustie,ă inclusiv reprezentan a Consiliului. Iar eu amţ fost atât de tâmpit încât abia când Tumer, inginerul-şef al oraşului, mi-a spus c e aşaă uşor s faci poli ia s se duc întră ţ ă ă -un punct al oraşului, mi-am dat seama ce se întâmpl .ă- Tot nu m-am prins. Lucky, ajută-m , nu mă ă

l sa aşa...ă- Stai pu in, nu te gr bi. Şi Lucky prinseţ ă

pumnii strânşi ai lui Bigman într-o singură palm . Uite cum stau lucrurile: am mers câtă am putut de repede la reprezentan aţ Consiliului şi am descoperit c Lou Evansă plecase deja.- Unde l-au dus?- Dac te referi la Consiliu, nu lă -a dus nic ieri.ă

A evadat. A doborât un gardian, a pus mâna pe o arm , să -a folosit de marcajul lui de consilier pentru a ob ine un submarin şi a fugitţ în ocean.- Şi ce a urm rit cu asta?ă- E evident. Amenin area cu distrugereaţ

oraşului era doar o simpl diversiune. îndată ă ce Evans a sc pat în oceanul larg, omul dină camera de control nu a mai fost sub control şi, firesc, s-a predat.

91

- Nisipuri mar iene! Toat treaba dinţ ă ventila ie am facutţ -o degeaba! Am fost un tâmpit, de cincizeci de ori tâmpit.- Nu, Bigman, nu ai fost, spuse Lucky, cu

voce grav . Ai f cut o treab bun , absolută ă ă ă formidabil , iar Consiliul va fi informat deă asta.Micul mar ian roşi, iar pentru o clip mândriaţ ă

nu mai l s loc nici m car curiozit ii. Iară ă ă ăţ Lucky se folosi de ocazie ca s intre în pat.ăDar Bigman îşi reveni repede:- Dar, Lucky, asta înseamn ... Vreau s zic,ă ă

dac consilierul Evans a evadat cu ajutorulă trucului acelor mentalişti, înseamn c eă ă vinovat, nu?- Nu, r spunse Lucky cu vehemen . Nu eă ţă

vinovat!Bigman aştepta detalii, dar Lucky nu mai

avea nimic de spus pe tema aceea, iar instinctul îi spunea lui Bigman c e cazul s oă ă lase balt . Abia dup ce se introdusese şi el înă ă minunatele aşternuturi r coroase de plastex aă mai încercat o dat :ă- Lucky?- Da, Bigman.- Ce facem mai departe?- Mergem dup Lou Evans.ă- Mergem? P i Morriss...?ă- Acum eu r spund de proiect. Consilierulă -şef

92

Conway m-a numit, printr-un mesaj trimis de pe P mânt.ăBigman d du din cap în întuneric. Astaă

explica de ce el n-a avut voie s participe laă întrevedere. Oricât de prieten ar fi fost cu Lucky Starr, el nu era membru al Consiliului Ştiin ei. în situa ia în care Lucky ar fi trebuit sţ ţ ă se confrunte cu un coleg consilier şi să apeleze la autoritatea superioar de peă P mânt şi la cartierulă -general, un ne-membru al consiliului nu ar fi fost deloc de dorit în calitate de martor.Dar acum sim ea c în el urc acel imboldţ ă ă

atât de cunoscut, care te îndeamn la ac iune.ă ţ Acum o s fie în ocean, cel mai vast oceană extraterestru de pe planetele interioare. Aşa c întreb , incitat:ă ă- Când pornim, când?- Îndat ce ni se termin de preg tit nava.ă ă ă

Dar mai întâi trebuie s ne întâlnim cu Tumer.ă- Cu inginerul? Pentru ce?- Am înregistr ri ale cazurilor de oameniă

implica i în diversele incidente mentaliste dinţ oraş pân în ziua de ast zi şi vreau s am şiă ă ă informa iile despre omul de la ecluz . Tumerţ ă este omul care ştie, probabil, cel mai mult despre acest om. Dar înainte de a-l vedea pe Tumer...- Ce, ce?

93

- Înainte de asta dormim, c pos mar ian ceă ţ eşti. Acum mai şi taci.Locuin a lui Tumer se dovedi a fi unţ

apartament într-o cl dire uriaş , care p reaă ă ă construit special pentru persoanele aflateă undeva în sferele înalte ale conducerii. Bigman fluier uşor la trecerea prin hol, cuă pere ii furnirui i şi cu peisaje marineţ ţ tridimensionale. Lucky mergea în fa . Intrţă ă într-un fel de c rucior, urmat de Bigman.ă Lucky form num rul apartamentului luiă ă Tumer.C ruciorul îi duse pe vertical cinci etaje,ă ă

apoi o lu pe orizontal , direct deă ă -a lungul grinzilor de rezisten , oprind la intrarea dinţă spate a apartamentului lui Tumer. Ieşir , iară c ruciorul o pomi cu un zumz it, disp rândă ă ă dup primul col al coridorului.ă ţBigman se uit gânditor dup maşin rie.ă ă ă- Ascult , ai mai v zut în via a ta aşa ceva?ă ă ţ

Eu, nu.- E o inven ie venusian , spuse Lucky. Leţ ă

introduc acum şi în noile cl diri cuă apartamente de pe P mânt. Nu po i face nimică ţ cu vechile cl diri. Trebuie s reproiectezi cuă ă totul cl direa, pentru ca fiecare apartament să ă aib propria intrare pentru asemeneaă c rucioare.ăLucky atinse indicatorul de apartament, care

94

se facu instantaneu roşu. Uşa se deschjse, l sând s se vad o femeie careă ă ă -i privea. Era destul de micu , tân r şi foarte frumoas ,ţă ă ă ă cu ochi albaştri şi p r blond, piept nat spreă ă spate şi peste urechi, dup moda venusian .ă ă- Domnul Starr?- Corect, doamn Tumer, spuse Lucky, după ă

ce ezitase pu in asupra apelativului; era pu inţ ţ cam tân r ca s fie m ritat .ă ă ă ă ăDar ea le zâmbea prieteneşte amândurora.- V rog s intra i, le spuse ea. So ul meu vă ă ţ ţ ă

aşteapt , dar nă -a dormit mai mult de dou oreă şi nu e tocmai...Intrar , iar uşa se închise în urma lor.ăLucky spuse:- Îmi pare r u s v deranjez atât deă ă ă

devreme, dar este o situa ie de urgen . Inţ ţă plus, nu cred că-l vom deranja prea mult timp pe domnul Tumer.- Este în regul . în eleg.ă ţSe apuc s aranjeze obiectele din cameră ă ă

deşi acestea nu aveau nevoie de aranjare.Bigman se uit la ea curios. Apartamentulă

purta o amprent femiă nin de net g duit -ă ă ă plin de culoare, înzorzonat, aproape fragil. Apoi, stânjenit de ochii ei a inti i asupra lui,ţ ţ spuse cu stâng cie:ă- Ave i o locuin ... foarte frumoas ,ţ ţă ă

domnişoar , pardon, doamn .ă ă95

Ea f cu gropi e în obraji de pl cere şi spuse:ă ţ ă- Mul umesc. Cred c lui Lyman nuţ ă -i place în

mod deosebit modul în care l-am aranjat, dar nu obiecteaz niciodat , iar mieă ă -mi plac toate aceste nimicuri. Dar dumneavoastr ?ăLucky îl scuti pe Bigman de corvoada

r spunsului la asemenea întreb ri, spunând:ă ă- Tr i i de mult aici, dumneavoastr şiă ţ ă

domnul Tumer?- De când ne-am c s torit. De mai pu in deă ă ţ

un an. E un bloc superb, cred c e cel maiă frumos din tot oraşul. Are facilit i completăţ independente, are propriul garaj de navete, are şi o por iune pentru ocazii sociale. Laţ subsol are chiar şi refugii! închipui iţ -v !ă Refugii. Dar nu le foloseşte nimeni. N-au fost folosite nici m car noaptea trecut . Cel pu in,ă ă ţ cred c nu a fost folosit nici unul, pentru c euă ă am dormit, cu toat vânzoleala aceea. Vă ă pute i închipui? Am auzit despre celeţ întâmplate abia dup întoarcerea lui Lymană acas .ă- Poate c a fost mai bine aşa, spuse Lucky.ă

A i sc pat de toate emo iile.ţ ă ţ- Mai precis, am pierdut tot ce era mai

interesant, protest ea. Toat lumea dină ă cl dire a fost plecat s vad , iar eu amă ă ă ă dormit! Am dormit în tot acest timp! Nimeni nu m-a trezit. Cred c a fost îngroziă tor.

96

- Ce a fost îngrozitor?Vocea nou apar inea lui Lyman Tumer, careă ţ

tocmai intrase în camer . Avea p rul înă ă neorânduial , iar fa a lui de om blajină ţ prezenta cute, în vreme ce ochii ar tau că ă înc îi e somn. Avea sub bra pre ioă ţ ţ sul lui computer, pe care-l puse sub scaunul pe care se aşezase.- Faptul c am pierdut toat distrac ia, spuseă ă ţ

tân ra lui so ie. Ce mai faci, Lyman?ă ţ- Fac foarte bine, în condi iile date. Şi afl cţ ă ă

n-ai pierdut nici o distrac ie. M bucur c nuţ ă ă ai... Salut, Starr. îmi pare r u c te întârzii.ă ă- Abia am picat de câteva clipe, spuse Lucky.Doamna Tumer merse spre so ul ei şiţ -l ciupi

dr g stos de obraz.ă ă- Cred c e bine să ă-i las pe b rba i s seă ţ ă

ocupe de treburile lor serioase.Tumer o b tu pe um r, urm rindă ă ă -o afectuos

cu ochii. Spuse:- Domnilor, îmi pare r u c mă ă -a i g sit înţ ă

starea asta, dar am avut o perioad foarteă grea în ultimele ore.- Sunt în m sur să ă ă-mi dau seama. Care e

situa ia cupolei în acest moment?ţTumer se freca de zor la ochi.- Dubl m oamenii la fiecare ecluz şi facemă ă

camerele de control ceva mai pu inţ autonome. Liniile de alimentare cu energie

97

trec acum prin diferite locuri din oraş, ca s leă putem întrerupe de la distan , dac se maiţă ă întâmpl aşa ceva. Evident, vom înt ri şiă ă barierele de transit dintre diferitele sec iuniă ţ ale oraşului... Fumeaz vreunul dintre voi?ă- Nu, spuse Lucky, iar Bigman cl tin din cap.ă ă- Poate-mi arunca i şi mie o igar din cutiaţ ţ ă

aia în form de peşte. Da, aceea. E una dintreă g selni ele so iei mele. Nuă ţ ţ -i sus in delocţ mania asta a fleacurilor ridicole, dar ei îi place. Tumer roşi pu in. Nu sunt de mult timpţ c s torit, aşa c înc o r sf .ă ă ă ă ă ăţLucky se uit curios la peştele ciudat, cioplită

într-un material asem n tor cu piatra, verde,ă ă din gura c ruia ieşise o igar gata aprins ,ă ţ ă ă îndat ceă -i ap sase aripioara dorsal .ă ăPe Tumer, fumatul p rea să ă-l relaxeze. Avea

picioarele încrucişate, unul dintre ele b l ng ninduă ă ă -se înainte-înapoi pe deasupra gen ii computerului.ţ- Ave i ceva nout i privitoare la omul care aţ ăţ

dat naştere problemelor? Vorbesc de omul de la ecluz .ă- E sub observa ie. Evident, un om nebun.ţ- Are vreun dosar medical care s prezinteă

dezechilibre ale st rii mentale?ă- Absolut nimic. A fost printre primele lucruri

pe care le-am verificat. Ca inginer-şef, am în subordine tot personalul care se ocup deă

98

cupol .ă- Ştiu. De aceea am şi venit aici.- Aş vrea s v pot ajuta, dar omul era ună ă

angajat cât se poate de obişnuit. Era pe statul nostru de plat de şapte luni şi nu ne f cuseă ă nici cel mai mic necaz. De fapt, avea comportament excelent: liniştit, modest, harnic.- Doar de şapte luni?- Corect.- Este inginer?- Are diplom de inginer, dar munca luiă

consta mai ales în g rzi la ecluz . La urmaă ă urmei, exist un trafic în şi din oraş, iar por ileă ţ trebuie deschise şi închise, trebuie verificate taxe vamale, întocmite nişte acte. Administrarea unei cupole presupune mai mult decât inginerie.- Avea experien în domeniul ingineriei?ţă- Doar un curs elementar, la colegiu. Era

prima lui slujb . E un om foarte tân r.ă ăLucky d du din cap şi întreb întră ă -o doar :ă- În eleg c a avut loc o întreag serie deţ ă ă

accidente în oraş în ultima vreme.- Serios? Tumer se uit plictisit la Lucky şiă

ridic din umeri. Nu prea am timp s m uit laă ă ă ştiri.Interfonul bâzâia. Tumer îl ridic şiă -l inu oţ

clip la ureche.ă99

- E pentru tine, Starr.Lucky înclin din cap.ă- Am anun at c o s fiu aici.ţ ă ăLu aparatul în mân , dar nu se obosi să ă ă

pun în func iune ecranul şi nici s ridiceă ţ ă sunetul peste nivelul existent. Spuse:- Aici este Starr.Dup aceea, puse receptorul jos şi se ridic .ă ă1 - Tumer, trebuie s plec m.ă ăTumer se ridic şi el.ă- Bine. Dac pot s v ajut cu ceva pe viitor,ă ă ă

cheamă-m oricând.ă- Mul umesc. S rut ri de mâini doamnei.ţ ă ăLa ieşirea din cl dire, Bigman întreb curios:ă ă- Ce s-a mai întâmplat?- Nava noastr este gata, spuse Lucky,ă

f când semn unei maşini s opreasc .ă ă ăIntrar şi din nou Bigman fu cel care rupseă

t cerea.ă- Ai aflat ceva de la Tumer?- Vreo dou lucruri tot am aflat, spuse Luckyă

scurt.Bigman se foi neliniştit în fotoliul lui şi

schimb subiectul discu iei.ă ţ- Sper să-l g sim pe Evans.ă- Şi eu sper.- Pe nisipurile de pe Marte, individul e bine în

colimator. Cu cât m gândesc mai mult la el,ă cu atât situa ia îmi pare mai grav . Vinovatţ ă

100

sau nu, cererea de recuzare emis de un ofi eră ţ superior al Consiliului e foarte grav .ăLucky întoarse capul şi privi - În jos, evident -

la Bigman.- Morriss nu a trimis niciodat vreun raportă

privitor la Evans la sediul central. Credeam că ai în eles asta din discu ia de ieri cu el.ţ ţ- Cum n-a trimis? întreb Bigmană

neîncrez tor. Atunci cine lă -a trimis?- Galaxie mare! spuse Lucky. E limpede ca

lumina zilei. Lou Evans a trimis mesajul în numele lui Morriss.

101

MEMBRU AL CONSILIULUI DAT ÎN

URM RIRE!Ă

Lucky conducea micul vehicul submarin tot mai bine, pe m sur ce se familiariza cuă ă comenzile şi începea s „simt ” marea dină ă jurul lor.Cei care le d duser pe mân submarinul leă ă ă

sugeraser îngrijora i s urmeze un curs deă ţ ă conducere, dar Lucky zâmbise şi se rezumase la câteva întreb ri esen iale, în vreme ceă ţ Bigman perora în dulcele stil bigmanian: „Nu e chestie care se mişc s nă ă -o poat conduceă Lucky.” Pompos sau nu, era aproape adev rat.ăVasul, numit Hilda, plutea acum în virtutea

iner iei, cu motoarele oprite. Str pungeaţ ă întunericul de cerneal al oceanului venusiană cu o mare uşurin . Nayigau orb. Nu au aprinsţă niciodat puternicele faruri, în schimb, radarulă cerceta abisul din fa a lor mult mai delicat şiţ mai precis decât ar fi putut s-o fac lumina.ăPe lâng impulsurile radar, foloseau şiă

microunde bine alese pentru a ob ine maximţ de reflexie din partea metalului care forma

102

coca altor submarine. Având o b taie deă câteva sute de kilometri, ele îşi întindeau degetele şi pip iau întră -o direc ie, c utândţ ă amprenta specific metalului.ăPân în clipa aceea, nu le venise nici oă

reflexie, iar Hilda st tea suspendat în ap , laă ă ă un kilometru adâncime, nemişcat , cuă excep ia derivei la care o supuneau curen iiţ ţ globali ai oceanului venusian.În prima or , Bigman abia dac luase înă ă

seam microundele şi obiectul c ut rilor lor.ă ă ă R m sese masc , în fa a spectacolului oferită ă ă ţ de priveliştea din hublouri.Via a submarin de pe Venus esteţ ă

fosforescent , iar adâncimile negre aleă oceanului erau punctate cu lumini colorate mai puternice decât stelele în spa iu, maiţ mari, mai str lucitoare şi, mai presus de toate,ă mişc toare. Bigman îşi lipise nasul de sticlaă groas şi privea fascinat.ăUnele dintre acele forme de via erau nişteţă

pete circulare, care se mişcau unduitor şi lent. Altele erau nişte linii meteorice. Iar altele erau acele panglici de mare pe care le v zuseră ă Lucky şi Bigman în Salonul Verde.Lucky i se al tur dup o vreme.ă ă ă- Dacă-mi amintesc bine de la

xenozoologie..., spuse el.- Xeno-ce?

103

- Adic ştiin a animalelor extraterestre,ă ţ Bigman. Am citit o carte despre via a peţ Venus. Am l sată -o în cabina ta, dac vrei să -o citeşti.- Nu era nevoie. Accept informa iile de laţ

tine, la mâna a doua.- Bun, atunci. Putem începe cu obiectele

acelea mititele, acele bancuri de n sturei.ă- Nasturi? întreb Bigman. Da, sigur, în elegă ţ

ce vrei s spui.ăErau o gr mad de ovale galbene luminoase,ă ă

care se deplasau prin întuneric, vizibile prin hublou. Fiecare avea semne negre, sub forma a dou segmente paralele scurte. Se mişcauă în scurte izbucniri, st teau câteva clipe, apoiă iar se mişcau. Cele câteva zeci aflate în câmpul vizual se deplasau şi se opreau simultan, astfel încât Bigman c p taseă ă senza ia c nasturii aceia nu se deplaseazţ ă ă deloc, ci doar vasul lor se scutur la fiecareă jum tate de minut.ă- B nuiesc c sunt pe cale să ă ă-şi depună

ou le, spuse Lucky.ăR mase t cut clipe lungi, apoi ad ug :ă ă ă ă- Cele mai multe dintre lucrurile astea nu le

recunosc. Dar stai! Vezi acolo? Obiectul acela purpuriu închis, cu contururi neregulate... Se hr neşte cu nasturi. Priveşte.ăPrintre petele galbene de lumin se isc oă ă

104

vânzoleal , pe m sur ce nasturii deveneauă ă ă conştien i de existen a pr d torului. Dar oţ ţ ă ă duzin de nasturi fuseser deja p ta i de roşulă ă ă ţ furios al petei roşii. Apoi pata roşie deveni singura surs de lumin în câmpul de viziuneă ă al hubloului. Nasturii se împr ştiaser în toateă ă direc iile.ţ- Peticul sta e ca o pl cint întoars întră ă ă ă -o

rân , spuse Lucky, dac e s ne lu m după ă ă ă ă carte. Nu e nimic altceva decât piele cu un mic creier în centru. E gros doar de doi centimetri. Po i sţ ă-l rupi şi să-l g ureşti câtă pofteşti, nu-i po i face r u. Vezi ce conturţ ă zdren uit are? Probabil c lţ ă -au muşcat peştii-s geat .ă ăPata purpurie se deplas în afara câmpuluiă

vizual. Nu mai r mă ăsese nimic de v zut, cuă excep ia a unaţ -dou slabe luciri galbene.ă Incet-încet, nasturii se întoarser .ăLucky continu dizerta ia:ă ţ- Peticul purpuriu se duce la fund,

înfigându-se în n mol cu muchia, ca să ă digereze şi s absoarb tot ce a acoperit. Maiă ă exist o specie, peticul portocaliu, mult maiă agresiv. Acesta proiecteaz un jet de apă ă destul de puternic ca s zdruncine un om, deşiă nu e lat decât de treizeci de centimetri şi gros nu mai mult decât o foaie de hârtie. Cele mai mari petice sunt mult mai periculoase.

105

- Cât de mari sunt ele? întreb Bigman.ă- N-am nici cea mai mic idee. Cartea spuneă

c să -au raportat ocazional monştri uriaşi, cum ar fi peşti-s geat lungi de un kilometru, sauă ă petice care pot acoperi cupola de la Aphrodite. Dar cazurile nu au fost dovedite.- Lungi de un kilometru! Pariez c nă -au cum

s dovedeasc .ă ăLucky ridic din sprâncene.ă- Nimic nu e imposibil. Toate astea sunt doar

exemplare din apele pu in adânci. Oceanulţ venusian are pe alocuri adâncimi de 16 000 de metri. E loc destul pentru o gr mad deă ă surprize.Bigman îl privi neîncrez tor.ă- Ia nu încerca tu să-mi vinzi mie praf cosmic.Se întoarse brusc şi se dep rt .ă ă- Cred c o s citesc cartea aia, totuşi.ă ăHilda se deplasa c tre o nou pozi ie, cuă ă ţ

fasciculele de microunde c utând permanent.ă Apoi s-a deplasat înc o dat . Şi înc o dat .ă ă ă ă Încet-încet, Lucky m tura întregul platou peă care era situat oraşul Aphrodite.Aştepta neab tut în fa a instrumentelor.ă ţ

Undeva, acolo, trebuia s fie prietenul lui, Louă Evans. Vasul lui Evans nu putea s navighezeă nici în aer, nici în spa iu, nici în adâncimiţ oceanice mai mari de trei kilometri, de aceea trebuia s r mân în apele relativ pu in adânciă ă ă ţ

106

ale platoului Aphrodite.Prima reflexie-r spuns iă -a atras aten ia exactţ

când rostea în gând al doilea trebuie. C ut torul cu microunde înghe c utarea înă ă ţă ă direc ia aceea. Semnalul de întoarcere eraţ acum clar, str lucitor pe ecran.ăMâna lui Bigman deja odihnea pe um rul luiă

Lucky.- Asta e! Asta e!- Poate, spuse Lucky. Ar putea fi un alt vas,

sau poate doar o epav .ă- Ia-i coordonatele, Lucky. Pe nisipurile de pe

Marte, ia-i coordonatele!- Asta fac, stimabile, asta fac. într-acolo şi

mergem.Bigman sim ea deja accelera ia şi b t ileţ ţ ă ă

elicei.Lucky se aplec asupra transmi torului cuă ţă

codificator şi spuse cu voce mânat deă ner bdare.ă- Lou! Lou Evans! Aici Lucky Starr! R spunde,ă

dac m auzi! Lou! Lou Evans!ă ăCuvintele sale str pungeau eterul iar şi iar.ă

Piuitul fasciculului de microunde reflectat era tot mai clar, ca şi pata de pe ecran, pe m sură ă ce distan a dintre cele dou nave se micşora.ţ ăNici un r spuns.ăBigman spuse:- Lucky, nava asta pe care o tot colim m nuă

107

se mişc . Poate chiar e o epav . Dac eraă ă ă consilierul, sau î i r spundea, sau încerca sţ ă ă fug de noi, nu crezi?ă- Ssst! spuse Lucky. Apoi, cu aceeaşi voce

grav şi ner bdă ă ătoare, rosti în emi tor: Lou!ţă Nu are rost s încerci s te ascunzi. Cunoscă ă adev rul. Ştiu c tu ai trimis spre P mântă ă ă mesajul în numele lui Morriss, cerând propria rechemare. Şi ştiu cine crezi tu c esteă inamicul. Lou Evans! R spunde la apel...ăReceptorul pocni. La început se auzea doar

sunetul universal al parazi ilor radio. Prinţ decodificator, sunetele veneau şi se transformau în cuvinte inteligibile.- Nu te b ga. Dac ştii asta, ineă ă ţ -te deoparte.Lucky zâmbi uşurat. Bigman jubila.- L-ai prins, strig micul mar ian.ă ţ- Venim la tine, spuse Lucky în transmi tor.ţă

Stai acolo. O s-o rezolv m împreun , tu şi eu.ă ăAu aşteptat mult r spunsul, care veni foarteă

şov itor:ă- N-nu în elegi... încerc s ...ţ ăApoi, aproape un strig t:ă- In numele P mântului, Lucky, ineă ţ -te

departe! Nu te apropia!Nu se mai auzea nimic. Hilda se apropia tot

mai mult de vasul luiEvans. Lucky se l s pe spate, încruntat.ă ă

Murmur :ă108

- Dacă-i e atât de fric , de ce nu fuge?ăBigman nu-i auzea tribula iile. Spunea pe unţ

ton triumf tor:ă- Nemaipomenit, Lucky. Fantastic cum l-ai

f cut s vorbeasc .ă ă ă- Bigman, nu a fost nici o cacealma, veni

r spunsul îndârjit al lui Lucky. Ştiu care esteă factorul-cheie implicat în toat afacerea asta.ă Ai şti şi tu, dac teă -ai opri din vorb rie şi aiă începe s gândeşti.ăBigman spuse tremur tor:ă- Unde vrei s ajungi, Lucky?ă- Î i aminteşti când tu, eu şi doctorul Morrissţ

am intrat în camera aceea mic în care amă aşteptat s ne fie adus Lou Evans? î iă ţ aminteşti care a fost primul lucru întâmplat acolo?- Nu.- Ai început s râzi. Spuneai c ar t ciudat,ă ă ă

diform f r musta . Iar eu am avut aceeaşiă ă ţă impresie despre tine. Chiar iţ -am spus-o. Acum î i aminteşti?ţ- Da, sigur. îmi amintesc.- Te-ai întrebat vreo clip de ce să -a întâmplat

asta? Ne uitam de ore întregi la oameni cu must i. De ce neăţ -am gândit amândoi, simul-tan, brusc, chiar atunci, la acelaşi lucru?- Nu ştiu.- S presupunem c gândul iă ă -a venit altcuiva,

109

persoan cu puteri telepatice. S presupunemă ă c senza ia de surpriz a debordat din minteaă ţ ă lui şi a ajuns în min ile noastre.ţ- Vrei s spui c mentalistul, sau cum vrei să ă ă-i

spui, era cu noi în camer ?ă- Nu ar explica asta totul?- Dar e imposibil. Mai era un singur om acolo,

doctorul Morriss... Lucky! Doar nu vrei s spuiă c doctorul Morriss...!ă- Morriss se tot zgâise la noi de nişte ore. De

ce s fie dintră -o dat uimit, surprins c noi nuă ă avem must i?ăţ- Atunci cineva ascuns, poate...- Nu ascuns, spuse Lucky. în camer mai eraă

o fiin , la vedere.ţă- Nu, strig Bigman, nu se poate. Izbucni înă

râs. Pe nisipurile de pe Marte, doar nu vrei să spui c broasca-V e de vin ?ă ă- De ce nu? r spunse calm Lucky. Probabil că ă

eram primii oameni f r must i pe careă ă ăţ -i vedea. A fost surprins .ă- Dar e imposibil!- De ce s fie imposibil? Sunt peste tot prină

oraş. Oamenii le prind, le hr nesc, le r sfa .ă ă ţă Chiar iubesc ei broaştele-V? Sau broaştele-V le inspir iubire prin control mental, ca s fieă ă hr nite şi îngrijite?ă- Pe Spa iu, Lucky! zise Bigman. Ce te mir cţ ă ă

oamenilor le plac animalele alea? Simt 110

simpatice. Nu e nevoie s fie hipnotiza i ca să ţ ă le plac .ă- ie iŢ ţ -a pl cut spontan, Bigman? Nimic nuă

te-a f cut să ă- i plac broasca?ţ ă- Sunt sigur c nimic nu mă -a f cut. Pur şiă

simplu mi-a pl cut.ă- Zici c pur şi simplu iă ţ -a pl cut? La două ă

minute dup ce ai v zut prima broasc -V dină ă ă via a ta, ai şi hr nitţ ă -o. î i aminteşti?ţ- Doar n-am f cut nimic r u, nu?ă ă- Nu, dar î i aminteşti cum ai hr nitţ ă -o?- Da, i-am dat mâncarea favorit : alune unseă

cu vaselin de...ăVocea micului mar ian se topea vizibil.ţ- Exact. Unsoarea aia mirosea ca vaselina. Nu

aveai cum s te înşeli în privin a asta. Cum aiă ţ ajuns s ungi aluna cu gre oşenia aia? Sau aiă ţ obiceiul s hr neşti animalele de cas cuă ă ă unsoare de osie? Ai cunoscut vreodat ună animal care s m nânce vaselin ?ă ă ă- Nisipuri mar iene... murmur Bigman.ţ ă- Nu e evident c broasca-V şiă -a dorit aşa

ceva şi c , de vreme ce erai la îndemân , teă ă -a manevrat să-i dai pu in ? Nu e clar c nu eraiţ ă ă chiar st pân pe tine...?ăBigman murmur vinovat:ă- Nu mi-am dat seama. Dar e foarte clar

acum, dup ce miă -ai explicat. M simtă îngrozitor.

111

- De ce?- E îngrozitor s ai un animal care s se joaceă ă

cu gândurile tale. E înnebunitor!- Din nefericire, e mai mult decât înnebunitor

şi mai mult decât nes n tos, spuse Lucky.ă ăLucky se întoarse la instrumentele lui.Intervalul dintre emisia şi receptarea

fasciculului ar ta c între cele dou nave era oă ă ă distan de mai pu in de un kilometru. Dintrţă ţ -o dat , surprinz tor, ecranul radarului ar t clară ă ă ă conturul navei lui Evans.Lucky lu din nou transmi torul.ă ţă- Evans, te avem în vedere. Po i s te mişti?ţ ă

Nava ta este cumva stricat ?ăR spunsul veni limpede, o voce puternică

marcat de emo ie:ă ţ- S m ajute P mântul, Lucky, am f cut totă ă ă ă

ce am putut ca s te avertizez. Acum eştiă prins în capcan ! în aceeaşi capcan în careă ă sunt şi eu!Parc pentru a puncta vaietul consilierului,ă

Hilda fii lovit de o izbucnire de for , care aă ţă atins-o într-o parte şi i-a scos din func iuneţ motoarele principale!

112

AFAR DIN ABISĂ

În amintirile de mai târziu ale lui Bigman, evenimentele din următoarele ore sunt privite ca prin cealalt parte aătelescopului, un coşmar îndep rtat deă evenimente confuze.Lovitura brusc îl proiectase pe Bigman înă

perete. Timp de nişte clipe lungi-lungi, după p rerea lui, dar probabil nu mai mult de oă secund , în realitate, a r mas r stignit peă ă ă podea, icnind.Lucky, aflat înc la comenzi, striga:ă- Generatoarele principale sunt moarte!Bigman se lupta s urce în picioare şi apoi să ă

r mân aşa, împotriva înclin rii nefireşti aă ă ă pun ii.ţ- Ce s-a întâmplat?- Am fost lovi i, evident. Dar nu ştiu cât deţ

r u.ă- P i avem lumin , spuse Bigman.ă ă- Da, ştiu. Dar vine de la generatoarele de

urgen .ţă- Dar motorul principal?- Nu sunt sigur. Exact asta încerc s verific.ă

113

Motoarele tuşir r guşit undeva sub ei şi înă ă spate. Dus era torsul acela liniştit, înlocuit de un z ng nit ca o respira ie de tuberculos,ă ă ţ care-i strepezea din ii lui Bigman.ţHilda se scutur ca un animal r nit şi seă ă

întoarse pe orizontal . Dar motoarele au murită iar.Receptorul radio d dea ecouri ca deă

înmormântare, dar Bigman era acum destul de aproape ca s ajung la microfon.ă ă- Starr, spunea difuzorul. Lucky Starr! Aici

Evans. R spunde dac m auzi.ă ă ăLucky ajunse totuşi primul acolo.- Aici Lucky. Ce ne-a lovit?- N-are importan , veni vocea obosit . N-oţă ă

s te mai loveasc . Se va mul umi s te laseă ă ţ ă aici s mori. De ce teă -ai b gat în treaba asta?ă iŢ -am cerut-o explicit.- Evans, nava ta este avariat ?ă- Stau aici de peste dou sprezece ore. Nu amă

lumin , nu am energie - doar pu in , cât să ţ ă ă folosesc radioul, dar şi asta e pe terminate. Purificatoarele de aer sunt distruse, iar provizia de aer e foarte redus . Cu bine,ă Lucky.- Nu po i ieşi?ţ- Mecanismul de la camera-ecluz nuă

func ioneaz . Am un costum submarin, darţ ă dac încerc să ă-mi deschid drum, o s fiu f cută ă

114

buc i.ăţBigman ştia ce vrea s spun Lou Evans şiă ă

avu un frison. Ecluzele din vasele submarine erau proiectate s lase apa s p trund înă ă ă ă camera etanş încet, foarte încet. S tai unaă ă din uşi la fundul m rii, în înceră carea de a ieşi, însemna s laşi s intre sute de tone de apă ă ă sub presiune. O fiin uman , chiar întrţă ă -un costum de o el, ar fi zdrobit ca o cutie deţ ă conserve goal sub un rulou compresor.ă- Noi mai putem s navig m, spuse Lucky.ă ă

Vin spre tine. Lipim ecluzele.- Mul umesc, dar de ce? Dac te deplasezi,ţ ă

vei fi din nou lovit; şi chiar dac nu mai eştiă lovit, ce importan are dac mor aici repede,ţă ă sau mai încet, pe nava ta?Lucky r spunse furios:ă- Dac e nevoie, murim, dar nici o secundă ă

mai devreme de cât trebuie s murim. To iă ţ trebuie s murim întră -o zi; nu avem cum sc paă de moarte, dar e de datoria noastr să -o p c lim.ă ăSe întoarse spre Bigman.- Du-te în sala motoarelor şi evaluează

stric ciunile. Vreau s ştiu dac pot flă ă ă reparate.în sala motoarelor, Bigman manipul de laă

distan , cu bra ele mecanice, micropilaţă ţ „fierbinte”, care din fericire înc mergea, timpă

115

în care sim ea nava târânduţ -se dureros de încet pe deasupra fundului oceanic. Se auzea gâjâitul agonizant al motoarelor. într-un rând, a auzit un bubuit îndep rtat, urmat de ună tremurat ca un mârâit al Hildei, ca şi cum un proiectil gigantic ar fi lovit fundul m rii la oă distan de o sut de metri.ţă ăSim i nava oprinduţ -se cu un bubuit înfundat.

Vedea, cu ochii min ii, cum extensia ecluzeiţ Hildei se apropie de coca celuilalt vas şi se sudeaz de aceasta. Parc sim ea cum esteă ă ţ evacuat apa dintre cele dou vase, din tubulă ă care le unea, v zând în acelaşi timp şi cumă luminile din camera motoarelor p lesc, înă vreme ce generatoarele auxiliare erau solicitate la un nivel periculos. Lou Evans urma s urce la bordul Hildei prin aer, f r aă ă ă mai avea nevoie de protec ie artificial .ţ ăBigman se întoarse în camera de comand ,ă

descoperindu-l pe Lou Evans împreun cuă Lucky. Avea fa a tras şi zgâriat sub mirişteaţ ă ă blond de pe fa . Evans reuşi să ţă ă-i adreseze lui Bigman un zâmbet tremurat.- Continu , Lou, spuse Lucky.ăIar Evans continu :ă- La început mi s-a p rut o intui ie preaă ţ

nebuneasc , Lucky. I-am analizat pe to i ceiă ţ care au avut accidentele alea ciudate. Singurul lucru care-i lega era c fiecare eraă

116

mare iubitor de broaşte-V. Toat lumea de peă Venus e mare amatoare, mai mult sau mai pu in, dar aceştia aveau casa plin de acesteţ ă creaturi. N-am avut curajul s ies în fa şi să ţă ă m fac de râs cu ipoteza mea, f r a aveaă ă ă nişte fapte, nişte dovezi. Dac le aveam...ă Oricum, am decis s prind broaştele astea:ă dac ştiau ceva ce numai eu ştiu, sau numaiă eu şi pu ini al ii...ţ ţ- Şi te-ai decis s te foloseşti de informa iileă ţ

privitoare la drojdie? întreb Lucky.ă- Era cel mai la îndemân . Trebuia s bag înă ă

fa ceva care nu era ştiut de toat lumea,ţă ă altfel cum aş fi determinat c au informa ia deă ţ la mine? Informa iile despre drojdie erauţ ideale. Dat fiind c nu leă -am putut ob ine peţ cale legal , leă -am furat. Am împrumutat o broasc -V, am dusă -o la reprezentan , amţă pus-o lâng masa mea şi mă -am uitat pe hârtii. Ba chiar am citit parte din ele cu voce tare. Când a avut loc un accident la fabrica de drojdie, peste mai pu in de dou zile,ţ ă implicând exact subiectul despre care citisem, am fost absolut sigur c în spatele tuturoră problemelor stau broaştele-V. Doar c ...ă- Doar c ce? s ri Lucky.ă ă- Doar c nă -am fost destul de deştept, spuse

Evans. Le l sasem în mintea mea, leă întinsesem covorul roşu şi le invitasem

117

în untru, iar acum nu le mai puteam scoate.ă Au venit gardienii, c utând hârtiile. Se ştia că ă am fost în cl dirile acelea, aşa c un agentă ă foarte politicos m-a întrebat ce şi cum. I-am dat hârtiile foarte binevoitor şi am încercat să-i explic. N-am putut.- N-ai putut? Cum adic ?ă- Nu am putut. Nu am putut fizic. Nu-mi

veneau cuvintele. Nu eram în stare s scot ună cuvânt despre broaştele-V. Am primit chiar impulsuri s m sinucid, dar am luptat cu eleă ă şi le-am învins. Nu puteau s m determine să ă ă fac ceva atât de dep rtat de natura mea.ă Atunci m-am gândit: dac aş putea s plec deă ă pe Venus, dac aş fi destul de departe deă broaştele-V ca s le înfrâng influen a asupraă ţ mea... Aşa c am f cut ceva care ar fi trebuită ă s duc instantaneu la rechemare. Am trimis oă ă acuza ie de corup ie împotriva mea îns mi şiţ ţ ă am semnat-o Morriss.- Da, spuse Lucky îndârjit, asta am ghicit-o.- Cum?Evans se ar ta surprins.ă- Morriss ne-a spus versiunea lui a poveştii

tale, la scurt timp dup ce ai p r sită ă ă Aphrodite. La sfârşit, a spus c se preg teşteă ă s trimit un raport la sediul central. Nu aă ă spus c a trimis unul, ci c are unul înă ă preg tire. Dar un mesaj fusese trimis deja,ă

118

ştiam precis asta. Cine, în afar de Morriss,ă cunoştea codul Consiliului şi toate circum-stan ele cazului? Doar tu.ţEvans înclin din cap şi spuse am rât:ă ă- Şi în loc s m cheme acas , teă ă ă -au trimis pe

tine, aşa-i?- Eu am insistat, Lou. Nu am crezut o clip înă

acuza ia de corup ie împotriva ta.ţ ţEvans îşi îngropase capul între mâini.- A fost cel mai r u lucru pe care îl puteaiă

face, Lucky. Când am primit mesajul subeteric c vii, teă -am implorat s stai deoparte, î iă ţ aminteşti? Nu- i puteam spune de ce. Eramţ fizic incapabil de aşa ceva. Dar probabil că broaştele-V au în eles din gândurile mele ceţ personaj formidabil eşti. Mi-au putut citi p rerea despre posibilit ile tale şi au decis să ăţ ă te omoare.- Ceea ce aproape au reuşit, murmur Lucky.ă- Iar de data asta vor reuşi. în privin a asta,ţ

te rog s m ier i, Lucky, dar nu mă ă ţ -am putut ab ine. Când lţ -au paralizat pe omul de la ecluz , nu miă -am putut st pâni impulsul de aă fugi, s ies în mare. Evident, mă -ai urm rit. Euă am fost momeala, tu ai fost peştele. Am încercat din nou s te in departe, dar nuă ţ iţ -am putut explica, nu am putut...Trase aer în piept, cu suspine.

119

- Acum pot s vorbesc despre asta. Au ridicată blocajul mental, pentru c nu mai merit să ă ă cheltuiasc pe noi atâta energie mental , fiindă ă bloca i aici. Pentru ei, suntem ca şi mor i şi nuţ ţ merit s se mai ocupe de noi.ă ăBigman ascultase toate acestea tot mai

nedumerit.- Pe nisipurile din Marte, ce se întâmpl aici?ă

De ce suntem ca şi mor i?ţEvans nu r spundea. St tea în continuare cuă ă

capul în mâini şi t cea.ăLucky, încruntat şi c zut pe gânduri, preluă ă

întrebarea:- Ne afl m sub un „petic”, un petic portocaliuă

uriaş, ieşit din adâncurile venusiene.- Un petic destul de mare ca s ne acopereă

nava?- Un petic cu diametrul de trei kilometri!

spuse Lucky. Trei kilometri în diametru. Ceea ce ne-a lovit şi aproape ne-a dezmembrat a fost un jet de ap . A doua oar am avut noroc,ă ă nu ne-a nimerit. Pur şi simplu! Un jet de apă cu for a unei înc rc turi submarine.ţ ă ă- Dar cum am putut s trecem pe sub el f ră ă ă

să-l vedem?- Evans crede c se afl sub controlul mentală ă

al broaştelor-V, iar eu înclin să-i dau dreptate. îşi poate diminua luminescen a prinţ

120

contractarea celulelor luminoase din piele. Putea să-şi ridice unul din pliuri, ca s ne laseă s intr m. Iar acum, ne afl m exact sub el.ă ă ă- Iar dac ne mişc m sau încerc m s neă ă ă ă

deschidem cale, peticul ne va da înc o lec ie,ă ţ iar un petic nu rateaz niciodat .ă ăLucky se gândi pu in, apoi spuse brusc:ţ- Ba poate s rateze! Neă -a ratat când o

conduceam pe Hilda spre nava ta. Mergeam atunci cu un sfert din viteza obişnuit .ăSe întoarse spre Bigman, cu o privire pus peă

fapte mari.- Bigman, generatoarele principale pot fi

peticite?Bigman aproape uitase de motoare. îşi reveni

şi spuse:- P i... Aliniamentul micropilei nu a fostă

deteriorat, de aceea zic c poate fi reparat,ă dac am echipamentul necesar.ă- Cât de mult o să- i ia?ţ- Câteva ore, probabil.- Atunci, la lucru. Eu ies în ap .ăEvans ridic privirea, stupefiat.ă- Cum adic ?ă- M duc la peticul nostru uriaş.ă- Era deja în mica ecluz a costumuluiă

submarin, asigurându-se c liniile sub iri caă ţ a a ale câmpului de for sunt la locul lor şiţ ţă

121

bine oxigenate, iar rezervoarele de oxigen sunt pline.Paradoxal, s fii afar , în întunericul absolut,ă ă

era odihnitor. Pericolul p rea foarte departe.ă Dar Lucky ştia c sub el este fundul oceanuluiă şi c în jurul lui, în toate p r ile, era înf şurată ă ţ ă un c uş, o cupol vie, de consisten aă ă ţ cauciucului.Pompa costumului trimitea un jet de ap înă

jos, iar el se ridica, cu arma ridicat şiă preg tit . Nu putea s nu se minuneze deă ă ă blasterul subacvatic pe care-l inea în mâini.ţ Omul avea spirit inovator înc de pe planetaă lui natal , dar se p rea c necesitatea de a seă ă ă adapta la un mediu ostil pe o planet str ină ă ă f cea aceast inventivitate de o sut de oriă ă ă mai puternic .ăAşa cum noul continent american a început

s str luceasc cu o intensitate pe careă ă ă b trâna Europ nu o putea atinge, şi nouaă ă Venus îşi ar ta vechiului P mânt propriileă ă calit i. S lu m, de pild , oraşele sub cupole.ăţ ă ă ă Nic ieri pe P mânt nu se folosiser cu atâtaă ă ă ingeniozitate câmpurile de for . Chiarţă costumul pe care-l purta el n-ar fi rezistat presiunii sutelor de tone de ap nici o clip ,ă ă f r microcâmpurile de for distribuite ca ună ă ţă p ienjeniş în anvelop (iar şi, cu condi ia caă ă ă ţ acele tone s se introduc suficient de încet înă ă

122

mediu). Costumul era şi în multe alte privin eţ o minune a ingineriei. Dispozitivul cu jet, pentru deplasarea sub ap , alimentarea cuă oxigen foarte eficient , comenzile compacte,ă toate acestea erau admirabile.Dar arma pe care o inea în mâini!ţîşi mut îndat gândurile spre monstrul deă ă

deasupra lui. Şi acesta era o inven ieţ venusian . O inven ie a evolu iei planetei.ă ţ ţ Oare asemenea lucruri s-ar putea întâmpla pe P mânt? Nu pe uscat, categoric. esuturile viiă Ţ nu puteau sus ine greut i mai mari deţ ăţ patruzeci de tone în câmpul gravita ionalţ terestru. Uriaşii brontozauri din Era Mezozoică aveau picioarele ca nişte trunchiuri de copaci, şi chiar şi aşa erau nevoi i s r mân în zoneleţ ă ă ă ml ştinoase, pentru a se l sa sus inu i de ap .ă ă ţ ţ ăDa, acesta era r spunsul: sus inerea dat deă ţ ă

ap . în oceane pot exista creaturi de oriceă m rime. Pe P mânt existau balenele, mai mariă ă decât orice dinozaur care a tr it vreodat . Dară ă aceast monstruozitate de deasupra lui, acestă „petic”, cânt rea cu aproxima ie dou sute deă ţ ă milioane de tone. Atât puteau s cânt rească ă ă abia dou milioane de balene mari, luateă împreun . Lucky se întreb cât de b trână ă ă ă este aceast fiin . Cât de mult îi trebuie uneiă ţă asemenea fiin e ca s ajung s cânt reascţ ă ă ă ă ă cât dou milioane de balene? O sut de ani? Oă ă

123

mie de ani? Cine poate şti?Dar şi m rimea îşi are dezavantajele ei. Cuă

cât mai mare este un animal, cu atât mai lente sunt reac iile lui. Impulsurile nervoaseţ au o vitez limitat .ă ăEvans credea c monstrul se ferea să ă-i mai

atace cu înc un jet de ap pentru c ,ă ă ă paralizându-i, nu îl mai interesa soarta lor ulterioar , sau mai degrab nu le interesa peă ă broaştele-V care manipulau uriaşul petic organic. Dar se prea putea s nu fie aşa!ă Poate c monstrul avea nevoie de timp pentruă a-şi umple imensul sac cu ap . Avea nevoie şiă de timp ca s inteasc .ă ţ ăMai mult, monstrul nu prea avea cum s seă

afle în condi iile sale optime. El era adaptat laţ abisuri, la straturi de ap de zece kilometri,ă poate mai mult. în a doua încercare, o ratase pe Hilda, probabil pentru c nuă -şi revenise complet din prima lovitur .ăDar acum aştepta; sacul de ap se umpleaă

încet; îşi aduna puterile, cât de mult putea el în condi iile apei pu in adânci. El, Lucky, unţ ţ om de optzeci şi cinci de kilograme, trebuia să opreasc aceast adunare a for eloră ă ţ monstrului de dou sute de milioane de tone.ăLucky se uit în sus. Nu vedea nimic. Ap să ă ă

contactul de pe linia de comenzi aflat peă degetul mijlociu al mâinii stângi, str pungândă

124

câmpul de for careţă -i înv luia mâna, şi dină vârful metalic al degetului jzbucni un fascicul de lumin alb pur . Aceasta p trundea înă ă ă ă întunericul ce os şi se pierdea în sus, în nimic.ţ Oare la cap tul lui este monstrul? Sau luminaă diminua pân la pieire?ăMonstrul tr sese în ei cu jetul lui de ap deă ă

trei ori. Prima oar , când izbise nava lui Evans.ă A doua oar , la lovirea navei lui Lucky. (Dar nuă atât de puternic; oare creatura îşi pierdea din putere?) Iar a treia Jovitur , prematur , fuseseă ă un rateu.îşi ridic arma. Era masiv , cu un mâner gros.ă ă

în acel mâner se afla o sut de kilometri deă fire şi un mic generator, care putea scoate tensiuni uriaşe. inti în sus şi strânse pumnul.ŢO clip - nimic. Dar ştia c firul sub ire ca a aă ă ţ ţ

se îndreapt în sus, prin apa saturat cuă ă bioxid de carbon a oceanului...Apoi s geata a lovit, iar Lucky v zuă ă

rezultatele. în momentul contactului, un fulger electric ilumina cupola care-i inea prizonieri şiţ o lovea cu for a tr snetului. Firul de grosimeaţ ă firului de p r str lucea, iar deasupraă ă spumegau aburii. Era mai mult decât abur, pentru c apa str in se contorsiona şi formaă ă ă bule imense, pe m sur ce bioxidul de carbonă ă se elibera. Lucky se sim ea el însuşi antrenatţ în sus de s lbaticii curen i de convec ie.ă ţ ţ

125

Mai presus de toate, mai mult decât aburii şi bulele de gaz şi decât curen ii de ap , a fostţ ă bila de foc v zut deasupra capului. în locul înă ă care firul a atins esuturile vii, a avut loc oţ puternic desc tuşare de energie. Arsura aă ă f cut o gaur lat de trei metri şi groas deă ă ă ă tot atâ ia în muntele viu de deasupra ei.ţLucky zâmbi amar. Nu era nici m car oă

ciupitur pentru imensiă tatea dimensională monstrului, dar „peticul” o va sim i; o va sim iţ ţ în cel mult zece minute. Impulsurile nervoase trebuie s parcurg întreaga curbur aă ă ă corpului. Când semnalul dureros va atinge minusculul creier al fiin ei, aceasta va fiţ distras de la nava neajutorat de pe fundulă ă oceanului, c tre noul atacator.ăDar, mai gândi Lucky, tot amar, monstrul nu-l

va g si. în zece minute îşi va schimba pozi ia.ă ţ în zece minute, va fi departe...Dar nu apuc să ă-şi termine gândul. La mai

pu in de un minut de la lovitura lui, creaturaţ deja riposta.Nu trecuse nici un minut şi sim urile şocate şiţ

torturate ale lui Lucky îi spuser c este purtată ă în jos de un jet în curgere turbulent , cu oă vitez uriaş ...ă ă

126

MUNTELE DE CARNE

Şocul îi puse în stare de alert toateă sim urile. Orice costum din metal obişnuit ar fiţ fost rupt sau zdrobit. Orice om obişnuit ar fi fost dus în stare de inconştien pân laţă ă fundul oceanului, unde ar fi fost lovit şi omorât.Dar Lucky a ales lupta. O lupt disperată ă

împotriva curentului atotst pânitor, în care aă reuşit să-şi ridice bra ul stâng la piept, ca sţ ă verifice cadranele care indicau starea maşin riei costumului.ăGemu. Indicatorii erau mor i. Circuitele lorţ

delicate fuseser distruse de impact. Dară alimentarea cu oxigen p rea s fie neatinsă ă ă (pl mânii iă -ar fi descoperit orice sc dere aă presiunii), iar costumul nu prezenta infiltr ri.ă Nu putea decât s spere C propulsia prin jetă ă este înc în func iune.ă ţNu avea rost s încerci s ieşi din curent cuă ă

ajutorul for ei brute, în mod sigur, nu aveaţ destul putere. Va trebui s aştepte şi s seă ă ă bazeze pe un fapt foarte important: pe m sur ce penetra în jos, jetul de ap pierdeaă ă ă

127

mult din vitez . Apa trecând prin ap prezintă ă ă un intens fenomen de frecare. La marginea jetului, turbulen a creşte şi te trimite înapoi înţ mijlocul curentului descendent. Coloana de ap emis de punga creaturii, larg de o sută ă ă ă cincizeci de metri, putea s fie la lovireaă fundului de doar cincisprezece metri, în func ie de viteza ini ial şi de distan a fa deţ ţ ă ţ ţă fundul oceanului.Şi viteza avea s se micşoreze. Asta nuă

însemna c viteza final putea fi cumvaă ă evaluat . Lucky îi sim ise for a pe când era înă ţ ţ nav .ăTotul depindea de cât de departe se afla el

fa de centrul acestui curent de ap şi de câtţă ă de departe era inta pe care o vizase creatura.ţCu cât aştepta mai mult, cu atâta şansele lui

erau mai mari - asta dac nu cumva aşteptaseă deja prea mult. Cu mâna în m nuşa metalică ă pe comenzile jetului propriu, Lucky se l s dusă ă în jos, încercând s aştepte calm, chinuinduă -şi mintea s ghiceasc apropierea fundului solid,ă ă aşteptând în fiecare clip s sufere un şocă ă final, pe care nu mai avea cum să-l simt .ăApoi, dup ce a num rat pân la zece, d duă ă ă ă

drumul jetului propriului costum. Micile elice de mare vitez de pe ambii omopla i începură ţ ă s vibreze, aruncând apa în urm , în unghiă ă drept fa de curent. Lucky sim ea cum cadeţă ţ

128

într-o alt direc ie.ă ţDac era chiar pe centru, nu ajuta la nimic.ă

Energia pompat nu ar fi fost suficient pentruă ă a contracara uriaşul fluviu vertical. Dar dacă s-ar fi aflat departe de centru, viteza lui proprie i-ar fi încetinit considerabil coborârea şi ar fi ajuns la zona de turbulen de laţă margine.în vreme ce gândea astfel, îşi sim ea corpulţ

pendulând şi r sucinduă -se cu o violenţă ame itoare. Ştiu pe loc c a sc pat.ţ ă ăP strânduă -şi propriile jeturi de ap înă

func iune, le îndrept spre fundul oceanului şiţ ă în acelaşi timp întoarse lumina din deget spre fundul oceanului, chiar la timp pentru a vedea, la vreo cincisprezece metri sub el, mâlul explodând şi întunecând totul.Ieşise din curentul descendent cu doar

câteva secunde înainte de a fi prea târziu.Acum se gr bea în sus, cât de repede îiă

permiteau motoarele de pe costum. Era într-o grab disperat . în întunericul din cască ă ă (întunericul din întuneric din întuneric), strângea din din i şi din ochi.ţîncerca s nu gândeasc nimic. Se gândiseă ă

destul în acele câteva secunde din torent. îşi subestimase inamicul. Presupusese c gigană -ticul „petic” îl intise pe el, dar nu era aşa.ţ Broaştele-V de la suprafa a oceanului erauţ

129

cele care comandau corpul giganticului petic, prin intermediul min ii lui primitive! Broaştele-ţV fuseser cele care intiă ţ ser . Ele nu aveauă nevoie s urm reasc semnalele electrice dină ă ă petic pentru a şti c fusese lovit. Nu aveauă nevoie decât s citeasc mintea lui Lucky, iară ă pentru intit nu aveau decât s localizezeţ ă sursa gândurilor lui.De data asta nu mai era o problem deă

în epare a monstrului ca s se mute, s luneceţ ă ă înapoi în abisurile care-l n scuser şi s o laseă ă ă liber pe Hilda. Nu, monstrul sta trebuia să ă ă fie omorât de-a dreptul.Şi repede!Dac Hilda nu putea suporta o lovitur în plin,ă ă

nici costumul lui Lucky nu era în stare. Indicatoarele se duseser deja. Urmau comenă -zile. Sau conteinerele de oxigen lichid vor suferi stric ciuni la micile generatoare deă câmp.Lucky urca tot mai sus. Voia s ajung laă ă

singurul loc ferit. Deşi nu v zuse niciodată ă sacul de ap al monstrului, era de bun sim să ţ ă consideri c este ceva care se umfl , un tubă ă flexibil şi extensibil, care putea s inteasc înă ţ ă diverse direc ii. Dar monstrul nu putea sţ ă inteasc propria suprafa inferioar . înţ ă ţă ă

primul rând, şi-ar fi f cut r u lui însuşi. In ală ă doilea rând, for a apei expulzate nu ar fiţ

130

permis o curbur prea mare a tubului deă ejectare.Lucky trebuia s urce aproape de suprafa aă ţ

inferioar a animaluă lui, acolo unde arma cu ap a animalului nuă -l putea atinge; trebuia să fac asta înainte ca monstrul să ă-şi umple sacul cu ap pentru înc o lovitur .ă ă ăLucky îşi îndrept lumina în sus. Nuă -i pl ceaă

s-o fac , pentru c ştia instinctiv c lumina îlă ă ă va face o int uşoar . Dar mintea îi spuse cţ ă ă ă instinctul se înşeal . Sim ul c ruia monstrul îiă ţ ă datora atacul rapid nu era v zul.ăLa cincisprezece metri deasupra lui, lumina

se termina pe o suprafa aspr , cenuşie,ţă ă marcat de pliuri. Lucky nu se obosi să ă-şi opreasc ascensiunea. Pielea monstrului eraă cauciucat , iar costumul lui era dur. Chiar înă timp ce gândea acestea, s-a lovit de suprafa aţ aceea de animal extraterestru.Lucky respir uşurat, în înghi ituri mari, clipeă ţ

lungi, lipit de monstru. Se sim ea oarecum înţ siguran , pentru prima oar de la p rţă ă ă ăsirea navei. Dar relaxarea nu a durat mult. Creatura (sau, mai degrab , micii maeştri ai min ii careă ţ o controlau) putea să-şi îndrepte atacurile asupra altei inte, anume nava. Nu trebuia sţ ă permit acest lucru.ăLucky îşi plimb lumina din deget înjur, cu ună

amestec de mirare şi de ame eal .ţ ă131

Din loc în loc, suprafa a inferioar aţ ă monstrului era pres rat cu g uri largi cam deă ă ă doi metri, în care Lucky vedea, dup circula iaă ţ bulelor de gaz şi a particulelor solide, că circul ap . La intervale mai mari erauă ă cr p turi, care se deschideau ocazional înă ă fisuri lungi de trei metri, din care âşnea apţ ă spumegând .ăSe p rea c acesta este modul în care seă ă

hr neşte monstrul. El îşi v rsa sucurileă ă digestive în por iunea de ocean pe care oţ acoperea cu mantia lui, apoi sugea apa, până la ultima pic tur , pentru a extrage nutrien iiă ă ţ con inu i, iar apoi elimina resturi, ap ,ţ ţ ă propriile excremente.Evident, nu putea sta prea mult deasupra

unei zone a oceanului, pentru c acumulareaă produselor reziduale i-ar fi f cut mediul delocă propice. Dac era dup el, probabil c nu ar fiă ă ă stat atât de mult aici, dar condus de broaştele-V...B nuitor, Lucky încet orice ac iune proprie şiă ă ţ

întoarse fasciculul de lumin spre un locă apropiat. într-o clip de groaz concentrat , îşiă ă ă d duse seama care este scopul acelor striuriă adânci pe care le remarcase în partea inferioar a monstrului. Unul dintre acestea seă forma chiar spre el şi începea s sug apă ă ă spre interior. Cele dou p r i ale striului seă ă ţ

132

frecau una de alta, iar ansamblul era în mod evident un mecanism de mestecare, cu care monstrul rupea şi sfâşia particulele de hrană prea mari ca s fie abordate direct de pori.ăLucky nu mai aştept . Nu putea riscaă

integritatea costumului în fa a formidabileiţ presiuni a muşchilor monstrului. Pere iiţ costumului puteau rezista, dar unele por iuniţ ale delicatului mecanism de deplasare se putea s nu reziste.ăZvâcni din umeri, ca s întoarc jeturileă ă

direct spre pielea monstrului, la viteză maxim .ăSc p , emi ând un sunet ascu it, apoi cotiă ă ţ ţ

înapoi.Nu mai atingea pielea, ci plutea în apropierea

ei, urmând direc ia împotriva gravita iei. Urca,ţ ţ îndep rtânduă -se de marginile monstrului, c tre centru.ăAjunse brusc la un punct în care suprafa aţ

inferioar a creaturii se sfârşea cu un pereteă vertical, o piele extins în jos cât b teaă ă lumina. Peretele frem ta şi era evident c eă ă dintr-un esut mult mai sub ire.ţ ţEra sifonul creaturii.Lucky era sigur c peste asta a nimerit: oă

cavern gigantic , lat de sute de metri, înă ă ă care se n ştea acea furie a apei pe care oă încercase. Prudent, Lucky îi d du ocol. Era,ă

133

far îndoial , cel mai sigur loc în care se puteaă ă g si, exact la baza sifonului. Dar chiar şi aşaă îşi alegea cu mare grij drumul.ăDar ştia c altceva îl intereseaz şi p r siă ă ă ă

sifonul monstrului. Se deplas în direc ia înă ţ care pielea monstrului se întindea şi mai mult, pân când ajunse la vârful cupolei.ăLa început, Lucky era conştient doar de un

bubuit foarte grav, atât de grav, c aproapeă nu putea fi auzit, intrând în categoria infra- sunetelor. Dar de fapt încerca s distingă ă aceast vibra ie grav de orice alt sunet. Aă ţ ă urm rit umflareaă -dezumflarea pielii monstrului. Aceasta chiar avea fluxuri şi refluxuri. Era o mas uriaş , care atârna zeceă ă metri în jos, lat probabil cât era şi sifonulă f pturii.ăNu putea fi altceva decât centrul

organismului, inima, sau orice ar fi îndeplinit rolul de inim . Acea inim trebuia s bat cu oă ă ă ă energie imens , iar Lucky ame i numaiă ţ încercând să-şi imagineze fenomenul. Acele b t i de inim durau fiecare câte cinci minute,ă ă ă timp în care mii de metri cubi de sânge (sau orice o fi folosit creatura) erau trimişi în forţă prin vase de sânge suficient de largi cât să poat naviga prin ele Hilda. Acel puls trebuiaă s fie suficient ca s trimit sângele laă ă ă dep rtare de un kilometru şi să ă-l mai şi aducă

134

înapoi.Formidabil mecanism trebuie s fie, gândiă

Lucky. Ah, de-ar fi putut s captureze ună asemenea specimen şi să-i studieze fiziologia!Undeva în umfl tura aceea ar fi trebuit s seă ă

afle şi creierul monstrului. Creier? Poate ceea ce trecea drept creier nu era mai mult decât o mic aglomerare de celule nervoase, f r deă ă ă care monstrul putea tr i probabil bineă -mersi.Poate! Dar nu putea tr i f r inim . Inimaă ă ă ă

tocmai terminase o b taie. Umfl tura centrală ă ă se contractase pân ce nu mai r m seseă ă ă practic nimic din ea. Acum inima se relaxa, pentru o alt b taie, care urma s înceapă ă ă ă peste vreo cinci minute, probabil, iar organul se umfla şi se dilata, în timp ce sângele îl inunda.Lucky îşi ridic arma şi se coborî, cu luminaă

de la deget fixat pe acea inim gigantic .ă ă ă Probabil c era o idee bun s nu stea preaă ă ă aproape. Pe de alt parte, nu prea avea voieă nici s rateze.ăO clip , fu n p dit de regrete. Din punct deă ă ă

vedere ştiin ific, era aproape o crim s omoriţ ă ă o asemenea magnific crea ie a naturii.ă ţOare s fi fost propriile lui gânduri, sauă

gânduri impuse de broaştele-V de la suprafa aţ oceanului?Nu-şi mai permitea s întârzie. Strânseă

135

mânerul armei. Firele ieşir în vitez . V zuă ă ă cum fac contact, iar apoi Lucky fu orbit de fulgerul în care aproape întregul perete al inimii monstrului era ars.Apa a fiert multe minute de zvârcolelile mor iiţ

animalului-munte. Prins în vâltoare şi târât în toate direc iile, Lucky era neputincios.ţA încercat s trimit apeluri c tre Hilda, dară ă ă

r spunsul a constat în icnete nearticulate.ă F r doar şi poate c şi nava era zdrav nă ă ă ă zdruncinat .ăDar moartea, când e s vin , trebuie să ă ă

ajung pân în cea mai îndep rtat celul aă ă ă ă ă organismului, fie el de dou sute de milioaneă de tone. în cele din urm , liniştea acoperiă toat apa din jur.ăZdruncinat, aproape mort, Lucky se deplasă

încet-încet, cu pruden , spre fundulţă oceanului.Chem iar pe Hilda.ă- A murit, a spus el. Trimite iţ -mi un impuls

direc ional, ca s pot ajunge la voi. - Lucky îlţ ă l s pe Bigman să ă ă-i scoat costumul submarină şi reuşi s scoat un zâmbet, v zând fa aă ă ă ţ îngrijorat a micului mar ian.ă ţ- Lucky, nu credeam s te mai v d vreodat ,ă ă ă

spuse Bigman, înghitindu-şi cu zgomot un nod.- Dac ai de gând s plângi, spuse Lucky,ă ă

136

întoarce- i capul în alt parte. Nu am ieşit înţ ă ocean ca s m ud tocmai aici. Cum st m cuă ă ă generatoarele principale?- O s mearg brici, vorbi şi Evans; Dar avemă ă

nevoie de timp. Lovitura a reuşit s rup unaă ă din suduri, de la cap t.ă- Ei bine, spuse Lucky, va trebui s ne facemă

treaba în condi iţ ile date..Se aşez , cu un suspin amar.ă- Lucrurile nu au mers cum am vrut eu.- În ce privin ? întreb Evansţă ă- Inten ia mea era sţ ă-l ciupesc pu in şi sţ -o ia

la s n toasa. N-a mers, aşa c a trebuit să ă ă ă-l omor. Rezultatul este c monstrul mort să -a aşezat în jurul Hildei, înfaşurând-o ca un cort far be e.ă ţ

137

SPRE SUPRAFA ?ŢĂ

- Vrei s spui c suntem prinşi intră ă -o capcan ?ăBigman era îngrozit.- Po i sţ -o iei şi aşa, spuse Lucky, calm. Dar

po i s spui şi c suntem în siguran , dacţ ă ă ţă ă vrei s priveşti din acest punct de vedere. înă mod cert, suntem aici mai în siguran decâtţă oriunde pe Venus. Nimeni nu ne poate face, la modul propriu, nimic, cât vreme suntem cuă un munte de came moart deasupra noastr .ă ă Iar dup ce repar m generaă ă toarele, o să for m ieşirea. Bigman, la generatoare. Evans,ţă hai s d m pe gât nişte cafea şi s punemă ă ă lumea la cale. Cred c este ultima noastră ă şans de a avea o discu ie liniştit .ă ţ ăLui Lucky îi pica foarte bine momentul de

respiro, când nu avea nimic de f cut; doar să ă vorbeasc şi s se gândeasc .ă ă ăDar Evans era foarte îngrijorat. Ochii lui

albaştri ca de por elan aveau cearc ne pe laţ ă col uri.ţ- Îmi pari cam îngrijorat, spuse Lucky.- Chiar sunt îngrijorat. Pe Spa iu!... Ce maiţ

138

putem face?- M-am gândit la asta. Mie mi se pare c totă

ce putem face este s transmitem informa iaă ţ despre broaştele-V cuiva care nu se afl subă controlul lor mental.- Şi cine crezi c ar fi persoana?ă- Nu cineva de pe Venus, asta e sigur.Evans se zgâi la prietenul lui.- Vrei să-mi spui c toat lumea de pe Venusă ă

este controlat de ele?ă- Nu, dar oricine ar putea fi. La urma urmei,

exist mai multe moduri în care acesteă creaturi pot manipula mintea unui om.Lucky îşi l s un bra pe sp tarul scaunuluiă ă ţ ă

rotativ şi puse picioarele pe pupitru, unul peste altul.- În primul rând, mintea unui om poate fi

controlat total doar pentru un interval scurtă de timp. Vorbesc de controlul total. în acest interval de timp, persoana respectiv poate fiă constrâns s fac lucruri contrare proprieiă ă ă naturi, lucruri care s pun în pericol via a luiă ă ţ sau a celor din jur: de pild , pilotul navetei, laă venirea mea şi a lui Bigman pe Venus.Evans spuse cu am r ciune:ă ă- Afl c nu aceste probleme m ardeau peă ă ă

mine.- Ştiu. Morriss nu şi-a dat seama. El era sigur

c nu eşti controă lat, prin simplul fapt c nuă 139

prezentai semne de amnezie. Dar exist un ală doilea tip de control, iar de acesta tu ai avut parte. E mai pu in intens, astfel încâtţ persoana îşi p streaz memoria. Fiind maiă ă pu in intens, controlul nu poate determina oţ persoan s fac lucruri împotriva proprieiă ă ă naturi. De pild , nu po i fi for at s te sinucizi.ă ţ ţ ă în schimb, puterea aceasta ac ioneaz peţ ă perioade mai lungi de timp - zile, nu ore. Broaştele-V câştig în timp ceea ce pierd înă intensitate. Ei bine, eu zic c exist şi un ală ă treilea tip de control.- În ce ar consta el?- E un control mai pu in intens decât cel de alţ

doilea tip. Un control atât de fin, încât victima nici nu-şi d seama de el, dar destul deă puternic pentru ca mintea victimei s fieă stoars de informa ii. De pild , cazul luiă ţ ă Lyman Tumer.- Inginerul-şef din Aphrodite?- Chiar el. El este cazul pe care vreau să-l

analizez. în elegi de ce? S nu uit m c ieri aţ ă ă ă fost în ecluz un om cu mâna pe o pârghie,ă care a pus în pericol întregul oraş, un om foarte bine protejat, înconjurat cu alarme, de care nimeni nu s-a putut apropia pân ceă Bigman a for at trecerea prin sistemul deţ ventila ie. Nu e ciudat?ţ- Nu. Ce vezi ciudat aici?

140

- Omul era angajat acolo doar de câteva luni. Nici m car nu era un inginer autentic. Muncaă lui era mai degrab de con opist, de om deă ţ birou. De unde s fi c p tat informa iileă ă ă ţ pentru a se proteja atât de bine? De unde să cunoasc el atât de complet sistemulă energetic şi cel mecanic al ecluzei?Evans strânse din buze şi şuier mut.ă- Da, aici ai dreptate.- Da, dar pe umer.nu lŢ -a izbit detaliul. Am

vorbit cu el despre problema asta, înainte să urc m la bordul Hildei.ăAm nuntul nu iă -aspus prea multe. Nu i-am

spus, evident, ce urm resc. El însuşi miă -a vorbit despre lipsa de experien a omului,ţă dar contradic ia nu lţ -a izbit. Ei bine, de unde putea c p ta omul toat informa ia necesar ?ă ă ă ţ ă De la cine altul decât de la inginerul-şef? Cine cunoştea lucrurile mai bine decât el?- Corect, foarte corect.- Ei bine, s presupunem c Tumer era subă ă

un control foarte blând. Informa ia eraţ ob inut din creierul lui, iar el putea fi foarteţ ă uşor calmat, f r a vedea nimic anormal.ă ă în elegi ce vreau s zic? Apoi mai e şiţ ă Morriss...- Morriss? Şi el?Evans era şocat.- Foarte posibil. El e convins c de vin suntă ă

141

siriusienii, care vor musai secretele drojdiilor. Nu poate s cread c e cu totul altceva. Esteă ă ă oare o greşeal fireasc , sau i să ă -a sugerat subtil b nuiala? Era foarte dispus s teă ă suspecteze, Lou, poate prea dispus. Un consilier nu ar trebui s fie atât de pornit să ă suspecteze un alt consilier.- Pe Spa iu! Atunci, cine se afl în siguran ,ţ ă ţă

Lucky?Lucky privea int la ceaşca lui de cafea.ţ ă- Pe Venus, nimeni nu e în siguran . Astaţă

cred. Trebuie s trimiă tem istorisirea noastră altcuiva.- Şi cum o trimitem?- Asta e problema noastr . Cum o trimitem?ăLucky Starr se gândea de o vreme la asta.- Nu putem pleca, fizic vorbind. Hilda e

proiectat doar pentru naviga ia oceanic . Nuă ţ ă poate naviga în aer, iar de spa iu nici pomeţ -neal . Iar dac mergem în oraş, ca s g simă ă ă ă ceva mai bun, s-ar putea s nu mai plec mă ă niciodat .ă- Cred c ai dreptate, spuse Lucky. Dar nuă

trebuie s p r sim Venus pentru asta. Ceaă ă ă care trebuie s plece este informa ia pe care oă ţ avem.- Dac te gândeşti la radioul navei, s ştii că ă ă

nici el nu merge. Aparatul navei este strict pentru comunica ii venusiene. Nu areţ

142

component subeteric , deci nu poate bateă ă pân la P mânt. De fapt, nici un semnal radioă ă nu va r zbate pân dincolo de suprafa aă ă ţ oceanului. Undele purt toare sunt alese astfelă încât s se reflecte de suprafa a oceanului,ă ţ pentru a bate la distan e mari. în plus, chiarţ dac am putea transmite mai departe, nu vomă ajunge la P mânt.ă- Nu v d de ce ar trebui, spuse Lucky. întreă

P mânt şi noi mai exist ceva care seă ă potriveşte cu ce ne trebuie.O clip , Evans se ar t buim cit. Apoiă ă ă ă

în elese:ţ- Te referi la sta iile spa iale?ţ ţ- Evident. în jurul lui Venus orbiteaz două ă

sta ii spa iale. P mântul poate fi la o distanţ ţ ă ţă între cincizeci şi optzeci de milioane de kilometri, dar sta iile trec la circa trei mii deţ kilometri de punctul sta. Iar în sta iileă ţ spa iale nu prea pot exista broaşte-V. Suntţ sigur de asta. Morriss spune c nu le placeă oxigenul în stare liber . Iar în spa iul acelaă ţ atât de restrâns nimeni nu e nebun s creezeă camere speciale cu bioxid de carbon, doar ca s aib broaşte-V. Sta iile fac economie deă ă ţ spa iu la sânge. Dac trimitem un mesaj c treţ ă ă sta ii, pentru a fi retransţ mis la sediul de pe P mânt, am reuşit.ă- Formidabil, Lucky, spuse Evans, radios. Asta

143

e calea. Puterile lor mentale nu pot s bat laă ă trei mii de kilometri, pân la...ăDar fa a îi c zu imediat.ţ ă- Nu, n-o s mearg , pentru c radioul oricumă ă ă

nu bate dincolo de suprafa a oceanului.ţ- Poate nu de aici. Dar dac urc m laă ă

suprafa şi transmitem direct prin atmosfer ?ţă ă- La suprafa ?ţă- Ce zici?- Dar sunt acolo. Broaştele-V sunt la

suprafa .ţă- Ştiu asta.- Vom fi sub controlul lor.- Oare? se îndoi Lucky cu voce tare. Până

acum nu au avut a face cu nimeni care s ştieă de ele, care s se aştepte la atacul lor şi careă să-şi preg teasc mintea s reziste. Cele maiă ă ă multe dintre victime nu b nuiau absolut nimic.ă în cazul t u, chiar leă -ai invitat în mintea ta, ca s folosesc exprimarea ta. Eu nu suntă nepreg tit şi în nici un caz nu le voi faceă asemenea invita ii.ţ- Nu ai cum, ascultă-m pe mine. Nu ştii cumă

e.- Po i sţ ă-mi sugerezi o alternativ ?ăÎnainte ca Evans s poat r spunde, în cabină ă ă ă

intr Bigman, care îşi întindea mânecileă suflecate.- Totul e în regul , spuse el. Garantez pentruă

144

generatoare.Lucky înclin din cap şi se duse la comenzi.ă

Evans a r mas în scaunul lui, cu ochii plini deă norii nesiguran ei.ţMotoarele torceau din nou, un tors bogat şi

dulce. Sunetul înfundat era pentru ei ca un cântec. Sim eau sub picioare acea senza ie deţ ţ suspendare şi de mişcare pe care nu o ai niciodat în navele spa iale.ă ţHilda se deplasa prin apa închis de corpulă

pr buşit al monstruă lui, prinzând vitez .ă- Cât loc avem? se auzi vocea neliniştit a luiă

Bigman.- Ceva mai pu in de un kilometru, r spunseţ ă

Lucky.- Dar dac nu reuşim? Dac ne lovim deă ă

pielea monstrului şi ricoş m ca o secureă într-un lemn de esen tare?ţă- D m înapoi şi încerc m din nou, veniă ă

r spunsul calm al lui Lucky.ăSe l s liniştea, iar apoi Evans spuse cu voceă ă

joas :ă- închişi aici, sub un „petic”, suntem ca

într-un refugiu.Murmura, mai mult pentru sine.- Într-un ce? întreb Lucky.ă- Într-un refugiu, spuse Evans, înc peă

gânduri. Construc ii venusiene. Mici cupole deţ transit sub fundul oceanului, cum ar fiă

145

pivni ele de furtun sau ad posturileţ ă ă împotriva bombardamentelor de pe P mânt.ă Acestea ar trebui s asigure protec iaă ţ împotriva apei, în cazul c va fi str punsă ă ă cupola principal , s spunem, de un cutremură ă venusian. Nu ştiu dac a fost vreodat folosită ă vreunul dintre aceste refugii, dar cele mai bune blocuri se spune c au aşa ceva, pentruă cazurile de necesitate.Lucky îl asculta cu aten ie, f r îns aţ ă ă ă -i spune

nimic. Zgomotul motoarelor c p t un timbruă ă ă ascu it.ţ- ine iŢ ţ -v bine! spuse Lucky.ăHilda tremura din toate încheieturile, iar

decelerarea brusc , aproape irezistibil , îlă ă for pe Lucky s se in de panoul deţă ă ţ ă comand . Mâinile lui Bigman şi Evans seă f cur albe la încheieturile degetelor, dină ă cauza efortului de a se ine de barele deţ siguran cu toat puterea disponibil .ţă ă ăVasul încetinea, dar f r a se opri. Cuă ă

motoarele turate la maxim şi generatoarele gemând aproape omeneşte, stârnind simpatia lui Lucky, Hilda îşi deschidea drum prin esuturile monstrului, prin came, muşchi,ţ

tendoane, prin vase de sânge goale şi nervi inutili, care mai degrab sem nau a cabluri deă ă înalt tensiune, groase de un metru. Lucky,ă strângând din din i şi întunecat la fa , ineaţ ţă ţ

146

drumul cât mai drept prin materia care opunea rezisten .ţăLungi minute au trecut. într-o triumf toare şiă

lung vibra ie final a motorului, erau dincolo,ă ţ ă trecuser de monstru şi se aflau din nou înă marea liber .ăHilda se ridica încet şi lin prin apa întunecat ,ă

saturat cu bioxid de carbon, a oceanuluiă venusian. Cei trei p strau o linişte deă mormânt, parc amplificat de ideea că ă ă atacau îns şi fort rea a formelor ostile deă ă ţ via de pe Venus. Evans nu mai scosese unţă cuvânt de la l sarea în urm a „peticului”.ă ă Lucky blocase toate comenzile şi acum st teaă pe scaunul lui rotativ şi b tea darabana peă genunchi. Pân şi Bigman, altfel un omă nest pânit, se izolase în t cere la babord,ă ă privind prin hubloul cu câmp larg de vedere.Dintr-o dat , Bigman rupse t cerea:ă ă- Lucky, ia uită-te acolo!Lucky veni cu paşi mari lâng Bigman. Seă

uitar împreun în t cere. Peste jum tate dină ă ă ă câmpul de vizibilitate era acoperit de lumina stelar a creaturilor fosforescente, mici şiă mari, dar toate având aceeaşi direc ie: unţ perete uriaş care sclipea în culori schimb toare.ă- Crezi c la e peticul, Lucky? întrebă ă ă

Bigman. Nu str lucea atât de tare când eramă 147

acolo, jos; şi, oricum, nu ar avea de ce s scliă -peasc , de vreme ce e mort, nu?ăLucky se gândi o clip :ă- Într-un fel, e chiar peticul, Bigman. Cred că

întregul ocean se adun ca s se osp teze.ă ă ăBigman se uit din nou şi sim i s i se faceă ţ ă

r u. Evident! Acolo erau sute de milioane deă tone de came, numai bune de consumat, iar lumina pe care o vedeau nu putea fi decât a micilor creaturi ale întunericului, care se hr neau din monstrul mort.ăCreaturile treceau prin dreptul babordului ca

nişte s ge i, mergând toate în aceeaşiă ţ direc ie. Se deplasau exact în direc ia din careţ ţ venea Hilda, spre cadavrul cât un munte l sată de ei în urm .ăCei mai mul i erau peştiiţ -s geat de toateă ă

m rimile. Fiecare avea deă -a lungul coloanei vertebrale o linie alb , fosforescent (de fapt,ă ă nu aveau coloan vertebral , ci doar un fel deă ă b , f r articula ii, dintrăţ ă ă ţ -o substanţă cornoas ). La un cap t al acestei linii albe seă ă afla un V galben palid, care indica locul capului. Lui Bigman chiar i se p rea c peă ă lâng nav trece un flux nesfârşit de s ge iă ă ă ţ animate, dar în imagina ie vedea şi f lcileţ ă acestora, cu din i ca acele, cu guri ca nişteţ peşteri f r fund.ă ă- Galaxie mare! spuse Lucky.

148

- Nisipuri mar iene! murmur şi Bigman.ţ ă Oceanul o s se goleasc de tot. Toateă ă vie uitoarele din el se adun întrţ ă -un singur loc!Lucky f cu un calcul rapid:ă- La viteza asta de adunare, peştii-s geată ă

vor termina monstrul în dou sprezece ore.ăDin spate se auzi vocea lui Evans:- Lucky, vreau să- i vorbesc.ţLucky se întoarse spre el:- Sigur. Care e problema, Lou?- Când ai propus prima oar s mergem laă ă

suprafa , mţă -ai întrebat dac pot veni cu oă alternativ .ă- Îmi amintesc. Dar nu mi-ai r spuns.ă- Pot să- i spun acum. De fapt, nuţ - i r spundţ ă

decât c trebuie s ne întoarcem în oraş.ă ă- Ce idee iţ -a venit? se auzi vocea lui Bigman.Lucky nu mai avea nevoie s pun întrebareaă ă

cu glas tare. Cu n rile dilatate, urla în sineaă lui, furios c şiă -a permis s piard atâteaă ă minute pre ioase privind prin hublou, în loc sţ ă se concentreze asupra problemelor grave şi foarte urgente pe care le aveau.Asta pentru c în pumnul strâns al lui Evansă

se afla blasterul lui Lucky, iar în ochii îngusta iţ ai lui Evans se citea o hot râre de nestră ă-mutat.- Ne întoarcem în oraş, repet Evans.ă

149

150

ÎN ORAŞ?

- Care este problema, Lou? întreb Lucky.ăEvans f cu un gest ner bd tor cu blasterul. „ă ă ă- D motoarele înapoi, porneşte spre fund şiă

întoarce nava spre oraş. Nu tu, Lucky. îl laşi pe Bigman s fac toate astea. Apoi te duci lângă ă ă el, ca s pot s v v d şi pe voi doi, şiă ă ă ă comenzile.Bigman avea mâinile pe jum tate ridicate şiă

ochii întorşi deja spre Lucky. Lucky r m seseă ă cu mâinile lipite de corp.Ce-ar fi să-mi spui ce te roade, Evans, spuse

el.- Pe mine, nimic. Problema e ce te roade pe

tine. Ai ieşit s omori monstrul, apoi teă -ai întors şi imedia ai început s vorbeşti despreţ ă ridicarea Ia suprafa : De ce?ţă- iŢ -am explicai motivele.- Nu cred în motivele tale. Ştii c dac neă ă

ridic m la suprafa broaştele-V ne vor luaă ţă min ile în st pânire. Eu am ceva experien cuţ ă ţă ele şi ştiu prin urmare c broaştele-V iă ţ -au preluat mintea. ie.Ţ- Poftim? s ri Bigman. Ascult , şefule, aiă ă

151

înnebunit?- Ştiu precis ce fac, spuse Evans, privindu-l pe

Lucky cu pruden . Dac judeci lucrurile laţă ă rece, Bigman, î i vei da seama c Lucky esteţ ă sub influen a broaştelor-V. Nu uita c e şiţ ă prietenul meu. îl cunosc de mai mult vremeă decât tine, Bigman, şi m doare c trebuie să ă ă fac asta, dar nu am încotro. Trebuie.Bigman se uita la amândoi, foarte îndoit.

întreb , cu voce joas :ă ă- Lucky, chiar te controleaz broaştele alea?ă- Nu, r spunse Lucky.ă- Ce te aşteptai să- i r spund ? Întreb furiosţ ă ă ă

Evans. Este evident că-l controleaz . Ca să ă omoare monstrul, a trebuit s urce până ă aproape de suprafa , undeţă -l aşteptau hroaştele-V, care erau destul de aproape pentru a-l înh a. L-au l sat s omoareăţ ă ă monstrul. De ce nu? Au fost foarte bucuroase s renun e la controlul monstrului şiă ţ -s -l preiaă pe Lucky. Iar Lucky se întoarce şi ne bâiguie c trebuie s urc m la suprafa , unde vom fiă ă ă ţă printre broaşte. Singurii oameni care cunosc adev rul vor fi neajutora i.ă ţ- Lucky?Glasul lui Bigman tremura.- Greşeşti, Lou, spuse calm Lucky Starr. Ceea

ce faci acum este rezultatul captivit ii taleăţ mentale. Ai mai fost sub control mental, iar

152

broaştele-V î i cunosc mintea. Pot intra înţ mintea ta dup voie. Faci acum exact ceea ceă i sţ -a impus s faci.ăStrânsoarea lui Evans în jurul mânerului

blasterului spori.- Îmi pare r u, Lucky, dar nu ine. Neă ţ

întoarcem în oraş.- Lou, dac nu eşti sub control, r spunseă ă

Lucky, dac ai mintea liber - atunci vei folosiă ă blasterul în cazul în care voi încerca s te ducă cu for a la suprafa . Corect?ţ ţăEvans nu r spunse nimic.ăLucky continu :ă- Vei fi obligat s-o faci. Va fi de datoria ta,

datoria fa de Consiliu, fa de omenire. Peţă ţă de alt parte, dac te afli sub control mental,ă ă po i fi for at s m amenin i, pentru a încercaţ ţ ă ă ţ s m determini s schimb cursul navei. Dară ă ă m îndoiesc c vei putea fi for at s m omori.ă ă ţ ă ă Omorârea unui prieten şi a unui coleg din Consiliu este cu totul împotriva stilului t u deă gândire. Aşa c te rog să ă-mi dai blasterul.Lucky avans spre prietenul lui, cu mânaă

întins .ăBigman se uita la ei îngrozit.Evans se retrase şi spuse r guşit:ă- Te avertizez, Lucky, am s trag!ăBigman, terorizat, strig :ă- Lucky, opreşte-te!

153

Dar Lucky deja se oprise şi se întorcea la locul lui, încet, foarte încet.Evans avea ochii ca de mort. St tea în fa aă ţ

colegilor, o statuie împietrit , cu degetul fermă pe tr gaci. Spuse cu voce de ghea :ă ţă- Ne întoarcem în oraş.- Schimb cursul spre oraş, îi spuse şi Luckyă

unui Bigman cu priviri întreb toare.ăBigman se îndrept rapid spre comenzi,ă

murmurând:- Deci chiar e sub control...- Da. Mi-e team c asta să ă -a întâmplat. Au

trecut pe controlul maxim, ca s se asigure că ă va trage. Nu am nici o îndoial c e capabil să ă ă trag în noi. Acum este în stare de amnezie.ă Nu-şi va aminti niciodat scena asta.ă- Ne poate auzi?Bigman îşi amintea de pilo ii navetei cu careţ

ajunseser ei pe Venus şi de aparenta lor lipsă ă de reac ie la lumea din jurul lor.ţ- Nu cred, r spunse Lucky, dar este atent laă

instrumente şi dac deviem de la cursul c treă ă oraş o s trag . Ai grij s nu greşeşti direc ia.ă ă ă ă ţ- Apoi ce facem?Evans vorbi, cu buzele lipite, reci şi palide:- Înapoi în oraş. Imediat!Nemişcat, cu ochii fixa i pe eava blasteruluiţ ţ

din mâna prietenului lui, Lucky îi spuse ceva lui Bigman, încet şi rapid.

154

Bigman încuviin , cu cea mai imperceptibilţă ă aplecare de cap din câte era capabil.Hilda se întorcea pe drumul pe care venise,

înapoi în oraş.Lou Evans, consilier, st tea lipit de perete,ă eap n, cu fa a palid , ochii lipsi i de milţ ă ţ ă ţ ă

mişcându-se de la comenzi la Lucky şi Bigman. Trupul, paralizat, supus voin ei celorţ care-i controlau mintea, nu sim ea nici m carţ ă nevoia de a schimba blasterul dintr-o mân înă alta.Lucky îşi ciuli urechile, ca s aud sunetulă ă

grav al farului din Aphrodite, dup care Hildaă îşi g sea direc ia. Fasciculul era emis în toateă ţ direc iile din cel mai înalt punct al cupoleiţ oraşului Aphrodite. Faptul c nu au greşită drumul spre oraş era limpede, de parc ar fiă fost la dou zeci de metri de cupol .ă ăLucky putea s spun cu exactitate, doar dină ă

frecven a sunetului auzit, c nu se deplasauţ ă direct spre oraş, ci cu o foarte uşoar devia ie.ă ţ Diferen a de frecven era atât de mic , încâtţ ţă ă nici nu era evident , dac nu o c utai şi nuă ă ă aveai o ureche absolut . Dar pentru urechileă controlate de al ii ale lui Evans, diferen aţ ţ trebuia s treac neobservat . Cel pu in, aşaă ă ă ţ spera Lucky, din tot ^ufletul.Lucky încerca s urm reasca privirea goal aă ă ă

lui Evans, cât vreă me acesta se uita la 155

instrumente. Era sigur c ochii lui Evansă z bovesc asupra indicatorului de adâncime.ă Era un cadran mare, un simplu cadran rotund, care indica presiunea apei. De la distan a laţ care se afla, Evans putea s spun dac Hildaă ă ă se îndreapt sau nu spre suprafa .ă ţăLucky era sigur c dac acul indica tendin aă ă ţ

care nu trebuia, Evans ar fi tras f r s ezite oă ă ă clip .ă

Oricât de pu in ar fi încercat s se gândeascţ ă ă la o solu ie a proţ blemei, ca s nu permită ă broaştelor-V să-i intercepteze ideile, nu putea s nuă -şi pun întrebarea de ce Evans nuă tr sese din capul locului. Oricum era înă inten ia broaştelor-V sţ ă-i omoare, era clar din atacul monstrului. De ce erau mâna i înapoi,ţ spre Aphrodite?Sau Evans urma să-i împuşte îndat ceă

broaştele-V vor reuşi s treac peste ultimulă ă scrupul al min ii lui captive?ţPurt toarea schimbase din nou frecven a,ă ţ

aproape imperceptibil. Ochii lui Lucky se îndreptar din nou fulger tor în direc ia luiă ă ţ Evans. Oare îşi închipuia el, sau în privirea lui Evans se sim ea o sclipire, nu o emo ie, dar,ţ ţ oricum, o schimbare?O frac iune de secund mai târziu, eraţ ă

limpede c nu e doar închipuirea lui, pentru că ă 156

bicepsul lui Evans se contracta uşor, ridicând mâna cu blasterul.Avea s trag !ă ăChiar în timp ce gândul trecea prin mintea lui

Lucky, nava s-a ciocnit de ceva. Evans, prins pe picior greşit, s-a r sturnat pe spate.ă Blasterul i-a lunecat printre degetele r sfirate.ăLucky a ac ionat instantaneu. Acelaşi şocţ

care l-a dat înapoi pe Evans l-a aruncat şi pe el în fa . A profitat de şoc şi sţă -a aruncat asupra oponentului, prinzându-i încheieturile într-o strânsoare de o el.ţDar Evans era orice, numai un pigmeu nu. S-

a luptat cu acea furie nep mântean careă ă -i fusese impus . Şiă -a strâns picioarele în jurul lui Lucky şi a început să-l strâng . Nava încă ă s lta şi lă -a ajutat pe Evans s ajungă ă deasupra.Evans şi-a lansat un pumn c tre Lucky, dară

acesta a reuşit s pareze cu un um r. Şiă ă -a ridicat şi el genunchii şi l-a prins pe Evans în strânsoarea lor ca de cleşte, chiar sub şolduri.Fa a lui Evans era desfigurat de durere. S-aţ ă

r sucit, dar Lucky să -a întors şi el şi a ajuns iar deasupra. S-a ridicat, f r ca picioarele să ă ă sl beasc strânsoarea.ă ă- Nu ştiu dac m auzi, Lou..., reuşi s spună ă ă ă

Lucky.Evans nu-i d dea nici o aten ie. Cu ultimaă ţ

157

sfor are a corpului lui contorsionat, se arcuiţ şi-l arunc pe Lucky în aer, sc pând cuă ă aceast ocazie de strânsoare.ăLa atingerea podelei, Lucky s-a rostogolit,

ridicându-se cu uşurin în picioare. Darţă Evans, c zut pe spate, leşinase.ă- Bigman! spuse Lucky, respirând din greu şi

trecându-şi rapid mâna prin p r.ă- Iată-m , spuse micu ul, zâmbind şiă ţ

leg nând pe un deget blasterul. Eramă preg tit, pentru orice eventualitate, ştii...ă- Foarte bine, Bigman. Las blasterul şi aiă

grij de Lou. Fii atent la oase rupte. Apoiă leagă-l strâns.Lucky era din nou la comenzile Hildei. Cu o

infinit precau ie, o întoarse pe Hilda c treă ţ ă r m şi ele uriaşului cadavru al peticului abisală ă ţ pe care îl omorâse cu câteva ore mai înainte.Mica stratagem a lui Lucky reuşise. Speraseă

c broaştele-V, în preocup rile lor mentaliste,ă ă nu au idee despre adev ratele dimensiuniă fizice ale peticului abisal şi c lipsa deă experien în c l toriile submaţă ă ă rine le va împiedica să-şi dea seama de uşoara deviere de la curs efectuat de Bigman. întreagaă cacealma constase în cele spuse de Lucky lui Bigman când acesta urma s întoarc navaă ă spre oraş, sub amenin area Maşterului luiţ Evans.

158

„Curs coliziune petic”, spusese Lucky.Cursul Hildei era din nou schimbat. Iar botul

era îndreptat spre suprafa .ţăEvans, legat de scaunul lui, se uita la Lucky

cu o privire mai mult decât ruşinat .ă- Te rog s m ier i.ă ă ţ- Te în elegem, Lou. Nuţ - i mai face scrupuleţ

inutile, spuse Lucky abia şoptit. Dar nu te putem l sa liber, cel pu in o vreme, în elegi,ă ţ ţ nu?- Cum s nu? Lega iă ţ -m mai bine. Merit. Dar,ă

crede-m , Lucky, în cea mai mare parte niciă nu-mi amintesc cum a fost.- Prietene, cel mai bine ar fi s tragi un pui deă

somn, spuse Lucky, tr gânduă -i un pumn prietenesc în um r. O s te trezim cândă ă ajungem la suprafa , dac va fi nevoie.ţă ăApoi, câteva minute mai târziu, îi d deaă

indica ii cu voce joas lui Bigman.ţ ă- Bigman, adun toate blasterele din nav .ă ă

De fapt, orice arm . Caută ă-le în dulapuri, rastele, sertare, peste tot.- Ce vrei s faci cu ele?ă- Vreau s le arunc.ă- Poftim?- M-ai auzit bine. Sau tu, sau eu am putea

intra sub influen a broaştelor-V şi nu vreauţ nimic care s duc la repetarea celor întâmă ă -plate adineauri. Oricum, împotriva broaştelor-

159

V armele acestea de tip fizic sunt inutile.Unul dup altul, dou blastere, plus biciurileă ă

electrice de la fiecare costum submarin trecur în ejectorul de gunoaie. Deschidereaă acestuia se g sea întră -un perete şi sem naă teribil cu o uş de dulap. Valveleă unidirec ionale l sar armele s se îndrepteţ ă ă ă spre fundul oceanului.- Afl c m simt de parc aş fi dezbr cat,ă ă ă ă ă

murmur Bigman, privind int prin hubloul deă ţ ă la babord, parc încercând s mai vad o dată ă ă ă armele disp rute.ăDar n-a reuşit s vad decât luminaă ă

fosforescent fulger toare a unuiă ă peşte-s geat . Nimic altceva.ă ăIndicatorul de presiune a apei sc dea încet.ă

Plecaser de la adâncimea de 850 de metri,ă iar acum se aflau la mai pu in de 600.ţBigman continua s se uite pe hubloul de laă

babord.Lucky se uita la el.- Cau i ceva?ţ- M tot gândeam, spuse Bigman, c ar trebuiă ă

s se mai lumineze pe m sur ce ne apropiemă ă ă de suprafa .ţă- M îndoiesc, r spunse Lucky. P tura de algeă ă ă

acoper foarte strâns suprafa a oceanului.ă ţ Sc p m de întuneric doar dup ce am dep şită ă ă ă oglinda apei.

160

- Crezi c neă -am putea întâlni cu un trauler de cules alge, Lucky?- Sper c nu.ăSe aflau acum la 450 de metri.Bigman vorbea despre lumin în efortulă

vizibil de a-şi schimba cursul gândurilor.- Lucky, ia zi-mi tu, cum se face c în aerul deă

pe Venus e atâta bioxid de carbon? Doar sunt atâtea plante! Iar plantele scot oxigenul din bioxidul de carbon, nu?- Pe P mânt, aşa fac. Dar îmi amintesc c laă ă

cursul de xeno- botanic ni să -a spus c via aă ţ vegetal venusian are un truc propriu.ă ă Plantele terestre elibereaz oxigenul în aer;ă plantele venusiene îl stocheaz în esuturi,ă ţ sub forma unor compuşi boga i în oxigen.ţLucky vorbea absent, de parc el însuşi seă

ferea s nu cumva s intre în nişte gânduriă ă prea profunde.- De asta nici un animal venusian nu respir .ă

Ob in tot oxigenul necesar din hran .ţ ă- S vezi şi s nu crezi! spuse uluit Bigman.ă ă- Se pare c hrana lor e chiar prea bogat înă ă

oxigen, altfel nu ar fi atât de amatoare de hran s rac în oxigen, cum ar fi vaselinaă ă ă aceea cu care sunt hr nite broaştele-V. Asta eă teoria mea, cel pu in.ţSe aflau acum la doar 250 de metri de

suprafa .ţă161

- Apropo, s nu uit, miă -a pl cut cum aiă programat traiectoria. M refer la modul înă care ai lovit monstrul. Bravo, Bigman.- P i nă -a fost mare lucru, spuse Bigman,

roşind de pl cere la lauda lui Lucky.ăSe uit la cadranul de presiune. Acesta ar taă ă

o sut cincizeci de metri pân la suprafa .ă ă ţăSe l s t cerea.ă ă ăApoi începu s se aud deasupra lor oă ă

r p ial , o întrerupere brusc a ascensiunii loră ă ă ă line, netede, a torsului uniform al motoarelor, apoi o iluminare brusc a peisajului v zut prină ă hublou, ca şi o viziune apocaliptic a unui ceră complet înnorat şi a apei pline cât vedeai cu ochii de frunze şi tulpini. Apa era pres rat deă ă mici izbucniri verticale.- Plou , spuse Lucky. Miă -e team c va trebuiă ă

s st m linişti i şi s aştept m venireaă ă ţ ă ă broaştelor-V.- P i, iată ă-le, deja, spuse Bigman sec.La vedere, chiar lâng hublou, privind solemnă

în nava ieşit din întuneric, se aflau nişte ochiă negri, lichizi, privindu-i solemn, nişte picioare strânse şi nişte degete prinse de o tulpin deă iarb de mare, pentru stabilitate: o broasc -V!ă ă

162

ÎNTÂLNIREA MIN ILORŢ

Hilda ieşea destul de mult din ap şi eraă antrenat de valurile oceanului venusian.ă R p iala ploii puternice şi constante careă ă lovea coca vasului suna ca o tob , cu un ritmă aproape terestru. Lui Bigman, mar ian,ţ no iunea de ploaie şi aceea de ocean îi erauţ str ine, dar lui Lucky sunetul îi aminti imediată de acas .ă- Uită-te numai la broasca asta, Lucky, uită-te

la ea!- M uit, r spunse calm Lucky.ă ăBigman şterse sticla cu mâneca şi se trezi că

st cu nasul lipit de hublou, ca s vad maiă ă ă bine.Dintr-o dat se gândi c ar fi mai bine s nuă ă ă

se apropie atât de tare.Se retrase brusc, apoi duse deliberat

degetele mici ale mâinilor la col urile gurii şi leţ dep rt . Apoi execut o strâmb tur , cu limbaă ă ă ă ă scoas şi cu ochii privind cruciş, fluturând dină degete.Broasca-V se uita la el cu solemnitate. Nici un

muşchi nu i se clintise de la întâlnire. Pur şi

163

simplu st tea acolo şi se cl tina cu demnitateă ă în b taia valurilor. Nu p rea să ă ă-i pese, nici să fie conştient de apa care o mişca deă colo-colo.Bigman îşi strâmb şi mai tare fa a şi adresă ţ ă

un „A-a-a” creaturii.- Ce faci, Bigman? se auzi vocea puternic aă

lui Lucky, de peste um rul lui.ăBigman s ri ca ars, îşi lu mâinile de la gură ă ă

şi l s fa a să ă ţ ă-şi recapete aspectul de spiriduş ini ial. Spuse, zâmbind:ţ- Tocmai îi ar tam broaştei-V ce cred euă

despre ea.- Iar ea tocmai î i ar ta ce crede ea despreţ ă

tine!Lui Bigman i se opri inima în loc. Auzise o

dezaprobare clar în glasul lui Lucky. Corect:ă într-o asemenea stare de criz , întră -un aseme-nea pericol, lui Bigman îi ardea de strâmb turi. îl cuprinse ruşinea.ăÎncepu s vorbeasc cu glas tremurat:ă ă- Lucky, crede-m , nu ştiu ce mă -a apucat.- Ei, sau ele ştiu, spuse şuierat Lucky. Nu

te-ai prins? Broaştele-V î i simt cele mai slabeţ puncte. Oricum ar face-o, i se târ sc pân înţ ă ă minte şi odat ajunse acolo, nu mai ai cum să ă le faci s plece. De aceea, nu urma nici ună impuls pân ce teă -ai gândit foarte bine la el.- Da, Lucky, se auzi murmurul lui Bigman.

164

Acum ce urmeaz ?ăLucky se uit prin nav . Evans dormea şi seă ă

cl tina în somn, respirând cu dificultate. Ochiiă lui Lucky r maser pironi i asupra lui o vreme,ă ă ţ apoi se întoarser spre Bigman.ă- Lucky? se auzi vocea timid a lui Bigman.ă- Ce este?- P i nu ai de gând s chemi sta ia spa ial ?ă ă ţ ţ ăO clip , Lucky se uit buim cit la micul luiă ă ă

partener. Apoi cutele dintre ochi se netezir ,ă iar el şopti:- Mare Galaxie! Uitasem! Uitasem, Bigman.

Nici nu mi-a trecut prin cap c pentru asta amă venit aici.Bigman ar t cu un deget spre hubloul prină ă

care broasca-V se uita la ei cu ochi de bufni .ţă- Vrei s spui c asta...?ă ă- Care asta? Astea, poate. Spa iule mare,ţ

cred c sunt mii de broaşte-V aici!ăPe jum tate ruşinat, Bigman recunoscu înă

sinea lui c se bucur : se bucura c şi Lucky eă ă ă prins, ca şi el, în capcana creaturilor. Se sim ea eliberat de povara c sţ ă -ar putea sim iţ prea ataşat de el. La urma urmei, Lucky nu avea nici un drept...Bigman îşi opri cursul gândurilor, îngrozit.

începea s aib resenă ă timente fa de Lucky!ţă El! Nu, nu se putea. Deci era lucr tura lor.ăCu o s lb ticie invizibil în afar , îşi goliă ă ă ă

165

gr bit toate gândurile din minte şi seă concentr asupra lui Lucky, ale c rui degeteă ă erau acum pe transmi tor, lucrând la acordulţă foarte fin necesar pentru transmisiile spa iale.ţApoi capul lui Bigman tres ri amplu, la auzulă

brusc al unui sunet nou şi straniu.Era o voce f r intona ie, care spunea:ă ă ţ- Nu încerca a te atinge de maşina ta de

sunete la dep rtare. Noi nu dorim asta.ăBigman se r suci brusc. îi c zuse falca deă ă

mirare şi aşa i-a stat clipe lungi. Spuse:- Cine a spus asta? Unde e?- Ia-o mai moale, Bigman, spuse Lucky. A fost

în capul t u.ă- Broaştele-V? Nu se poate!- Galaxie mare! Cine altul?Iar Bigman se întoarse la activitatea lui

ini ial , aceea de a c sca ochii mari laţ ă ă broasca-V care se cl tina în ap .ă ăLa via a lui, Lucky mai sim ise o singur datţ ţ ă ă

atingerea unei min i str ine asupra gândurilorţ ă lui. Asta se întâmplase în ziua în care întâlnise fiin ele acelea imateriale, din energie pur ,ţ ă care locuiau în cavernele profunde din scoar aţ lui Marte. Dar acolo fusese din voin a luiţ proprie, iar intrarea în mintea lui fusese f ră ă chinuri, fusese chiar pl cut . îşi d duse şiă ă ă atunci seama de propria neputin şiţă neajutorare, dar în acelaşi timp se sim iseţ

166

eliberat de orice urm de team .ă ăDar acum se afla în fa a a ceva cu totulţ

diferit. Degetele mentale din interiorul craniului lui îşi for aser drumul, iar el leţ ă sim ea cu durere, cu scârb şi ur .ţ ă ăMâna lui Lucky c zuse inert de pe butoaneleă ă

transmi torului, iar el nu sim ea nici unţă ţ îndemn s o ridice la loc. Uitase din nou.ăVocea r sun înc o dat :ă ă ă ă- Vibreaz aerul cu gura ta.ă- Adic s vorbesc? întreb mirat Lucky. Nuă ă ă

po i auzi gândurile când nu vorbim?ţ- Le putem auzi doar slab şi incert. Este

foarte dificil, dac nu teă -am studiat mai înainte. Dac vorbeşti, gândurile tale sunt maiă precise şi le putem auzi.- Noi v auzim f r nici o problem , spuseă ă ă ă

Lucky.- Da. Noi putem trimite gânduri cu putere şi

exactitate. Voi nu pute i.ţ- Ai auzit tot ce am spus pân acum?ă- Da.- Ce doreşti de la mine?- Am detectat în mintea ta gânduri despre o

organiza ie alc tuţ ă it din cei ca tine, dincolo deă sfârşit, de cealalt parte a cerului. Tu îi spuiă Consiliu. Noi dorim s cunoaştem mai multeă despre aceasta.în sinea sa, Lucky sim ea o satisfac ieţ ţ

167

fulminant . C p tase r spuns la cel pu in oă ă ă ă ţ întrebare. Cât vreme el era singur, ună individ, inamicul se mul umise s încerce sţ ă ă-l omoare. Dar în ultimele ore inamicul descoperise c el a intrat prea adânc înă m runtaiele situa iei, iar acum inamicul eraă ţ îngrijorat.Oare ceilal i membri ai Consiliului înva totţ ţă

atât de repede în situa ii date? Oare care eraţ natura acestui Consiliu?Lucky în elegea perfect curiozitateaţ

inamicului, noua stare de pruden , dorin aţă ţ subit de a înv a mai multe lucruri de la el,ă ăţ înainte de a-l omorî. Nu e de mirare că inamicul se ferise să-l omoare, chiar şi atunci când blasterul lui Evans era îndreptat asupra unui Lucky neajutorat. Poate c ezitase preaă mult.Dar Lucky îşi îndep rt iute acest gând. Laă ă

urma urmei, s-ar putea chiar s nu fie în stareă s în eleag bine gândurile nespuse. Pe deă ţ ă alt parte, puteau şi s mint ...ă ă ăSpuse brusc:- Ce ave i împotriva celor ca mine?ţ- Nu putem vorbi ceea ce nu este aşa,

r spunse vocea plat , lipsit de emo ie.ă ă ă ţLucky strânse puternic din f lci, gândindă

febril. Oare să-i fi în eles ultimele gânduri,ţ cum c broaştele-V ar putea min i? Trebuia să ţ ă

168

fie prudent, foarte prudent.Vocea continu :ă- Noi nu gândim bine despre cei ca tine. Ei

sfârşesc via . Ei sunt mânc tori de carne.ţă ă Este r u s fii inteligent şi s m nânci came.ă ă ă ă Dac m nânci came, trebuie s sfârşeşti viaă ă ă ţă care tr ieşte, iar un mânc tor de cameă ă inteligent face mai mult r u decât unul f ră ă ă minte, pentru c el poate gândi mai multe c iă ă de a sfârşi via a. Voi ave i tuburi mici care potţ ţ sfârşi via a la mai multe fiin e dintrţ ţ -o dat .ă- Dar nu omorâm broaşte-V, nu v omorâmă

pe voi.- Ne-a i omorî, dac vţ ă -am l sa. Voi v omorâ iă ă ţ

unii pe al ii, în grupuri mici sau grupuri mari.ţLucky evit s comenteze ultima remarc .ă ă ă

Spuse doar:- Şi ce vre i de la cei ca mine?ţ- Sunte i tot mai mul i pe... Venus, spuseţ ţ

vocea. V r spândi i şi ocupa i loc.ă ă ţ ţ- Noi nu putem s lu m prea mult spa iu,ă ă ţ

ra ion Lucky. Nu putem construi oraşe decâtţ ă în apele pu in adânci. Adâncurile vor fiţ întotdeauna ale voastre, iar ele formează nou p r i din zece ale oceaă ă ţ nului. în plus, noi v putem ajuta pe voi. Dac voi ave i ştiin aă ă ţ ţ min ii, noi o avem pe cea a materiei. A i v zutţ ţ ă oraşele noastre şi maşinile de metal str lucitor care zboar prin ap şi aer spreă ă ă

169

lumi de partea cealalt a cerului. Cu putereaă noastr , gândi iă ţ -v cât de mult vă -am putea ajuta.- Noi nu avem nevoie de nimic. Noi tr im şiă

gândim. Noi nu ne temem şi noi nu urâm. Ce putem s ne dorim mai mult? Ce am puteaă face cu oraşele voastre, cu metalul şi cu navele voastre? Cum pot ele s ne fac via aă ă ţ mai bun ?ă- S în eleg c vre i s ne omorâ i pe to i?ă ţ ă ţ ă ţ ţ- Noi nu dorim s sfârşim via . Este destul caă ţă

noi s v st pânim min ile, ca s ştim c nuă ă ă ţ ă ă ve i face r u.ţ ăLucky avu o viziune fulger toare (a lui?ă

implantat ?) a unei specii autonome deă oameni venusieni, tr ind şi mişcânduă -se sub controlul b ştinaşilor dominan i, rupândă ţ treptat toate leg turile cu P mântul, cuă ă genera ii dup genera ii de sclavi tot maiţ ă ţ benevoli.Spuse, cu cuvinte de care nu era încredin atţ

pe de-a întregul:- Oamenii nu pot permite s fie controla iă ţ

mental.- Este singura cale, iar voi trebuie s neă

ajuta i.ţ- Nu v vom ajuta.ă- Nu ave i de ales. Trebuie s ne spui despreţ ă

acele p mânturi de dincolo de cer, despreă 170

organiza ia de oameni ca tine, despre ce vorţ face ei împotriva noastr şi cum s ne ap r mă ă ă ă de ei.- Nu ave i cum s m obliga i s fac asta.ţ ă ă ţ ă- Nu avem? întreb vocea. Gândeşteă -te,

atunci. Dac nu ne spui informa ia cerut deă ţ ă noi, î i vom cere s cobori înapoi în ocean înţ ă maşina ta de metal str lucitor şi s deschiziă ă maşina pentru ape.- Şi s mor? întreb ironic Lucky.ă ă- Va fi necesar s v termina i vie ile. Cuă ă ţ ţ

ştiin a voastr , nu ne permitem s v l s mţ ă ă ă ă ă s v amesteca i iar cu cei ca voi. Pute i vorbiă ă ţ ţ cu ei şi pute i s genera i represalii. Iarţ ă ţ aceasta nu ar fi bine.- Atunci nu am nimic de pierdut dac nu vă ă

spun nimic.- Ai mult de pierdut. Dac refuzi s ne daiă ă

ceea ce cerem, va trebui s intr m în minteaă ă ta cu for a. Iar aceasta nu este eficient. Seţ poate pierde mult din valoarea min ii. Pentru aţ diminua acest pericol, va trebui s analiz mă ă mintea ta bucat cu bucat , ceea ce va fiă ă neplăcut pentru tine. Ar fi mult mai bine pentru noi şi pentru tine dac ne vei ajuta dină propria voin .ţă- Nu.Şi Lucky cl tin hot rât din cap. Urm oă ă ă ă

pauz . Apoi vocea reveni:ă171

- Deşi cei ca tine sunt meni i sfârşitului deţ via , ei se tem de sfârşitul propriei vie i. Noiţă ţ te vom elibera de aceast fric , dac ne aju i.ă ă ă ţ Când vei coborî în ocean, pentru a termina via a ta, noi vom înl tura teama din mintea ta.ţ ă Dar dac alegi s nu ne aju i, vom for aă ă ţ ţ sfârşitul vie ii tale oricum, dar nu vom înl turaţ ă teama. O vom intensifica.- Nu, spuse Lucky, şi mai puternic.O alt pauz , mult mai lung . Apoi voceaă ă ă

spuse din nou:- Noi nu cerem ştiin a ta din team pentruţ ă

siguran a noastr , ci pentru a ne feri deţ ă m suri mult mai nepl cute. Dac r mânem cuă ă ă ă cunoştin e incerte despre cum s ne ferim deţ ă cei ca tine din cealalt parte a cerului, atunciă vom fi nevoi i s aducem sfârşitul vie ii pentruţ ă ţ to i cei ca tine din lumea noastr . Vom l saţ ă ă oceanul s intre în oraşele lor, aşa cumă aproape am f cut cu unul dintre ele. Via a seă ţ va sfârşi pentru cei ca tine, ca şi cum ai stinge un foc. Va fi stins şi nu va mai arde niciodat .ă ăLucky râse tare:- Încerca i s m obliga i! spuse el cu emfaz .ţ ă ă ţ ă- S te oblig m, ce?ă ă- S m face i s vorbesc. S m face i să ă ţ ă ă ă ţ ă

trimit nava înapoi în adâncuri. încerca i s mţ ă ă obliga i s fac orice.ţ ă- Crezi c nu putem?ă

172

- Ştiu c nu pute i.ă ţ- Atunci uită-te în jurul t u şi vezi ce amă

realizat deja. Creatura ca tine care este legată se afl sub comanda noastr . Creatura careă ă st tea lâng tine este sub comanda noastr .ă ă ăLucky se roti pe loc. în tot acest timp nu

auzise nici m car o dat vocea lui Bigman.ă ă Parc uitase cu totul de existen a miculuiă ţ mar ian. Iar acum îl vedea pe Bigman întins laţ podea, r sucit şi ghemuit la picioarele lui.ăLucky se l s în genunchi, descurajat, cu ună ă

nod în gât.- L-a i omorât?ţ- Nu, tr ieşte. Nu este nici m car grav r nit.ă ă ă

Dar, dup cum vezi, ai r mas singur. Nu ai peă ă nimeni care s te ajute acum. Ei nu au putută s se opun . Nici tu nu vei putea.ă ăCu fa a palid , Lucky spuse:ţ ă- Nu, nu ve i reuşi s m obliga i la nimic.ţ ă ă ţ- Ultima şans . Ai de ales. Alegi s ne aju i,ă ă ţ

astfel încât via a ta s se sfârşeasc în linişteţ ă ă şi pace? Sau vei refuza s ne aju i, iar via a taă ţ ţ va trebui s se sfârşeasc în durere şiă ă suferin , urmat , probabil, de sfârşitul vie iiţă ă ţ tuturor oamenilor din oraşele de sub ocean? Care este alegerea? Oferă-ne r spunsul t u!ă ăCuvintele reverberau în capul lui Lucky, în

vreme ce el se preg tea s fac fa , singur,ă ă ă ţă f r nici un prieten, atacurilor unei puteriă ă

173

mentale pe care nu ştia cum s-o contracareze, cu excep ia unei hot râri înc p ânate.ţ ă ă ăţ

174

B T LIA MIN ILORĂ Ă Ţ

Cum po i s ridici o barier în calea unui atacţ ă ă mental? Lucky avea dorin a de a rezista, darţ nu erau muşchi pe care să-i încordezi, nu exista nici un gardian pe care să-l îndep rteze, nici o cale de a r spunde cuă ă violen la violen . Trebuia s r mân exactţă ţă ă ă ă aşa cum era, rezistând la toate impulsurile care îi inundau mintea, gânduri dintre care îi era foarte greu s spun care erau ale lui şiă ă care nu.Cum să-şi dea seama dac un gând era ală

lui? Ce dorea el cu adev rat s fac ? Ce şiă ă ă -ar fi dorit el s fac cel mai mult?ă ăDar nimic nu-i venea în minte. Mintea lui era

ca o pagin goal . Dar sigur trebuia s existeă ă ă o cale. Nu ajunsese pân aici f r un plan deă ă ă ac iune.ţPân aici?ăApoi îşi aminti. Ini ial, fusese la fundulţ

oceanului.Asta este. în adâncurile min ii lui, îşi amintea.ţEra într-o nav . Venise la suprafa de laă ţă

fundul oceanului. Era acum la suprafa a apei.ţ

175

Bun Ce urmeaz ?ăDar de ce la suprafa ? începea sţă ă-şi

aminteasc , vag, c în adână ă curi era mai sigur.Îşi înclin cu mare dificultate capul, îşi închiseă

ochii şi-i deschise iar şi. Gândurile îi erau tari,ă grele. Trebuia s trimit un mesaj undeva...ă ă undeva... despre ceva...Trebuia s trimit un mesaj.ă ăMesaj.Şi dintr-o dat str punse v lul uit rii! Era deă ă ă ă

parc undeva, la mul i kilometri în fiin a lui,ă ţ ţ cineva proptise un um r întră -o uş şi oă deschisese. Dintr-o dat , avea clar misiuneaă ă lui, îşi amintea ceva ce uitase.Radioul navei şi sta ia spa ial , evident.ţ ţ ăLe strig , r guşit:ă ă- Nu m-a i prins! M-a i auzit? îmi amintesc, şiţ ţ

n-am s mai uit niciodat !ă ăNici un r spuns.ăStriga tare, incoerent. Mintea îi era slab

ocupat cu imaginea unui om care se lupt cuă ă o supradoz de tranchilizante. ine muşchiiă Ţ activi, gândea el. Continu s mergi. Continuă ă ă s mergi.ăÎn cazul lui, trebuia să-şi p streze activă ă

mintea, trebuia s in în func iune fibreleă ţ ă ţ mentale. S fac ceva... S fac ceva. Dacă ă ă ă ă te-ai oprit, te-au prins.Continua s strige, iar sunetul deveneaă

176

cuvânt:- Am s-o fac. Am s-o fac!S-o fac... Dar ce? Ce s fac? Sim ea c lunecă ţ ă ă

iar în uitare.Îşi repet febril: „S trimit o radiogram laă ă ă

sta ie... la sta ie...” Dar cuvintele îşi pierdeauţ ţ treptat din semnifica ie.ţAcum se deplasa. Corpul i se mişca stângaci,

de parc articula iă ţ ile îi erau de lemn, prinse în cuie. Dar se întorcea. Era cu fa a la radio.ţ Vedea radioul clar, dar apoi era ca în cea .ţă Mintea i se îndrepta c tre misiunea asumat ,ă ă iar radioul era din nou limpede la vedere. Vedea transmiterul, vedea comenzile de stabilire a distan ei şi condensatorii deţ frecven . Putea sţă ă-şi aminteasc şi să ă în eleag cum func ioneaz .ţ ă ţ ăF cu un pas în fa , un pas târât şi chinuitor,ă ţă

marcat de senza ia copleşitoare a unor spiniţ incandescen i care îi str pung tâmplele.ţ ăSe împiedic şi c zu în genunchi, apoi seă ă

ridic din nou, în dureri cumplite.ăCu ochii împ ienjeni i de durere, înc puteaă ţ ă

vedea radioul. Mai întâi mişc un picior, apoiă pe cel lalt.ăRadioul p rea la o sut de metri, aveaă ă

contururi nesigure şi era înconjurat de o ceaţă sângerie. Iar bubuiturile din capul lui Lucky creşteau în intensitate cu fiecare pas.

177

Se lupta s ignore durerea, s vad doară ă ă radioul, s se gândeasc doar la radio. îşi for aă ă ţ picioarele s se deplaseze, împotrivaă rezisten ei ca de cauciuc, le târa unul câteţ unul.în cele din urm , cu mâna întins , cândă ă

degetele erau la cincisprezece centimetri de panoul de comand al undelor ultrascurte,ă Lucky ştiu c rezisten a lui a ajuns la cap t.ă ţ ă Oricât ar fi încercat, nu mai putea scoate nimic de la trupul lui epuizat. Era terminat. Totul se sfârşise.Hilda era scena unei paralizii generalizate.

Evans z cea inconştient în col ul lui; Bigmană ţ era ghemuit la podea; iar Lucky, deşi se înc p âna s r mân în picioare, p rea mort,ă ăţ ă ă ă ă iar singurul semn c tr ieşte era tremurulă ă nervos al vârfurilor degetelor.Vocea rece din mintea lui Lucky r sun dină ă

nou, în monotonia ei inexorabil , egal :ă ă- Eşti neajutorat, dar nu- i vei pierdeţ

cunoştin a precum camaţ razii t i. Vei suferiă aceast durere pân când te vei decide să ă ă scufunzi nava, s ne spui ce dorim s ştim şiă ă să- i termini via a. Noi avem r bdarea de aţ ţ ă aştepta. Nu exist cale de a ne rezista. Nuă putem fi mitui i, nu putem fi amenin a i!ţ ţ ţLucky sim i, prin durerea torturii, prin minteaţ

lui chinuit , c a ap rut ceva nou, aveaă ă ă 178

senza ia c se va întâmpla o revolu ie.ţ ă ţNu pot fi mitui i. Nici amenin a i...ţ ţ ţMitui i?ţChiar prin cea a semiconştien ei lui r s ri oţ ţ ă ă

scânteie.Abandon radioul, îşi întoarse gândurile înă

alt parte şi brusc o parte din durere seă atenu . Lucky facu un pas şov ielnic,ă ă dep rtânduă -se de radio, iar durerea se atenuă şi mai mult. îşi lu gândul cu totul de la radio.ăLucky încerca s nu gândeasc . încerca să ă ă

ac ioneze automat, f r o planificare. Deci eiţ ă ă se concentrau ca să-l opreasc s atingă ă ă radioul. Probabil c nu sunt în stare să ă-şi închipuie pericolul care îi paşte. Inamicul nu are dreptul să-i cunoasc inten iile şi să ţ ă încerce să-l opreasc . Nu are voie să ă-l opreasc .ăNu are voie.Ajunsese la dul piorul cu cele necesareă

pentru primul ajutor. îi deschise uşi a larg.ţ Acum deja nu mai vedea clar şi pierdu secunde pre ioase bâjbâind.ţVocea spunea r bd toare:ă ă- Care este decizia ta? Iar tân rul consilier fuă

din nou lovit de cumplita durere care tindea să-l încovoaie.Lucky reuşise s g seasc ceă ă ă -şi propusese:

un borc nel plat de compus siliconic albastru.ă 179

Degetele îi s par amarnic prin acopeă ă -r mântul de bumbac, pentru butonulă microcâmpului paramagnetic care ineaţ borc naşul închis ermetic.ăSim i vag butonul în vârful unui deget. V zuţ ă

la fel de vag capacul deplasându-se şi c zândă într-o parte. Auzi vag sunetul metasticului lovit de metal. Ame it vedea c borcanul eraţ ă deschis şi-l duse, ca prin cea , spre ejector.ţă Ridic mâna.ăDurerea se întorsese cu toat furia posibil .ă ăBra ul stâng ridicase deschiderea batant aţ ă

ejectorului, iar cel drept ridica tremur toră pre iosul borcan spre deschiderea larg deţ ă cincisprezece centimetri.Bra ul i se mişca înnebunitor de încet. Nu maiţ

putea vedea. Totul era acoperit de o ceaţă roşiatic .ăîşi sim i bra ul şi borcanul inut de elţ ţ ţ

atingând peretele. împinse, dar nu voia s seă mişte mai departe. Degetele mâinii stângi începur s pip ie în sus şi în jos de la locul înă ă ă care g sise uşi a ejectorului. Atinse borcanul.ă ţNu îndr znea să ă-i mai dea drumul din mâna

dreapt . Dac îl sc pa, nă ă ă -ar mai fi g sită puterea de a-l ridica din nou.Îl inea cu ambele mâini şiţ -l tr gea cu ambeleă

mâini în sus. Urca centimetru cu centimetru, în vreme ce Lucky se apropia tot mai mult de

180

limita leşinului.Iar borcanul dus a fost!I se p rea c aude la un milion de kilometriă ă

şuieratul aerului comprimat. Ştiu atunci că borcanul fusese ejectat în caldul ocean venusian.O clip , durerea se amplific dincolo de limitaă ă

suportabilului, dar apoi, dup o uriaşă ă strângere, disp ru complet.ăLucky se îndrept cu aten ie şi se dep rt deă ţ ă ă

perete. Fa a şi tot trupul îi erau leoarc deţ ă sudoare, iar mintea îi era plin de vârtejuri.ăSe îndrept c tre emi tor cât de rapid îiă ă ţă

permiteau paşii şov ielă nici. De data asta, nu l-a mai oprit nimic.Evans şedea în scaunul lui, cu fa a ascuns înţ ă

palme. înghi ise ap ca un disperat în deşert şiţ ă spunea încontinuu: „Nu-mi amintesc nimic, nu-mi amintesc nimic.”Bigman, gol pân la brâu, îşi ştergea capul şiă

pieptul cu o cârp umed . Pe fa i se vedeaă ă ţă un zâmbet tremurat.- Ba eu îmi amintesc. îmi amintesc tot. într-o

clip eram în picioare şi ascultam vocea aia,ă Lucky, apoi, f r avertisment, eram trântit laă ă podea. Nu mai sim eam nimic, nuţ -mi puteam întoarce capul, nu puteam nici m car să ă clipesc din ochi, dar am auzit tot ce se întâm-pla. Am auzit vocea şi tot ce- i spunea, Lucky,ţ

181

apoi te-am v zut pornind spre radio...ăPufni şi cl tin din cap.ă ă- S ştii c nă ă -am reuşit din prima, spuse

Lucky cu voce slab .ă- Habar n-am avut. Nu mai erai în câmpul

meu de vedere, iar dup aceea tot ce amă putut s fac a fost s stau acolo întins şi să ă ă aştept s transmi i mesajul. Nu se întâmplaă ţ nimic, aşa c miă -am închipuit c şi pe tineă te-au prins. în mintea mea, ne vedeam pe to iţ trei întinşi la podea, într-o via f r via .ţă ă ă ţă Totul se terminase, iar eu nu puteam mişca un deget. Nu puteam decât s respir. Apoi aiă revenit în fa a ochilor mei şiţ -mi venea s râd,ă s plâng şi s strig în acelaşi timp, dar nuă ă puteam decât s stau acolo întins şi atât.ă Te-am v zut apropiinduă -te de perete şi nu-mi puteam închipui ce Spa iul mamii lui î i veniseţ ţ taman atunci s faci, dar dup câteva minuteă ă totul era terminat. Mam , mam !ă ăEvans spuse prudent:- Şi chiar ne întoarcem spre Aphrodite,

Lucky? Nu încape nici o îndoial ?ă- Dac instrumentele nu ne mint, neă

întoarcem exact acolo. Iar eu personal am încredere în instrumente, spuse Lucky. Când o s ajungem în oraş şi o s avem pu in timpă ă ţ liber, o s avem parte to i de nişte îngrijiriă ţ medicale.

182

- Somn! insist Bigman. Atâta vreau. Vreauă s dorm dou zile ca un bolovan.ă ă- O s ai parte şi de asta, în mod sigur, spuseă

Lucky.Dar Evans era mult mai marcat de experienţă

decât ceilal i doi. Ar ta asta prin modul în careţ ă îşi strânsese bra ele şi se chircise, seţ ghemuise în scaunul lui.- Oare nu mai interfer cu noi? spuse el cuă

temere.Era clar la cine se refer .ă- Nu pot s garantez, veni r spunsul luiă ă

Lucky, dar partea cea mai rea a afacerii s-a încheiat. Am reuşit s iau leg tura cu sta iaă ă ţ spa ial .ţ ă- Eşti sigur? Nu încape nici o îndoial ?ă- Nici cea mai mic îndoial . Chiar miă ă -au

asigurat un releu spre P mânt şi am vorbită chiar cu Conway Partea asta a problemei e rezolvat .ă- Atunci s-a rezolvat totul, jubil Bigman.ă

P mântul e preg tit. Cunoaşte adev rulă ă ă despre broaştele-V.Lucky zâmbea, far a comenta afirma ia.ă ţBigman continu :ă- Lucky, înc ceva. Spuneă -mi şi mie ce s-a

întâmplat în realitate. Cum ai reuşit s scapiă din strânsoarea lor? Nisipuri mar iene! Cum aiţ f cut?ă

183

- Ceva ce ar fi trebuit s fac din capul locului,ă dac eram deştept. Am fi fost scuti i de oă ţ gr mad de necazuri inutile. Vocea neă ă -a spus c tot ce vor ei de la via e s tr iasc şi să ţă ă ă ă ă gândeasc . î i aminteşti, Bigman? După ţ ă aceea, a spus c nu exist nici o cale de a fiă ă amenin a i sau mitui i. Abia în ultima clipţ ţ ţ ă mi-am dat seama c eu şi cu tine ştim maiă bine cum stau lucrurile.- Eu ştiu mai bine? întreb Bigman interzis.ă- Categoric. Tu ai descoperit, la dou minuteă

dup ce ai v zut prima broasc -V, c auă ă ă ă nevoie de la via de mai mult decât sţă ă tr iasc şi s gândeasc . iă ă ă ă Ţ -am vorbit în drumul nostru spre suprafa despre modul înţă care plantele venusiene stocheaz oxigenul şiă cum animalele venusiene îşi cap t oxigenulă ă din hran şi deci nu au nevoie s respire. Deă ă fapt, iţ -am spus c probabil c au prea multă ă oxigen şi c de aceea sunt nebune dup hrană ă ă s rac în oxigen, cum ar fi hidrocarburile. î iă ă ţ aminteşti de vaselina aceea pentru mecanisme?Ochii lui Bigman erau mai-mai s ias dină ă

orbite.- Normal că-mi amintesc.- Gândeşte-te cât de mult duc cei de aici

dorul hidrocarburilor. Probabil c la fel simte şiă un copil c vrea o bomboan .ă ă

184

Bigman se repet :ă- Normal.- Broaştele-V ne aveau sub control mental,

dar pentru a ne men ine sub control eraţ nevoie s se concentreze. Trebuia s leă ă distrag cumva de la efortul de concentrare, cel pu in pe cele mai apropiate de nav , aţ ă c ror influen era cea mai puternic . Deă ţă ă aceea, mi-a fost clar c trebuie s lansez înă ă ap cel mai evident lucru.ă- Despre ce vorbeşti? Nu m mai fierbe atâta,ă

Lucky!- Am aruncat în ocean un borcan cu jeleu de

petrol, pe care l-am scos din dul piorulă medical de la bord. E o hidrocarbur pur ,ă ă mult mai pur decât vaselina de mecanisme.ă Nu i-au putut rezista. Chiar când era la mijloc o miz atât de mare, nu iă -au putut rezista. Cei mai apropia i de noi sţ -au scufundat după borcan. Cei mai îndep rta i se aflau în leg turiă ţ ă mentale cu ei, iar min ile li sţ -au îndreptat instantaneu spre hidrocarbur . Au pierdută controlul nostru şi am putut s transmită mesajul. Asta e tot.- Deci s-a zis cu ei, spuse Evans.- În privin a asta, spuse Lucky, nu sunt delocţ

sigur. Mai exist nişte detalii...ăSe întoarse, încruntat, plesc ind înciudat dină

buze: spusese prea multe.185

Cupola str lucea mirific în hubloulă babordului, iar Bigman sim ea cum i seţ topeşte inima de atâta frumuse e. Mâncase,ţ tr sese şi un pui de somn, deci îi revenise cuă totul cheful de via efervescent, care îlţă caracteriza. Lou Evans îşi revenise considerabil dup starea dezn d jă ă ă duit în careă se aflase. Numai Lucky nu-şi pierduse circumspec ia.ţ- Lucky, ascult la mine, broaştele alea suntă

demoralizate. Ascult aici, nu neă -am întors noi cale de dou sute de kilometri şi nu neă -a atins una m car? Ei?ă- În clipa asta, singura mea grij este de ceă

nu primesc nici un r spuns din cupol , spuseă ă Lucky.Şi Evans era încruntat:- N-ar trebui s le ia atât de mult.ăBigman se uit de la unul la altul, ă- Doar nu crede i c sţ ă -a întâmplat ceva urât

în oraş, nu?Lucky îi facu un semn cu mâna s fac linişte.ă ă

în receptor se auzi, vorbind încet şi rapid, o voce:- Identificarea, v rog.ă- Aceasta este o nav arondat Consiliului,ă ă

numit Hilda, punct de pornire Aphrodite,ă destina ie Aphrodite. La comand , Davidţ ă Starr, care v vorbeşte.ă

186

- Va trebui s aştepta i.ă ţ- Din ce motive, v rog?ă- Toate ecluzele sunt pe moment în

func iune.ţEvans se încrunt şi murmur :ă ă- Lucky, asta e imposibil.- Când se va elibera o ecluz ? întreb Lucky.ă ă

Da iţ -mi pozi ia ei şi dirija iţ ţ -m întră -acolo prin ultrasemnale.- Va trebui s aştepta i.ă ţLeg tura r m sese deschis în continuare,ă ă ă ă

dar omul de la cap tul cel lalt nu mai spuneaă ă nimic.Bigman s ri indignat:ă- Lucky, cheamă-l pe consilierul Morriss. O să

ia m suri.ăEvans interveni ezitant:- Morriss m consider un tr d tor. Lucky,ă ă ă ă

dac o s considere c teă ă ă -ai dat de partea mea?- Dac ar fi aşa, r spunse Lucky, atunci e maiă ă

mult decât doritor s ne vad în oraş. Nu,ă ă p rerea mea e c omul care neă ă -a vorbit este sub control mental.- Ca s ne opreasc s intr m, întreb Evans.ă ă ă ă ă

Vorbeşti serios?- Vorbesc serios.- Dar nu au cum s ne împiedice s intr m,ă ă ă

pân la urm , dac nu...ă ă ă187

Iar Evans p li şi se duse cu paşi mari laă hublou.- Lucky, ai dreptate! Aduc un tun-blaster. Vor

s ne fac una cu apa!ă ăBigman ajunsese şi el la hublou. Nu mai

înc pea nici o îndoial : o sec iune a cupoleiă ă ţ glisase lateral, iar prin ea, oarecum ireal să-l vezi în ap , se ivea un tub îndesat.ăBigman privea eava cum coboar şi seţ ă

fixeaz pe ei, cu o oroare fascinat . Hilda nuă ă era înarmat . Nu ar fi putut vreodat s spereă ă ă s ajung la o accelera ie care să ă ţ -o scoat dină raza de ac iune a tunului. Aparent, nimic nuţ -i mai putea salva de la o moarte instantanee.

188

INAMICUL?

Dar chiar în timp ce Bigman sim ea cum i seţ strânge stomacul la perspectiva de a fi distrus pe loc, el îl auzea pe Lucky vorbind energic în transmi tor:ţă- Submarinul Hilda, sosit cu o înc rc tur deă ă ă

petrol... Submarinul Hilda, sosit cu o înc rc tur de petrol... Submarinul Hilda, sosită ă ă cu o înc rc tur de petrol... Submarinulă ă ă Hilda...De cealalt parte izbucni o voce speriat :ă ă- Aici Clement Heber, de la controlul ecluzei.

Ce s-a întâmplat? Repet: ce s-a întâmplat? Clement Heber...Bigman strig fericit:ă- Lucky, retrag blasterul!Lucky r sufl uşurat, dar foarte discret.ă ă

Singurul semn c a fost întră -o stare de tensiune. El spuse în continuare:- Submarinul Hilda s-a prezentat pentru a

intra în Aphrodite. V rog s ne repartiza i oă ă ţ ecluz . Repet. Rog repartizare ecluz .ă ă- Pute i andoca la ecluza cincisprezece.ţ

Urma i semnalul direc ional. Se pare c aiciţ ţ ă

189

exist o oarecare confuzie.ăLucky se ridic şiă -i spuse lui Evans:- Lou, preia comanda şi du nava în oraş cât

po i de repede.ţîi f cu semn lui Bigman s vin cu el înă ă ă

cabina al turat .ă ă- C-ceai...Bigman bolborosea ca o cafetier veche.ăLucky suspin şi spuse:ă- Îmi închipuisem c broaştele-V vor încercaă

s ne împiedice s intr m, de aceea mă ă ă ă gândisem dinainte la trucul cu petrolul. Dar nu credeam c or s mearg atât de departeă ă ă încât s ne inteasc cu un tun. De aia mă ţ ă -au trecut toate apele. Nu eram sigur deloc că folosirea ideii de petrol o s mearg .ă ă- Şi de ce a func ionat?ţ- Tot hidrocarbur . Petrolul este oă

hidrocarbur . Am transmis prin radio, iară broaştele-V care-i comandau pe gardienii cupolei au fost distrase.- Dar de unde ştiau ei ce e la petrol?ă- Bigman, mi-am reprezentat în minte ce

credeam eu despre petrol. Braştele-V pot citi mintea, atunci când adaugi imaginilor mentale şi vorbirea.Dar deodat vocea îi deveni un suspin:ă- Asta n-are mare importan . Dac suntţă ă

preg tite s ne distrug , înseamn c suntă ă ă ă ă 190

preg tite pentru ceva foarte violent; suntă disperate. Şi noi suntem dispera i. Trebuie sţ ă punem cap t problemei cât mai repede. Oă singur greşeal în acest stadiu şi suntemă ă mor i.ţLucky scose din buzunarul de la piept un

scriber şi începu s scrie rapid pe o folie.ă- Asta trebuie s faci atunci când î i trimită ţ

cuvântul dat.Ochii lui Bigman se f cur cât cepele.ă ă- Dar, Lucky...!- Sst! Nu folosi nici unul din cuvintele din

bilet.Bigman ar t printră ă -o înclinare c accept .ă ă- Dar eşti sigur c aşa este?ă- Sper, spuse Lucky, cu o figur neliniştit .ă ă

P mântul a aflat de broaştele-V, aşa că ă acestea nu vor distruge omenirea. Dar ar putea s produc pagube aici, pe Venus.ă ă Trebuie s împiedic m asta, întră ă -un fel sau în altul. în elegi ce ai de f cut?ţ ă- Da.- În acest caz...Şi Lucky lu folia, mototolindă -o. Pastila

r mas a b gată ă ă -o în buzunarul de la c maş .ă ă- Lucky, suntem în ecluz , se auzi glasul luiă

Lou. în cinci minute suntem în oraş.- Perfect. Cheamă-l pe Morriss prin radio.Se aflau din nou la reprezentan a Consiliuluiţ

191

din Aphrodite, în aceeaşi camer în care îlă întâlniser pentru prima oar pe Lou Evans;ă ă aceeaşi în care v zuser pentru prima oar şiă ă ă o broasc -V, îşi aminti neliniştit Bigman. Seă cutremur gândinduă -se la acele tentacule mentale care i se infiltraser în cap pentruă prima oar , f r ştirea lui.ă ă ăDar de data asta camera ar ta altfel. Acvariulă

nu mai era, cum nu mai erau nici farfurioarele cu alune şi vaselin . Mesele înalte erau goale,ă în fa a ferestrei false.ţMorriss ar tase pe muteşte noua situa ie laă ţ

intrarea lor. Obrajii lui durdulii se scofâlciser ,ă iar ochii erau marca i de cearc ne deţ ă oboseal . Pân şi strângerea de mân eraă ă ă nesigur .ăBigman puse pe mas cu grij ceea ceă ă

adusese. Pe cutie scria „Jeleu de petrol”.Lou Evans şi Lucky se aşezar .ăMorriss, r mas în picioare, spuse:ă- Am sc pat de toate broaştele-V din cl dire.ă ă

Mai mult nu am putut, pentru c nu pot cereă oamenilor s renun e la animalele lor de casă ţ ă f r un motiv întemeiat. Şi, evident, nu leă ă -am putut furniza motivul.- Va fi de ajuns, spuse Lucky, ca în timpul

discu iei noastre s ii ochii îndrepta i spreţ ă ţ ţ cutia asta cu hidrocarbur . Te rog s nu ui iă ă ţ nici o clip de existen a ei în aceast camer .ă ţ ă ă

192

- Crezi c o s ajute? întreb nesigur Morriss.ă ă ă- Cred c o s ajute.ă ăMorriss se opri în fa a lui Lucky. Vocea luiţ

suna ca un bubuit:- Starr, mie nu-mi vine a crede. Broaştele-V

sunt în oraş de ani de zile. Le avem înc de laă construirea oraşului.- Trebuie s nu scapi din vedere... începuă

Lucky.-.. .c sunt sub influen a lor? Morriss seă ţ

înroşise. Nu e adev rat. Neg cu hot râre.ă ă- Doctore Morriss, nu e ceva de care s teă

ruşinezi, spuse sec Lucky. Evans era sub controlul lor de zile întregi, iar eu şi Bigman am fost şi noi prinşi. Este posibil s creziă sincer c mintea ta nu a fost nici un momentă atacat .ă- Nu ai nici o dovad , dar nu are importan ,ă ţă

r spunse cu violen Morriss. S presupunemă ţă ă c ave i dreptate. Problema este, ce putemă ţ face? Cum lupt m cu ele? S trimitem oameniiă ă împotriva lor e inutil. Dac aducem o flot să ă ă bombardeze Venus din spa iu, sţ -ar putea să ne oblige s deschidem vanele ecluzelor şi să ă înec m toate oraşele de pe Venus, dreptă r zbunare. Oricum, nu vom putea niciodată ă ucide toate broaştele-V de pe Venus. Au la dispozi ie ca s se ascund trei trilioane şiţ ă ă jum tate de kilometri cubi de ocean şi dacă ă

193

vor pot s se înmul easc foarte rapid. Esteă ţ ă evident c faptul c ai avertizată ăP mântul este esen ial, recunosc, dar avemă ţ

în continuare pe cap nişte probleme foarte mari.- Ai dreptate, recunoscu Lucky, dar s ştii că ă

nu am transmis pe P mânt totul. Nu aveamă dreptul, cât vreme nu ştiam totul. De pild ...ă ăInterfonul lic ri, iar Morriss l tr în difuzor:ă ă ă- Ce mai este?- Lyman Tumer, pentru audien , domnule,ţă

veni r spunsul.ă- O clip . Venusianul se aplec spre Lucky şiă ă -i

spuse cu voce joas : Eşti sigur c vrem să ă ă vin ?ă- P i era vorba de întâlnirea pentru înt rireaă ă

pere ilor parti iilor de transit din interiorulţ ţ ă oraşului, nu?- Da, dar...- Tumer este în mod sigur victim . In afar deă ă

noi, este func ionarul cu un grad înalt pe careţ oricine l-ar alege ca să-l controleze. Evident că trebuie să-l vedem.Morriss spuse în microfon:- Trimite-l aici.Fa a sl b noag a lui Tumer, cu nasulţ ă ă ă

încovoiat, era o masc a curiozit ii. Linişteaă ăţ din camer şi modul în care ceilal i se holbauă ţ la el ar fi dat fiori chiar şi unui om mai pu inţ

194

sensibil.L sând geanta cu omniprezentul computer,ă

el spuse:- S-a întâmplat ceva r u, domnilor?ăîncet, cu mare grij , Lucky iă -a prezentat în

linii mari problema.Gura lui Tumer a r mas mult vreme c scat .ă ă ă ă

Dup care a spus, slab de tot:ă- Vre i s spune i c ... mintea mea...ţ ă ţ ă- Cum altfel ar fi ştiut omul de la ecluză

modalitatea exact de a sc pa de intruşi? Nuă ă avea nici preg tirea, nici inteligen a necesar ,ă ţ ă şi cu toate acestea s-a baricadat acolo absolut perfect.- Nu m-am gândit niciodat la asta. Niciodată ă

nu m-am gândit la asta.Vocea lui Tumer devenise un murmur

incoerent.- Cum de mi-a sc pat aşa ceva?ă- Pur şi simplu i sţ -a comandat să- i scapeţ

totul.- Ce ruşine îmi e...- S ştii c nu eşti singur, Tumer. Şi eu, şiă ă

doctorul Morriss, şi consilierul Evans...- Şi ce facem în situa ia dat ?ţ ăLucky r spunse calm:ă- Exact asta ne întreba doctorul Morriss la

sosirea ta. O s avem nevoie de întreagaă noastr putere de judecat . Unul din motiveleă ă

195

pentru care am sugerat venirea ta aici este computerul t u. S-ar putea s avem nevoie deă ă acest computer.- Pe oceanele lui Venus, sper s fie nevoie,ă

spuse Tumer, trezit la via de subiectul luiţă preferat. Dac aş putea face ceva ca s ...ă ăŞi-şi duse mâna la frunte, parc temânduă -se

de propriul cap de pe umeri, un cap str in,ă c ruia nuă -i cunoştea posesorul.- Dar în clipa asta putem spune c noiă

suntem noi înşine?- Cât vreme ne concentr m asupra acestuiă ă

jeleu petrolier, suntem în siguran , explicţă ă Evans.- Nu în eleg. Cum poate s ne ajute un jeleu?ţ ă- Ajut . Deocamdat , s l s m deoparteă ă ă ă ă

cauza, spuse Lucky. Vreau s continui ceă aveam de spus atunci când ai intrat.Bigman se repezi la perete şi se uit agale laă

masa acum goal şi la borcanul deschis de peă cealalt .ă- Problema noastr este urm toarea,ă ă

continu Lucky. Oare broaştele-V suntă adev rata amenin are?ă ţ- P i exact asta e teoria ta, spuse Morriss,ă

foarte surprins.- Evident, sunt un pericol prin faptul c auă

tendin a de a controla min ile oamenilor. Darţ ţ sunt ele un adev rat inamic? îşi încearcă ă

196

min ile cu cele ale oamenilor şi se dovedescţ un adversar formidabil, dar broaştele-V, ca indivizi, se dovedesc destul de neinteligente.- Cum aşa?- A i avut aici o broasc -V care nu a avutţ ă

în elepciunea s se in deoparte de min ileţ ă ţ ă ţ noastre. A transmis peste tot c a v zut nişteă ă oameni deosebi i, f r musta . I-a ordonat luiţ ă ă ţă Bigman să-i dea alune unse cu vaselin . Astaă denot oare inteligen ? S-a dat de golă ţă aproape imediat.Morriss ridic din umeri.ă- Poate c nu toate broaştele-V suntă

inteligente.- Chestiunea merge şi mai departe de atât.

Noi eram neajutora i, în strânsoarea lorţ mental , la suprafa a oceanului. Dar euă ţ descoperisem unele lucruri şi am încercat asupra lor jeleul de hidrocarburi şi a mers. I-a împr ştiat. S nu uit m, era în joc însuşiă ă ă scopul lor strategic. Era absolut necesar s neă împiedice s anun m P mântul despreă ţă ă existen a lor. Cu toate acestea, au z d rnicitţ ă ă totul pentru un borcan de jeleu petrolier. Din nou, aproape ne-au distrus la revenirea noastr la Aphrodite. Tunul începuse s neă ă inteasc , dar men ionarea acestui compusţ ă ţ

petrolier le-a z d rnicit toate planurile.ă ăTumer se foi neliniştit în scaun.

197

- Starr, acum în eleg ce voiai s spui cu jeleulţ ă petrolier. Toat lumea ştie c broaştele-V suntă ă nebune dup gr simile de orice fel. Iară ă aceast dorin le e mai presus de orice.ă ţă- O dorin prea puternic , pentru nişte fiin eţă ă ţ

inteligente, care vor să-i înving peă p mânteni? Tumer, ai renun a la o victorieă ţ decisiv pentru o bucat de tort de ciocolat ?ă ă ă- Evident c nu, dar asta nu dovedeşte că ă

broaştele ar renun a.ţ- Î i garantez c ar renun a. Mintea uneiţ ă ţ

broaşte-V ne este str in şi deci nu putemă ă presupune c ce e valabil pentru noi ar fiă valabil şi pentru ele. Dar prea e dubioasă aceast nebunie dup hidrocarburi. Pe mineă ă m duce gândul la o compara ie întreă ţ broaştele-V şi câini, mai degrab decât s leă ă compar cu oamenii.- Cum justifici comparâ ia? întreb Morriss.ţ ă- Iat cum, spuse Lucky. Un câine poate fiă

antrenat s fac multe lucruri aparentă ă inteligente. O creatur care nu a v zut şi nu aă ă auzit în via a ei de un câine, dac ar fi v zutţ ă ă un câine înso induţ -şi st pânul orb, înainte să ă apar Son-O-Trap, să -ar fi întrebat cine e mai inteligent: omul sau câinele. Dar dac ar fiă trecut pe lâng ei cu un os plin cu came şi ar fiă observat cât de tare este atras câinele, şi-ar fi dat seama de adev r.ă

198

Tumer, palid şi cu ochii aproape ieşi i dinţ orbite, spuse:- Vrei s spui c broaştele-V sunt pur şiă ă

simplu uneltele unor fiin e umane?ţ- Nu i se pare foarte plauzibil, Tumer?ţ

Doctorul Morriss tocmai a spus c broaştele-Vă sunt în oraş de mul i ani, dar ele au început sţ ă provoace incidente doar cu câteva luni în urm . Problemele au început cu lucmriă m runte, cum ar fi un om care şiă -a aruncat banii pe strad . E ca şi cum nişte oameni ar fiă înv at cum s foloseasc înzestrareaăţ ă ă telepatic natural a broaştelor-V pentru aă ă impune ordinele şi controlul unor fiin eţ umane. E ca şi cum ar fi început s exersezeă treptat, să-şi dezvolte nivelul controlului, până când erau în stare s treac la lucruri maiă ă mari. S-ar putea ca scopul lor final s nu fieă drojdiile, ci ceva mult mai mare, ca de pildă controlul absolut asupra Confedera iei Solare,ţ sau chiar a întregii Galaxii.- Nu-mi vine s cred una ca asta, spuseă

Morriss.- Atunci s mai vin cu nişte dovezi. Cândă

eram în ocean, ne-a vorbit o voce mental ,ă care se declara a unei broaşte-V. A încercat să ne for eze s furniz m informa ii şi apoi s neţ ă ă ţ ă sinucidem.- Ei bine?

199

- Ei bine, vocea ajungea la noi prin intermediul unei broaşte-V, dar nu provenea de la o broasc -V. Venea din partea unei fiin eă ţ umane.Lou Evans se ridicase în picioare şi se uita cu

totul descump nit la Lucky.ăLucky zâmbi.- Nici m car Lou nu o crede, dar esteă

adev rul adev rat. Vocea vorbea despreă ă „maşini de metal str lucitor”, nu despreă „nave”. Ni se sugera c broaştelor-V nu leă sunt familiare anumite no iuni şi de aceeaţ folosesc pentru ele termeni ocolitori, descriptivi, care s însemne acelaşi lucru. Dară vocea a uitat ceva. îmi amintesc cuvânt cu cuvânt: „Via a se va sfârşi pentru cei ca tine,ţ ca şi cum ai stinge un foc. Va fi stins şi nu vaă mai arde niciodat .”ăMorriss repet apatic:ă- Ei bine?- Ei bine, ar fi cazul s în elege i. Cum puteaă ţ ţ

folosi o broasc -V un concept cum ar fiă „stingerea unui foc”, sau pur şi simplu ideea de ardere? Dac vocea se pretindea a fi a uneiă broaşte-V, care nu ştie ce e aceeâ o nav ,ă cum putea şti ce este acela foc?Le era tuturor evident, dar Lucky continua

furios:- Atmosfera lui Venus este compus dină

200

nitrogen şi bioxid de carbon. Nu exist oxigenă în stare liber . Ştim cu to ii asta. în atmosferaă ţ venusian nu poate s ard nimic. Nu potă ă ă exista fl c ri. O broasc -V poate s seă ă ă ă c zneasc un milion de ani, dar nu va avea deă ă unde s vad un foc. Cineva poate s spună ă ă ă c ar fi putut vedea focuri sub cupoleleă oraşelor, dar oricum n-ar fi în eles naturaţ focului, nu mai mult decât func ionareaţ navelor noastre. în ce m priveşte, sunt sigură c gândurile pe care le primeam nuă proveneau de la o broasc -V, ci de la un omă care se folosea de broaştele-V pentru a ajunge la min ile noastre.ţ- Dar cum de e posibil aşa ceva? întrebă

Tumer.- Nu ştiu, spuse Lucky. Aş vrea s ştiu. în modă

sigur, ca s g seşti aşa ceva e nevoie de oă ă minte str lucit . Un om ar trebui s ştie multeă ă ă lucruri despre subiecte ca func ionarea unuiţ sistem nervos şi despre fenomenele electrice care o înso esc.ţLucky se uit cu r ceal la Morriss:ă ă ă- De pild , ar trebui s fie specializat înă ă

biofizic .ăTo i ochii erau întorşi spre consilierulţ

venusian, c ruia sângele îi pierea din fa ,ă ţă pân când musta a grizonat nu se mai v zuă ţ ă ă pe fundalul pielii palide.

201

202

INAMICUL!

Morriss reuşi doar s bâiguie:ă- Vrei s spui c ...?ă ăDar vocea i se frânse, r guşit .ă ă- Nu emit nici o acuza ie, spuse liniştit Lucky.ţ

Doar am emis o ipotez .ăMorriss se uita în jur dezn d jduit,ă ă

întorcându-şi privirea spre fiecare dintre ceilal i patru oameni din înc pere, uitânduţ ă -se fix, fascinat, în ochii lor.Spuse, înecându-se:- E o nebunie, e o prostie. Eu am raportat

primul toate tulbur rile de pe Venus! C uta iă ă ţ raportul original de la Consiliu! Eu l-am semnat. De ce s chem Consiliul, dac aş fiă ă fost... Şi ce motiv aş fi avut? Ei? Ce motiv?Consilierul Evans p rea foarte stânjenit. Dină

privirea sa aruncat în direc ia lui Tumer,ă ţ Bigman îşi d dea seama c Evans nă ă -ar fi vrut martori din exterior la o disput care ineaă ţ doar de Consiliu.Cu toate acestea, Evans a vorbit în cu totul

alt direc ie:ă ţ- Asta ar explica efortul depus de doctorul

203

Morriss pentru a m discredita. Eram ună intrus, eram periculos, puteam s aflu dină întâmplare adev rul. Deja descoperisem oă jum tate din el, în mod sigur.ăMorriss respira greu.- Nu am f cut niciodat aşa ceva. Este oă ă

conspira ie împotriva mea şi nţ -o s v fieă ă moale nici unuia, dac ve i continua. Voi apelaă ţ la justi ie.ţ- Vrei s spui c doreşti un proces în fa aă ă ţ

Consiliului? întreb Lucky. Vrei să ă- i pledeziţ cauza în fa a plenului Comitetului Central alţ Consiliului?Evident, Lucky se referea la procedura

judec rii consilierilor acuza i de înalt tr dareă ţ ă ă fa de Consiliu şi fa de Sistemul Solar. înţă ţă istoria Consiliului, nimeni nu fusese supus acestei proceduri.La men ionarea acestei posibilit i, peţ ăţ

Morriss l-au p r sit toate frânele careă ă -l re inuser . Urlând, se ridic şi se aruncţ ă ă ă asupra lui Lucky.Lucky se rostogoli peste bra ul fotoliului peţ

care st tea şi, în acelaşi timp, f cu un semnă ă rapid în direc ia lui Bigman.ţEra semnalul pe care-l conveniser maiă

înainte. Bigman trecu la îndeplinirea instruc iunilor date de Lucky pe când se aflauţ înc la bordul Hildei şi treceau prin ecluzaă

204

care-i ducea sub cupola de la Aphrodite.Se auzi tunetul blasterului. Fusese reglat la

intensitate mic , dar radia iile lui ionizante auă ţ umplut camera de un miros p trunz tor deă ă ozon.Şi aşa a r mas camera clipe lungi. Oriceă

mişcare încetase. Morriss, cu capul c zut înă fotoliul lui Lucky, nu f cu nici un gest deă ridicare. Bigman r m sese în picioare, ca oă ă statuie miniatural , cu blasterul la şold, deă parc înghe ase în actul tragerii.ă ţIar inta loviturii de blaster se afla întins ,ţ ă

distrus , pe podea.ăLou Evans a fost primul care şi-a rec p tată ă

glasul, dar doar pentru a scoate o exclama ie:ţ- Sfinte Spa iule...!ţApoi a urmat şuieratul lui Lyman Tumer:- Ce ai f cut?ăMorriss, gâfâind dup recentul lui efort, nuă

putea spune nimic, dar îşi rotise capul şi-l privea muteşte pe Bigman.- Bun lovitur , Bigman, îl l ud Lucky, laudă ă ă ă ă

la care Bigman zâmbi fericit.Cutia neagr a computerului lui Lymană

Tumer z cea zdrobit şi în cea mai mare parteă ă carbonizat , dezintegrat .ă ăVocea lui Tumer c p t vigoare:ă ă ă- Calculatorul meu! Idiotule! Cum ai putut să

faci una ca asta?205

Ii r spunse Lucky, foarte natural:ă- Nu a f cut decât ce trebuia s fac , Tumer.ă ă ă

Iar acum, vreau ca toat lumea s p strezeă ă ă liniştea.Se întoarse spre Morriss, îl ajut peă

rubicondul personaj s se ridice şiă -i spuse:- Domnule doctor Morriss, v prezint scuzeleă

mele. Trebuia îns s fiu sigur c aten ia luiă ă ă ţ Tumer este îndreptat întră -o direc ie cu totulţ greşit . A trebuit s m folosesc de tine înă ă ă acest scop.- Asta înseamn c nu m b nuieşti de...ă ă ă ă

de..bâigui Morriss.- Nici m car o clip nu miă ă -am pus problema,

r spunse Lucky. Niciodat .ă ăMorriss se dep rt pu in, cu ochii aprinşi deă ă ţ

mânie.- Atunci, Starr, aştept o explica ie.ţ- Înainte de prezenta şedin , începu Lucky,ţă

n-am îndr znit niciodat să ă ă-i spun cuiva că b nuiesc c în spatele broaştelor-V se afl ună ă ă om. Nu am putut spune asta nici m car înă mesajul meu c tre P mânt. Mi să ă -a p rută evident c dac aş fi f cut asta, adev ratulă ă ă ă inamic ar fi devenit disperat şi ar fi luat m suri, cum ar fi inundarea unuia dintreă oraşe, şantajându-ne dup aceea cu repetareaă ispr vii. Cât vreme nu ştia c am eliminată ă ă broaştele-V din b nuielile mele, speram c vaă ă

206

continua jocul lui şi c nu va urm ri s neă ă ă omoare decât pe mine şi pe prietenii mei. Dar la şedin a aceasta am putut s vorbesc liber,ţ ă pentru c am considerat c am reuşit s îlă ă ă aduc aici pe omul în chestiune. Totuşi, nu am îndr znit s întreprind nici o ac iune împotrivaă ă ţ lui f r o preg tire adecvat , pentru c miă ă ă ă ă -era team c ne va controla mental şi c ac iunileă ă ă ţ lui vor fi dup aceea radicale. Mai întâi, aă trebuit să-i distrag aten ia complet, ca s fiuţ ă sigur c cel pu in câteva secunde va fi preaă ţ absorbit în activit ile colaterale ale grupuluiăţ ca s detecteze, cu ajutorul uneltelor lui,ă broaştele-V, emo iile puternice pe care leţ puteau emite mintea mea şi cea a lui Bigman. în mod sigur, nu exist în cl dire nici oă ă broasc -V, dar să -ar fi putut folosi de alte broaşte-V, din alt parte a oraşului, aşa cum eă capabil s foloseasc şi broaştele-V din ocean,ă ă aflate la mul i kilometri de Aphrodite. Ca sţ ă-i distrag aten ia, teţ -am acuzat, doctore Morriss, de tr dare. Nu teă -am putut avertiza înainte, pentru c voiam ca emo iile tale s fieă ţ ă autentice - şi ai fost - admirabil de indignat. Atacul t u asupra mea a fost extrem de bineă venit.Morriss scosese o batist dintră -un buzunar

b gat în mânec şiă ă -şi tampona fruntea plină de broboane.

207

- Lucky, mi-a picat foarte r u, dar cred că ă- iţ în eleg ra ionamenţ ţ tul. Tumer este omul, corect?- Tumer este omul, spuse Lucky.Tumer îngenunchease şi cotrob ia n ucă ă

printre resturile împr ştiate şi arse aleă instrumentului lui. Se ridic şi spuse cu ur :ă ă- Mi-a i distrus computerul!ţ- Personal, nu cred c era un computer,ă

spuse Lucky. Prea îl ineai tot timpul cu tine.ţ Când te-am întâlnit prima oar , îl aveai lângă ă tine. Ai spus că-l foloseşti ca s calculeziă rezisten a barierelor inteţ rioare ale oraşului împotriva posibilei inunda ii. Iar acum probabilţ că-l aveai la tine ca s te ajute, dac discu iileă ă ţ cu doctorul Morriss privitoare la aceleaşi bariere ar fi dus la idei noi...Lucky f cu o pauz , apoi continu , cu ună ă ă

calm dur în voce:- Dar am venit s te v d şi în apartamentulă ă

t u, în diminea a de dup amenin area cuă ţ ă ţ inunda ia. Pur şi simplu, voiam s discut cuţ ă tine nişte lucruri care nu implicau nici un fel de calcule, iar tu ştiai asta. Cu toate acestea, nu ai putut l sa calculatorul în cameraă cealalt . Trebuia s fie cu tine, la picioareleă ă tale.Tumer începu o ap rare disperat :ă ă- Era crea ia mea, îmi pl cea foarte mult. îlţ ă

208

purtam tot timpul cu mine.- Cred c avea cam zece kilograme. Camă

greu, oricât ar fi fost de mare afec iuneaţ pentru propria crea ie. Oare nu cumva eraţ dispozitivul prin care ineai leg turaţ ă permanent cu broaştele-V?ă- Şi cum ai de gând s dovedeşti aşa ceva? îlă

şfichiui ironic Tumer. Ai spus tu însu i c şi euţ ă sunt o victim . Toat lumea poate s depună ă ă ă m rturie.ă- Da, spuse Lucky, pot s dovedesc. Omulă

care s-a baricadat cu atâta îndemânare în ecluza cupolei avea informa iile de la tine. Darţ oare informa ia era furat din mintea ta, sauţ ă furnizat voluntar?ă„ Morriss izbucni furios:- Lucky, nu-l mai fierbe atâta! Tumer, eşti sau

nu vinovat de epidemia asta a controlului mental?- Bineîn eles c nu sunt! strig Tumer. Nuţ ă ă

po i s iei nici o m sur doar pentru c aşaţ ă ă ă ă spune un tinerel care crede c tot ce visează ă el e realitate, doar pentru c e membru ală Consiliului.- Ia spune-mi tu, Tumer, zise Lucky, î iţ

aminteşti de noaptea aceea în care un om st tea cu pârghia de ridicare a por ii ecluzei înă ţ mân ? iă Ţ -o aminteşti bine de tot?- Mi-o amintesc foarte bine.

209

- Î i aminteşti c ai venit la mine şi miţ ă -ai spus c dac se deschide ecluza, bariera interioară ă ă de transit nu va rezista şi c întregulă ă Aphrodite va fi inundat? Erai de-a dreptul înfricoşat. Aproape intraseşi în panic .ă- Aşa e, eram îngrozit. Şi acum sunt. Nu po iţ

s nu te sperii în situa ii ca aceea. Şi Tumeră ţ ad ug mali ios: Evident, dac eşti viteazulă ă ţ ă Lucky Starr, r mâi calm.ăLucky ignor remarca.ă- Nu cumva ai venit la mine ca să-mi

transmi i informa ia exact pentru a mai sporiţ ţ confuzia deja existent , ca s ne ii ocupa iă ă ţ ţ destul de mult pentru ca să-l manevrezi pe Lou Evans s ias din oraş, în ocean, undeă ă -l puteai omorî în voie? Evans era greu de manipulat şi aflase prea multe despre broaştele-V. Poate c încercai s m îngrozeştiă ă ă şi pe mine, ca s plec din Aphrodite şi de peă Venus.- Teoria ta e ridicol , spuse Tumer. Bariereleă

interioare chiar sunt insuficiente. întreabă-l pe Morriss. Mi-a verificat calculele.Nu prea entuziast, Morriss confirm :ă- Mi-e team c aici Tumer are dreptate.ă ă- N-are importan , spuse Lucky. Hai sţă ă

l s m asta deoparte, deocamdat . Mai existaă ă ă un pericol, real, iar Tumer era pe drept speriat... Tumer, eşti c s torit.ă ă

210

Ochii lui Tumer sclipir nelinişti i. îl privi scurtă ţ pe Lucky, apoi îşi îndrept iar privirea în altă ă parte.- Şi ce dac ?ă- So ia ta e frumoas şi considerabil maiţ ă

tân r decât tine. Nu eşti c s torit nici de ună ă ă ă an.- Şi ce vrei s dovedeşti cu asta?ă- C probabil nutreşti pentru ea o profundă ă

afec iune. îndat dup c s torie, teţ ă ă ă ă -ai mutat într-un apartament scump, ca s o mul umeştiă ţ pe ea. îi permi i s decoreze casa dup gustulţ ă ă ei, deşi tu ai cu totul alte gusturi. In mod sigur nu i-ai neglija siguran a, nu?ţ- Nu în eleg. Despre ce vorbeşti?ţ- Cred c ştii deja. Singura dat când amă ă

întâlnit-o pe so ia ta, ea miţ -a spus c în totă timpul vânzolelii din noaptea trecut dormise.ă P rea foarte dezam git c nu luase şi eaă ă ă ă parte la evenimente. De asemenea, mi-a subliniat cât de minunat e casa în careă locui i. Chiar miţ -a spus c ave i „refugii”. Dină ţ nefericire, pentru mine termenul nu avea nici o semnifica ie, c ci miţ ă -aş fi dat seama înc deă atunci şi acolo de adev r. Am în eles totulă ţ abia când m aflam pe fundul oceanului, cândă Lou Evans mi-a amintit întâmpl tor de acesteă ad posturi. „Ad posturile” sunt ceva cu totulă ă deosebit, pe Venus ele sunt construite pentru

211

a suporta întreaga presiune a oceanului în cazul c un cutremur ar distruge cupola unuiă oraş. Acum în elegi despre ce vorbesc?ţTumer nu scotea nici un cuvânt. Lucky

continu :ă- Dac în noaptea aceea î i era atât de tareă ţ

team de o catastrof pentru întregul oraş, deă ă ce nu te-ai gândit la so ia ta? Vorbeai despreţ salvarea oamenilor, despre evacuarea oraşului. Chiar s nu te fi gândit la siguran aă ţ so iei tale? Subsolul apartamentului vostru areţ asemenea ad posturi. în dou minute, să ă -ar fi aflat în siguran . Nu aveai decât sţă -o suni şi să o avertizezi. Dar n-ai f cută -o. Ai l sată -o să doarm .ăTumer morm i ceva.ă- S nuă -mi spui c ai uitat, continu Lucky. Nuă ă

pot s cred aşa ceva. Puteai s ui i orice,ă ă ţ numai siguran a so iei tale nu. Permite iţ ţ ţ -mi să v sugerez o explica ie alternativ . Nu teă ţ ă -a îngrijorat situa ia so iei tale, pentru c ştiai cţ ţ ă ă nu se afl în nici un fel de pericol. Ştiai c nuă ă exist nici un pericol, pentru c ştiai c poartaă ă ă ecluzei nu va fi deschis .ăLucky se ambalase şi era furios.- Ştiai c poarta ecluzei nu se va deschide,ă

pentru c tu erai cel care avea controlulă mental asupra omului de la comenzi. Ceea ce te-a tr dat a fost exact iubirea profundă ă

212

pentru so ia ta. N-ai vrut sţ ă-i tulburi somnul, deşi astfel mica ta pies ar fi ar tat mult maiă ă plauzibil .ăTumer spuse brusc:- Nu mai spun nimic decât în prezen a unuiţ

avocat. Nu ai absolut nici o dovad .ă- Este destul pentru a ini ia o investiga ie peţ ţ

scar larg a Consiliului, spuse Lucky. Doctoreă ă Morriss, eşti bun să-l ii la p strare pân cândţ ă ă termin m preparativele pentru zborul spreă P mânt? îl vom înso i eu şi Bigman. O să ţ ă avem grij s ajung acolo în bun stare.ă ă ă ăAjunşi la hotel, Bigman spuse cu îngrijorare în

glas:- Pe nisipurile mar iene, Lucky, nu v d cum aiţ ă

putea g si dovezi împotriva lui Tumer. Toateă deduc iile tale sunt foarte conving toare, darţ ă ele nu constituie dovezi materiale.Lucky, dup o cin cald cu drojdii, eraă ă ă

pentru prima oar în m sur s se relaxeze deă ă ă ă la str pungerea stratului de nori care înconă -jura pe Venus. Spuse:- Consiliul nu va fi interesat, cred eu, să

ob in dovezi care sţ ă ă-l pun la zid pe Tumer.ă- Lucky! Cum aşa? Doar e un tic los...ă- Ştiu. E de multe ori mai r u decât ună

criminal. Are evidente înclin ri dictatoriale,ă este şi tr d tor. Dar mai important decâtă ă r utatea lui este faptul c a creat o operă ă ă

213

genial .ă- Te referi la maşina lui? întreb Bigman.ă- Categoric. Am distrus singura asemenea

maşin rie existent şi probabil c va trebui să ă ă ă construim o alta. Exist multe întreb ri la careă ă ar trebui s c p t m r spunsuri. Cum a reuşită ă ă ă ă Tumer s controleze broaştele-V? Când a vrută să-l omoare pe Lou Evans, a dat instruc iuniţ detaliate broaştelor-V, le-a ordonat s aducă ă din abis gigantul? Sau le-a spus simplu: „Omorâ iţ -l pe Evans”, l sânduă -le să-şi facă treaba ca nişte câini dresa i, s aleag eleţ ă ă modalitatea? De asemenea, î i imaţ ginezi ce posibilit i poate s aduc un asemeneaăţ ă ă instrument? Poate s ne ofere o metod cuă ă totul nou de atacare a bolilor mentale, o caleă nou de a combate impulsurile criminale. Ară putea, chiar, pe viitor, dac este folosit cumă trebuie, s previn r zboaie şi s învingă ă ă ă ă inamicii P mântului f r v rsare de sânge,ă ă ă ă rapid, dac ni se va impune vreoă dat r zboiul.ă ă O maşin periculoas în mâinile unui tipă ă mânat de ambi ii poate deveni foarteţ folositoare şi binef c toare în mâinileă ă Consiliului. - Oare Consiliul va vrea să-l determine să

construiasc o alt maşin ? întreb Bigman.ă ă ă ă- Cred c da, dup ce se vor lua toateă ă

precau iunile necesare. Dac i se ofer oţ ă ă 214

gra iere şi o reabilitare la alternativa închisoriiţ pe via , f r sţă ă ă ă-şi mai poat vedea vreodată ă so ia, cred c va alege s se fac util. Evident,ţ ă ă ă una dintre primele utiliz ri ale maşinii va fiă investigarea chiar a min ii lui Tumer, pentruţ a-l ajuta să-şi vindece anormala sete de putere. Vom salva astfel pentru omenire un creier extraordinar.în ziua urm toare aveau s p r sească ă ă ă ă

planeta, îndreptându-se din nou spre cas .ă Lucky se gândi cu o pl cut nostalgie laă ă minunatul cer albastru de acas , la via a înă ţ aer liber, la hrana natural , la spa iu şi la via aă ţ ţ pe întinderile de uscat.- Nu uita, Bigman, e foarte uşor s „protejeziă

societatea” prin execu ia unui criminal, darţ asta nu va aduce înapoi vie ile victimelor lui.ţ Dar dac cineva ar putea să ă-l vindece şi să-l foloseasc pentru a face via a mai bun şi maiă ţ ă frumoas în acea societate, ar fi o realizareă mult, mult mai mare...

215

PARTEA A-II-A

FANTOMELE SOARELUI

Lucky Starr şi micul s u prieten, John Bigmană

216

Jones, mergând în spatele tân rului inginer,ă urcau rampa de leg tur cu sasul care d deaă ă ă spre suprafa a planetei Mercur.ţ„Cel pu in lucrurile se desf şoar repede”, îşiţ ă ă

zise Lucky.Ajunsese pe Mercur doar de o or . Abiaă

avusese vreme să-şi vad nava, Shootingă Starr, pus la ad post în hangarul subteran.ă ă Nu se întâlnise decât cu tehnicienii care se ocupau de formalit ile de aterizare şi de navaăţ lui.Mai exact, cu tehnicienii aceia şi cu Scott

Mindes, inginerul aflat la conducerea Proiectului Lumina. Fusese aproape ca şi cum tân rul b rbat le preg tise o ambuscad , c ciă ă ă ă ă aproape imediat acesta sugerase o c l torieă ă la suprafa .ţă- S admir m peisajul, explicase el.ă ăLucky nu l-a crezut, bineîn eles. Fa a cuţ ţ

b rbie mic a inginerului era bântuit de griji,ă ă ă şi gura îi tres rea nervos în timp ce vorbea.ă Ochii îi alunecau încolo şi încoace, nereuşind s sus in privirea calm şi echilibrat a luiă ţ ă ă ă Lucky.Şi totuşi Lucky acceptase invita ia de a vizitaţ

suprafa a. Pân în acel moment, tot ce ştiaţ ă despre necazurile de pe Mercur era c acesteaă reprezentau o problem agasant pentruă ă Consiliul Ştiin ei. Era dispus sţ ă-i fac jocul luiă

217

Mindes şi s vad unde ajungea.ă ăCât despre Bigman Jones, el era întotdeauna

bucuros să-l urmeze pe Lucky oriunde şi oricând, cu sau far motiv.ăDar tocmai Bigman şi-a ridicat uimit

sprâncenele în timp ce-şi îmbr cau costumeleă spa iale. El a dat din cap aproape nesesizabilţ c tre suportul pentru tocul de pistol ataşat laă costumul lui Mindes.Lucky a încuviin at din cap calm. Şi elţ

remarcase c din toc se profila amenin toră ţă mânerul unui blaster de mare calibru.Tân rul inginer ieşi primul pe suprafa aă ţ

planetei, urmat de Lucky Starr şi de Bigman Jones.Pentru o clip , ei pierdur contactul unul cuă ă

cel lalt în bezna aproape total . Numai steleleă ă erau vizibile, str lucind cu duritate în vidulă rece.Bigman îşi reveni cel dintâi. Gravita ia de peţ

Mercur era aproape egal cu cea de pe Marte.ă Nop ile mar iene erau aproape la fel deţ ţ întunecate. Stelele de pe ceml nop ii ar tauţ ă aproape la fel de str luciă toare.Vocea lui ascu it r sun în receptoareleţ ă ă ă

celorlal i doi:ţ- Hei, am început s v d câte ceva!ă ăAceeaşi senza ie o avea şi Lucky şi asta îlţ

nedumerea. De bun seam c lumina steleloră ă ă 218

nu putea s fie atât de puternic . O ceaă ă ţă slab , luminoas plutea peste peisajulă ă accidentat, mângâindu-i muchiile ascu ite cu oţ lumin palid , l ptoas .ă ă ă ăLucky mai v zuse ceva de genul sta peă ă

Lun , în timpul nop ii lungi de dou s pt mâniă ţ ă ă ă de acolo. Peisajul selenar era la fel de pustiu, de aspru şi de accidentat. Nici pe Lun , nici peă Mercur nu se manifestase de milioane de ani ac iunea vântului şi a ploii, care ar fi putut sţ ă mai îndulceasc asprimile unui decoră dezolant. Stâncile golaşe, mai reci decât ar fi în stare imagina ia s reprezinte, se în l auţ ă ă ţ într-o lume lipsit de ap , f r a fi atinse deă ă ă ă ger.Şi în noaptea selenar se putea observaă

aceeaşi lumin difuz , cu aspect l ptos.ă ă ă Numai c acolo, cel pu in peste o jum tate deă ţ ă Lun , domnea lumina de la P mânt. Când seă ă afla în faza de vizibilitate maxim , planetaă albastr str lucea de şaisprezece ori maiă ă intens decât Luna plin .ăAici, pe Mercur, lâng Observatorul Solară

situat la Polul Nord, lumina aceea nu putea fi pus pe seama nici unei planete apropiate.ă- Asta e lumina de la stele? întreb el întră -un

târziu, ştiind c nu era aşa.ăScott Mindes spunse plictisit:ţă- E lic rirea coroanei solare.ă

219

- Pe Galaxie! exclam Lucky râzând uşor.ă Coroana solar , desigur! Ar fi trebuit s ştiu!ă ă- Ce s ştii? strig Bigman. Ce seă ă -ntâmplă

aici? Hei, Mindes, ia povesteşte-ne!- întoarce iţ -v , spuse Mindes. Sta i cu spateleă ţ

la ea.To i se întoarser . Lucky fluier uşor printreţ ă ă

din i, iar Bigman scoase un ip t de surpriz .ţ ţ ă ă Mindes nu zise nimic.O sec iune a orizontului se profila foarte clarţ

pe o zon sidefie a cerului. Fiecareă neregularitate ascu it a acelei p r i aţ ă ă ţ orizontului se vedea cu o claritate remarcabil . Deasupra, cerul era acoperit de oă str lucire blând , care sc dea în intensitate cuă ă ă în l imea, pe o treime din distan a pân laă ţ ţ ă zenit. Str lucirea consta din fascicole curbe deă lumin palid .ă ă- Aceea e coroana, domnule Jones, spuse

Mindes.Cu toat uimirea careă -l cuprinsese, Bigman

nu-şi uitase propriile concep ii despre polite e,ţ ţ aşa c spuse moroc nos:ă ă- Spune-mi Bigman. Te referi la coroana din

jurul Soarelui? Nu credeam că-i aşa de mare.- Are o grosime de peste un milion de mile,

r spunse Mindes, iar aici ne afl m pe Mercur,ă ă cea mai apropiat planet de Soare. In acestă ă moment distan a pân la Soare este de numaiţ ă

220

patruzeci şi opt e milioane de kilometri. Sunte i de pe Marte, nuţ -i aşa?- Get-beget.- Ei bine, dac-a i putea vedea Soarele înţ

aceast clip , a i constata c e de vreoă ă ţ ă treizeci şi şase de ori mai mare fa de cumţă este v zut de pe Marte, şi la fel este şiă coroana. Şi de treizeci şi şase de ori mai str lucitoare.ăLucky încuviin din cap. Soarele şi coroanaţă

lui ar p rea de nou ori mai mari decât ar fiă ă v zute de pe P mânt. Iar coroana nu ar puteaă ă fi v zut deloc de pe P mânt, cu excep iaă ă ă ţ perioadelor de eclips total .ă ăSe p rea c Mindes nu min ise întm totul.ă ă ţ

Erau privelişti care meritau s fi v zute peă ă Mercur. încerc să ă-şi imagineze coroana, soarele pe care-l înconjura şi care era ascuns acum dincolo de orizont. Ar fi fost o privelişte maiestuoas !ăMindes continu cu o voce în care se puteaă

desluşi o am r ciune inconfiindabil :ă ă ă- Lumina asta a fost numit „fantoma alb aă ă

Soarelui”.- Îmi place asta. E o metafor reuşit .ă ă- Reuşit ? replic cu înverşunare în glasă ă

Mindes. Mie nu mi se pare. Se vorbeşte prea multe despre fantome pe planeta asta. Planeta asta e ghinionist r u. Nimic bun nuă ă

221

se întâmpl aici. Minele au eşuat...ăL s fraza neterminat , iar Lucky îşi zise: „Să ă ă ă

l s m chestia asta s fiarb în suc propriu.”ă ă ă ăApoi spuse cu glas tare:- Unde e fenomenul pe care trebuia să-l

vedem, Mindes?- A, da. Va trebui s mai facem câ iva paşi.ă ţ

Nu prea departe, inând cont de gravita ie,ţ ţ dar fi i aten i pe unde c lca i. Nu avemţ ţ ă ţ drumuri pe aici, iar str lucirea coroanei poateă fi extrem de derutant . Aş sugera s aprinde iă ă ţ lanternele de la c şti.ăŞi-o aprinse pe a lui în timp ce vorbea, şi un

fascicul de lumin se aprinse bmsc deă deasupra vizorului c ştii sale, transformândă solul într-un mozaic galben şi negru. Se aprinser şi celelalte dou lumini, iar cele treiă ă siluete se urnir din loc, c lcând greoi cuă ă cizmele cu izola ie groas . Nu scoteau nici unţ ă zgomot în vid, dar fiecare din ei sim eaţ vibra iile uşoare provocate de fiecare pas.ţMindes p rea s mediteze la planet în timpă ă ă

ce mergea. Spuse cu o voce joas , încordat :ă ă- Ur sc planeta asta. Sunt aici de şase luni,ă

doi ani mercurieni, şi sunt s tul până ă-n gât. Nici nu m-am aşteptat de fapt s z bovesc aiciă ă mai mult de şase luni, şi uite c timpul aă trecut şi nu s-a f cut nimic. Nimic. Totul eă aiurea aici. E cea mai mic planet . E cea maiă ă

222

apropiat de Soare. Are tot timpul îndreptată ă spre Soare aceeaşi fa . Acoloţă- şi bra ul lui se îndrept în direc ia str luciriiţ ă ţ ă

coronare - este partea însorit , în care uneleă puncte se înc lzesc atât de tare încât plumbulă se topeşte iar sulful fierbe. Dincolo, în direc iaţ opus , este singura suprafa planetar dină ţă ă întreg sistemul solar care nu vede niciodată Soarele. Tot ce e legat de aceast planetă ă este jalnic.Se opri din vorbit ca s sar peste o fisură ă ă

lat de nici doi metri în suprafa a planetei, oă ţ reminiscen a vreunui cutremur care seţă produsese pe Mercur în vremuri imemoriale, care nu se putuse vindeca f r concursulă ă vântului şi al intemperiilor. F cu s ritura cuă ă stâng cie, ca o ilustrare a unui p mânteană ă care, chiar şi pe Mercur, a r mas aproape deă gravita ia artificial a Cupolei Observatorului.ţ ăBigman plesc i din buze nemul umit deă ţ

imaginea v zut . El şi Lucky dep şir fisuraă ă ă ă abia lungind un pic pasul.Dup vreo patru sute de metri, Mindes spuseă

brusc:- O putem vedea de aici, şi am ajuns la timp.Se opri din mers, cl tinânduă -se în fa şiţă

întinzându-şi bra ele ca sţ ă-şi men inţ ă echilibrul. Lucky şi Bigman se oprir cu mică salt, împr ştiind pietrişul.ă

223

Lumina de la casca lui Mindes se stinse, în timp ce ar ta ceva cu mâna. Lucky şi Bigmană î i stinser şi ei luminile şi, uitânduţ ă -se în direc ia indicat de Mindes, v zur o patţ ă ă ă ă neregulat de culoare alb .ă ăEra str lucitoare, mai intens decât oriceă ă

lumin solar v zut de Lucky pe P mânt.ă ă ă ă ă- Aici e unghiul cel mai favorabil din care

poate fi v zut , spuse Mindes. Este vârfulă ă Muntelui Negru şi Alb.- Aşa se numeşte? întreb Bigman.ă- Exact. V da i seama de ce, nuă ţ -i aşa? Se

afl suficient de departe în direc ia nop ii faă ţ ţ ţă de Terminator - asta e grani a dintre parteaţ întunecat şi partea însorit .ă ă- Ştiu şi eu ce-i aia, replic indignat Bigman.ă

Crezi c sunt vreun ignorant, sau ce?ă- Explicam doar, Exist aceast mic zon dină ă ă ă

jurul Polului Nord, şi o alta în jurul Polului Sud, în care Terminatorul nu se deplaseaz preaă mult în timp ce Mercur înconjoar Soarele. Maiă jos, la Ecuator, în acest moment, Terminatorul se deplaseaz cale de 1100 km întră -o direc ieţ timp de patruzeci şi patru de zile şi apoi se mişc 1100 km în direc ie opus , înă ţ ă urm toarele patruzeci şi patru de zile. Aici seă mişc doar vreo opt sute de metri cu totul,ă acesta fiind şi motivul pentru care este un loc bun pentru observator. Soarele şi stelele

224

r mân nemişcate. în orice caz, Muntele Negruă şi Alb este suficient de departe astfel încât doar jum tatea sa dinspre vârf din el s fieă ă luminat , în cel mai favorabil caz. Pe urm , peă ă m sur ce Soarele se îndeă ă p rteaz , luminaă ă urc pe pantele muntelui.ă- Iar acum, interveni Lucky, doar vârful este

luminat.- Numai vârful şi doar pe o lungime de

cincizeci-şaizeci de centimetri, şi în curând va disp rea şi asta. Totul se va cufunda înă întuneric vreme de o zi terestr sau dou ,ă ă dup care lumina va începe s revin .ă ă ăChiar în timp ce vorbea, pata alb începu să ă

se micşoreze pân la o dimensiuneă punctiform care ardea ca o steaă str lucitoare.ăCei trei b rba i aşteptar .ă ţ ă- Uita iţ -v în alt parte, îi sf tui Mindes, ca să ă ă ă

v obişnui i ochii cu întunericul.ă ţApoi, dup câteva minute, le zise:ă- În regul , pute i s v uita i din nou acolo.ă ţ ă ă ţLucky şi Bigman se uitar şi o vreme nuă

v zur nimic.ă ăŞi deodat peisajul c p t o culoareă ă ă ă

sângerie. Sau mai exact o parte din el. La început a fost doar senza ia de roşu. Pe urm ,ţ ă începu s se desluşeasc o imagine: o coastă ă ă de munte neregulat care urca c tre un pisc.ă ă

225

Piscul c p tase acum o culoare roşie intens ,ă ă ă roşul devenind mai închis şi sc zând înă intensitate pe m sur ce ochiul cobora peă ă pant în jos, pân când devenea negru.ă ă- Ce-i asta? întreb Bigman.ă- Soarele, spuse Mindes, a coborât acum

suficient de mult pentru ca, de pe vârful muntelui, tot ce r mâne deasupra orizontuluiă s fie coroana şi protuberan ele.ă ţ Protuberantele sunt jeturi de hidrogen gazos care se ridic la câteva mii de kilometri deă suprafa a solar , şi au o culoare roşieţ ă str lucitoare. Lumina emis de ele este acoloă ă tot timpul, dar în mod normal lumina Soarelui o face invizibil .ăînc o dat Lucky încuviin din cap. Şiă ă ţă

protuberan ele erau ceva care de pe P mântţ ă nu putea fi v zut decât în timpul eclipseloră totale de Soare sau cu instrumente speciale, datorit atmosferei.ă- De fapt, ad ug Mindes cu glas sc zut, astaă ă ă

se numeşte „fantoma roşie a Soarelui”.- Deci avem dou fantome, spuse peă

neaşteptate Lucky. Una alb şi una roşie. Dină cauza fantomelor por i la dumneata unţ blaster, domnule Mindes?- Ce? strig Mindes. Despre ce vorbeşti?ă- Vreau s spun c ar fi timpul s ne dezv luiă ă ă ă

adev ratul motiv pentru care neă -ai adus aici. 226

Sunt sigur c nu doar pentru peisaje, altfelă n-ai fi purtat asupra ta un blaster pe această planet pustie.ăMindes avu nevoie de un scurt r gaz pentru aă

r spunde, dar în cele din urm zise:ă ă- Tu eşti David Starr, nu-i aşa?- întocmai, r spunse cu r bdare Lucky.ă ă- Eşti membru al Consiliului Ştiin ei. Eşti omulţ

c ruia i se spune Lucky Starr.ăMembrii Consiliului Ştiin ei evitau publicitateaţ

şi lui Lucky îi veni oarecum greu s r spund :ă ă ă- Aşa este.- Atunci nu m-am înşelat. Eşti unul dintre

investigatorii lor de frunte şi ai venit aici să faci o anchet despre Proiectul Lumina.ăBuzele lui Lucky se sub iar în timp ce seţ ă

preg tea s r spund . Ar fi preferat s nu fieă ă ă ă ă aşa de uşor de recunoscut. Spuse:- Poate c da, poate c nu. De ce mă ă -ai adus

aici?- Ştiu c aşa este şi deă -aia te-am adus aici,

spuse Mindes, care începuse de-acum să gâfâie. Trebuie să- i spun adev rul înainte caţ ă ceilal i sţ ă- i umple capul cu... cu minciuni.ţ- Despre ce anume?- Despre eşecurile care au bântuit... ur scă

cuvântul sta... despre eşecurile Proiectuluiă Lumina.- Dar ai fi putut să-mi spui asta când ne aflam

227

la Cupola Observatorului. De ce s m aduciă ă aici?- Din dou motive, spuse inginerul, careă

continua s respire repezit şi cu dificultate. înă primul rând, to i consider c vinaţ ă ă -mi apar ine. Ei cred c nu pot s duc la bunţ ă ă sfârşit proiectul, c irosesc baniiă contribuabililor. Am vrut s te in departe deă ţ ei. Ai în eles? Am vrut s te împiedic sţ ă ă-i ascul i pe ei mai întâi.ţ- Şi de ce s cread c e vina ta?ă ă ă- Pentru c , dup p rerea lor, sunt preaă ă ă

tân r.ă- Câ i ani ai?ţ- Dou zeci şi doi.ăLucky Starr, care nu era cu mult mai b trân,ă

spuse:- Şi al doilea motiv? - Am vrut s sim i ce înseamn Mercur. Amă ţ ă

vrut s absorbi...ăR mase t cut. Silueta îmbr cat în costumă ă ă ă

spa ial a lui Lucky st tea dreapt şi înalt peţ ă ă ă suprafa a ostil a lui Mercur, iar metalul de peţ ă un um r reflect lumina l ptoas a coroanei,ă ă ă ă „fantoma alb a Soarelui”.ă- Foarte bine, Mindes, s presupunem că ă

accept afirma ia ta cum c nţ ă -ai fi r spunz toră ă de eşecurile proiectului. Atunci cine este?Vocea inginerului se auzi la început vag, ca

228

un murmur, dup care cuvintele prinseră ă contur:- Nu ştiu... Cel pu in...ţ- Nu te în eleg, spuse Lucky.ţ- Uite ce e, spuse pe un ton disperat Mindes.

Am f cut investiă ga ii, miţ -am petrecut perioadele de veghe şi de somn încercând să g sesc vinovatul. Am urm rit mişc rileă ă ă tuturor. Mi-am notat momentele când au avut loc accidentele, când s-au produs întreruperi ale cablurilor sau când pl cile de conversieă s-au spart. De un lucru sunt sigur...- Care-ar fi la?ă- C nimeni din Cupol nu poate fiă ă

r spunz tor. Nimeni. Nu sunt decât vreoă ă cincizeci de oameni acolo, cincizeci şi doi, ca s fiu mai exact, şi în ultimele şase ocazii cândă ceva r u să -a petrecut, am ştiut unde se afla şi ce f cea fiecare dintre ei. Nimeni nu să -a aflat în apropiere de locul accidentelor.Vocea îi devenise pi ig iat . Lucky spuse:ţ ă ă- Atunci cum î i explici aceste accidente?ţ

Cutremure? Ac iunea Soarelui?ţ- Fantomele! ip ingineml cu disperare,ţ ă

fluturându-şi dezordonat bra ele. Exist oţ ă fantom alb şi una roşie. Dar mai sunt şiă ă fantome bipede. Le-am v zut, dar cineă -o să m cread ? Devenise aproape incoă ă erent. î iţ spun eu... î i spun eu...ţ

229

- Fantome? f cu Bigman. Eşti nebun?ăDeodat Mindes ip :ă ţ ă- Nici voi nu m crede i. Dar am să ţ -o

dovedesc. Am s distrug fantoma. O s tragă ă cu blasterul în nebunii care nu m cred. Am să ă trag în toat lumea. în toat lumea!ă ăCu un hohot de râs strident, trase blasterul

din toc şi, cu o mişcare fulger toare, înainteă ca Bigman s poat interveni, ridic blasterulă ă ă spre Lucky şi ap s tr gaciul. Câmpulă ă ă distructiv invizibil al armei se declanş ...ă

230

NEBUN SAU ZDRAV N?Ă

Aşa şi-ar fi sfârşit via a Lucky dac el şiţ ă Mindes s-ar fi aflat pe P mânt.ăLui Lucky nu-i sc pase nebunia care seă

acumula în vocea lui Mindes. Aştepta cu pruden o întrerupere, o ac iune care sţă ţ ă urmeze violen ei din frazele spuse cu glasţ întret iat de c tre inginer. Şi totuşi nu seă ă aşteptase la un atac direct cu blasterul.Când mâna lui Mindes s-a repezit la tocul

armei, Lucky a s rit întră -o parte. Pe P mânt,ă mişcarea s-ar fi produs prea târziu.Pe Mercur îns , lucrurile st teau altfel.ă ă

Gravita ia micii planete fiind de dou cincimiţ ă din cea terestr , muşchii contracta i ai luiă ţ Lucky au propulsat corpul neobişnuit de uşor (cu tot costumul pe care-l purta) la o distanţă considerabil în lateral. Mindes, neobişnuit cuă gravita ia sc zut , sţ ă ă -a împiedicat în momentul când s-a r sucit prea repede în inten ia caă ţ fasciculul blasterului s urm reasc mişcareaă ă ă lui Lucky.Prin urmare, energia blasterului a lovit solul,

231

la câ iva centimetri de corpul lui Lucky,ţ s pând o groap de treizeci de centimetri înă ă stânca golaş .ăÎnainte ca Mindes să-şi revin şi s intească ă ţ ă

din nou, Bigman se n pusti asupra lui cu ună salt elegant, care-l tr da pe omul obişnuit cuă gravita ia sc zut .ţ ă ăMindes c zu la sol. ip ceva nedesluşit, apoiă Ţ ă

r mase t cut, întră ă -o stare de inconştienţă despre care nu se putea spune dac eraă consecin a c z turii sau fusese provocat deţ ă ă ă apogeul emo iilor sale febrile.ţBigman nu credea în nici una dintre variante.- Se preface! strig el cu fervoare. Tic losulă ă sta se d lovit.ă ăSmulsese blasterul din mâna lipsit de vlagă ă

a inginerului şi acum îl inea îndreptat spreţ capul acestuia.Lucky replic cu asprime:ă- Nimic din toate astea, Bigman.Bigman şov i.ă- A încercat s te ucid , Lucky.ă ăEra limpede c micu ul mar ian nu ar fi fostă ţ ţ

nici pe jum tate la fel de furios dac el însuşiă ă s-ar fi aflat în pericol de moarte. Şi totuşi se d du înapoi.ăLucky se l s în genunchi ca s cercetezeă ă ă

prin vizor fa a lui Mindes, îndreptând fascicululţ l mpii de la casc spre tr s turile palide aleă ă ă ă

232

celuilalt. Verific manometml de presiune deă la costumul lui Mindes şi se asigur c şoculă ă c derii nuă -i rupsese acestuia nici o articula ie.ţ Apoi, apucând corpul de glezn şi deă încheietura mâinii, îl s lt pe um r şi se ridică ă ă ă în picioare.- Ne întoarcem la Cupol , spuse el, şi, dină

p cate, la o problem ceva mai complicată ă ă decât îşi închipuie Şeful.Bigman oft şi îl urm îndeaproape pe Lucky,ă ă

statura sa m runt obligânduă ă -l aproape să alerge ca s in pasul cu prietenul s u. îşiă ţ ă ă inea blasterul la îndemân , p strânduţ ă ă -şi o

pozi ie care sţ ă-i permit , la nevoie, s tragă ă ă asupra lui Mindes, f r să ă ă-l loveasc şi peă Lucky.„Şeful” era Hector Conway, liderul Consiliului

Ştiin ei. în ocazii mai pu in oficiale, Lucky îiţ ţ zicea „unchiul Hector”, dat fiind c Hectoră Conway, împreun cu Augustus Henree, seă ocupaser de creşterea micului Lucky dup ceă ă p rin ii acestuia muriser în urma unui atac ală ţ ă pira ilor în apropierea orbitei venusiene.ţCu o s pt mân în urm , Conway îi spuseseă ă ă ă

lui Lucky într-o doar , de parc iă ă -ar fi oferit o vacan :ţă- Ce-ai zice de o c l torie pe Mercur, Lucky?ă ă- Ce s-a întâmplat, unchiule Hector? întrebă

Lucky233

- Nimic deosebit, spuse Conway încruntându-se, exceptând nişte manevre politice ieftine. Noi sprijinim un proiect destul de scump pe Mercur, una din acele activit iăţ de cercetare fundamental din care să -ar putea s nu ias nimic sau, dimpotriv , să ă ă -ar putea transforma în ceva cu totul revolu ionar. E caţ la jocurile de noroc. Toate chestiile astea aşa sunt.- Este ceva despre care ştiu? întreb Lucky.ă- Nu cred. E ceva destul de recent. Oricum,

senatorul Swenson s-a repezit s o dea caă exemplu privind felul cum Consiliul iroseşte banii contribuabililor. Cunoşti textul. Face presiuni pentru declanşarea unei anchete, iar unul din oamenii lui a plecat pe Mercur acum câteva luni.- Senatorul Swenson? în eleg.ţLucky încuviin din cap. Nu era nimic nou. înţă

ultimele decenii. Consiliul Ştiin ei se instalaseţ încetul cu încetul în fruntea luptei împotriva pericolelor care amenin au P mântul, atât dinţ ă interiorul Sistemului Solar, cât şi din afara acestuia. în aceast epoc a civilizaă ă ieiţ galactice, când omenirea se r spândea peă toate planetele din toate sistemele solare ale C ii Lactee, numai oamenii de ştiin puteauă ţă rezolva problemele omenirii. De fapt, doar savan ii cu preg tire special din cadrulţ ă ă

234

Consiliului erau potrivi i pentru aceasta.ţTotuşi, existau unii membri ai guvernului

terestru care se temeau de puterea crescândă a acestui Consiliu al Ştiin ei şi al ii care seţ ţ foloseau de aceast temere pentru aă -şi vedea împlinite propriile ambi ii. Senatorul Swensonţ era figura cea mai marcant a acestui dină urm grup. Atacurile sale, îndreptate deă regul împotriva felului „p gubos” în careă ă Consiliul sus inea cercetarea ştiin ific , îiţ ţ ă aduseser celebritatea.ăLucky întreb :ă- Cine sunt cei afla i la conducerea proiectuluiţ

de pe Mercur? Cineva cunoscut?- Se numeşte Proiectul’Lumina, fiindc veniă

vorba. Iar cel aflat la conducere este un inginer pe care-l cheam Scott Mindes. Ună tân r eminent, dar nu e omul potrivit s seă ă descurce cu treaba asta. Cel mai sup r toră ă este faptul c , de când Swenson a declanşată toat aceast agita ie, au început s seă ă ţ ă întâmple tot felul de chestii ciudate cu Proiectul Lumina.- Dac vrei, am s m duc s v d careă ă ă ă ă -i

treaba, unchiule Hector.- Bun. Accidentele şi evenimentele nepl cuteă

nu înseamn nimic, sunt sigur, dar nu trebuieă să-l l s m pe Swenson s ne duc întră ă ă ă -o situa ie stingheritoare. Vezi ce pune la cale. Şiţ

235

p zeşteă -te de omul la al lui, Urteil. Areă reputa ia unui individ capabil şi periculos.ţDeci, aşa începuse totul. Doar o mic anchetă ă

pentru a aplana nişte dificult i de naturăţ ă politic . Nimic mai mult.ăLucky aterizase pe polul nordic al lui Mercur

f r s se aştepte la nimic mai mult, şi înă ă ă decurs de nici dou ore se pomenise atacat cuă blasterul.în timp ce se întorcea la Cupol cu Mindes înă

spinare-, Lucky se gândea: „Aici e vorba de ceva mai mult decât o simpl lucr tură ă ă politic .”ăDoctorul Karl Gardoma ieşi din micul salon de

spital şi îi întâmpin pe Lucky şi Bigman cu oă fa sumbr . Tocmai îşi ştergea mâinileţă ă puternice cu o bucat de plastosorb, pe care oă arunc întră -un coş de gunoi dup ce termin .ă ă Fa a lui închis la culoare, aproape m slinie,ţ ă ă ar ta tulburat , cu sprâncenele încruntate.ă ă Pân şi p rul lui negru, tuns scurt, p rea să ă ă ă-i accentueze înf işarea posomorât .ăţ ă- Ei bine, doctore? întreb Lucky.ăDoctoral Gardoma r spunse:ă- L-am pus sub tranchilizante. O să-şi revină

când o s se trezeasc . Nu ştiu dacă ă -o s -şiă aminteasc ce să -a întâmplat.- A mai avut atacuri de-astea pân acum?ă- Nu de când a venit pe Mercur, domnule

236

Starr. Nu ştiu ce s-a întâmplat înainte de asta, dar în aceste ultime luni a fost supus unei tensiuni considerabile.- De ce?- Se simte r spunz tor pentru accidenteleă ă

care au afectat progresul Proiectului Lumina.- Şi este r spunz tor?ă ă- Nu, fireşte c nu. Dar pute i vedea ce simte.ă ţ

E sigur c toat lumea d vina pe el. Proiectulă ă ă Lumina are o importan vital . Au fostţă ă investite aici mari sume de bani şi eforturi umane. Mindes are în subordine zece constructori, to i mai vârstnici decât el cu cinciţ pân la zece ani, şi are în grij o cantitateă ă enorm de echipamente.ă- Cum se face de e atât de tân r?ăDoctorul zâmbi sever, dar în pofida severit iiăţ

aparente, din ii s i albi şi egali îi d deau unţ ă ă aspect pl cut, chiar fermec tor.ă ă- Optica subeteric , domnule Starr, este ună

domeniu complet nou al ştiin ei. Doar tineriiţ proasp t ieşi i de pe b ncile şcolilor ştiuă ţ ă suficient de multe despre ea.- Dup cum vorbeşti, să -ar zice c ştii câteă

ceva despre acest subiect.- Numai ce mi-a spus Mindes. Ştii, am sosit

pe Mercur pe aceeaşi nav şi mă -a fascinat, m-a cucerit pur şi simplu cu lucrurile pe care mi-a spus c sper s le realizeze proiectul lui.ă ă ă

237

Ştii ceva despre acest proiect?- Absolut nimic. - Ei bine, se ocup de hiperspa iu, aceaă ţ

por iune a spa iului situat în afara frontiereiţ ţ ă normale a spa iului pe care îl cunoaştem.ţLegile naturii care se aplic spa iului obişnuită ţ

nu sunt valabile pentru hiperspa iu. deţ exemplu, în spa iul obişnuit este imposibil sţ ă te deplasezi mai rapid decât lumina, astfel încât am avea nevoie de cel pu in patru ani caţ s ajungem la steaua cea mai apropiat . înă ă deplasarea prin hiperspa iu, orice vitez esteţ ă posibil ...ăMedicul se întrerupse pe neaşteptate, cu un

zâmbet prin care parc voia să ă-şi cear scuze:ă- Dar desigur c ştii toate astea.ă- Presupun c majoritatea oamenilor ştiu că ă

descoperirea zborului hiperspa ial a f cutţ ă posibil c l toriile interstelare, spuse Lucky.ă ă ă Dar care-i treaba cu Proiectul Lumina?- Ei bine, zise doctorul Gardoma, în spa iulţ

obişnuit, lumina se deplaseaz în vid în linieă dreapt . Nu se curbeaz decât în apropiereaă ă unor câmpuri gravita ionale uriaşe. Pe de altţ ă parte, în hiperspa iu ea poate fi îndoit la felţ ă de uşor ca un fir de bumbac. Poate fi concentrat , dispersat , îndoit înapoi. Aşaă ă ă spune teoria hiperopticii cel pu in.ţ- Iar Scott Mindes probabil c se afl aiciă ă

238

pentru a testa aceast teorie.ă- Întocmai.- De ce aici? întreb Lucky. Adic , de ceă ă

tocmai pe Mercur?- Pentru c nu exist nici o alt suprafaă ă ă ţă

planetar în întreg Sistemul Solar unde să ă existe o asemenea concentrare de lumin peă o suprafa atât de mare. Efectele pe care leţă caut Mindes pot fi detecă tate cel mai uşor aici. Ar fi de o sut de ori mai scump s efectueziă ă experimentul pe P mânt, iar rezultatele ar fiă de o sut de ori mai nesiă gure. Aşa mi-a spus Mindes.- Numai c acum ne confrunt m cuă ă

accidentele astea.Doctorul Gardoma pufni dispre uitor.ţ- Astea nu sunt accidente. Şi, domnule Starr,

trebuie s li se pun cap t. V da i seama ceă ă ă ă ţ ar însemna succesul Proiectului Lumina?Doctorul facu o pauz de efect, apoi continuă ă

l sânduă -se furat de grandoarea viziunii.- P mântul nu va mai fi sclavul Soarelui.ă

Sta iile spa iale aflate pe orbit în jurulţ ţ ă P mântului ar putea capta lumina solar , să ă -o împing în hiperspa iu şi să ţ -o împr ştie în modă uniform pe întregul P mânt. Arşi a deşertic şiă ţ ă frigul polar vor disp rea. Anotimpurile vor fiă rearanjate în ordinea preferat de noi. Amă putea controla clima controlând distribu iaţ

239

luminii solare. Am putea avea o lumin solară ă etern acolo unde vom dori; nop i de oriceă ţ lungime acolo unde vom dori. P mântul va fiă un paradis cu aer condi ionat.ţ- Îmi închipui c va lua ceva timp.ă- O mul ime de timp, dar e începutul... Uite,ţ

poate c greşesc aici, dar nu eşti dumneataă David Starr, cel care a rezolvat problema otr virii alimentelor de pe Marte?ăSe sim ea o asprime în vocea lui Lucky atunciţ

când r spunse şi sprâncenele i se contractară ă uşor.- Ce te face s crezi asta?ăDoctorul Gardoma spuse:- La urma urmelor, sunt medic. Otr virileă

p reau la început s fie o boal epidemic , şiă ă ă ă la vremea aceea am fost foarte interesat de subiect. Au circulat zvonuri despre un tân ră membru al consiliului care a jucat un rol esen ial în rezolvarea misterului, şi au fostţ men ionate şi nişte nume.ţ- S-o l s m aşa, r spunse Lucky. Ca deă ă ă

obicei, era nepl cut surprins de orice aluzie că ă ar deveni un personaj cunoscut. Mai întâi Mindes, iar acum Gardoma.Doctorul insist :ă- Dar dac eşti acel Starr, atunci sper c teă ă

afli aici ca s pui cap t acestor aşaă ă -zise accidente.

240

Lucky se pref cu c nu aude şi spuse:ă ă- Când voi putea s vorbesc cu Scott Mindes,ă

doctore Gardoma?- Nu mai devreme de cel pu in dou sprezeceţ ă

ore.- Şi îşi va rec p ta ra iunea?ă ă ţ- Sunt sigur de asta.O voce nou , gutural şi cu un timbruă ă

baritonal, interveni:- Chiar eşti sigur, Gardoma? S fie astaă

fiindc ştii c b iatul nostru, Mindes, nă ă ă -a fost niciodat ira ional?ă ţDoctorul Gardoma se întoarse la auzul vocii şi

nu facu nici un efort ca să-şi ascundă dezgustul profund care i se întip rise pe fa .ă ţă- Ce cau i aici, Urteil?ţ- Îmi in ochii şi urechile deschise, deşi credţ

c-ai prefera s mi le in închise, replic nouă ţ ă venitul.Lucky şi Bigman se uitau la el cu curiozitate.

Era un b rbat solid; nu foarte înalt, dar lat înă umeri şi musculos. Avea obrajii vine ii dinţ cauza b rbii nerase şi un aer mai curândă nepl cut de autosuficien .ă ţăDoctorul Gardoma spuse:- Po i s faci ce vrei cu ochii şi urechile tale,ţ ă

dar nu în cabinetul meu, dac nu te superi.ă- Şi de ce m rog nu în biroul t u? Doar eştiă ă

doctor. Pacien ii au dreptul s vin aici. Poateţ ă ă 241

c sunt un pacient.ă- Şi ce te doare?- Dar ştia doi? Pe ei ceă -i doare? Deficienţă

hormonal , presupun, pentru unul din ei celă pu in.ţOchii lui z bovir alene pe statura lui Bigmană ă

Jones în timp ce rostea aceste cuvinte.Urm un interludiu scurt în care Bigman seă

f cu alb la fa şi p ru s se umfle în pene. Seă ţă ă ă ridic încet de pe scaun, cu ochii mari şiă holba i. Buzele i se mişcar în gol, ca şi cumţ ă ar fi pronun at cuvintele „deficienţ ţă hormonal ”, de parc ar fi vrut s se convingă ă ă ă c întră -adev r auzise cuvintele şi c nu fuseseă ă o iluzie.Deodat , cu viteza de atac a unei cobre,ă

Bigman se n pusti asupra matahaleiă dispre uitoare din fa a sa.ţ ţDar Lucky se mişc mai rapid, apucânduă -l pe

Bigman de ambii umeri.- Uşurel, Bigman.Micul mar ian se zb tu cu disperare.ţ ă- Dar l-ai auzit, Lucky. L-ai auzit!- Nu acum, Bigman.Râsul lui Urteil se auzi ca un şir de l tr turiă ă

ascu ite.ţ- Dă-i drumul, amice. Am să-l împr ştii peă

puştiul asta pe podea doar cu un deget.Bigman url şi se zvârcoli în strânsoarea luiă

242

Lucky, care spuse:- În locul t u, eu nă -aş mai zice nimic, Urteil,

altfel rişti s ajungi întră -o situa ie extrem deţ nepl cut din care nici prietenul t u senatorulă ă ă n-ar putea s te scoat .ă ăCând vorbi, ochii s i scânteiau ca nişte cu iteă ţ

de ghea , iar vocea lui c p t o sonoritateţă ă ă ă metalic .ăUrteil îi sus inu privirea pre de o clip , darţ ţ ă

apoi ced . Morm i ceva despre o glum .ă ă ă Respira ia întret iat a lui Bigman se calmţ ă ă ă întrucâtva, şi dup ce Lucky îşi sl biă ă strânsoarea, se aşez din nou pe scaun,ă tremurând înc din pricina furiei aproape deă nesuportat.Doctorul Gardoma, care urm rise încordată

schimbul scurt de replici, spuse:- Îl cunoşti pe Urteil, domnule Starr?- Dup reputa ie. Este Jonathan Urteil,ă ţ

investigatorul itinerant al senatorului Swenson.- M rog, îi putem spune şi aşa, murmură ă

Gardoma.- Şi eu te cunosc pe tine, David Starr, Lucky

Starr, sau cum iţ -oi mai fi zicând, spuse Urteil. Eşti b iatul minune r t citor din slujbaă ă ă Consiliului Ştiin ei. Otr virile de pe Marte.ţ ă Pira ii de pe asteroizi. Telepatia venusian .ţ ă Am greşit cumva lista?

243

- Nu, r spunse Lucky f r nici o tonalitate.ă ă ăUrteil rânji triumf tor:ă- Nu sunt prea multe lucruri pe care biroul

senatorului s nu le ştie despre Consiliulă Ştiin ei. De exemplu, ştiu despre tentativa deţ asasinat asupra ta, şi am venit aici s v dă ă despre ce e vorba.- De ce?- Ca să- i dau un mic avertisment. Doar unţ

mic avertisment prietenesc. Presupun că felcerul sta deă -aici iţ -a spus ce b iat simpatică este Mindes. Doar o r bufnire nervoasă ă momentan , presupun c asta iă ă ţ -a spus. Sunt prieteni foarte buni, Mindes şi doctorul.- N-am spus decât... începu doctorul

Gardoma.- Dă-mi voie mie s spun, îl întrerupse Urteil.ă

Scott Mindes e tot atât de inofensiv ca un asteroid de dou tone care se îndreapt spreă ă o nav spa ial . N-a fost un acces de nebunieă ţ ă temporar când a îndrepă tat blasterul asupra ta. Ştia foarte bine ce face. A încercat s teă ucid cu sânge rece, Starr, şi dac nu teă ă p zeşti, data viitoare o s reuşeasc . Fiindcă ă ă ă po i s pariezi pe cizmele pân la şold aleţ ă ă micului t u prieten mar ian c o s încerce dină ţ ă ă nou.

244

245

MOARTEA AŞTEAPT ÎNTR-O CAMERĂ Ă

Liniştea care urm p ru pl cut tuturor cuă ă ă ă excep ia lui Urteil. Deodat Lucky spuse:ţ ă- De ce? Ce motiv ar avea?Urteil r spunse calm:ă- Pentru c iă -e fric . A venit aici cu o investi ieă ţ

de câteva milioane, bani pe care Consiliul i-a alocat cu larghe e, şi uite c nu reuşeşte sţ ă ă-şi fac experimentele s func ioneze. Ziceă ă ţ despre propria-i incompeten c ar fiţă ă ghinioane. în cele din urm se va întoarce peă P mânt şi se va plânge despre planetaă piază-rea, Mercur. Pe urm o s ob in al iă ă ţ ă ţ bani de la Consiliu, sau mai exact de la contribuabili, pentru alte planuri nebuneşti. Acum tu ai venit pe Mercur ca s faci oă anchet iar el se teme de eventualitatea înă care Consiliul ar putea afla o parte din adev r.ă De aici po i s deduci şi singur restul.ţ ăLucky spuse:- Dac sta e adev rul, îl ştii deja.ă ă ă- Da, şi sper să-l şi dovedesc.- Dar înseamn c şi tu reprezin i un pericolă ă ţ

pentru Mindes. Dup ra ionamentul t u, peă ţ ă

246

tine ar trebui s încerce s te ucid .ă ă ăUrteil rânji şi obrajii durdulii i se umflar până ă

când fa a lui deveni mai lat decât lung .ţ ă ă- A încercat s m ucid . E cât se poate deă ă ă

adev rat. Dar de când lucrez pentru senatoră am trecut prin multe situa ii dificile aşa c potţ ă s m descurc şi singur.ă ă- Scott Mindes n-a încercat niciodat s teă ă

ucid , nici pe tine, nici pe nimeni altcineva,ă interveni doctorul Gardoma, alb la fa . Şi ştiiţă foarte bine asta.Urteil nu-i r spunse direct, vorbinduă -i în

schimb lui Lucky.- Şi fereşte-te şi de doctor. Cum î i spuneam,ţ

e foarte bun prieten cu Mindes. în locul t u, nuă l-aş l sa s m trateze nici de o durere de cap.ă ă ă Pilulele şi injec iile pot...ţPocni din degete sco ând un zgomot ascu itţ ţ

şi foarte sugestiv. Doctorul Gardoma rosti cu greutate:- Intr-o zi, cineva o s te ucid pentru...ă ăUrteil spuse nep s tor:ă ă- Da? Ai de gând cumva ca tu s fii la?ă ăSe întoarse ca s plece, şi spuse peste um r:ă ă- A, era s uit. Am auzit c b trânul la,ă ă ă ă

Peverale, vrea s te vad . E tare afectat c nuă ă ă s-a organizat nici o primire oficial . E sup rată ă chiar. Aşa c duă -te să-l vezi şi mângâie-l pe creştet... Şi, Starr, înc un pont. Dup chestiaă ă

247

asta, s nu foloseşti nici un costum deă protec ie pân când nu lţ ă -ai verificat s nu aibă ă vreo scurgere. în elegi ce vreau s spun?ţ ăZicând acestea, în sfârşit plec .ăTrecur clipe lungi pân când Gardoma îşiă ă

mai reveni cât de cât, înainte s poat vorbiă ă far s se sufoce. Apoi spuse:ă ă- M exaspereaz tot mai mult de fiecareă ă

dat când îl v d. E un mincinos, r u de gur ...ă ă ă ă- Un individ extrem de viclean, spuse sec

Lucky. Pare evident c una din metodele luiă de atac este s spun în mod deliberat exactă ă ceea ce a calculat c îşi va mânia mai multă oponentul. Un adversar mânios e pe jum tateă neajutorat... Şi, Bigman, asta e valabil şi pentru tine. Nu e bine s te repezi aşa laă oricine sugereaz c ai avea sub un metruă ă optzeci.- Lucky, se v it mar ianul pitic, a spus c aşă ă ţ ă

suferi de deficien hormonal .ţă ă- Atunci s aştep i momentul cel maiă ţ

favorabil ca să-l convingi de contrariul.Bigman bomb ni revoltat şi b tu cu pumnulă ă

încleştat pe plasticul dur al cizmelor sale înalte pân la şold, colorate în argintiu şiă purpuriu (cizmele strident colorate pe care nimeni cu excep ia unui fermier mar ian nuţ ţ le-ar purta, şi f r de care nici un fermieră ă mar ian nţ -ar ieşi din cas . Bigman avea oă

248

duzin , care mai de care mai fistichie.)ăLucky spuse:- Ei bine, să-l c ut m pe doctorul Peverale. Eă ă

şeful Observatorului nu-i aşa?- Şeful întregii Cupole, spuse doctorul. în

realitate, a îmb trânit şi a cam pierdută contactul. M bucur s spun c îl ur şte peă ă ă ă Urteil la fel de mult ca oricare dintre noi, dar nu poate face nimic în privin a asta. Nuţ -l poate înfrunta pe senator. M întreb dacă ă Consiliul Ştiin ei poate? Sfârşi el pe un tonţ sumbru.- Eu cred c da, replic Lucky. Acum nu uitaă ă

c vreau să ă-l v d pe Mindes când se trezeşte.ă- În regul . Ai grij de tine.ă ăLucky îl privi cu curiozitate:- S am grij de mine? Ce vrei s spui?ă ă ăDoctorul Gardoma roşi.- E doar o vorb . O spun întotdeauna. N-amă

vrut s spun nimic deosebit prin asta.ă- În eleg. Ei bine, o s ne mai întâlnim. Hai,ţ ă

Bigman, şi nu mai sta aşa încruntat.Doctorul Peverale le strânse la amândoi

mâinile cu o vigoare surprinz toare pentru ună om aşa de b trân. Ochii s i negri erau aprinşiă ă de îngrijorare şi p reau şi mai negri din cauzaă sprâncenelor albe care-i str juiau. P rul lui,ă ă înc bogat, îşi p strase întră ă -o propor ieţ considerabil culoarea ini ial şi avea oă ţ ă

249

nuan gri închis. Obrajii plini de riduri şiţă pergamentoşi, deasupra c rora pome ii osoşiă ţ ieşeau în eviden , contribuiau cel mai mult laţă impresia de b trâne e.ă ţVorbi rar şi cu blânde e:ţ- Îmi pare r u, domnilor, şi sunt extrem deă

preocupat de faptul c a i fost supuşi la oă ţ experien atât de tulbur toare la atât deţă ă pu in timp de la sosirea lâ Observator. Mţ ă consider vinovat.- N-ave i nici un motiv, doctore Peverale,ţ

spuse Lucky.- Greşeala e a mea, domnule. Dac aş fi fostă

aici s v întâmpin aşa cum să ă -ar fi cuvenit... Dar uite c să -a întâmplat s urm rim tocmaiă ă atunci o protuberan important şi anormal ,ţă ă ă şi m tem c am l sat profesia s mă ă ă ă ă r peasc de la exprimarea cuvenit aă ă ă ospitalit ii.ăţ- În orice caz, sunte i iertat, spuse Lucky şi seţ

uit întră -o parte amuzat la Bigman, care urm rea cu gura c scat vorbirea manierat aă ă ă ă b trânului.ă- Nu pot fi iertat, spuse astronomul, dar mă

încânt faptul c a i încercat. între timp, amă ă ţ ordonat ca locuin a s v fie pus laţ ă ă ă dispozi ie.ţÎi lu de bra pe amândoi şi îi conduse peă ţ

coridorul bine luminat dar îngust care ducea 250

spre Cupol .ă- Amenaj rile noastre utilitare sunt camă

aglomerate, în special de la sosirea doctorului Mindes şi a inginerilor s i... şi a altora. Totuşi,ă cred c o s g si i binevenit prilejul de a vă ă ă ţ ă împrosp ta for ele şi, poate, de a dormi. Ve iă ţ ţ dori de mâncare, sunt sigur, şi v va fi trimis .ă ă Mâine vom avea timp suficient s face iă ţ cunoştin cu noi to i, iar noi s afl m scopulţă ţ ă ă venirii voastre aici; Pentru mine. garan iaţ Consiliului Ştiin ei este suficient . Vom da unţ ă fel de banchet în cinstea voastr .ăNivelul coridorului cobora pe m sur ceă ă

mergeau, ducându-i în m runtaiele planeteiă spre nivelul reziden ial al Cupolei.ţ- Sunte i foarte amabil, spuse Lucky.ţ

B nuiesc c voi avea şi prilejul de a vizitaă ă Observatorul.Peverale p ru încântat de idee.ă- Voi fi la dispozi ia dumitale în aceastţ ă

privin , şi sunt sigur c nu vei regreta timpulţă ă petrecut cu aceast vizit . Principalul nostruă ă echipament se afl instalat pe o platformă ă mobil proiectat s se mişte o dat cuă ă ă ă avansul sau retragerea Terminatorului. In felul acesta, o anumit por iune a Soarelui poate fiă ţ men inut permanent în câmpul vizual, înţ ă pofida mişc rii lui Mercur.ă- Minunat? Dar acum, doctore Peverale, o

251

întrebare. Ce p rere ave i despre doctorulă ţ Mindes? Aş aprecia foarte mult un r spunsă sincer, neafectat de considerente diplomatice.Peverale se încrunt .ă- Eşti şi dumneata un inginer sub-temporal?- Nu tocmai, spuse Lucky, dar v întrebasemă

despre doctorul Mindes.- Exact. Ei bine - şi astronomul p ru gânditoră

-, este un tân r pl cut, competent, după ă ă p rerea mea, dar nervos, foarte nervos. Seă ofenseaz uşor, prea uşor aş zice. Defectulă sta iă -a ieşit în eviden o dat cu trecereaţă ă

timpului, când lucrurile nu au mers tocmai bine cu proiectul s u, iar asta lă -a f cut şi maiă irascibil, mai dificil de lucrat cu el. Mare p cat,ă fiindc , dup cum v spuneam, altfel ar fi ună ă ă tân r pl cut. îi sunt şef, desigur, atâta timpă ă cât se afl aici, dar nu m prea amestec înă ă treburile lui. Proiectul lui nu are nici o leg tură ă cu activitatea Observatorului. - Şi ce p rere ave i despre Jonathan Urteil?ă ţB trânul astronom se opri brusc din mers şiă

spuse:- Ce-i cu el?- Cum se împac cu lumea deă -aici?- Nu sunt interesat s discut despre acestă

individ, spuse Peverale.Pentru un timp îşi continuar drumul înă

t cere. Fa a astronomului se posomorâse.ă ţ 252

Lucky spuse:- Mai sunt şi al i oameni aici din afaraţ

Cupolei? în afar de dumneavoastr şiă ă oamenii pe care-i conduce i, de Mindes şiţ oamenii lui şi de Urteil, mai sunt şi al ii?ţ- P i, doctorul Gardoma, desigur.ă- Nu-l considera i unul din oameniiţ

dumneavoastr ?ă- Ei bine, e doctor şi nu astronom. El asigură

singurul serviciu de care Cupola are nevoie şi nu şi-l poate asigura cu ajutorul maşinilor. Are grij de s n tatea noastr . E nou peă ă ă ă -aici.- Cât de nou?- L-a înlocuit pe vechiul doctor dup ultimulă

schimb de un an. De fapt, doctorul Gardoma a sosit aici cu nava care i-a adus pe doctorul Mindes şi pe oamenii lui.- Schimbul de un an? Este un lucru obişnuit

pentru doctorii de aici?- Şi pentru majoritatea oamenilor. Asta face

dificil p strarea continuit ii, şi e greu să ă ăţ ă preg teşti un om dup care să ă ă-l vezi că pleac . Dar pe de alt parte, Mercur nu e oă ă planet pe care s se tr iasc uşor şi oameniiă ă ă ă noştri trebui înlocui i frecvent.ţ- Atunci câ i oameni noi a i primit aici înţ ţ

ultimele şase luni?- Probabil c dou zeci. Cifra exact se afl înă ă ă ă

eviden ele noastre, dar cam asta e cifra.ţ253

- Cu siguran c dumneavoastr înşiv vţă ă ă ă ă afla i aici de ceva vreme.ţAstronomul râse- De mul i ani. îmi displace s m gândesc laţ ă ă

cât de mul i au treţ cut. Şi doctorul Cook, adjunctul meu, se afl aici de şase ani. Bineînă -eles c lu m concedii dese... Ei bine, amţ ă ă

ajuns la locuin a dumneaţ voastr , domnilor.ă Dac dori i ceva anume, nu ezita i s mă ţ ţ ă ă înştiin a i.ţ ţBigman se uit în jurul lui. Camera era mic ,ă ă

dar avea dou paturi care se puteau rabata laă perete atunci când nu erau folosite; două fotolii care aveau aceeaşi particularitate; o combina ie birouţ -scaun dintr-o singur pies ;ă ă un şifonier mic; şi o sal de baie învecinat .ă ă- Hei, spuse el, oricum e mult mai bine decât

pe nav , nu crezi?ă- Nu-i r u, spuse Lucky. Asta e probabil unaă

din camerele lor cele mai bune.- Şi de ce nu? spuse Bigman. Cred c el ştieă

cine eşti.- Ba eu cred c nu, Bigman, spuse Lucky.ă

Credea c sunt un inginer subă -temporal. Tot ce ştie e c mă -a trimis Consiliul.- To i ceilal i ştiu cine eşti, remarc Bigman.ţ ţ ă- Nu to i. Mindes, Gardoma şi Urteil... Uite ceţ

e, Bigman, ce-ar fi s te duci la baie. Intreă timp eu am s comand de mâncare şi am să ă

254

cer s ne fie adus de pe Shooting Starr trusaă ă de utilitate general .ă- Îmi convine, spuse Bigman cu voioşie.Bigman cânta cu voce tare în timp ce facea

duş. Aşa cum se întâmpla pe orice planetă lipsit de ap , apa pentru baie era strictă ă ra ionalizat , cu avertismente severe peţ ă pere i privind cantitatea maxim de ap careţ ă ă putea fi folosit . Dar Bigman se n scuse şiă ă crescuse pe Marte. Avea un imens respect pentru ap şi nici nuă -i trecea prin cap s seă b l ceasc nep s tor în ea mai mult decât ară ă ă ă ă fi facut-o într-un sos de friptur . Aşa c folosiă ă detergent din abunden şi ap cu multţă ă ă precau ie, cântând din toat inima în tot acestţ ă timp.P şi în fa a usc torului cu aer fierbinte şi subă ţ ă

presiune, care-i gâdila pielea cu jeturile sale de aer uscat iasc , şiă -şi plesni corpul cu palmele ca s sporeasc efectul.ă ă- Hei, Lucky, strig el, ai mâncare pe mas ?ă ă

Mi-e foame.Îl auzi pe Lucky vorbind încet, dar nu reuşi să

desluşeasc cuvină tele- Hei, Lucky, repet el şi ieşi din sala de baie.ăPe birou se aflau dou farfurii aburinde cuă

friptur de vit şi cartofi. (O uşoar asprime aă ă ă aromei sugera faptul c cel pu in carnea era oă ţ imita ie ob inut din bacteriile din gr dinileţ ţ ă ă

255

submarine de pe Venus.) în orice caz, Lucky nu st tea la mas , ci era aşezat pe pat şiă ă vorbea la aparatul de comunica ie dinţ înc pere.ăChipul doctorului Peverale se profila pe placa

de recep ie.ţLucky spuse:- Ei bine, chiar era un fapt general cunoscut

c asta va fi camera noastr ?ă ă- Nu era un fapt general cunoscut, dar am dat

ordin s vi se preg teasc camera printră ă ă -o leg tur neprotejat . Din cele cunoscute deă ă ă mine, nu exista nici un motiv pentru p strareaă secretului. Presupun c oricine neă -ar fi putut auzi. Mai mult decât atât, camera voastr esteă una dintre pu inele care sunt rezervate pentruţ oaspe ii de vaz . Nu e nici un secret înţ ă privin a asta.ţ- În eleg. V mul umesc, domnule.ţ ă ţ- S-a întâmplat ceva?- Absolut nimic, spuse Lucky zâmbind şi

întrerupse leg tura. Imediat dup aceeaă ă zâmbetul îi disp ru şi pe fa i se aşternu oă ţă expresie preocupat .ă- Pe naiba nu s-a-ntâmplat nimic! explodă

Bigman. Ce s-a-ntâmplat, Lucky? Şi s nuă -mi spui mie c nuă -i nimic în neregul !ă- Da, ceva e în neregul . Am cercetată

echipamentul de aici. îmi închipui c asteaă 256

sunt nişte costume speciale pentru a fi folosite pe partea însorit a planetei.ăBigman ridic unul din costumele careă

atârnau într-o niş special . Fa de cât era deă ă ţă voluminos, era neobişnuit de uşor, calitate care nu putea fi atribuit gravita iei sc zuteă ţ ă de pe Mercur deoarece aici, în Cupol ,ă gravita ia era men inut la nivelul normal deţ ţ ă pe P mânt.ăCl tin din cap, nemul umit. Ca de obicei,ă ă ţ

când trebuia s foloseasc un costum livrată ă din stoc, şi nu unul construit dup specifiă ca ii,ţ trebuia s reduc la minim toate reglajele şiă ă chiar şi aşa era incomod. Era pre ul pe careţ era nevoit să-l pl teasc pentru faptul c nuă ă ă era tocmai înalt. întotdeauna gândea în termenii aceştia: „nu tocmai înalt”. Niciodată nu s-a gândit la cei o sut cincizeci şi opt deă centimetri pe care-i m sura ca la ceva careă însemna de fapt „scund”.- Pe nisipurile de pe Marte, v d c neă ă -au

aşteptat cu toate cele preg tite! Pat. Baie.ă Mâncare. Costume.- Şi mai e înc ceva, spuse pe un ton gravă

Lucky. în camera asta ne aşteapt şi moartea.ă Uită-te aici.Lucky ridic unul din bra ele costumului maiă ţ

mare. Articula ia sferic a um rului se mişcaţ ă ă uşor, dar acolo unde facea racordul cu tija

257

um rului era o întrerupere minuscul , aproapeă ă neobservabil . Ar fi r mas neobservat dacă ă ă ă degetele lui Lucky nu ar fi desfacut-o.Era o t ietur ! F cut de un om, evident!ă ă ă ă

Izola ia demonstra acest lucru.ţ- Pe suprafa a interioar , spuse Lucky. E oţ ă

t ietur similar . Acest costum ar fi rezistată ă ă doar atât cât s m duc pe partea însorit aă ă ă ă planetei, dup care mă -ar fi ucis far probleme.ă

258

BANCHETUL

- Urteil! ip Bigman dintrţ ă -o dat , cu oă ferocitate care f cu s în eă ă ţ peneasc fiecareă muşchi al micului s u trup. Tic losul laă ă ă nenorocit...- De ce Urteil? întreb calm Lucky.ă- Ne-a avertizat s avem grij de costume,ă ă

Lucky. ii minte?Ţ- Desigur. Şi tocmai asta am f cut.ă- P i sigur. A aranjat totul ca s neă ă

abureasc . G sim un costum t iat şi zicem iaă ă ă uite ce om minunat. Dup care, data viitoareă suntem ca şi termina i. Nu te l sa p c lit,ţ ă ă ă Lucky. E un...- Stai o clip , Bigman, nu te pripi! Ia priveşteă

lucrurile astfel. Urteil zice c Mindes a încercată să-l ucid şi pe el. S zicem că ă ă-l credem. Să presupunem c Mindes a încercat să ă meştereasc costumul lui Urteil şi sta să ă -a prins la timp. Urteil ne-a avertizat s fim aten iă ţ la aceeaşi şmecherie. Poate c Mindes a f cută ă asta.- Pe nisipurile mar iene, Lucky, nu se poate!ţ

Individul sta, Mindes, e îndopat cu somnifere,ă

259

şi înainte de asta nu l-am sc pat din ochi dină clipa în care am ajuns pe planeta asta nenorocit .ă- Bun. Dar de unde ştim c Mindes doarmeă

acum şi se afl sub tratament medical?ă întreb Lucky.ă- Gardoma zice..., începu Bigman şi se opri.- Exact. Gardoma zice! Totuşi, noi nu l-am

v zut pe Mindes. Ştim doar ce neă -a spus doctorul Gardoma, iar acest doctor e foarte bun prieten cu Mindes.- ştia doi lucreaz împreun , spuse BigmanĂ ă ă

cuprins de o convingere subit . Pe comete...ă- Stai, stai, stai, nu s ri aşa. Pe mareaă

galaxie, Bigman! Nu fac decât să-ncerc să-mi limpezesc ideile, şi tu iei în serios tot ce spun.- Tonul lui era înc rcat de reproş, dar nuă

dep şea limitele respectuă lui fa de micul s uţă ă prieten. Lucky continu :ă- Ştiu pe de alt parte c teă ă -ai plâns de o mie

de ori c nuă - i spun tot ceţ -mi trece prin minte decât dup ce să -a terminat totul. Uite de ce fac aşa, prost nacule! Imediat ce propun oă teorie, gata, te-ai şi aprins, cu toate armele preg tite de tragere.ă- Îmi cer scuze, Lucky, spuse Bigman. Zi-i mai

departe.- În regul . Acum Urteil sta e uşor deă ă

suspectat. Nimeni nu-l place. Nici m cară 260

doctorul Peverale. Ai v zut cum a reac ionată ţ numai când i-am pomenit numele. Ne-am întâlnit cu el o singur dat şi lă ă -ai şi pus la index...- P i te cred şi eu, morm i Bigman.ă ă-... şi nici mie nu mi-e prea simpatic. Oricine

ar fi putut s taie costumul sta şi s spere că ă ă ă b nuiala va c dea asupra lui Urteil, în cazul înă ă care fapta ar fi descoperit , şi ar fi fost sigură descoperit dac ucidea pe cineva, dac nuă ă ă înainte.- În eleg toate astea, Lucky.ţ- Pe de alt parte, continu liniştit Lucky,ă ă

Mindes a încercat deja s se descotorosească ă de mine cu blasterul. Dac aia a fost oă tentativ serioas , atunci nu pare a fi tipul deă ă om care s ac ioneze indirect, de exempluă ţ prin intermediul costumului. Cât despre doctorul Gardoma, nu-l v d implicânduă -se în uciderea unui membru al Consiliului doar din prietenie pentru Mindes.- Atunci care-i concluzia? strig Bigmană

ner bd tor.ă ă- Pân în prezent nu e nici una, spuse Lucky,ă

exceptând poate faptul c vom merge laă culcare.Arunc pe paturi aştemuturile şi se duse laă

baie.Bigman privi în urma lui şi d du din umeri.ă

261

Scott Mindes st tea în capul oaselor în pată când Lucky şi Bigman intrar în locuin a lui aă ţ doua zi de diminea . Era palid şi p reaţă ă obosit.- Salut, spuse el. Karl Gardoma mi-a povestit

ce s-a întâmplat. Nici nu şti i cât de r u îmiţ ă pare.Lucky r spunse la asta dând din umeri.ă- Cum te sim i? întreb el.ţ ă- Epuizat, dar în general bine. Voi lua parte la

petrecerea pe care o d în seara asta b trânulă ă Peverale.- E bine ce faci?- N-o să-l las pe Urteil s trag spuza pe turtaă ă

lui, spuse Mindes cu fa a înroşinduţ -i-se subit de ur , şi s spun la toat lumea c suntă ă ă ă ă nebun. Sau pe doctorul Peverale...- Doctorul Peverale se îndoieşte de s n tateaă ă

ta mintal ? întreb încet Lucky.ă ă- P i... uite ce e, Starr, am f cut pe cercetaşulă ă

pe partea însorit a planetei cu ună scuter-rachet , înc de când accidentele auă ă început s se înr ut easc . Trebuia să ă ăţ ă -o fac. E proiectul meu. De dou ori, pân acum, am...ă ă am v zut ceva.ăMindes se opri şi Lucky îl îndemn să ă

vorbeasc :ă- Ce-ai v zut, doctore Mindes?ă- Aş vrea s pot fi mai sigur. De fiecare dată ă

262

am v zut doar de la distan . Ceva care seă ţă mişca. Ceva care p rea uman. Nu era unul dină costumele noastre izolante, s ştii. Sem naă ă mai mult cu un costum obişnuit. Ştii, metal ordinar.- Ai încercat s te apropii?ă- Da, şi a disp rut. Şi nici fotografiile nuă

ar tau nimic. Doar pete de lumin şi deă ă întuneric care ar fi putut s fie ceva sau s nuă ă fie nimic. Ceva care se mişca sub Soare de parc nici nu iă -ar fi p sat de c ldur sau deă ă ă radia ie. Câteodat r mânea chiar nemişcatţ ă ă sub Soare pre de câteva minute. Asta mţ -a terminat.- E ciudat faptul c st tea nemişcat?ă ăMindes râse scurt.- Pe partea însorit a lui Mercur? Sigur c eă ă

neobişnuit. Nimeni nu st nemişcat. Cu totă costumul izolant şi celelalte m suri de preă -cau ie, î i faci treaba cât de repede po i şi oţ ţ ţ ştergi de-acolo în graba cea mai mare. La o apropiere atât de mare. E radia ia, totuşi.ţ Doar antrenamentul te poate înv a s teăţ ă expui cât mai pu in posibil. Costumele izolanteţ nu constituie o protec ie total împotrivaţ ă radia iei gamma. Dac trebuie s staiţ ă ă nemişcat, te ascunzi la umbra unei stânci.- Şi cum î i explici toat povestea asta?ţ ăVocea lui Mindes deveni o şoapt aproapeă

263

mşinat :ă- Nu cred c e om.ă- Doar n-ai s ne spui c e o fantom biped ,ă ă ă ă

nu? interveni Bigman pe neaşteptate, înainte ca Lucky să-l fac s tac .ă ă ăDar Mindes se mul umi s clatine din cap.ţ ă- Am folosit cumva termenul sta laă

suprafa ? Parcţă ă-mi amintesc... Nu, cred c eă un mercurian.- Ce? strig Bigman, de parc ar fi considerată ă

c asta ar fi şi mai r u.ă ă- Cum altfel ar putea rezista astfel la c lduraă

şi radia ia Soarelui?ţ- Atunci de ce ar mai avea nevoie de costum

spa ial? întreb Lucky.ţ ă- P i, asta nu mai ştiu. Ochii lui Mindes seă

aprinser şi fu cuprins de o agita ie puternic .ă ţ ă Dar e ceva. Când m-am întors la Cupol , seă ştia unde se afl fiecare om şi fiecare costum,ă în orice moment. Doctorul Peverale n-ar autoriza o expedi ie pentru o cerceţ tare am nun it . Zice c nu suntem echipa iă ţ ă ă ţ pentru aşa ceva.- I-ai spus şi lui ce mi-ai spus mie?- Cred c sunt nebun. Sunt sigur de asta.ă

Crede c v d nişte reflexii şi c din ele creeză ă ă oameni în imagina ia mea. Dar nuţ -i aşa, Starr!- Ai luat leg tura cu Consiliul Ştiin ei? întrebă ţ ă

Lucky.264

- Cum aş putea? Doctorul Peverale nu m-ar sus ine. Urteil ar spune c sunt nebun şi pe elţ ă l-ar crede, nu pe mine. Cine crezi c mă -ar asculta?- Eu, zise Lucky.Mindes se ridic brusc în capul oaselor. D duă ă

s se prind de mâneca celuilalt, dar se opri.ă ă Spuse cu un glas sufocat:- Atunci înseamn c ai s faci o anchet ?ă ă ă ă- În felul meu, promise Lucky, o voi face.În seara aceea, ceilal i erau deja aduna i laţ ţ

masa de banchet când Lucky şi Bigman ajunser acolo. Dincolo de murmurul de bună venit iscat la sosirea lor şi începuturile de prezent ri, se sim ea limpede c adunarea nuă ţ ă era deloc una pl cut .ă ăDoctorul Peverale st tea în capul mesei, cuă

buzele lui sub iri strânse şi obrajii scofâlci iţ ţ tremurând, men inânduţ -şi cu greu înf işareaăţ demn . La stânga sa se afla silueta impozantă ă a lui Urteil, rezemat de sp tarul scaunului,ă degetele lui groase jucându-se cu buza unui pahar.Spre cap tul cel lalt al mesei st tea Scottă ă ă

Mindes, care ar ta dureros de tân r şi deă ă obosit în timp ce se uita cu o frustrare mânioas la Urteil. Lâng el se afla doctorală ă Gardoma, care urm rea scena cu o privireă neliniştit şi preocupat , de parc ar fi fostă ă ă

265

gata s intervin în cazul în care Mindes şiă ă -ar fi pierdut cump tul.ăCelelalte scaune, cu excep ia celor douţ ă

aflate la dreapta doctorului Peverale, erau ocupate de diverşi oameni importan i dinţ ierarhia Observatorului. Unul dintre ei mai ales, Hanley Cook, al doilea la comanda Cupolei, îşi aplec corpul înalt şi zvelt înainteă şi strânse cu fermitate mâna întins de Lucky.ăLucky şi Bigman îşi ocupar locurile şi salataă

fii servit .ăUrteil se gr bi s spun cu o voce aspr careă ă ă ă

acapar cu eficaciă tate conversa ia:ţ- Tocmai ne întrebam înainte de venirea

voastr dac nu cumva ar trebui ca tân rulă ă ă Mindes s v relateze marile minuni rezervateă ă P mântului care au rezultat de pe urmaă experimentelor sale.- Nici vorb de aşa ceva, replic Mindes. Şi,ă ă

dac nu te superi, am s hot r sc singur ceă ă ă ă am s spun.ă- Ei haide, Scott, spuse Urteil cu un zâmbet

larg, nu fi aşa de ruşinos. Ei bine, uite ce e, am să-i spun eu care-i treaba.Mâna doctorului Gardoma se l s , ca dină ă

întâmplare, pe um rul lui Mindes, iar tân rulă ă inginer îşi reprim un strig t de indignare şiă ă r mase t cut.ă ăUrteil continu :ă

266

- Te previn, Starr, c va fi ceva interesant şi...ăLucky îl întrerupse:- Ştiu câte ceva despre experimente.

Rezultatul m re al unei planete cu aeră ţ condi ionat este deţ -a dreptul posibil, după p rerea mea.ăUrteil spuse dispre uitor:ţ- Nu z u? M bucur c eşti optimist. Bietulă ă ă

Scott nu reuşeşte nici m car s pun la punctă ă ă experimentul pilot. Sau cel pu in zice c nuţ ă poate, nu-i aşa, Scott?Mindes se ridic pe jum tate, dar înc o dată ă ă ă

mâna doctorului Gardoma îl opri.Privirea lui Bigman se plimba de la un

vorbitor la altul, oprindu-se asupra lui Urteil cu un dispre sumbru. Nu spuse nimic.ţSosirea felului principal puse cap t pentruă

moment conversa iei, iar doctorul Peveraleţ încerc din r sputeri s o aduc pe canale maiă ă ă ă pu in explozive. Pentru o vreme reuşi, darţ deodat Urteil, care tocmai îşi înă fipsese furculi a întrţ -o bucat de friptur , se aplecă ă ă spre Lucky şi spuse:- Vas zic , eşti de p rere c experimentul luiă ă ă ă

Mindes func ioneaz , nuţ ă -i aşa?- Cred c este un experiment rezonabil.ă- Eşti nevoit s gândeşti astfel, fiind membruă

al Consiliului. Dar ce-ai zice dac iă ţ -aş spune c experimentele deă -aici sunt false; c ară

267

putea fi efectuate pe P mânt cu cheltuieli de oă sut de ori mai mici cu condi ia ca Consiliul să ţ ă fie preocupat de economisirea banilor contribuabililor. Ce-ai zice dac iă ţ -aş spune aşa ceva?- Indiferent de ce mi-ai spune, aş r mâne laă

aceeaşi p rere, replic Lucky calm. Aş maiă ă spune, domnule Urteil, c sunt şanse caă dumneata s min i. Este talentul t u cel maiă ţ ă mare şi, cred, cea mai mare pl cere.ăDintr-o dat , o t cere profund îi cuprinse peă ă ă

participan ii la banchet, chiar şi pe Urteil.ţ Obrajii lui durdulii se l sar în jos şi ochii i seă ă c scar de uimire. Cuprins de o înfl c rareă ă ă ă subit , se aplec direct peste scaunulă ă doctorului Peverale, ridicându-se de pe scaun, şi trânti mâna dreapt pe mas , foarteă ă aproape de farfuria lui Lucky.- Nici un lacheu al Consiliului..., începu el să

urle.Exact în timp ce facea asta, Bigman se mişcă

şi el. Nimeni din cei afla i la mas nu v zuţ ă ă detaliile acelei mişc ri, c ci ea avu loc cuă ă viteza unui şarpe care atac , dar urletul luiă Urteil se transform întră -un ip t de spaim .ţ ă ăMâna lui Urteil, care se l sase pe masă ă

într-un gest atât de dramatic, avea acum înfipt în ea mânerul metalic sculptat al unui cu it energetic.ţ

268

Doctorul Peverale îşi trase brusc scaunul înapoi şi to i cei afla i la mas , cu excep ia luiţ ţ ă ţ Bigman, scoaser ipete de exclama ie. Chiară ţ ţ şi Lucky se ar t suiprins.ă ăVocea de tenor a lui Bigman se auzi plin deă

încântare:- Intinde- i degetele, hazna de ulei mineral ceţ

eşti. Intinde-le şi pe urm prelingeă -te înapoi în scaunul t u.ăUrteil se uit n ucit la micul s u c l u, fară ă ă ă ă ă

s priceap pre de o clip , dup care îşiă ă ţ ă ă întinse foarte lent degetele. Mâna nu-i fusese nici m car atins , nici un pic de piele nuă ă fusese dat la o parte. Cu itul eneră ţ getic vibra înfipt în t blia din plastic dur a mesei, l sândă ă la vedere trei centimetri din lama sa energetic ce r spândea o lumină ă ă tremur toare (nu era materie, ci doar ună câmp fin focalizat de for imaterial ). Cu itulţă ă ţ p trunsese în mas , croinduă ă -şi drum cu precizie şi far greş între al doilea şi al treileaă deget al mâinii lui Urteil.Urteil îşi trase rapid mâna de parc ar fi fostă

cuprins pe neaşteptate de fl c ri. Bigmană ă ă cârâi de pl cere şi spuse:ă- Iar data viitoare când ai să- i mai îndrep iţ ţ

mâna asupra lui Lucky sau a mea, tic losule,ă am s iă ţ -o retez. Ce-ai zice dac iă ţ -aş spune asta? Şi, orice-ai vrea s spui, spuneă -o

269

politicos.Zicând acestea, întinse mâna dup cu itulă ţ

energetic, dezactivând câmpul de for e cândţ apuc mânerul, apoi îl vârî în teaca aproapeă invizibil de la centur .ă ăLucky spuse cu o uşoar încruntare:ă- N-am ştiut c prietenul meu e înarmat. Suntă

sigur c îi pare r u c a deranjat această ă ă ă adunare, dar cred c domnul Urteil poate să ă se supere din cauza acestui incident.Cineva râse şi pe buzele lui Mindes ap ru ună

mic zâmbet. Urteil se uita cu ochi aprinşi de mânie de la o fa la alta şi spuse:ţă- N-am s uit acest tratament. E evidentă

pentru mine c senatorul are parte de pu ină ţ ă cooperare din partea dumneavoastr şi voiă avea grij s afle acest lucru. Dar pân unaă ă ă alta, am s r mân aici.ă ăÎşi încruciş bra ele la piept, ca şi cum ar fiă ţ

sfidat pe oricine ar fi încercat să-l fac să ă plece.Pu in câte pu in conversa ia c p t unţ ţ ţ ă ă ă

caracter general. Lucky îi spuse doctorului Peverale:- Şti i ceva, sir, chipul dumneavoastr mi seţ ă

pare cunoscut.- Serios? zise astronomul zâmbind oarecum

stingherit. Nu cred c neă -am mai întâlnit vreodat .ă

270

- Ei bine, a i fost vreodat pe Ceres?ţ ă- Pe Ceres?B trânul astronom se uit surprins la Lucky.ă ă

Era v dit c înc nuă ă ă -şi revenise de pe urma episodului cu cu itul energetic.ţ- Pe asteroidul sta se afl cel mai mareă ă

observator astronomic din Sistemul Solar. Am lucrat acolo în tinere e, şi chiar şi acum îlţ vizitez frecvent.- Atunci m întreb dac nu cumva vă ă -am v zută

pe acolo.în timp ce vorbea, Lucky nu se putea ab ineţ

s nu se gândeasc la zilele acelea palpitanteă ă când plecase în urm rirea c pitanului Anton şiă ă a pira ilor s i, careţ ă -şi f cuser vizuina laă ă ad postul asteroizilor. Şi îndeosebi la ziuaă când navele pira ilor au atacat îns şi inimaţ ă teritoriului apar inând Consiliului, chiar peţ suprafa a lui Ceres, învingând temporar prinţ îns şi îndr zneala întreprinderii lor.ă ăDar doctorul Peverale cl tina din cap cuă

blânde e:ţ- Aş fi fost sigur, domnule, dac aş fi avută

pl cerea de a v vedea acolo. Dar sunt sigură ă c nu vă -am v zut.ă- P cat, zise Lucky.ă- Paguba e de partea mea, v asigur. Dar deă

fapt a fost sezonul meu cel mai p gubos. Dină cauza unui deranjament intestinal, am ratat

271

toat agita ia stârnit de raidul pira ilor. Amă ţ ă ţ aflat de el numai din discu iile pe care leţ -am auzit între infirmiere.Se opri ca s zâmbeasc cu blânde e apoiă ă ţ

continu :ă- În aceste împrejur ri nu e subiectul cel maiă

optimist de discu ie, dar trebuie s v spun cţ ă ă ă m-am gândit mult în ultimul timp la accidentele care ne-au tulburat pe atât de mul i dintre noi. Mi se pare c ar fi un momentţ ă potrivit ca s v împ rt şesc toate gândurileă ă ă ă mele legate de aceast chestiune. La urmaă urmei, doctorul Mindes se afl aici. Am avută parte de o mas pe cinste. Şi, în sfârşit, amă ceva interesant s v spun.ă ăUrteil rupse o t cere îndelungat ca să ă ă

spun :ă- Dumneata, doctore Peverale?Astronomul r spunse cu amabilitate:ă- De ce nu? De multe ori în via mi sţă -a

întâmplat s am lucruri interesante de spus. Şiă chiar acum voi spune ce am în minte.O gravitate subit îl cuprinse pe astronom,ă

care continu :ă- Cred c ştiu întregul adev r, adev rul exact.ă ă ă

Ştiu cine provoac distrugerile legate deă Proiectul Lumina şi de ce.

272

DE UNDE VINE PERICOLUL

Fa a blând a b trânului astronom p reaţ ă ă ă încântat când se uit la cei aduna i în jurulă ă ţ mesei, probabil pentru c reuşise s captezeă ă în mod absolut aten ia tuturor. Lucky se uit şiţ ă el în jurul lui. Surprinse expresiile care întâmpinar declara ia doctorului Peverale.ă ţ Dispre se putea citi pe fa a lat a lui Urteil, oţ ţ ă încruntare nedumerit pe cea a doctoruă lui Gardoma şi una mai posomorât pe chipul luiă Mindes. Ceilal i afişau diferite grade deţ curiozitate şi de interes.Un om îi re inu în mod deosebit aten ia luiţ ţ

Lucky. Era Hanley Cook, adjunctul doctorului Peverale. Individul îşi privea fix vârfurile degetelor şi fa a lui exprima parc un dezgustţ ă plictisit. Când îşi ridic privirea, expresia i seă schimb şi c p t o neutralitate prudent .ă ă ă ă ăCu toate acestea, Lucky îşi zise: „Va trebui să

vorbesc cu omul sta.”ăDup care aten ia i se îndrept din nouă ţ ă

asupra doctorului Peverale, care tocmai spunea:

273

- Sabotorul nu poate fi unul dintre noi, desigur. Doctorul Mindes mi-a spus c aă investigat acest aspect şi sunt sigur de asta. Chiar şi f r nici o investiga ie, sunt sigur că ă ţ ă nici unul dintre noi n-ar fi capabil de o asemenea ac iune criminal . Totuşi, sabotorulţ ă trebuie s fie inteligent, deoarece distrugerileă sunt prea deliberate, şi sunt direc ionate cuţ prea mult exclusivitate împotriva Proiectuluiă Lumina, pentru a fi doar consecin a hazarduluiţ sau a unui factor neinteligent. Prin urmare...Bigman îl întrerupse agitat:- Hei, adic vre i s spune i c pe Mercură ţ ă ţ ă

exist forme de via b ştinaşe? Mercurieniiă ţă ă fac chestiile astea?Imediat se auzi o rumoare de comentarii

confuze şi câteva râsete, care-l f cur peă ă Bigman s se înroşeasc .ă ă- P i, zise micul mar ian, nu asta vrea să ţ ă

spun doctorul Peverale?ă- Nu tocmai, spuse cu blânde e doctorulţ

Peverale.- Nu exist nici un fel de form de via peă ă ţă

Mercur, spuse cu emfaz unul dintreă astronomi. sta e un lucru de care suntemĂ siguri.Lucky interveni:- Cât de siguri? A cercetat cineva problema?Astronomul care vorbise p ru luat prină

274

surprindere şi zise:- Au fost grupuri de explorare care s-au

ocupat de treaba asta, cu siguran .ţăLucky zâmbi. Pe Marte întâlnise fiin eţ

inteligente despre care nu ştia nici un alt om. Descoperise fiin e semiţ -inteligente pe Venus, unde nimeni n-ar fi crezut c ar exista. El unulă nu era preg tit s accepte c de pe o planetă ă ă ă oarecare lipsea via a, şi chiar inteligen a.ţ ţ- Câte grupe de explorare au fost? spuse el.

Cât de am nun it a fost fiecare explorare? Aă ţ ă fost cercetat fiecare kilometru p trat?ăAstronomul nu-i r spunse. Se uit în altă ă ă

pate, ridicând din sprâncene de parc ar fiă vrut s spun : la ce bun?ă ăBigman zâmbi larg, pe fa a lui micţ ă

aştemându-se o expresie de satisfac ie.ţDoctorul Peverale spuse:- Dragul meu Starr, explor rile nu auă

descoperit nimic. Deşi accept m ideea c nuă ă este întru totul exclus s existe via peă ţă Mercur, probabilitatea existen ei sale esteţ foarte mic . S presupunem c singura formă ă ă ă de via inteligent din Galaxie este speciaţă ă uman . în mod cert, este singura pe care oă cunoaştem.Gândindu-se la fiin ele de pe Marte, Lucky nuţ

putea fi de acord cu aceast p rere, dar nuă ă zise nimic şi-l l s pe b trân s continue.ă ă ă ă

275

îns Urteil, care încetul cu încetul îşiă rec p tase cump tul, interă ă ă veni:- Şi unde crede i c ajunge i cu ideea asta -ţ ă ţ

întreb el, şi apoi, în stilul lui caracteristic,ă ad ug - dac crede i c ajunge i undeva?ă ă ă ţ ă ţDoctorul Peverale nu-i r spunse direct luiă

Urteil. Se uit la chipurile celorlal i,ă ţ ignorându-l în mod inten ionat peţ anchetatorul senatorial. în cele din urm ,ă spuse:- Adev rul este c exist fiin e umane şi înă ă ă ţ

alt parte decât pe P mânt. Exist oameni înă ă ă multe sisteme stelare.O schimbare bizar se petrecu cu fa aă ţ

astronomului: aceasta se contract , se albi şiă n rile i se l rgir , de parc o mânie crunt lă ă ă ă ă -ar fi copleşit pe b trân.ă- De exemplu, exist oameni pe planetele dină

sistemul Sirius. Dac ei sunt sabotorii?ă- Şi de ce-ar fi ei? întreb Lucky imediat.ă- De ce n-ar fi? Au mai comis agresiuni

împotriva P mântului şi înainte.ăAsta cel pu in era adev rat. Lucky Starrţ ă

însuşi ajutase, nu cu mult timp în urm , laă respingerea unei flotile de invazie siriusiană care poposise pe Ganymede, dar în acel caz ei p r siser Sistemul Solar f r s împingă ă ă ă ă ă ă lucrurile spre o confruntare final . Totuşi, peă de alt parte, era ceva obişnuit pentru mul iă ţ

276

p mânteni s dea vina pe siriusieni pentruă ă orice mergea prost.Doctorul Peverale spunea pe un ton energic:- Am fost acolo. Am fost pe Sirius cu doar

cinci luni în urm . A trebuit s dep şesc multeă ă ă piedici birocratice fiindc pe Sirius nu suntă bine primi i nici imigran ii, nici vizitatorii, dar aţ ţ fost o conven ie de astronomie interstelar şiţ ă am reuşit s ob in o viz . Eram hot rât s v dă ţ ă ă ă ă cu ochii mei şi trebuie s v spun c nă ă ă -am fost dezam git.ăPlanetele din sistemul Sirius sunt slab

populate şi sunt extrem de descentralizate. Tr iesc în unit i familiale izolate, fiecareă ăţ având propria surs de energie şi propriileă servicii. Fiecare are propriul grup de sclavi mecanici - nu exist un alt termen adecvat -ă sclavi sub forma unor robo i pozitronici, careţ fac muncile fizice. Oamenii de pe Sirius îşi p streaz un statut de aristocra ie r zboinic .ă ă ţ ă ă Oricare dintre ei poate manevra un cruciş toră spa ial. Nuţ -şi vor g si odihna pân când nuă ă vor distruge P mântul.ăBigman se foia neliniştit în scaun:- Pe nisipurile de pe Marte, numai s încerce!ă

Atâta v spun, numai s încerce.ă ă- Or s încerce atunci când vor fi preg ti iă ă ţ

cum se cuvine, spuse doctorul Peverale. Şi, dac nu facem ceva rapid ca să ă

277

preîntâmpin m pericolul, vor învinge. în fond,ă cu ce putem s ne opunem lor? Avem oă popula ie de câteva miliarde, eţ -adev rat, dară câ i dintre ei ştiu s se descurce în spa iulţ ă ţ cosmic? Suntem şase miliarde de iepuri, iar ei sunt un milion de lupi. P mântul e neajutorată şi cu fiecare an devine şi mai neajutorat. Ne hr nim cu cereale de pe Marte şi cu bacteriiă de pe Venus. Ob inem mineralele care neţ trebuie de pe asteroizi şi, atunci când minele func ionau, le ob ineam şi de pe Mercur.ţ ţDoctorul Peverale tuşi şi apoi continu :ă- P i gândi iă ţ -v c dac Proiectul Luminaă ă ă

reuşeşte, P mântul va deveni dependent deă sta iile spa iale pân şi în felul cum îşi ob ineţ ţ ă ţ lumina soarelui! Nu vede i cât de vulnerabiliţ ne face asta? O expedi ie de asalt de peţ Sirius, care ne-ar ataca avanposturile din Sistem, ar putea provoca panic şi ar înfometaă P mântul far m car s lupte cu noi direct. Şiă ă ă ă crede i c putem s le facem ceva în schimb?ţ ă ă Indiferent câ i dintre ei am ucide, cei r maşiţ ă sunt autonomi şi independen i. Oricare dintreţ ei ar putea continua r zboiul.ăPasiunea care-l cuprinsese pe b trânulă

astronom aproape că-l l sase far suflu.ă ă Sinceritatea sa nu putea fi pus la îndoial .ă ă Parc se debarasase de ceva careă -l sufoca.Privirea lui Lucky se întoarse asupra

278

adjunctului doctorului Peverale, Hanley Cook. Individul îşi odihnea fruntea pe încheieturile osoase ale mâinii sale mari. Se înroşise la fa ,ţă dar lui Lucky i se p ru c se înroşise nu dină ă pricina mâniei sau a indign rii, ci din cauzaă unui sentiment de jen .ăScott Mindes rosti cu scepticism:- Şi care le-ar fi justificarea, doctore

Peverale? Dac se descurc aşa de bine peă ă Sirius, ce rost ar avea s vin pe P mânt? Ceă ă ă ar putea s ob in de la noi? Chiar dac amă ţ ă ă presupune c vor cuceri P mântul, ar trebui să ă ă ne asigure existen a...ţ- Prostii! replic astronomul. De ceă -ar face-o?

Ei ar avea nevoie de resursele şi nu de popula ia terestr . S v intre bine în cap. Orţ ă ă ă s ne lase s murim de foame. Asta ar faceă ă parte din politica lor.- Ei haide, interveni Gardoma. Asta e de

necrezut.- Nu din cruzime, preciz doctorul Peverale.ă

Ei ne dispre uiesc. Ne consider doar ceva maiţ ă evolua i decât nişte animale. Siriusienii suntţ foarte mândri de rasa lor. De când p mânteniiă au colonizat pentru prima oar Sirius, au avută foarte mare grij de zestrea lor genetic peă ă care au perfec ionatţ -o pân când au sc pat deă ă boli şi de alte caracteristici pe care le consider indezirabile.ă

279

To i au o înf işare uniform , în vreme ceţ ăţ ă p mântenii au toate formele, m rimile şiă ă culorile. Siriusienii ne consider inferiori. Deă aceea nu ne permit s emigr m pe Sirius. N-ă ăau vrut s m lase s particip la conven ieă ă ă ţ pân când guvernul nu a recurs la toateă presiunile posibile. Astronomii din alte sisteme au fost cu to ii bine veni i, cu excep ia celorţ ţ ţ de pe P mânt.ăIar via a uman , orice fel de via uman , nuţ ă ţă ă

reprezint mai nimic pentru ei, oricum.ă Maşinile constituie preocuparea loc central . I-ăam urm rit cum se poart fa de oamenii loră ă ţă metalici. Aproape c au mai mult pre uireă ă ţ fa de un robot siriusian decât fa de un omţă ţă de pe Sirius. Pentru ei, un robot valoreaz câtă o sut de oameni de pe P mânt. îşi iubescă ă robo ii şi îi r sfa . Nimic nu e prea bun pentruţ ă ţă ei.Lucky murmur :ă- Robo ii sunt scumpi. Trebuie trata i cu mareţ ţ

grij .ă- Poate c aşa este, admise doctorulă

Peverale. Dar oamenii care s-au obişnuit să-şi fac griji despre problemei maşinilor, devină nep să ători fa de nevoile oamenilor.ţăLucky Starr se aplec în fa , cu coatele peă ţă

mas , cu o privire serioas şi având aşternută ă ă o expresie grav pe fa a cu tr s turi frumoaseă ţ ă ă

280

şi tinereşti.- Doctore Peverale, dac siriusienii sunt aşaă

de mândri de rasa lor şi dac pentruă dezvoltarea rasei lor au ales uniformitatea, atunci pe termen lung se vor învinge singuri. Tocmai varietatea speciei umane i-a asigurat progresul. P mântul şi nu Sirius se afl înă ă avangarda cercet rii ştiin ifice. P mântenii auă ţ ă colonizat Sirius în primul rând şi noi avans mă în noi direc ii în fiecare an, nu verii noştri deţ pe Sirius. Pân şi robo ii pozitronici de care a iă ţ ţ pomenit au fost inventa i şi puşi la punct peţ P mânt de c tre p mânteni.ă ă ă- Da, spuse astronomul, dar p mântenii nu seă

pot folosi de aceşti robo i. Neţ -ar da peste cap economia, iar noi punem confortul şi secu-ritatea zilei de ast zi deasupra siguran ei zileiă ţ de mâine. Ne folosim de avansul nostru ştiin ific ca s devenim mai slabi. Sirius seţ ă foloseşte de progresele ştiin ei ca s devinţ ă ă mai puternic. în asta const diferen a şiă ţ totodat pericolul.ăDoctorul Peverale se aşez din nou în scaun,ă

cu o min sumbr . Debarasorul mecanică ă începu s cure e masa.ă ţLucky ar t spre el:ă ă- sta e un fel de robot, dac vre i, spuse elĂ ă ţDebarasorul mecanic îşi vedea liniştit de

treab . Era un obiect cu suprafa a neted ,ă ţ ă 281

care se mişca lin pe un câmp diamagnetic, astfel încât baza lui uşor curbat nu atingeaă efectiv podeaua. Tentaculele sale flexibile îndep rtau farfuriile cu delicate a grijulie,ă ţ plasându-le pe unele pe suprafa a superioar ,ţ ă iar pe altele în interiorul unui dul pior peă care-l avea fixat într-o parte.- sta nu e decât un automat, spuse cuĂ

dispre doctorul Peverale. Nu are un creierţ pozitronic. Nu se poate adapta la schimb rileă sarcinii pe care o are de îndeplinit.- S în eleg deci, spuse Lucky, c după ţ ă ă

p rerea dumneavoastr siriusienii sabotează ă ă Proiectul Lumina?- Da, asta sus in.ţ- De ce ar face-o?Doctorul Peverale ridic din umeri.ă- Poate c asta face parte dintră -un plan mai

vast. Nu ştiu ce alte probleme mai sunt în Sistemul Solar. Poate c e vorba de primeleă taton ri întâmpl toare care preg tesc invaziaă ă ă şi cucerirea final . Proiectul Lumina în sine nuă înseamn nimic, în schimb, pericolul numită Sirius înseamn totul. Aş vrea s pot faceă ă astfel încât Consiliul Ştiin ei, guvernul şi to iţ ţ p mântenii s conştientizeze acest adev r.ă ă ăHanley Cook tuşi, şi vorbi pentru prima oar :ă- Siriusienii sunt oameni ca şi noi to i. Dacţ ă

sunt pe aceast planet , atunci unde sunt?ă ă282

Doctorul Peverale spuse cu r ceal :ă ă- Asta ar trebui s afle o expedi ie deă ţ

explorare. O expedi ie bine preg tit şi bineţ ă ă echipat .ă- Stai pu in, spuse Mindes, cu ochii scânteindţ

de agita ia careţ -l cuprinsese. Eu am fost pe partea însorit a acestei planete şi aş fi înă stare s jur...ă- O expedi ie bine preg tit şi bine echipat ,ţ ă ă ă

repet cu fermitate b trânul astronom.ă ă C ut rile f cute de unul singur nu au nici oă ă ă relevan , Mindes.ţăInginerul se bâlbâi o clip apoi se retraseă

într-o t cere jenat .ă ăLucky spuse pe neaşteptate:- Urteil, pari nemul umit de treaba asta. Ceţ

p rere ai de versiă unea prezentat de doctorulă Peverale?Ochii lui Urteil se ridicar şi se oprir asupraă ă

lui Lucky cu o expresie de ur şi sfidare f iş .ă ăţ ă Era limpede c nu uitase şi nu avea s uiteă ă schimbul de replici care avusese loc mai devreme. Apoi spuse:- Îmi p strez p rerea pentru mine. Dar am să ă ă

v spun totuşi c nă ă -am s m las prostit deă ă indiferent ce se întâmpl la aceast mas înă ă ă seara asta.Zicând acestea închise gura şi Lucky, dup ceă

aştept un moment pentru alte remarci, seă 283

întoarse spre Peverale şi spuse:- M întreb dac întră ă -adev r avem nevoie deă

o expedi ie complet , domnule Peverale. Dacţ ă ă pornim de la supozi ia c siriusienii se aflţ ă ă aici, pe Mercur, n-am putea oare s deducemă unde s-ar putea afla?- Haide, Lucky, interveni Bigman deodat .ă

Arată-le cum.Doctorul Peverale întreb :ă- Ce vrei s spui?ă- P i, ceă -ar fi cel mai bine pentru siriusieni?

Dac au sabotat Proiectul Lumina la intervaleă frecvente, ar fi cel mai convenabil pentru ei să aib o baz în apropierea proiectului. Dar, înă ă acelaşi timp, ar trebui ca baza s nu fie uşoră de detectat. E cert c în privin a celei deă ţ -a doua cerin e au avut succes. Acum, unde sţ -ar putea ascunde o asemenea baz convenabilă ă şi totuşi secret ?ăLucky arunc o privire înjur şiă -şi continuă

ra ionamentul:ţ- S împ r im planeta Mercur în dou p r i,ă ă ţ ă ă ţ

partea însorit şi partea întunecat . Mie mi seă ă pare c ar fi o prostie din partea lor să ă-şi stabileasc baza pe partea însorit . Preaă ă fierbinte, prea mult radia ie, preaă ţ neospitalier .ăCook interveni:- Nu e mai neospitalier decât parteaă

284

întunecat .ă- Nu, nu, spuse Lucky gr bit, aici greşeşti.ă

Partea însorit preă zint un mediu care esteă extrem de neobişnuit. Oamenii nu sunt deloc obişnui i cu el. Partea întunecat este înţ ă schimb ceva foarte familiar. Nu este decât un sol expus spa iului, iar condi iile spa iuluiţ ţ ţ cosmic sunt foarte familiare. Partea întunecat este rece, dar nu e mai rece decâtă spa iul cosmic. Este întunecat şi lipsit deţ ă ă aer, dar nu e mai întunecat decât oriceă regiune a spa iului care nu e luminat directţ ă de soare şi cu siguran nu e mai lipsit deţă ă aer. Oamenii au înv at s tr iăţ ă ă asc confortabilă în spa iu şi pot s tr iasc şi pe parteaţ ă ă ă întunecat .ă- Continua i, spuse doctorul Peverale, cu ochiiţ

str lucind de interes. Continua i, domnuleă ţ Starr.- Dar organizarea unei baze func ionaleţ

pentru o perioad de câteva luni nu e simpl .ă ă Trebuie s aib o nav sau mai multe naveă ă ă pentru ca, într-o bun zi, s se întoarc peă ă ă Sirius. Sau, dac urmeaz s fie recupera i deă ă ă ţ o nav venit din afar , ar trebui s aibă ă ă ă ă rezerve importante de alimente şi de ap ,ă precum şi o surs de energie. Toate acesteaă ocup spa iu, şi în afar de asta trebuie s fieă ţ ă ă siguri c nu vor fi detecta i. Prin urmare,ă ţ

285

r mâne un singur loc unde ar putea s fie.ă ă- Unde, Lucky? strig Bigman, care nu maiă

putea sta locului de ner bdare. El, cel pu in,ă ţ nu avea nici o îndoial c oriceă ă -ar fi spus Lucky, aşa era. Unde?- Ei bine, spuse Lucky, când am ajuns prima

oar aici, doctorul Mindes a pomenit deă minele de pe Mercur, care au fost scoase din uz. Cu doar câteva minute în urm , doctorulă Peverale a vorbit despre minele de pe Mercur care cândva au func ionat. Din asta am dedusţ c trebuie s existe pe planet pu uri şiă ă ă ţ coridoare de min p r site, iar acesteaă ă ă trebuie s fie ori aici, ori la Polul Sud, dat fiindă c regiunile polare sunt singurele locuri undeă temperaturile extreme nu ating valori prea mari. Am dreptate?Cook spuse cu ezitare:- Da, exist mine aici. înainte de înfiin areaă ţ

Observatorului, Cupola a fost centrul minier.- Atunci ne afl m deasupra unei gropi mari înă

suprafa a planetei. Dac siriusienii au reuşitţ ă s ascund o baz de mari dimensiuni, undeă ă ă ar putea ea s se afle? Aceasta este direc iaă ţ din care vine pericolul!Un murmur de apreciere f cu înconjurulă

mesei, dar fu întrerupt brusc de tonurile guturale ale lui Urteil.- Totul e foarte frumos, spuse el, dar cu asta

286

ce-am rezolvat? Ce-ai de gând s faci înă privin a asta?ţ- Bigman şi cu mine, spuse Lucky,

inten ion m s intr m în mine imediat ceţ ă ă ă suntem gata cu preg tirile. Dac acolo se află ă ă ceva, vom descoperi.

287

PREG TIRIĂ

Doctorul Gardoma întreb cu un ton aspru:ă- Inten iona i s pleca i singuri?ţ ţ ă ţ- De ce nu? interveni Urteil. Faptele de

eroism nu cost mult. Bineîn eles c se voră ţ ă duce singuri. Ei ştiu foarte bine c acolo nu seă afl nimeni şi nimic.ă- Nu vrei s mergi şi tu cu noi? întrebă ă

Bigman. Dac nă -ai l sa gura aia mare acas ,ă ă ai putea înc pea întră -un costum spa ial.ţ- Tu îns nu cred că ă-ai putea s umpli ună

costum nici m car dac iă ă ţ -ai dubla dimensiunile, replic sarcastic UrteilăDoctorul Gardoma spuse din nou:- N-are nici un rost s merge i singuri dac ...ă ţ ă- O investiga ie preliminar , spuse Lucky, nţ ă -o

s fac nici un r u. De fapt, Urteil să ă ă -ar putea s aib dreptate. In cel mai r u caz, vom ineă ă ă ţ leg tura cu Cupola, sperând s ne descurc mă ă ă cu orice siriusian am întâlni în cale. Eu şi Bigman suntem obişnui i s ne rezolv mţ ă ă situa iţ ile dificile.- În afar de asta, ad ug Bigman cu ună ă ă

288

zâmbet larg pe fa aţ -i liliputan , nou chiar neă ă plac situa iile dificile.ţLucky zâmbi şi se ridic în picioare.ă- Acum o s v rug m s ne scuza i...ă ă ă ă ţUrteil se ridic imediat, se întoarse şi plecă ă an oş. Lucky îl urm ri gânditor cu privirea unţ ţ ă

timp, apoi îl opri pe Hanley Cook, care tocmai trecea pe lâng ei. îl prinse uşor de cot, iară Cook se uit ia el cu o privire îngrijorat :ă ă- Da. Ce dori i, sir?ţLucky întreb pe un ton sc zut:ă ă- Pot s v v d la locuin a noastr , cât maiă ă ă ţ ă

curând posibil?- Voi fi acolo în cincisprezece minute. E bine?- Perfect.Cook întârzie foarte pu in fa de intervalulţ ţă

estimat. Intr cu paşi uşori în locuin a sa,ă ţ p strând pe chip expresia preocupat careă ă p rea s fie o tr s tur constant . Era ună ă ă ă ă ă b rbat de aproape cincizeci de ani, cu o faă ţă ascu it şi p rul castaniu deschis, careţ ă ă începea s înc run easc . Lucky spuse:ă ă ţ ă- Îmi cer scuze c am uitat s v spunemă ă ă

unde e locuin a noastr . Cook p ru surprins:ţ ă ă- Am ştiut unde a i fost repartizat.ţ- P i atunci e bine. V mul umim c a i venită ă ţ ă ţ

la solicitarea noastr .ă- Oh, f cu Cook, ezitând, apoi ad ug gr bit:ă ă ă ă

- Cu pl cere, cu pl cere.ă ă289

- E o mic problem cu costumele izolanteă ă din aceast camer . Cele pe care inten ionamă ă ţ s le folosim pe partea însorit a planetei.ă ă- Cu costumele izolante? Doar n-am uitat

filmul cu instruc iuni, nu?ţ- Nu, nu. Pe la lă -am vizionat. E cu totul

altceva.- E ceva în neregul ?ă- Ceva în neregul ? strig Bigman. Uita iă ă ţ -v şiă

singur!Micul mar ian îşi întinse bra ele ca s lase sţ ţ ă ă

se vad t ieturile. Cook se albi mai întâi laă ă fa , apoi se înroşi încet şi ochii i se m rir deţă ă ă groaz .ă- Nu-n eleg... E imposibil... Aici, în Cupol !ţ ă- Cel mai important e s le înlocuim.ă- Dar cine-ar fi putut s fac aşa ceva?ă ă

Trebuie s afl m!ă ă- N-are nici un rost să-l deranj m pe doctorulă

Peverale.- Nu, nu, spuse Cook imediat, de parc niciă

nu se gândise la asta pân atunci.ă- Vom afla am nuntele la momentul potrivit.ă

Pân atunci aş dori s fie înlocuite.ă ă- Fireşte. Am s m ocup de asta imediat.ă ă

Nu-i de mirare c a i vrut s m vede i. Peă ţ ă ă ţ spa iu...ţSe ridic în picioare r mas parc far grai şiă ă ă ă

d du s plece.ă ă290

Dar Lucky îl opri.- O clip , sta e un aspect minor. Sunt alteă ă

lucruri pe care trebuie s le discut m. Apropo,ă ă înainte s trecem la altceva... în eleg c nuă ţ ă sunte i de acord cu p rerile doctoruluiţ ă Peverale în privin a siriusienilor.ţCook se încrunt .ă- Aş prefera s nu discut m despre asta.ă ă- V-am urm rit în timp ce domnia sa vorbea.ă

Mi s-a p rut c dezaproba i spusele sale.ă ă ţCook se aşez din nou. îşi împreun degeteleă ă

osoase şi spuse:- E b trân. De ani de zile are o obsesie înă

privin a siriusienilor. Aproape c a devenitţ ă ceva patologic. îi vede ascunşi pe sub pat. Dă vina pe ei pentru orice. De când s-a întors de pe Sirius e mai r u ca oricând, din cauzaă întâmpl rilor prin care sus ine c ar fi trecut.ă ţ ă- Şi prin ce fel de întâmpl ri a trecut?ă- Nimic înfior tor, presupun. Dar lă -au supus la

o carantin . I-au repartizat o cl dire separat .ă ă ă Uneori au fost prea politicoşi. Pe urm iă -au impus un robot pozitronic care s aib grij deă ă ă serviciile sale personale. - A obiectat şi la asta?- Sus ine c asta sţ ă -a întâmplat pentru că

siriusienii n-au vrut s se apropie ei înşişi deă el. Asta voiam s v spun. Doctorul Peverale aă ă luat totul ca pe o insult .ă

291

- A i fost împreun cu el acolo?ţ ăCook cl tin din cap.ă ă- Sirius n-a vrut s accepte decât un singură

om, iar el era şeful. Ar fi trebuit s m duc eu.ă ă Serios vorbind, e deja prea b trân... preaă b trân.ăCook vorbea pe un ton meditativ. Deodat îşiă

ridic privirea.ă- Apropo, tot ce v-am spus e strict

confiden ial.ţ- Absolut, îl asigur Lucky.ă- Dar prietenul dumitale? spuse cu

nesiguran Cook. Vreau s spun, ştiu c e unţă ă ă om de onoare, dar mi se pare c e cam... ...ă ăă repezit.- Hei, începu Bigman epos.ţCu un gest plin de afec iune, Lucky îşi coborîţ

mâna pe capul micului s u prieten, ciufulinduă -i p rul de pe frunte.ă- Mda, e cam repezit, spuse el, dup cum a iă ţ

v zut şi la banchet. Nu reuşesc mereu să ă-l opresc la timp şi uneori, când e sup rat r u,ă ă se repede cu gura şi cu pumnii în loc s seă foloseasc de cap. Asta e un lucru pe careă trebuie să-l am mereu în minte. Totuşi, atunci când îi cer în mod expres s p streze t cereaă ă ă asupra unui lucru, nu scoate o vorb , aşa că ă asta e.- Mul umesc, spuse Cook.ţ

292

Lucky continu :ă- Ca s revenim Ia întrebarea mea ini ial .ă ţ ă

Sunte i de acord cu îngrijorarea doctoruluiţ Peverale cu privire la siriusieni în cazul de fa ?ţă- Nu ştiu. De unde-ar fi putut ei s afle deă

Proiectul Lumina şi de ce le-ar p sa? Nuă -i v dă trimi ând nave şi oameni, riscând s intre înţ ă conflict cu Sistemul Solar doar pentru a rupe câteva cabluri. Bineîn eles, v spun înc oţ ă ă dat , doctorul Peverale să -a sim it jignit de oţ bun bucat de vreme...ă ă- În ce sens?- P i, Mindes şi oamenii lui să -au stabilit aici

pe.vremea când el se afla pe Sirius. I-a g sită aici când s-a întors. Ştia c vor veni în cele dină urm . Era ceva planificat de ani de zile. Cuă toate acestea, a fost un şoc pentru el să revin şi să ă-i g seasc aici.ă ă- A încercat s se descotoroseasc deă ă

Mindes?- Oh, nu, nimic de genul sta. A fost chiară

prietenos. E doar sentimentul c întră -o bun ziă va fi şi el înlocuit, poate în curând, şi presupun c ur şte gândul sta. Aşa că ă ă ă-i face bine să preia conducerea şi s lanseze o afacere deă propor ii împotriva siriusienilor. Asta e copilulţ lui, în elege i?ţ ţLucky încuviin din cap, apoi spuse:ţă

293

- Spune iţ -mi, a i fost vreodat pe Ceres?ţ ăCook îşi ar t surprinderea fa deă ă ţă

schimbarea subiectului, dar spuse:- Ocazional. De ce?- Cu doctorul Peverale? Singur?- De regul , cu el. El merge acolo maiă

frecvent decât mine.Lucky zâmbi larg.- A i fost acolo atunci anul trecut când a avutţ

loc raidul pira ilor?ţCook zâmbi şi el.- Nu, dar b trânul a fost. Am auzit povesteaă

de mai multe ori. Era foarte sup rat din cauzaă asta. Practic, el n-a fost niciodat bolnav, dară uite c de data asta a fost nevoit s stea peă ă tuş . A ratat totul.ă- Ei, ce să-i faci, se mai întâmpl ... Şiă -acum,

cred c-ar fi bine s trecem la problemaă central . Nu miă -a pl cut c lă ă -am deranjat pe doctorul Peverale. Cum ziceai şi dumneata, e un om în vârst . Eşti al doilea la comand şiă ă binişor mai tân r...ăLucky zâmbi.- Da, fireşte. Ce pot s fac?ă- E vorba de minele p r site. Presupun că ă ă

undeva în Cupol se afl documente, h r i,ă ă ă ţ ceva care ne va l muri cu privire laă dispunerea pu urilor principale şi aşa maiţ departe. Evident, nu putem r t ci laă ă

294

întâmplare.- Sunt sigur c exist aşa ceva, confirmă ă ă

Cook.- Şi-ai putea s faci rost de ele şi poate s leă ă

consult m împreă un ?ă- Da, fireşte.- Acum, din câte ştii, doctore Cook, sper că

minele sunt în stare bun , nu? Adic nu există ă ă pericolul s se pr buşeasc sau ceva de genulă ă ă sta...ă- Oh nu, sunt sigur c aşa ceva nă -ar fi posibil.

Cupola a fost construit chiar deasupra unoraă dintre pu uri, şi a trebuit s facem nişteţ ă prospec iuni atunci când sţ -a înfiin atţ Observatorul. Pu urile sunt bine consolidate şiţ totalmente sigure, mai ales la gravita ia de peţ Mercur.- Cum se face, interveni Bigman, c mineleă

au fost închise dac sunt întră -o stare aşa de bun ?ă- O întrebare bun , spuse Cook şi un mică

zâmbet r zb tu prin expresia sa statornic deă ă ă melancolie. Vre i sţ -auzi i explica ia adev ratţ ţ ă ă sau cea interesant ?ă- Pe-amândou , spuse Bigman.ăCook oferi ig ri celorlal i, care refuzar , apoiţ ă ţ ă

îşi aprinse o igar , dup ce o b tu distrat deţ ă ă ă dosul mâinii.- Adev rul sun cam aşa. Mercur are oă ă

295

densitate destul de mare şi s-a sperat c ară putea s constituie o surs bogat de metaleă ă ă grele: plumb, argint, mercur, platin . Şi a fost,ă într-adev r; nu atât de bogat precum seă ă presupunea, dar destul. Din nefericire, exploatarea s-a dovedit neeconomic .ă Extragerea minereului de aici şi transportarea sa pe P mânt sau chiar şi pe Lun cfeşteaă ă pre ul acestuia prea mult.ţCât despre explica ia interesant , e vorba deţ ă

cu totul altceva. La înfiin area Observatorului,ţ acum cincizeci de ani, minele continuau să reprezinte un motiv de preocupare, deşi unele din ele începuser s fie închise. Primiiă ă astronomi ajunşi aici au auzit poveşti de la mineri şi le-au transmis mai departe nou veni ilor. Face parte din zestrea de legende aţ planetei.- Ce fel de poveşti? întreb Bigman.ă- Se pare c au murit mineri în pu uri.ă ţ- Pe nisipurile de pe Marte! strig Bigman. P iă ă

se moare peste tot. Crezi c tr ieşte cinevaă ă veşnic?- ştia au murit înghe a i.Ă ţ ţ- Şi?- Era vorba de un fenomen misterios. In acele

zile, pu urile erau destul de bine înc lzite, iarţ ă costumele lor de protec ie erau func ionale.ţ ţ Poveştile, dup cum şti i, erau înflorite şi până ţ ă

296

la urm să -a ajuns ca minerii s refuze s maiă ă intre în mine altfel decât în grup, pe urmă n-au mai vrut s intre deloc şi minele au fostă închise.Lucky încuviin din cap şi spuse:ţă- Po i s ob ii planurile minelor?ţ ă ţ- F r probleme. Şi am s trimit să ă ă ă

înlocuiasc şi costumul defect.ăPreg tirile au continuat ca pentru o mareă

expedi ie. Un nou costum izolant a fost adusţ pentru a-l înlocui pe cel t iat şi, dup ce a fostă ă testat, a fost pus deoparte. La urma urmelor, pe partea întunecat a planetei urmau să ă foloseasc costume spa iale obişnuite.ă ţAu fost aduse h r i pentru a fi studiate.ă ţ

împreun cu Cook, Lucky a schi at o un posibilă ţ traseu de explorare, urmând principalele pu uri miniere.ţLucky îl l s pe Bigman s aib grij deă ă ă ă ă

ambalarea unit ilor auxiliare cu alimenteleăţ omogenizate şi cu ap (care puteau fi îngurgiă -tate far dezbr carea costumului), s seă ă ă asigure de înc rcarea unit ilor de alimentareă ăţ cu energie, s verifice presiunea buteliilor deă oxigen şi s inspecteze eficien a func ional aă ţ ţ ă unit ii de eliminare a deşeurilor şi aăţ recirculatorului de umezeal .ăIn schimb el facu o scurt c l torie pân laă ă ă ă

nava lor, Shooting Star. F cu aceast c l torieă ă ă ă 297

pe la suprafa , purtând în spate un rucsac alţă c rui con inut nuă ţ -l discut cu Bigman. Seă întoarse far el, dar aducând cu sine două ă obiecte mici care ar tau ca dou catarame deă ă centur groase, uşor curbate, din o el mat,ă ţ având în centru un dreptunghi roşu cu suprafa a sticloas .ţ ă- Ce-i aia? întreb Bigman.ă- Microergometre, r spunse Lucky. Suntă

experimentale. Ştii, sunt la fel ca ergometrele de la bord, numai c alea sunt fixate deă podea.- Ce pot s detecteze şmecheriile astea?ă- Nimic la o distan de trei sute de mii deţă

kilometri, cum ar face-o un ergometru de nav , dar pot s detecteze totuşi surse deă ă energie atomic pân la o distan de vreoă ă ţă cincisprezece kilometri. Uite, Bigman, se activeaz deă -aici. Vezi?Lucky ap s cu unghia degetului mare pe oă ă

mic fant situat pe partea lateral aă ă ă ă mecanismului. O sec iune metalic p trunseţ ă ă în untru, apoi afar şi imediat drepîunghiulă ă roşu de la suprafa str luci intens. Luckyţă ă întoarse micul ergometru în toate direc iile.ţ Intr-o anumit pozi ie, micul dreptunghiă ţ str luci cu intensitatea unei nove.ă- Asta, zise Lucky, e probabil direc iaţ

centralei electrice a Cupolei. Putem regla 298

aparatul s elimine aceast indica ie. E un pică ă ţ mai dificil.Ac ion cu mult meticulozitate reglajul prinţ ă ă

intermediul celor dou butoane atât de discretă pozi ionate încât aproape c erau inviţ ă zibile.Zâmbi în timp ce lucra, fa a sa tân r fiindţ ă ă

luminat de pl cere.ă ă- Ştii, Bigman, ori de câte ori îl vizitez pe

unchiul Hector, m pricopsesc cu ultimeleă inven ii ale Consiliului. Zice c inând cont deţ ă ţ riscurile pe care noi doi ni le asum m deă fiecare dat (ştii cum vorbeşte el) am aveaă nevoie de ele. Uneori, totuşi, am impresia că nu vrea decât ca cu ajutorul nostru s testezeă pe teren aceste minun ii tehnice. sta, deăţ Ă exemplu, s-ar putea s fie util pân la urm .ă ă ă- In ce fel, Lucky?- P i, mai întâi şiă -ntâi, Bigman, dacă

siriusienii s-au ascuns în mine, cu siguran cţă ă au o mic central electric . Nu se poateă ă ă altfel. Ar avea nevoie de energie pentru înc lzire, pentru electroliza apei şi aşa maiă departe. Acest ergometru ar trebui să detecteze acest lucru de la o distanţă suficient . Şi, în al doilea rând...ăR mase dintră -o dat t cut, şi buzele luiă ă

Bigman se strânser întră -o expresie de triste e. Ştia ce înseamn aceast t cere.ţ ă ă ă Lucky avea nişte gânduri despre care mai

299

târziu avea s sus in c erau prea vagiă ţ ă ă pentru a merita s fie formulate cu glas tare.ă- Şi unul din ergometrele alea e pentru mine?

întreb el.ă- Ai ghicit, spuse Lucky aruncând unul din

aparate spre micul s u prieten. Bigman îlă prinse din zbor.Hanley Cook îi aştepta la ieşirea din

apartament. Erau îmbr ca i în costume, dar îşiă ţ ineau c ştile la subsuoar .ţ ă ă- M-am gândit s v conduc pân la cea maiă ă ă

apropiat intrare în pu uri, spuse Cook.,ă ţ- Mul umim, r spunse Lucky.ţ ăEra spre sfârşitul perioadei de somn din

Cupol . Oamenii aveau grij întotdeauna să ă ă stabileasc o alternan între somn şi veghe,ă ţă ca pe P mânt, chiar şi acolo unde lipseaă alternan a natural între zi şi noapte. Luckyţ ă alesese în mod inten ionat acest moment,ţ pentru c nu voia s intre în mine a frunteaă ă unei procesiuni de gură-casc . în treaba astaă primiser sprijinul doctorului Peverale.ăCoridoarele Cupolei erau pustii. Iluminatul

era discret, şi în timp ce mergeau o linişte grea p rea s se lase asupra lor în vreme ceă ă cl n nitul bocancilor pe podea se auzea şiă ţă mai tare.Cook se opri şi spuse:- Aceasta e Intrarea Doi.'

300

- În regul , spuse Lucky. Sper c o s vedemă ă ă în curând şi alt intrare.ă- Exact.Cook ac ion încuietoarea cu obişnuita saţ ă

gravitate posomorât , în vreme ce Lucky şiă Bigman îşi puneau c ştile, prinzânduă -le ferm cu ajutorul siguran elor paramagnetice. Luckyţ trase în piept aerul artificial aproape cu pl cere, fiind obişnuit cu acesta.ăMai întâi Lucky, apoi Bigman, p şir în sas.ă ă

Peretele se închise în urma lor.- Eşti gata, Bigman? întreb Lucky.ă- Cred şi eu, Lucky.Cuvintele lui r sunar în receptorul radio ală ă

lui Lucky şi mica sa siluet se vedea ca oă umbr în lumina extrem de slab a sasului.ă ăDeodat zidul opus se deschise. Se sim eaă ţ

suflul uşor de aer care sc pa în vid. Cei doiă prieteni trecur din nou prin deschiz tur .ă ă ăO atingere a butoanelor de control externe şi

zidul se închise iar în urma lor. De data asta, disp ru şi lumina.ăR maşi întră -un întuneric absolut, cei doi se

aflau în minele liniştite şi pustii de pe Mercur.

301

MINELE DE PE MERCUR

Dup ce îşi aprinser luminile costumelor,ă ă întunericul se împr ştie pe o zon restrâns .ă ă ă Luminar un tunel care se întindea înainteaă lor, din ce în ce mai întunecat pân când seă sfârşea într-o bezn absolut . Aşa cum seă ă întâmpla mereu în vid, fasciculul luminos era perfect delimitat. Tot ce se afla în afara fasciculului, r mânea complet negru.ăP mânteanul înalt şi micul lui înso itoră ţ

mar ian înfruntar întuneţ ă ricul şi porniră înainte spre m runtaiele planetei Mercur.ăAjutat de lumina r spândit de sistemele deă ă

iluminare ale costumelor, Bigman cerceta cu curiozitate tunelul, care sem na cu cele peă care le v zuse pe Lun . Rotunjit şi netezit cuă ă ajutorul blasterelor şi al procedurilor de dezintegrare, tunelul se întindea drept şi uniform. Pere ii erau curba i şi se împreunauţ ţ în tavanul stâncos. Sec iunea transţ versală oval , uşor aplatizat deasupra şi aplatizată ă ă considerabil în partea inferioar contribuia la oă mare rezisten structural .ţă ă

302

Bigman îşi auzea paşii prin aerul din interiorul costumului. Paşii lui Lucky îi sim ea doar ca peţ nişte neînsemnate şocuri vibratorii. Nu era tocmai un sunet, dar pentru un om care-şi petrecuse o mare parte din via în vid sau laţă presiuni apropiate de vid precum Bigman, era aproape la fel de semnificativ. Putea „auzi” vibra ia materialului solid aşa cum unţ p mântean normal ar auzi vibra ia aeruluiă ţ care se numeşte „sunet”.Periodic treceau pe lâng coloane din rocă ă

l sate neprelucrate care serveau dreptă contrafor i pentru straturile de stânc situateţ ă între tavanul tunelului şi suprafa . Şi înţă privin a asta sem nau cu minele de pe Lun ,ţ ă ă exceptând faptul c aici contrafor ii erau şiă ţ mai groşi, şi mai numeroşi, ceea ce era explicabil deoarece Mercur, aşa mic cum este, are o gravita ie de dou ori şi jum tate maiţ ă ă mare decât cea a Lunii.Tunelele se ramificau pornind din pu ulţ

principal prin care se deplasau. Lucky, care l sa impresia c nu se gr beşte deloc, seă ă ă oprea la fiecare deschidere, pentru a compara situa ia cu h r ile pe care le avea la el.ţ ă ţPentru Bigman, aspectul cel mai melancolic

al minelor îl constituiau vestigiile r mase de laă oamenii care trecuser cândva peă -aici: bol urile cu care alt dat erau prinseţ ă ă

303

plafonierele care men ineau în coridoare oţ lumin apropiat de cea a zilei, urmele uşoareă ă din locurile unde releele paramagnetice permiseser cândva trac iunea c ruă ţ ă cioarelor cu minereu, nişele laterale în care trebuie s fiă existat cândva camere, în care minerii îşi luau dejunul preg tit în buc t riile de campanie, şiă ă ă laboratoare, unde eşantioanele de minereu erau analizate.Totul era demontat acum, şi nu mai

r m seser decât pere ii stâncoşi.ă ă ă ţDar Bigman nu era omul care s z bovească ă ă

prea mult asupra unor astfel de lucruri. Mai curând îl îngrijora lipsa de evenimente. Doar nu venise pân aici doar ca s se plimbe.ă ă- Lucky, spuse el într-un târziu, ergometrul nu

arat absolut nimic.ă- Ştiu, Bigman. Acoperire.O spusese pe un ton liniştit f r nici oă ă

intona ie deosebit , dar Bigman ştia despre ceţ ă era vorba. împinse comutatorul sta iei saleţ radio c tre o anumit pozi ie în care acestaă ă ţ ac iona un scut de protec ie pentru undaţ ţ purt toare şi bruia mesajul. Nu facea parte dină dotarea normal a unui costum spa ial, dară ţ pentru Lucky şi Bigman facea parte din echipamentul obişnuit. Bigman ad ugase dină reflex dispozitivul de bruiere la elementele de control ale sta iei atunci când preg tiseţ ă

304

costumele.Inima lui Bigman începu s bat mai repede.ă ă

Când Lucky cerea un fascicul focalizat şi bruiat între ei, pericolul era pe-aproape. Sau, în orice caz, mai aproape.- Ce s-a-ntâmplat, Lucky?- E timpul s st m de vorb .ă ă ăVocea lui Lucky avea o sonoritate uşor

îndep rtat , de parc să ă ă -ar fi auzit venind din toate direc iile. Asta se datora inevitabileiţ lipse de precizie a receptorului dispozitivului de bruiere, care l sa mereu o mic frac iuneă ă ţ de „zgomot”. Lucky spuse:- Acesta e Tunelul 7a, conform h r ii. Seă ţ

întoarce pe o rut destul de simpl la unul dină ă pu urile verticale ce duc la suprafa . M voiţ ţă ă duce acolo.Uluit, Bigman replic :ă- Te vei duce acolo? De ce, Lucky?- Ca s ajung la suprafa , spuse Luckyă ţă

râzând încet. Ce alt motiv aş putea avea?- P i, de ce?ă- Pentru a merge pe la suprafa pân laţă ă

hangar şi la nava noastr . Când am fostă ultima oar pe nav , miă ă -am luat costumul izolant cu mine.Bigman reflect un timp apoi spuse:ă- S în eleg deă ţ -aici c te vei îndrepta spreă

partea însorit ?ă305

- Întocmai. M voi îndrepta spre mareleă Soare. Cel pu in ştiu c nţ ă -am cum s mă ă r t cesc, din moment ce nu trebuie decât să ă ă urm resc str lucirea coroanei solare de laă ă orizont. Ceea ce simplific foarte mult situa ia.ă ţ- Haide, Lucky, las-o balt ! Am crezut c înă ă

mine îi vom g si pe siriusieni. N-ai demonstrată tu asta la banchet?- Nu, Bigman, n-am demonstrat-o. N-am f cută

decât s vorbesc cât mai conving tor, deă ă parc ar fi fost un lucru dovedit deja.ă- Atunci de ce nu mi-ai spus şi mie?- Întrucât am mai discutat despre asta

şi-nainte, nu vreau s m repet. Nu pot s riscă ă ă ca tu să- i pierzi cump tul întrţ ă -un moment nepotrivit. Dac iă ţ -aş fi spus c venireaă noastr aici face parte dintră -un plan mai amplu şi dac , din cine ştie ce motiv, Cookă te-ar fi enervat, era posibil să- i scape cevaţ care-ar fi compromis totul.- Ba nu mi-ar fi sc pat nimic, Lucky. Numai că ă ie nuţ - i place s dezv lui nimic pân când nuţ ă ă ă

ai totul preg tit în am nunt.ă ă- E şi sta un motiv, admise Lucky. în oriceă

caz, asta-i situa ia. Am vrut ca toat lumea sţ ă ă cread c m voi duce s cercetez minele şiă ă ă ă nim nui s nuă ă -i treac prin cap c aş avea deă ă gând s ajung pe partea însorit a planetei.ă ă Cea mai bun metod de a realiza acest lucruă ă

306

a fost ca nimeni, nici m car tu, Bigman, s nuă ă cread altceva.ă- Şi po i sţ ă-mi spui de ce, Lucky? Sau şi staă

e un mare secret?- Pot să- i spun c am puternica impresie cţ ă ă

sabotajele au în spate pe cineva din Cupol .ă Nu cred în teoria siriusian .ăBigman se ar t dezam git.ă ă ă- Vrei s spui c aici în minele astea nu eă ă

nimic?- Se poate s m înşel. Dar sunt de acord cuă ă

doctorul Cook. Este mult prea improbabil ca siriusienii s se întrebuin eze întră ţ -atât încât să înfiin eze o baz secret pe Mercur doarţ ă ă pentru câteva ac iuni de sabotaj. Mult maiţ simplu ar fi fost ca, în acest scop, s mituiască ă un p mântean ca să -o fac . în definitiv, cineă -a t iat costumele izolante? Asta, cel pu in, nuă ţ poate fi pus pe seama siriusienilor. Niciă m car doctorul Peverale nă -a sugerat c ar fiă siriusieni în interiorul Cupolei.- În cazul sta, Lucky, cau i un tr d tor?ă ţ ă ă- Caut un sabotor. Ar putea fi un tr d toră ă

pl tit de siriusieni, sau ar putea ac iona dină ţ motive personale. Sper s g sesc r spunsulă ă ă pe partea însorit a planetei. Şi mai sper caă perdeaua mea de fum privind invazia minelor s împiedice vinovatul să ă-şi g seasc timp să ă ă-i ascund urmele sau să ă-mi preg teasc oă ă

307

primire incomod .ă- Ce r spuns speri te aştep i s g seşti?ă ţ ă ă- Am s ştiu când am s aflu.ă ă- OK, spuse Bigman. M dau b tut. Să ă ă

mergem.- Hei, stai ni eluş, strig Lucky sincerţ ă

tulburat. Pe Galaxie, am spus c m voi duceă ă acolo! Nu exist decât un singur costumă izolant. Tu r mâi aici!ăPentru prima oar Bigman sesiz importan aă ă ţ

pronumelui folosit de Lucky, care spusese într-adev r, m voi duce” nu ne vom duce”. Şiă ă totuşi, Bigman, bazându-se exclusiv pe experien a trecut , presupusese c „m ”ţ ă ă ă însemna de fapt „ne”.- Lucky! ip el, oscilând între furie şiţ ă

consternare. De ce trebuie s r mân?ă ă- Pentru c vreau ca oamenii din Cupol s fieă ă ă

siguri c ne afl m aici. Urm reşti harta şi te iiă ă ă ţ de traseul de care am vorbit, sau ceva apropiat. Iei leg tura cu Cook la fiecare or .ă ă Le spui unde te afli, ce vezi, le spui adev rul;ă nu trebuie s inventezi nimic - În afar deă ă faptul c le vei spune c sunt cu tine.ă ăBigman reflect asupra acestui aspect.ă- Şi dac vor dori s vorbeasc cu tine?ă ă ă- Le spui c sunt ocupat. Le spui c trebuieă ă

să-ntrerupi leg tura. N scoceşte ceva în aşaă ă fel încât s cread c sunt cu tine. Ai priceput?ă ă ă

308

- În regul . Pe nisipurile de pe Marte! Tu o să ă mergi pe partea însorit şi o s ai parte deă ă toat distrac ia, iar eu o s umblu bramburaă ţ ă de colo-colo prin bezn şiă -o s m joc cu sta iaă ă ţ radio.- Nu te-ntrista, Bigman, fiindc să -ar putea să

existe ceva în mine. N-am întotdeauna dreptate.- Pariez c de data asta ai. Nu e nimic aici.ăLucky nu se putu ab ine s nu glumeasc :ţ ă ă- E moartea prin înghe de care a vorbit Cook.ţ

Ai putea s cercetezi chestia asta.ăBigman nu gust gluma prietenului s u şiă ă

spuse:- Haide, las-o moart .ăUrm o scurt pauz . Deodat Lucky îşiă ă ă ă

aşez mâna pe um rul celuilalt.ă ă- Ai dreptate, Bigman, asta n-a avut nici un

haz şi-mi cer scuze. Acum, serios vorbind, fruntea sus. O s fim din nou împreun pesteă ă pu in vreme. Ştii bine asta.ţ ăBigman îi d du la o parte bra ul lui Lucky şiă ţ

spuse:- În regul , nuă - i mai da atâta osteneal .ţ ă

Dacă-mi spui c aşa trebuie s fac, aşa voiă ă face. Numai c dac nă ă -am s mai fiu cu ochiiă pe tine, rişti s faci insola ie peă ţ -acolo, bivol mare ce eşti.- Am să-ncerc s m p zesc, spuse râzândă ă ă

309

Lucky. Apoi se întoarse şi abia facu doi paşi de-a lungul tunelului 7a c Bigman îl şi strig :ă ă- Lucky!- Cee?Bigman îşi drese glasul.- Ai grij , nu risca prosteşte, bine? De dataă

asta n-am s mai fiu prin preajm ca s teă ă ă scot din necazuri.- Acum vorbeşti exact ca unchiul Hector,

Bigman. Ce-ar fi ca şi tu s ascul i de propriileă ţ tale sfaturi?Era modalitatea cea mai f iş uie aăţ ă -şi

exprima afec iunea adev rat pe care şiţ ă ă -o purtau reciproc. Lucky îi facu cu mâna şi, după ce z bovi o clip în lumina împr ştiat deă ă ă ă costumul lui Bigman, se întoarse înc o dat şiă ă plec .ăBigman se uit în urma lui, urm rinduă ă -i

silueta care se topea în întunericul din jur pân când disp ru dup un col al tunelului.ă ă ă ţSim i cum liniştea şi singur tatea îşi dubleazţ ă ă

intensitatea. Dac nă -ar fi fost John Bigman Jones, poate c să -ar fi l sat copleşit de senzaă -ia de singur tate careţ ă -l cuprindea.Dar era John Bigman Jones aşa c strânse dină

din i şi pomi în lungul pu ului principal cu paşiţ ţ hot râ i.ă ţCincisprezece minute mai târziu, Bigman facu

primul apel c tre Cupol . Se sim ea nenorocit.ă ă ţ310

Cum de putuse s cread c Lucky seă ă ă aşteptase cu adev rat ca în mine s existeă ă ceva interesant? Ar fi aranjat oare Lucky s seă trimit apeluri radio pe care siriusienii s leă ă intercepteze şi s le urm reasc ?ă ă ăîntr-adev r, era un fascicul îngust, dară

mesajele nu erau codificate şi nici un fascicul nu era atât de îngust ca s nu poate fiă interceptat cu r bdare.ăSe întreb de ce Cook permisese ună

asemenea aranjament şi aproape imediat îi trecut prin minte c nici Cook nu credea înă povestea cu siriusienii. Numai Bigman crezuse. Ce deştept!In clipele acelea, îi venea s muşte dină

carcasa unei nave spa iale de furie.ţLu leg tura cu Cook şi îi transmise semnalulă ă

convenit pentru situa ii f r probleme.ţ ă ăVocea lui Cook se auzi imediat:- Totul e-n regul ?ă- Pe nisipurile de pe Marte, da! Lucky e în

fa a mea cu vreo şase metri dar nu se vedeţ absolut nimic. Uite ce, am transmis semnalul convenit pentru totul e limpede, aşa c dataă viitoare te rog s m crezi f r s mai ceriă ă ă ă ă vreo confirmare.- Vreau s vorbesc cu Lucky Starr.ă- De ce? Bigman se str duia cu un oarecareă

efort să-şi p streze nonşalan a. O s vorbeştiă ţ ă 311

data viitoare.Cook avu o ezitare apoi spuse:- În regul .ăBigman încuviin sumbru din cap, numaiţă

pentru sine. Nu va mai fi o dat viitoare. Vaă transmite doar semnalul pentru „totul e în regul ” şi gata... Numai c nu ştia cât va maiă ă trebui s r t ceasc prin întuneric pân să ă ă ă ă ă primeasc veşti de la Lucky. O or ? Dou ?ă ă ă Şase? Şi dac treceau şase ore şi nu primeaă nici un semn de via de la prietenul s u? Câtţă ă mai trebuia s r mân acolo? Cât mai puteaă ă ă s r mân ?ă ă ăŞi dac Cook cerea la un moment dată

am nunte specifice? Lucky îi spusese să ă descrie ce vede, dar dac Bigman nu reuşea,ă din greşeal , să ă-şi joace rolul cum se cuvine? Dac se d dea de gol şi l sa să ă ă ă-i scape faptul c Lucky se afla de fapt pe partea în sorit aă ă planetei? Lucky nu va mai avea niciodată încredere în el! Cu nimic!Înl tur acest gând din minte. Nu iă ă -ar fi f cută

nici un bine dac să -ar fi concentrat asupra lui.M car de să -ar fi ivit ceva care să-l distrag .ă

Altceva în afar de vid şi de întuneric, în afară ă de uşoara vibra ie a paşilor s i şi de sunetulţ ă propriei sale respira ii.ţSe opri ca să-şi verifice pozi ia în pu ulţ ţ

principal. Pasajele laterale aveau s pate clară 312

în pere i litere şi numere de identificare, iarţ timpul nu ac ionase în sensul ştergerii lor.ţ Verificarea nu era deloc dificil .ăCu toate acestea, temperatura sc zut f ceaă ă ă

harta fragil şi dificil de manevrat şi asta nuă avea darul de a-i îndulci starea psihic .ă Aprinse lumina panoului de control de pe piept gândindu-se s regleze deumidificatorul.ă Suprafa a interioar a vizorului de la cascţ ă ă începea s se abureasc de la umezealaă ă respira iei, probabil fiindc temperatura dinţ ă costum crescuse o dat cu furia sa, îşi spuseă el.Tocmai terminase de reglat dispozitivul când

îşi mişc rapid capul întră -o parte, ca şi cum dintr-o dat ar fi ciulit o ureche ca s asculteă ă ce se petrecea acolo.Tocmai asta şi facea. Se str duia s simtă ă ă

ritmul vibra iei slabe pe care o „auzea” acumţ doar pentru c se oprise din mers.ăîşi inu respira ia şi r mase la fel de nemişcatţ ţ ă

ca pere ii tunelului.ţ- Lucky? şuier el în transmi tor. Lucky?ă ţăDegetele mâinii sale drepte reglaseră

butoanele de control. Unda purt toare eraă bruiat . Nimeni altul nă -ar fi putut s priceapă ă ceva din şoapta aceea uşoar . Dar Lucky ar fiă în eles şi curând vocea lui avea s îi r spund .ţ ă ă ă Bigman fu nevoit s recunoasc ruşinat cât deă ă

313

binevenit avea s fie acea voce.ă ă- Lucky? spuse el din nou.Vibra ia continu . Nu se auzi nici un r spuns.ţ ă ăRespira ia lui Bigman se acceler , mai întâiţ ă

din cauza încord rii nervoase, apoi datorită ă bucuriei s lbatice n scut din entuziasmulă ă ă care îl cuprindea ori de câte ori pericolul se afla pe aproape.In minele de pe Mercur se mai afla cineva

împreun cu el. Altcineva în afar de Lucky.ă ăAtunci, cine? Un siriusian? S fi avut pân laă ă

urm dreptate Lucky deşi crezuse c nu faceă ă decât s arunce o perdea de fum ca să ă-i am geasc pe ceilal i?ă ă ţPosibil.Bigman îşi scoase blasterul din toc şi-şi stinse

lumina costumului.Ştiau oare ceilal i c el se afla aici? Veneauţ ă

să-l prind ?ăVibra iile nu erau „sunetul” confuz şi aritmieţ

specific unui grup de oameni. Pentru urechea exersat a lui Bigman, vibra iile distinctă ţ separate erau „sunetul” paşilor unui singur om, care înainta ritmic.Iar Bigman nu se sfia s dea ochi cu oriceă

om, oriunde, şi în orice condi ii.ţIn linişte, ridic mâna şi pip i peretele cel maiă ă

apropiat. Vibra iile se înte eau sesizabil. Astaţ ţ însemna c cel lalt venea din direc ia aceea.ă ă ţ

314

Se mişc înainte în bezna neagr , continuândă ă s ating uşor cu mâna peretele. Vibra iileă ă ţ provocate de cel lalt erau prea intense, preaă lipsite de orice precau ie. Ori cel lalt seţ ă credea singur în min (aşa cum şi Bigman seă crezuse pân cu câteva clipe în urm ), ori,ă ă dac întră -adev r îl urm rea pe Bigman, nuă ă prea cunoştea particularit ile deplas rii prinăţ ă vid.Paşii lui Bigman se stinseser pân la ună ă

„murmur” în timp ce se deplasa ca o felin , înă schimb vibra iile provocate de cel lalt nuţ ă prezentau nici o schimbare. înc o dat , dacă ă ă cel lalt îl urm rea pe Bigman dup sunet,ă ă ă aceast subit modificare în felul de a seă ă deplasa al acestuia ar fi trebuit să-şi g sească ă reflectarea în mişc rile celuilalt. Dar întrucâtă nu se putea sesiza nimic, se impunea aceeaşi concluzie ca înainte.Bigman f cu la dreapta la prima ramifica ieă ţ

lateral a tunelului şiă -şi continu drumul.ă Mâna care atingea peretele îl c l uzeaă ă instantaneu c tre cel lalt.ă ăŞi deodat , în dep rtare, se v zu luminaă ă ă

orbitoare a luminii unui alt costum. Bigman încremeni lipit de perete.Lumina disp ru. Cel lalt trecuse pe lângă ă ă

tunelul în care se afla Bigman, f r să ă ă înainteze de-a lungul lui.

315

Bigman pomi gr bit înainte cu paşi uşori.ă Avea s g seasc tunelul de leg tur şi să ă ă ă ă ă ajung în urma celuilalt.ăAtunci se vor întâlni. El, Bigman,

reprezentând P mântul şi Consiliul Ştiin ei, şiă ţ duşmanul care reprezenta... pe cine?

316

DUŞMANUL DIN MINĂ

Bigman calculase corect. Lumina celuilalt s lta ritmic înaintea sa în momentul când g siă ă deschiderea. Cel lalt nu era conştient deă prezen a lui. Aşa trebuia s fie.ţ ăBigman avea blasterul preg tit. Ar fi tras fară ă

nici o ezitare, dar blasterul n-ar mai fi l sată cine ştie ce în urm . Mor ii nu spun poveşti,ă ţ iar inamicii mor i nu explic nici un mister.ţ ăÎşi continu urm rirea cu r bdare de felin ,ă ă ă ă

micşorând distan a dintre ei, orientânduţ -se dup lumin şi încercând s estimeze naturaă ă ă inamicului.Cu blasterul preg tit pentru oriceă

eventualitate, Bigman se preg ti pentruă primul contact. Mai întâi, sta ia radio!ţ Degetele lui f cur reglajele pentru oă ă transmisie local general . Era posibil caă ă duşmanul s nu poat recep iona semnalul peă ă ţ lungimea de und pe care transă mitea Bigman. Improbabil, dar posibil. Foarte improbabil şi aproape imposibil!Şi totuşi n-av'ea importan . R mâneaţă ă

317

oricum alternativa unei lovituri uşoare de blaster în perete. Ar fi fost o exprimare limpede a punctului s u de vedere. Un blasteră purta cu el autoritate şi avea un mod de a vorbi limpede, în eles în orice limb .ţ ăConcentrând în vocea sa de tenor toat t riaă ă

de care era în stare, Bigman spuse:- Opreşte-te! Opreşte-te acolo unde te afli şi

nu te întoarce! Am un blaster îndreptat asupra ta!Bigman aprinse lumina de la costumul s u şiă

observ c duşmanul încremenise pe loc, fară ă ă s fac vreo tentativ de a se întoarce, ceeaă ă ă ce-i d du de în eles c receptase cum seă ţ ă cuvine mesajul.- Acum întoarce-te. încet!Silueta se întoarse. Bigman îşi inea mânaţ

dreapt în calea fasciă culului luminos al costumului. învelişul metalic al mâinii era strâns ferm în jurul blasterului de mare calibru. în lumin , conturul acestuia seă distingea liniştitor de clar.Bigman spuse:- Blasterul sta e complet înc rcat. N-ar fiă ă

prima oar când omor pe cineva cu el şiă intesc al naibii de bine!ţNu-nc pea nici o îndoial c duşmanul avea oă ă ă

sta ie radio cu care recep iona, fiindc se uitţ ţ ă ă la blaster şi d du s ridice mâna ca şi cum ară ă

318

fi vrut s blocheze cu ea for a de impact aă ţ blasterului.Bigman cercet cu privirea ceea ce puteaă

distinge din costumul duşmanului. P reaă destul de conven ional (oare siriusieniiţ foloseau şi ei modelele astea familiare?). Spuse scurt:- Ai sta ia radio pornit ?ţ ăDeodat auzi un sunet şi tres ri. Vocea peă ă

care o auzea era una familiar , cu toată ă distorsiunea provocat de transmisia radio.ă- Eşti piticania, aşa-i?Niciodat în via a lui nu avu Bigman maiă ţ

mult nevoie de st pânire de sine pentru a nuă ă se folosi de blaster. Chiar şi aşa, arma tres riă convulsiv în mâna sa şi silueta din fa a lui seţ aplec rapid întră -o parte.- Urteil! strig Bigman.ăSurprinderea se preschimb iute înă

dezam gire. Nu era nici un siriusian, ci Urteil!ăApoi un gând se strecur în mintea sa: „Ceă

c uta Urteil aici?”ăUrteil spuse:- Da, în fa a ta e Urteil, aşa c las josţ ă ă

puşcociul.- sta am sĂ ă-l las jos când o s am chef,ă

replic Bigman. Ce cau i aici?ă ţ- Din câte ştiu, minele de pe Mercur nu sunt

proprietatea ta particular .ă319

- Atâta timp cât am blasterul în mân , uite că ă sunt, tic los buh it la fa ce eşti.ă ă ţăBigman gândea intens şi, pân la un punct,ă

inutil. Ce putea s fac cu acest şarpeă ă veninos? Dacă-l ducea înapoi la Cupol să -ar fi aflat faptul c Lucky nu se mai afla în min .ă ă Bigman le-ar fi putut spune c Luckyă r m sese în urm , dar ceilal i ar fi devenit oriă ă ă ţ îngrijora i, ori suspicioşi când Lucky nţ -ar fi dat nici un semn de via . Şi de ce f r delege lţă ă ă -ar fi putut acuza pe Urteil? Avea dreptate, oricine putea circula liber prin mine.Pe de alt parte, nu putea r mâne laă ă

nesfârşit cu arma îndreptat asupra celuilaltăDac Lucky ar fi fost aici, ar fi ştiut...ăŞi, ca şi cum un fulger telepatic ar fi str b tută ă

vidul dintre ei, Urteil spuse pe neaşteptate:- Şi, apropo, unde-i Starr?- Asta, replic Bigman, nuă -i un lucru care să

te preocupe pe tine. Apoi, ad ug cuprins de oă ă convingere subit : Ne urm reai, aşaă ă -i? Şi împinse pu in blasterul înainte, de parc lţ ă -ar fi îndemnat pe cel lalt s vorbeasc .ă ă ăFa a acoperit de vizor a celuilalt coborî unţ ă

pic ca şi cum ar fi vrut s vad ce se întâmplă ă ă cu blasterul. Urteil spuse:- Şi dac-ar fi aşa?Se ajunsese din nou la un impas. Bigman

spuse:320

- Mergeai pe un culoar lateral. Aveai de gând s ne sari în spate.ă- Cum î i ziceam - şi dacţ -ar fi aşa?Vocea lui Urteil avea o tonalitate aproape

nep s toare, de parc individul ar fi fostă ă ă totalmente relaxat, ca şi cum s-ar fi bucurat chiar c are un blaster îndreptat asupra sa.ăUrteil continu :ă- Dar unde iţ -e prietenul? E pe-aproape?- Ştiu eu unde este şi nu trebuie să- i faciţ

griji.- Ba uite c insist să ă-mi fac griji. Sta ia ta eţ

fixat pe transmisie local , altfel nu teă ă -aş auzi aşa de bine... Te superi dac dau drumul laă jetul de fluid? Mi-e sete.Mâinile lui se mişcar încet.ă- Ai grij ! îl preveni Bigman.ă- Doar o-nghi irur .ţ ăBigman îl urm rea încordat. Nu se aştepta să ă

apar pe neaşteptate vreo arm în mânaă ă celuilalt, dar lumina costumului putea fi trecut brusc pe o intensitate orbitoare sau...ă sau... m rog, orice.ăDar degetele lui Urteil îşi terminar mişcareaă

în vreme ce Bigman aştepta nehot rât, şi nuă se auzi decât zgomotul înghi iturilor.ţ- Te-ai speriat? întreb calm Urteil.ăBigman nu avu nici o replic .ăVocea lui Urteil deveni aspr :ă

321

- Hai, cheamă-l pe omul sta. Cheamă ă-l pe Starr!Sub imperiul ordinului, mâinile lui Bigman

d dur s se mişte apoi se oprir .ă ă ă ăUrteil râse:- Era cât pe-aci s reglezi radioul, este? Ai fiă

avut nevoie de transmisie la distan . Nu e înţă apropiere, nu-i aşa?- Nici pomeneal ! ip înfierbântat Bigman.ă ţ ăEra ruşinat pân peste poate. Maleficul Urteilă

era viclean. Deşi avea îndreptat un blaster împotriva sa, câştigase lupta, dovedindu-se st pân pe situa ie, în vreme ce, cu fiecareă ţ secund care trecea, pozi ia lui Bigman, careă ţ nu putea nici s trag , nici s lase blasterul înă ă ă jos, nu putea nici s plece nici s r mân ,ă ă ă ă devenea tot mai greu de sus inut.ţUn gând nebunesc îi trecu prin minte:- Şi de ce s nu trag?ăDar ştia c nu poate. N-ar fi putut s ofereă ă

nici o explica ie rezonaţ bil . Şi chiar dacă -ar fi g sit una, moartea violent a trimisului senaă ă -torului Swenson ar fi creat o încurc tură ă uriaş Consiliului Ştiin ei. Şi lui Lucky!ă ţDac Lucky ar fi fost aici...ăîn parte fiindc îşi dorea atât de mult acestă

lucru, inima îi tres ri când lumina lui Urteil seă ridic uşor şi se îndrept dincolo de el, după ă ă care îl auzi pe Urteil zicând:

322

- Nu, se pare c pân la urm mă ă ă -am înşelat şi tu ai dreptate. Uite-l c vine.ăBigman se întoarse brusc şi zise:- Lucky!...Dac ar fi fost în toate apele sale, Bigman ară

fi aşteptat calm ca Lucky s ajung pân la ei,ă ă ă s simt bra ul lui Lucky pe um rul s u, dară ă ţ ă ă Bigman nu era în apele sale. Avea o postură imposibil şi era animat de o dorină ţă copleşitoare de a ieşi din acea situa ie.ţAbia avu timp s strige „Lucky” pân s seă ă ă

pr buşeasc sub impactul unui corp de două ă ă ori mai greu decât al s u.ăPentru câteva clipe r mase în posesiaă

blasterului, dar degetele puternice cale celuilalt reuşir nu dup mult timp să ă ă-l deposedeze de arma mortal . Bigman r maseă ă f r suflu, creierul i se înce oşase deă ă ţ brusche ea atacului şi blasterul zbur cât colo.ţ ăGreutatea se ridic de pe el şi când d du să ă ă

se ridice în picioare, Urteil st tea deasupra luiă şi Bigman se pomeni privind în eava propriţ -ului s u blaster.ă- Am şi eu unul, spuse pe un ton sumbru

Urteil, dar cred c acum am să ă-l folosesc pe-al t u. Nu te mişca. R mâi acolo unde eşti. înă ă patru labe. Aşa.Niciodat în via a lui Bigman nu se urâseă ţ

atâta. S se lase p c lit în halul sta. Aproapeă ă ă ă 323

că-şi merita moartea. Aproape c ar fi preferată s moar decât s fie nevoie s dea vreodată ă ă ă ă ochii cu Lucky şi să-i spun : „S-a uitat înă spatele meu şi a zis c vii, aşa c mă ă -am întors...”Spuse cu vocea strangulat :ă- Trage, dac ai curaj. Trage şi Lucky o să ă

pun mâna pe tine şiă -o s aib grij să ă ă ă- iţ petreci tot restul zilelor în lan uri, pe cel maiţ mic şi mai rece asteroid care a fost folosit vreodat drept închisoare.ă- Lucky o s fac una ca asta? Unde e?ă ă- G seşteă -l.- Am să-l g sesc pentru c tu o să ă ă-mi spui

unde e. Şi-ai să-mi mai spui şi de ce a coborât aici, în mine, din capul locului. Ce f cea aici?ă- Voia să-i g seasc pe siriusieni. Doar lă ă -ai

auzit.- S g seasc gaz de comet ! mârâi Urteil.ă ă ă ă

Imbecilul la senil, Peverale, nă -are decât să vorbeasc despre siriusieni, dar prietenul t uă ă n-a crezut nici o secund în povestea asta. Aă venit aici dintr-un alt motiv. Spune-mi-l.- De ce-aş face-o?- Ca să- i salvezi via a nenorocit .ţ ţ ă- sta nuĂ -i un motiv suficient pentru mine,

spuse Bigman, apoi se ridic în picioare şi f cuă ă un pas înainte.Urteil se d du înapoi pân când se rezem deă ă ă

324

peretele tunelului.- înc o mişcare şiă -am s trag cu cea maiă

mare pl cere. N-am aşa de mare nevoie deă informa ia ta. Aş economisi timp, dar nu preaţ mult. Dac-aş petrece mai mult de cinci minute cu tine ar fi într-adev r o pierdere. Acumă dă-mi voie să- i spun exact ce cred. Poate cţ ă aşa o să- i dai seama c tu şi prietenul t u deţ ă ă tinichea nu p c li i pe nimeni. Nici unul din voiă ă ţ nu e bun decât de trucuri cu cu ite energeticeţ împotriva unui om neînarmat.Bigman se gândi cu triste e: „Astaţ -l roade pe

tic los. L-am f cut de cacao în fa a b ie ilor şiă ă ţ ă ţ acum ar vrea s m vad târânduă ă ă -m pe jos”.ă- Dac ai de gând s vorbeşti atâta, spuse elă ă

adunând cât putu de mult dispre în voce, maiţ bine trage. Prefer s fiu împuşcat cu blasterulă decât s mor de plictiseal ascultânduă ă -te.- Nu te pripi, micu ule, nu te pripi. în primulţ

rând, senatorul Swenson va distruge Consiliul Ştiin ei. Nu eşti decât un articol, şi înc unulţ ă neînsemnat. Iar prietenul t u Starr e doar ună alt articol, şi nu unul foarte mare. Eu sunt cel care o s provoace distrugerea. Am adusă Consiliul în postura pe care ne-am dorit-o. Oamenii de pe P mânt ştiu c e corupt până ă ă în m duva oaselor, c func ionarii s i irosescă ă ţ ă banii contribuabililor şi îşi burduşesc propriile buzunare...

325

- Asta-i o minciun sfruntat , îl întrerupseă ă Bigman.- O să-i l s m pe al ii s decid în privin aă ă ţ ă ă ţ

asta. Dup ce vom face o breş în propagandaă ă mincinoas pus la cale de Consiliu, vomă ă vedea ce gândesc oamenii.- Numai s încerca i asta. N-ave i decât să ţ ţ ă

încerca i!ţ- Aşa şi inten ion m. Dar vom şi reuşi. Şi astaţ ă

va fi proba num rul unu: voi doi în min . Ştiuă ă de ce v afla i aici. Auzi, siriusienii! Starr oriă ţ l-a convins pe Peverale s spun povesteaă ă asta, ori doar a profitat de ea. Am să- i spunţ eu ce facea i voi doi aici. V juca i deţ ă ţ -a siriusienii. Vre i s organiza i o tab rţ ă ţ ă ă siriusian pe care s leă ă -o ar ta i celorlal i. „I-ă ţ ţam gonit cu mâinile goale”, o s spun Starr.ă ă „Eu, Lucky Starr, marele erou.” Undele subeterice vor face mare caz din asta iar Consiliul va anula în secret Proiectul Lumina. Au muls tot ce se putea mulge din el şi acum vor să-şi salveze pielea... Numai c nu voră reuşi pentru c am să ă-l prind pe Starr în flagrant şi-o s se vad cât de mare e muscaă ă de pe c ciula lui. Şi tot aşa se va întâmpla şiă cu Consiliul.Bigman se sufoca de furie. Ardea de dorin aţ

de a-l sfâşia pe cel lalt cu mâinile goale, dară reuşi pân la urm s se st pâneasc . Ştia deă ă ă ă ă

326

ce Urteil vorbea aşa cum vorbea. Asta se întâmpla pentru c indiă vidul nu ştia atât cât pretindea. încerca să-l înfurie pe Bigman ca să-l fac s spun cât mai multe.ă ă ăCu o voce sc zut , Bigman încerc să ă ă ă

r stoarne situa ia în favoarea sa.ă ţ- Ştii bine, tic los nenorocit, c dac cinevaă ă ă iţ -ar face o în epţ ătur şiă -ar l sa s ias gazulă ă ă

de comet care te umple, iă ţ -ar ieşi la iveală sufletul cât o alun . Dac ar scoateă ă putreziciunea din tine, n-ar mai r mâne decâtă un sac de piele murdar .ăUrteil strig :ă- Destul!Dar Bigman ip şi mai tare cu voceaţ ă -i

pi ig iat .ţ ă ă- Trage, pirat laş ce eşti. iŢ -ai ar tat laşitateaă

la mas . îndr zneşte s m înfrun i, de laă ă ă ă ţ b rbat la b rbat, cu mâinile, goale, şiă ă -ai să- iţ ar i iar laşitatea, umflat cum eşti.ăţBigman era acum foarte încordat. Trebuia

să-l lase pe Urteil s ac ioneze sub imperiulă ţ impulsului. Dac Urteil tr gea din impuls,ă ă Bigman era preg tit s sar . Era posibil să ă ă ă moar , dar exista totodat o şans ...ă ă ăDar Urteil p ru doar s devin mai eap n şiă ă ă ţ ă

mai rece:- Dac nu vorbeşti, am s te ucid. Şi nă ă -am să

p esc nimic. Am s spun c am fost înăţ ă ă 327

legitim ap rare.ă ă- N-o să- i mearg cu Lucky.ţ ă- O s aib propriile lui necazuri pe cap: Cândă ă

o s termin cu el, p rerile lui nă ă -or s maiă valoreze nici cât o ceapa degerat .ăBlasterul din mâna lui Urteil r mânea ferm peă

pozi ie.ţ- Te bate gândul s faci o încercare?ă- Cu cine, cu tine? întreb Bigman.ă- Depinde de tine, spuse cu r ceal Urteil.ă ăBigman aştept , aştept f r s spun nici ună ă ă ă ă ă

cuvânt în vreme ce bra ul lui Urteil deveneaţ tot mai eap n iar casca îi cobora uşor deţ ă parc ar fi luat inta, deşi de la distan a aceeaă ţ ţ era greu s rateze.ăBigman num ra clipele, încercând s aleagă ă ă

secunda în care s fac saltul disperat pentruă ă a-şi salva via a, aşa cum f cuse Lucky cândţ ă Mindes tr sese asupra lui. Dar acum nu maiă era nimeni care s sar pe Urteil aşa cumă ă Bigman s rise pe Mihdes cu acel prilej. Iară Urteil nu era cuprins de panic şi nici nu aveaă mintea înce oşat ca Mindes. Ar fi râs şi ar fiţ ă intit din nou.ţMuşchii lui Bigman se încordar pentru saltulă

final. Nu se aştept s tr iasc mai mult deă ă ă ă cinci secunde.

328

ÎNTUNERIC ŞI LUMINĂ

Dar în timp ce st tea cu tot corpul încordat,ă cu muşchii picioarelor aproape vibrând în stadiul de început al contrac iei, Bigman auziţ un neaşteptat strig t r guşit de surpriz .ă ă ăSt teau amândoi acolo, întră -o lume cenuşie,

întunecat , în care fiecare fascicul de lumină ă reuşea să-l scoat în eviden pe purt torulă ţă ă celuilalt fascicul. Dincolo de fasciculele luminoase nu era absolut nimic, aşa încât traversarea câmpului vizual de c tre o siluetă ă în mişcare nu avu nici un sens la început.Prima lui reac ie, primul lui gând a fost:ţ

Lucky! Se întorsese oare Lucky? Reuşise el cumva s r stoarne situa ia în favoarea lor?ă ă ţDar mişcarea se produse din nou şi gândul la

Lucky disp ru.ăEra ca şi cum un fragment din peretele

stâncos se dislocase singur şi plutea în jos într-o c dere leneş caracteristic gravita ieiă ă ă ţ sc zute de pe Mercur.ăO „funie” de piatr care nu se ştie cum eraă

flexibil îl lovi pe Urteil în um r şi... se lipi! Oă ă

329

astfel de funie îi cuprinsese deja talia. O alta se mişca lent, unduindu-se în toate direc iileţ de parc ar fi f cut parte dintră ă -o lume ireal aă mişc rii cu încetinitorul. Dar în timp ce cap tulă ă ei încercuia bra ul lui Urteil şi atingea învelişulţ metalic de pe pieptul acestuia, bra ul şiţ pieptul fur lipite între ele. Era ca şi cumă leneşa şi aparent fragila roc era animat deă ă for a irezistibil a unui boa constrictor.ţ ăDac prima reac ie a lui Urteil fusese una deă ţ

surpriz , acum în vocea lui nu se mai puteaă sesiza decât teroare pur .ă- Sunt reci, cârâi el r guşit. Sunt reci!ăMintea înfierbântat a lui Bigman nu reuşeaă

s asimileze noua situa ie. Un fragment dină ţ stânca aia se înf şurase pe bra ul şi încheieă ţ -tura mâinii lui Urteil. Mânerul blasterului r m sese strâns ferm.ă ăO ultim funie coborî plutind în jos. Sem nauă ă

atât de tare cu stânca încât erau invizibile pân când nu se desprindeau de perete.ăFuniile erau conectate între ele ca un

organism unic, dar nu exista un nucleu, un „corp”. Parc-ar fi fost o caracati din stânc ,ţă ă alc tuit numai din tentacule.ă ăBigman suferi un fel de explozie de gânduri.Se gândi la roca în care se dezvoltase via aţ

de-a lungul epocilor de evolu ie ale planetei. Oţ form de via complet diferit fa de totă ţă ă ţă

330

ceea ce se cunoştea pe P mânt. O vietateă care tr ia doar cu „firimituri” de c ldur .ă ă ăŞi de ce nu? Tentaculele se puteau târî

dintr-un loc într-altul, c utând orice f râm deă ă ă c ldur care ar fi putut s existe. Bigman leă ă ă putea vedea migrând spre Polul Nord al planetei atunci când prima colonie de oameni s-a stabilit acolo. Mai întâi minele, apoi Observatorul le-a asigurat firişoare nesfârşite de c ldur .ă ăPoate c şi omul constituia o prad pentruă ă

ele. De ce nu? O fiin omeneasc constituia oţă ă surs de c ldur . Din când în când câte ună ă ă miner r zle poate c era prins în capcan .ă ţ ă ă Paralizat de r ceala şi teroarea neaşteptate,ă ar fi fost incapabil s strige dup ajutor.ă ă Câteva minute mai târziu epuizarea unit iiăţ sale energetice ar fi f cut imposiă bil orice apel radio. Şi mai târziu, n-ar mai fi r mas din elă decât o relicv înghe at .ă ţ ăPovestea aiuritoare a lui Cook despre

decesele din mine c p tau sens.ă ăToate acestea trecur prin mintea lui Bigmană

aproape într-o străfulgerare în vreme ce el r mase nemişcat, înc fr mântat de n ucealaă ă ă ă provocat de neaşteptata întors tur aă ă ă evenimentelor.Vocea lui Urteil se auzea ca un amestec între

un geam t şi un gâfâit şuier tor.ă ă331

- Nu... pot... Ajută-m ... ajut ... E rece...ă ă rece...Bigman strig :ă- ineŢ -te bine. Vin la tine.Îi disp ruse întră -o clipit din minte orice gândă

c omul acesta era un duşman, c doar cuă ă câteva clipe în urm acesta se aflase peă punctul de a-l ucide cu sânge rece pe Bigman. Pentru micul mar ian nu mai avea importanţ ţă decât un singur lucru: era vorba de un om prins f r putin de sc pare în strânsoareaă ă ţă ă unei f pturi nonă -umane.Înc de când omul p r sise pentru primaă ă ă

oar P mântul şi se aventurase s înfrunteă ă ă pericolele şi misterele spa iului cosmic, seţ statornicise o lege ferm , deşi nescris .ă ă Conflictele între oameni trebuie uitate atunci când oamenii aveau de înfruntat un inamic comun, cum ar fi for ele umane şi nonţ -umane de pe alte planete.Se poate ca nu toat lumea s fi aderat laă ă

acea lege, dar Bigman o respecta.Dintr-un salt ajunse lâng Urteil şi începu să ă

trag de bra ul lui. Urteil bâigui:ă ţ- Ajută-m ...ăBigman trase de blasterul pe care Urteil

continua să-l strâng în mân , c utând să ă ă ă evite tentaculul. Observ în treac t că ă ă tentaculul cu pricina nu se încovoia uniform

332

aşa cum ar fi f cut un şarpe. Se îndoia înă sec iuni, ca şi cum ar fi fost alc tuit dinţ ă numeroase fragmente rigide asamblate laolalt .ăCealalt mân a lui Bigman, în încercarea deă ă

a-l trage cumva pe Urteil într-o parte, intră pre de o clip în contact cu unul din tentaculeţ ă şi s ri cât colo întră -un gest reflex. Frigul era ca un ur ure de ghea , penetrânduţ ţ ţă -i şi arzându-i mâna.Orice metod ar fi folosit creaturile aleaă

pentru extragerea c ldurii, nu sem na cuă ă nimic din cele auzite de el.Bigman trase cu disperare de blaster, icnind

şi opintindu-se. Nu observ de la începută atingerea str in de pe spatele s u, dară ă ă deodat r ceala se l s asupra lui şi nuă ă ă ă -l mai p r si. Când încerc s sar întră ă ă ă ă -o parte, constat c nu mai putea. Un tentacul seă ă desprinsese şi îl prinsese în îmbr işarea luiăţ mortal .ăAtât de strâns lipi i erau unul de cel lalt ceiţ ă

doi b rba i încât ai fi zis c sunt siamezi.ă ţ ăDurerea fizic provocat de frig spori înă

intensitate şi Bigman smuci de blaster ca un posedat. Parc începea s cedeze?ă ăVocea lui Urteil îl f cu s tresar cândă ă ă

murmur :ă- N-are rost...

333

Urteil se cl tin şi apoi, încet, sub atrac iaă ă ţ slab a planetei Mercur, se pr buşi întră ă -o parte, tr gânduă -l şi pe Bigman dup el.ăCorpul lui Bigman era amor it. Senza iileţ ţ

disp reau. Abiaă -şi mai putea da seama dacă mai inea în mân eava blasterului sau nu.ţ ă ţ Dacă-l mai inea, mai rezista acesta laţ smucirile lui laterale violente, aproape s lbatice, sau era vorba doar deă reminiscen ele unei dorin e?ţ ţLumina de la costum sl bea în intensitate înă

timp ce energia unit ii de alimentare seăţ scurgea în tentaculele vorace.Moartea prin congelare nu putea fi prea

departe.

Lucky, dup ceă -l l sase pe Bigman în mineleă de pe Mercur şi îşi pusese costumul izolant în liniştea din nava Shooting Starr ad postit înă ă hangar, ieşi afar pe suprafa a planetei şi îşiă ţ întoarse fa a c tre „fantoma alb a Soarelui”.ţ ă ăPre de câteva minute lungi r maseţ ă

nemişcat, fascinat de lumi- nescen a l ptoasţ ă ă a coroanei solare.Cu gesturi absente, în timp ce continua să

priveasc , îşi flexa câte unul picioareleă musculoase. Costumul izolant func iona multţ mai lin ca un costum spa ial obişnuit. Asta înţ combina ie cu greutatea sa extrem de redusţ ă

334

d dea celui careă -l purta senza ia ciudat c nuţ ă ă purta nici un fel de costum. într-un mediu evident lipsit de atmosfer , senzaă ia eraţ deconcertant , dar Lucky îndep rt din minteă ă ă orice sentiment de nelinişte şi cercet cerul cuă privirea.Stelele erau la fel de numeroase şi de

luminoase ca în spa iul cosmic liber şi nu leţ d du o aten ie prea mare. Altceva dorea el să ţ ă vad . Trecuser deă ă -acum dou zile, după ă timpul standard terestru, de când v zuseă ultima oar aceste ceruri. În dou zile, Mercură ă se deplasase pe o distan egal cu aţă ă patruzeci şi patra parte din orbita sa în jurul Soarelui. Asta însemna c peste opt grade deă cer ap ruser la orizonă ă tul estic şi peste opt grade disp ruser la orizontul vestic. Astaă ă însemna c puteau fi v zute stele noi.ă ăDe asemenea, şi planete noi. în acest interval

ar fi trebuit ca Venus şi P mântul s se înal eă ă ţ amândou deasupra orizontului.ăŞi într-adev r ap ruser . Venus era mai sus,ă ă ă

o scânteiere ca de diamant de lumin alb ,ă ă mult mai str lucitoare decât se v zuse vreoă ă -dat de pe P mânt. De pe P mânt, observareaă ă ă lui Venus era dezavantajoas , pentru c seă ă afla între planeta albastr şi Soare, astfel că ă atunci când Venus se afla cel mai aproape, P mântul nuă -i putea vedea decât partea

335

întunecat . De pe Mercur, Venus putea fiă v zut în toat splenă ă ă doarea ei.în acel moment, Venus se afla la cincizeci şi

trei de milioane de kilometri de Mercur. în pozi ia de maxim apropiere, distan a sc deaţ ă ţ ă la aproape treizeci şi trei de milioane de kilometri, şi atunci o privire ager o putea z riă ă ca pe un disc minuscul.Chiar şi în situa ia actual , lumina sa rivalizaţ ă

aproape cu cea a coroanei solare şi, privind cu aten ie solul, Lucky îşi zise c putea distinge oţ ă umbr dubl care pornea de la picioarele sale,ă ă una înce oşat format de lumina coroanei, şiţ ă ă alta mai clar format de Venus. Se întrebă ă ă dac , în circumstan e ideale, nu să ţ -ar fi format o umbr tripl , cea deă ă -a treia fiind format deă chiar lumina P mântului.ăG si şi P mântul, f r dificultate. Era foarteă ă ă ă

aproape de linia orizontului şi, deşi era mai str lucitor decât orice stea sau planet de peă ă propriul s u cer, p rea palid în compara ie că ă ă ţ ă splendoarea planetei Venus. Era mai slab luminat de Soare, care se afla la o distanţă mai mare; avea nori mai pu ini şi prin urmareţ reflecta o parte mai mic din lumina pe care oă primea. Mai mult decât atât, fa de Mercur seţă afla la o distan dubl în compara ie cuţă ă ţ Venus.Şi totuşi, într-o anumit privin eraă ţă

336

incomparabil mai interesant. Dac lumina luiă Venus era de un alb pur, lumina P mântuluiă era de un albastru verzui.Şi mai mult decât atât, în apropierea sa,

tocmai traversând orizontul, se vedea lumina mai mic şi g lbuie a Lunii. împreun ,ă ă ă P mântul şi Luna alc tuiau o privelişte unică ă ă pe cerurile celorlalte planete din interiorul orbitei lui Jupiter. O planet dubl , traversândă ă maiestuos cerurile una în compania celeilalte, cea mai mic dintre ele înconă jurând-o pe cealalt întră -o mişcare care, pe fondul cerului, p rea ca o mic oscila ie în jurul unei pozi iiă ă ţ ţ de echilibru.Lucky se delect cu priveliştea poate cevaă

mai mult decât ar fi trebuit, dar nu se putu ab ine. Din când în când, exigen ele vie ii saleţ ţ ţ îl purtau departe de planeta lui de origine, şi asta i-o f cea cu atât mai drag . Toateă ă cvadrilioanele de fiin e omeneşti r spândite înţ ă întreaga Galaxie îşi aveau originea pe P mânt.ă De fapt, pe parcursul celei mai mari p r i aă ţ istoriei sale, P mântul fusese singura cas aă ă omului. Ce om putea privi f r emo ie la pataă ă ţ de lumin a P mântului?ă ăLucky îşi mut privirea în alt parte, cl tinândă ă ă

din cap. Avea treab de f cut.ă ăPomi la drum cu salturi ferme c tre luminaă

coroanei, p strânduă -se aproape de suprafaţă 337

aşa cum se cuvenea la o gravita ie sc zut ,ţ ă ă inând aprins lumina costumului şi privireaţ ă

fixat pe solul din fa a lui, ca s se ferească ţ ă ă de neregularit ile grosolane.ăţAvea o idee despre ce-ar putea descoperi,

dar era doar o intui ie, nesus inut de nici oţ ţ ă dovad palpabil . Lucky avea oroare să ă ă discute despre astfel de idei vagi, care uneori nu erau mai mult decât nişte intui ii. îiţ displ cea chiar şi s z boveasc asupra lor înă ă ă ă propria sa minte. Era prea mare pericolul să ajungi s te obişnuieşti cu ideea, s începi să ă ă te bazezi pe ea ca pe un adev r, să ă- i blocheziţ f r s vrei mintea fa de posibilit iă ă ă ţă ăţ alternative.V zuse acest efect cuprinzânduă -l pe

exuberantul Bigman, gata oricând s cread şiă ă s treac la fapte. Nu o dat v zuse cumă ă ă ă posibilit i vagi deveniser convingeri ferme înăţ ă mintea lui Bigman...Zâmbi cu blânde e când se gândi la miculţ

cocoş. Poate c era uneori imprudent şiă repezit, dar era loial şi lipsit de orice team .ă Lucky prefera să-l aib pe Bigman al turi deă ă el, decât o flot de cruciş toare spa iale cuă ă ţ echipaje alc tuite din uriaşi.ăÎi era dor de micu ul mar ian acum, în timpţ ţ

ce înainta de-a lungul reliefului mercurian şi ca s scape de aceast senza ie stingheritoareă ă ţ

338

îşi îndrept gândurile c tre problema pe careă ă o avea de rezolvat.Din nefericire, existau prea multe tendin eţ

divergente.Mai întâi, era Mindes însuşi, nervos, instabil,

nesigur pe el însuşi. Pân la urm , r m seseă ă ă ă neclar dac atacul s u asupra lui Lucky fuseseă ă o nebunie temporar sau ceva deliberat. Apoiă era Gardoma, prietenul lui Mindes. Era oare un idealist captivat de Proiectul Lumina, sau era al turi de Mindes din ra iuni practice.ă ţ Dac aşa st teau lucrurile, atunci ce erau eiă ă de fapt?Urteil, pe de alt parte, constituia un focară

central de necazuri. Era hot rât s distrugă ă ă Consiliul şi obiectivul principal al atacurilor sale era Mindes. Mindes îl ura, fireşte, şi la fel îl ura şi Gardoma. Doctorul Peverale îl ura într-o manier mult mai re inut . Nici m cară ţ ă ă nu acceptase s discute despre individ cuă Lucky.La banchet, Cook p ruse s se fereasc să ă ă ă

discute sau m car ş se uite în direc ia luiă ă ţ Urteil. S fi fost asta numai pentru c Cookă ă dorea cu ardoare s evite limba ascu it a luiă ţ ă Urteil sau mai existau şi alte motive specifice?Cook nu avea o p rere prea bun nici despreă ă

Peverale. Era ruşinat de preocuparea b trânului astronom fa de siriusieni.ă ţă

339

Şi, dincolo de toate celelalte lucruri, r mâneaă o întrebare la care trebuia s se dea ună r spuns: cine t iase costumul lui Lucky?ă ăErau prea mul i factori. Lucky avea un şir deţ

gânduri care şerpuia printre aceşti factori, dar deocamdat linia aceea era slab . Din nouă ă evit s se concentreze asupra acelor gânduri.ă ă Trebuia să-şi p streze mintea deschis .ă ăTerenul se în l a întră ţ -o pant ascendent iară ă

el îşi reglase salturile astfel încât s seă adapteze automat la modificarea reliefului. Atât de preocupat era de gândurile sale încât imaginea pe care o v zu când ajunse în vârfulă pantei îl lu pe nepreg tite şiă ă -l ului.Marginea superioar a Soarelui era deasupraă

orizontului neregulat şi totuşi nu era chiar Soarele. Se vedeau doar protuberan ele de laţ marginea Soarelui, de fapt, o mic parte dină ele.Protuberan ele erau de culoare roşuţ -aprins şi

una dintre ele, situat chiar în centrul celoră vizibile, era alc tuit din panglici de foc careă ă se mişcau în sus şi spre exterior cu încetineal .ăClar şi str lucitoare pe fondul stâncos al luiă ă

Mercur, neatenuat de atmosfer ,ă ă neînce oşat de praf, era o imagine de oţ ă frumuse e incredibil . Limbile de foc p reauţ ă ă s r sar din crusta întunecat a lui Mercur deă ă ă ă

340

parc orizontul planetei ar fi fost cuprins deă fl c ri sau un vulcan de dimensiuni giganticeă ă ar fi erupt brusc şi ar fi r mas în toiul erup iei.ă ţŞi totuşi acele protuberan e erau mai multţ

decât orice ar fi putut s apar pe Mercur.ă ă Lucky ştia c cea pe care o privea era destulă de mare ca s înghit o sut de aştri deă ă ă m rimea P mântului sau cinci mii de m rimeaă ă ă lui Mercur. Şi iat-o cuprins de un incendiuă atomic, luminându-l pe Lucky şi tot ceea ce-l înconjura.Stinse lumina costumului ca s vad maiă ă

bine.Suprafe ele rocilor îndreptate direct c treţ ă

protuberan e erau sc lţ ă date de o lumină roşu-aprins, în vreme ce toate celelalte suprafe e erau negre precum c rbunele. Eraţ ă ca şi cum cineva pictase cu dâre de roşu un pu f r fund. Pe drept era numit „fantomaţ ă ă ă roşie a Soarelui”.Umbra mâinii lui Lucky se vedea ca o pată

neagr pe pieptul costumului s u. Terenul dină ă fa a sa era şi mai înşel tor deoarece peticeleţ ă de lumin care surprindeau oriceă neregularitate p c leau ochiul întră ă -o estimare fals a naturii suprafe ei.ă ţLucky aprinse din nou lumina costumului şi

pomi c tre protuberan ele r spândite peă ţ ă curbura lui Mercur, Soarele în l ânduă ţ -se cu

341

câte şase minute de arc la fiecare mil peă care o parcurgea.Asta însemna c mai avea de parcurs maiă

pu in de un kilometru şi jum tate pân cândţ ă ă Soarele avea s fie vizibil iar el se va afla peă partea însorit a planetei.ăLucky nu avea de unde s ştie c în aceleă ă

clipe Bigman înfrunta moartea prin congelare. în timp ce se îndrepta spre partea însorit aă planetei, nu avea în minte decât un gând: aici se afl pericolul şi cheia problemei, şi tot aiciă se afl şi solu ia.ă ţ

342

PARTEA ÎNSORITĂ

Erau vizibile acum şi mai multe protuberan e.ţ Culoarea lor roşie devenise şi mai str lucitoare. Coroana nu sc zuse înă ă intensitate (nu exista atmosfer care să ă împr ştie lumina protuberan elor şi să ţ ă atenueze nuan ele mai întunecate), dar p reaţ ă acum mai pu in imporţ tant . Stelele continuauă s se vad şi aveau s r mân vizibile, chiar şiă ă ă ă ă atunci când discul Soarelui se vedea în întregime pe cer, dar cine le-ar mai fi putut acorda vreo aten ie acum?ţLucky înainta cu ner bdare cu salturi ritmice,ă

o modalitate de deplasare pe care o putea men ine ore în şir far s se simt prea obosit,ţ ă ă ă în condi iile date, avea senza ia c ar fi pututţ ţ ă men ine un astfel de ritm chiar şi sub ac iuneaţ ţ gravita iei terestre.ţŞi deodat , far nici un avertisment, f ră ă ă ă

vreo lumin premonitoă rie pe cer, f r nici ună ă indiciu atmosferic, ap ru Soarele!ăMai exact, se v zu o linie sub ire care eraă ţ

Soarele. Era o linie de o intensitate

343

insuportabil care m rginea o crest tur înă ă ă ă stânc situat la orizont, ca şi cum vreună ă pictor celest ar fi dat un contur alb str luciă tor stâncii cenuşii.Lucky se uit în urm . Dincolo de reliefulă ă

neregulat din spatele s u se vedeau peteleă roşii ale protuberan elor. Dar acum, exact laţ picioarele sale, era un ocean de lumin alb ,ă ă care f cea s scânteieze forma iunileă ă ţ cristaline.Se mişc din nou înainte, iar linia de lumină ă

deveni mai întâi o pat mic , apoi una mare.ă ăConturul Soarelui se putea vedea cu claritate,

ridicându-se pu in deasupra orizontului spreţ centru şi curbându-se lin în jos spre p r ileă ţ laterale. Curbura era surprinz tor de mică ă pentru cineva obişnuit cu curbura Soarelui v zut de pe P mânt.ă ăStr lucirea intens a Soarelui nu reuşea să ă ă

acopere protuberan ele care se târau deţ -a lungul marginii sale ca nişte şerpi de foc. Bineîn eles, protuberan ele erau r spândite peţ ţ ă toat suprafa a Soarelui, dar nu putea fiă ţ v zute decât la marginea acestuia. Peă întinderea discului solar ele se pierdeau într-o lumin str lucitoare.ă ăŞi peste toate acestea era coroana.In timp ce privea, Lucky se minuna de modul

în care costumul izolant fusese adaptat 344

scopului pentru care fusese creat.O simpl privire fugar aruncat spre Soareleă ă ă

lui Mercur ar fi provocat orbire permanentă ochilor neproteja i. Pe lâng lumina vizibil , aţ ă ă c rei intensitate era îndeajuns de d un toare,ă ă ă mai erau şi radia iile ultraviolete dure,ţ nefiltrate de atmosfer , care ar fi provocată moartea v zului... şi în cele din urm , chiar şiă ă a vie ii.ţDar sticla din care era f cut vizorul c ştii deă ă

protec ie avea o asemenea structurţ ă molecular încât să ă-şi micşoreze transparen aţ pe m sur ce creştea intensitatea luminii careă ă c dea pe ea. Doar o mic frac iune dintră ă ţ -un procent al intensit ii luminoase p trundeaăţ ă prin sticla vizorului, astfel c Lucky putea să ă priveasc direct c tre Soare, aproape far să ă ă ă ă fie jenat. Cu toate acestea, lumina coroanei şi a stelelor ajungea nestânjenit la ochii s i.ă ăCostumul izolant îl proteja şi în alte privin e.ţ

Era impregnat cu plumb şi bismut, nu atât cât să-i creasc excesiv de mult greutatea, dară suficient pentru a bloca ultravioletele şi radia iile X de la Soare. Costumul era înc rcatţ ă cu o sarcin pozitiv care avea rolul de aă ă deflecta lateral cea mai mare parte a radia iilor cosmice. Câmpul magnetic al luiţ Mercur era slab, dar mica planet eraă apropiat de Soare şi densitatea radia ieiă ţ

345

cosmice era mare. Cu toate acestea, radia iaţ cosmic era compus din protoni înc rca iă ă ă ţ pozitiv astfel încât la impactul cu înc rc turaă ă pozitiv a costumului sufereau o respingereă electrostatic .ăIn fine, costumul îl proteja bineîn elesţ

împotriva c ldurii, nu numai prin compozi iaă ţ sa izolatoare dar şi datorit suprafe ei saleă ţ reflectorizante, de fapt un strat molecular pseudo-lichid care putea fi activat prin atingerea unui buton.La drept vorbind, reflect Lucky, inând contă ţ

de avantajele costumelor izolante, era regretabil c acestea nu constituiauă standardul de. protec ie pentru toateţ condi iile. Dar îşi d du seama c , din p cate,ţ ă ă ă sl biciunea sa structural , consecin aă ă ţă absen ei metalului în cantitate real , îl faceaţ ă nepotrivit pentru folosin acolo undeţă protejarea împotriva c ldurii şi a radia iei nuă ţ constituia factorul principal de luat în considera ie.ţ

Lucky p trunsese deja pe o distan de oă ţă mil în interiorul p r ii însorite şi înc nuă ă ţ ă resim ea efectele nepl cute ale c lduriiţ ă ă insuportabile de afar .ăAsta nu avu darul să-l surprind . Pentru ceiă

r maşi acas , ale c ror cunoştin e despreă ă ă ţ 346

spa iul cosmic se rezumau la detaliileţ sugerate de filmele de ac iune transmise prinţ spa iul subeteric, partea îndreptat spre Soareţ ă oric rei planete lipsite de atmosfer nu eraă ă altceva decât o mas solid de c ldură ă ă ă nedeviat .ăTotuşi, aceasta constituia o simplificare

excesiv a realit ii. Totul depindea de cât deă ăţ sus se afla Soarele pe cer. De exemplu, din acest punct de pe Mercur, din care doar o por iune din Soare se vedea deasupraţ orizontului, o cantitate relativ mic de c ldură ă ă ajungea la suprafa a planetei, şi în plus aceaţ cantitate mic era împr ştiat pe o suprafaă ă ă ţă întins de sol, c ci radia ia lovea suprafa aă ă ţ ţ aproape la orizontal .ă„Clima” se schimba pe m sur ce p trundeaiă ă ă

mai adânc în suprafa a însorit şi în final, cândţ ă ajungeai la acel loc în care Soarele avea o pozi ie vertical pe cer, situa ia devenea aşaţ ă ţ cum o descriau filmele din subeteric.În plus, nu trebuiau neglijate umbrele. în

absen a aerului, lumina şi c ldura se deplasauţ ă în linie dreapt . Nici una din ele nu puteaă ajunge în interiorul zonelor de umbr , cuă excep ia unor cantit i mici care erauţ ăţ reflectate acolo dinspre por iunile învecinateţ luminate de soare. Prin urmare umbrele aveau o temperatur extrem de sc zut şi o culoareă ă ă

347

neagr precum c rbunele, deşi Soareleă ă r mânea fierbinte şi str lucitor.ă ăLucky devenea tot mai conştient de aceste

umbre. La început, dup ce ap ruse conturulă ă superior al Soarelui, pe solul acoperit aproape în întregime de umbr se vedeau doar iciă -colo câteva pete de lumin . Acum, pe m sur ceă ă ă Soarele se în l a tot mai sus, petele de lumină ţ ă se întindeau tot mai mult şi se uneau între ele, pân când umbrele c p tar contururiă ă ă ă distincte în spatele stâncilor şi dealurilor.La un moment dat, Lucky p trunse deliberată

în umbra unei ridic turi stâncoase având oă l ime de circa o sut de metri, şi avu senza iaăţ ă ţ c pre de câteva clipe lungi ajunsese din nouă ţ pe partea întunecat a plană etei. C lduraă solar , pe care abia dac o sesizase atunciă ă când c dea direct asupra sa, deveni evidentă ă prin lips odat ajuns în zona umbrit , în jurulă ă ă umbrei solul scânteia în lumina solar , dar înă interiorul umbrei avea nevoie de lumina costumului pentru a vedea pe unde calc .ăNu putu s nu remarce diferen ele dintreă ţ

suprafe ele aflate în umbr fa de celeţ ă ţă situate în lumin . C ci pe partea însorit , celă ă ă pu in, Mercur avea totuşi un fel de atmosfer .ţ ă Nu era vorba de ceva în accep ia terestr aţ ă termenului, c ci nu exista nici azot, niciă oxigen şi nici dioxid de carbon sau vapori de

348

ap . Totuşi, pe suprafa a însorit , în uneleă ţ ă locuri mercurul ajungea la temperatura de fierbere. Sulful devenea lichid şi astfel ap reau câ iva compuşi volatili. Urme deă ţ vapori ale unor astfel de substan e se ataşauţ de suprafa a supraînţ c lzit a planetei. Vaporiiă ă aceştia înghe au pur şi simplu în zoneleţ umbroase.Lucky percepu subit acest detaliu atunci când

degetele sale izolate şterser suprafa aă ţ întunecat a unui afloriment înghe at şi seă ţ mânjir cu o brum înghe at de mercură ă ţ ă str lucitor. Acesta se transform rapid înă ă pic turi lipicioase în momentul când trecu înă lumina soarelui pentru ca apoi s se evaporeă lent.Treptat, Soarele p rea s devin tot maiă ă ă

fierbinte. Asta nu-l îngrijor pe Lucky. Chiară dac temperatura atingea cote insuportabile,ă se putea ascunde oricând într-o zonă umbroas .ăRadia iile de înalt frecven constituiauţ ă ţă

probabil un motiv mai serios de îngrijorare. Dar dac expunerea era de scurt durat ,ă ă ă Lucky nu credea c ar reprezenta un pericolă real. Lucr torii de pe Mercur aveau oroare deă radia ii deoarece erau expuşi permanent laţ cantit i mici. Lucky îşi aminti de accentul pusăţ de c tre Mindes asupra faptului c sabotorulă ă

349

pe care îl v zuse r m sese nemişcat în luminaă ă ă Soarelui. Era firesc ca Mindes s fie tulburată de acest detaliu. Când expunerea era cronic ,ă orice prelungire a timpului de expunere era o prostie. Totuşi, în cazul lui Lucky, expunerea avea s fie de scurt durat ... sau cel pu ină ă ă ţ aşa spera.Travers în fug peticele de sol negricios ceă ă

se eviden iau sumbru pe suprafa aţ ţ mercurian care în general avea o culoareă cenuşiu-roşcat . Culoare destul de familiar ,ă ă pentru c sem na cu solul mar ian, ună ă ţ amestec de silica i cu adaos de oxid de fier,ţ care îi d dea nuan a roşiatic .ă ţ ăNegrul era cel care provoca uimire. Acolo

unde acesta ap rea, solul era categoric maiă fierbinte, c ci negrul absoarbe mai multă c ldura solar .ă ăDin alergare, se îndoi şi lu de jos un pumnă

de sol din por iunile negre, pe care îl cercetţ ă cu privirea. Era sfarâmicios. Putea fi grafit, fier sau sulfat de cupru. Putea fi o mul ime de alteţ lucruri, dar ar fi fost în stare s parieze c eraă ă o varietate impur de sulfat de fier.ăîn sfârşit se opri în umbra unei stânci ca să

fac o evaluare a situă a iei. Aprecie c întrţ ă -o or şi jum tate parcursese circa dou zeci şiă ă ă patru de kilometri, judecând dup faptul că ă Soarele se ridicase deja aproape în întregime

350

deasupra orizontului. (Oricum, în acele clipe era mai interesat s soarb din rezerva deă ă mixtur nutritiv lichid a costumului decât să ă ă ă estimeze distan ele.)ţUndeva la stânga sa erau cablurile Proiectului

Lumina al lui Mindes. Spre dreapta se aflau altele. Pozi ia lor exact nu avea imporţ ă tan .ţă Acestea acoperea sute de kilometri p tra i, şiă ţ s r t ceşti f r int printre ele ca s cau i ună ă ă ă ă ţ ă ă ţ sabotor ar fi fost o prostie.Mindes încercase acest lucru şi eşuase. Dacă

obiectul pe care îl v zuse fusese întră -adev ră sabotorul, se poate s fi fost un avertismentă venit din interiorul Cupolei. Mindes nu f cuseă nici un secret din faptul c se îndrepta spreă partea însorit .ăîn schimb, Lucky nu suflase o vorb despreă

acest lucru, astfel c spera s nu primească ă ă nici un avertisment.Şi mai dispunea de o form de ajutor careă -i

lipsise lui Mindes. Scoase micul s u ergometruă din buzunarul în care-l vârâse. îl inu în palmaţ f cut c uş în fa a sa, în lumina costumului.ă ă ţOdat activat, ecranul s u indicator deă ă

culoare roşie se lumin cu o furie incredibil înă ă momentul în care îl inu în lumina soarelui.ţ Lucky zâmbi uşor şi regl micul aparat pentruă a compensa radia ia de înalt frecven de laţ ă ţă Soare.

351

Pata luminoas a indicatorului disp ru.ă ăApoi, cu r bdare, Lucky ieşi în lumin şiă ă

scan orizontul în toate direc iile. Unde se aflaă ţ o surs de energie atomic în afar de Soare?ă ă ă G si, bineîn eles, o indica ie dinspre Cupol ,ă ţ ţ ă dar lumina indicatoare datorat acelei zoneă spori în intensitate atunci când îndreptă ergometrul în jos. Centrala energetic aă Cupolei era situat la o adâncime de ună kilometru şi jum tate şi avu nevoie de oă înclinare de dou zeci de grade ca s ob ină ă ţ ă indica ia maxim din locul unde se afla.ţ ăSe întoarse încet, inând cu delicate eţ ţ

ergometrul între degetele ar t toare aleă ă ambelor mâini pentru ca materialul opac al costumului s nu blocheze radia iaă ţ „tr d toare”. Se mai roti o dat şi apoi înc oă ă ă ă dat încerc din nou.ă ăNu mai înc pea nici o îndoial !ă ăLucky privi în direc ia în care ap ruse aceaţ ă

str lucire şi se îndrept întră ă -acolo. Nu încercă să-şi ascund temerea c poate nu era vorbaă ă decât de o zon cu minereu radioactivăZ ri unul din cablurile lui Mindes la circa ună

kilometru şi jumătate distan .ţăNu era un cablu izolat, ci mai curând o re eaţ

de cabluri, pe jumătate îngropate în sol. Merse de-a lungul lor pre de câteva sute de metri şiţ ajunse la o plac metalic p trat cu latura deă ă ă ă

352

circa 1,20 m şi cu suprafa a extrem deţ lucioas . Reflecta stelele asemenea unei b l iă ă ţ de ap limpede.ăLucky se gândi c dac să ă -ar fi plasat într-o

pozi ie corespunzţ ătoare ar fi putut vedea reflexia Soarelui. Sesiz c placa îşi schimbaă ă unghiul de eleva ie, c p tând o pozi ie maiţ ă ă ţ apropiat de vertical . Se uit în dep rtare caă ă ă ă s vad dac pozi ia ei se modifica în aşa felă ă ă ţ încât s prind lumina Soarelui.ă ăCând privi înapoi, r mase uimit. Placaă

metalic nu mai reflecta lumina ci c p tase oă ă ă culoare neagr atât de intens încât se p reaă ă ă c nici toat lumina Soarelui nă ă -ar fi fost în stare s-o lumineze.Deodat , sub ochii lui, negreala tremur , seă ă

destr m şi începu s se fragmenteze.ă ă ăEra din nou str lucitoare.ăO urm ri pe parcursul a înc trei cicluri, înă ă

vreme ce unghiul de eleva ie o aducea la oţ pozi ie din ce în ce mai apropiat de vertical .ţ ă ă Mai întâi o reflexie de o intensitate incredibil ;ă apoi, o întunecare complet . Lucky îşi d duă ă seama c în timpul fazei de înnegrire luminaă era absorbit , iar în timpul fazei de str lucire,ă ă lumina era reflectat . Alternan a de fazeă ţ putea fi perfect regulat sau poate c urma oă ă succesiune deliberat neregulat . Nu puteaă pierde timpul s afle şi chiar dacă -ar fi avut era

353

îndoielnic c cunoştin ele sale de hiperoptică ţ ă i-ar fi îng duit s în eleag scopul aceleiă ă ţ ă instala ii.ţEra de presupus c sute sau chiar mii deă

asemenea p trate interă conectate prin intermediul re elei de cabluri şi alimentateţ toate de la o micropil atomic din interiorulă ă Cupolei absorbeau şi reflectau lumina într-o manier prestabilit la diferite unghiuri fa deă ă ţă Soare. Probabil c asta, întră -un fel oarecare, putea for a energia luminoas s str batţ ă ă ă ă hiperspa iul întrţ -o manier controlat .ă ăŞi se mai putea presupune c acele cabluriă

rupte ca şi pl cile sparte împiedicauă configura ia general s func ionezeţ ă ă ţ corespunz tor.ăLucky îşi încerc din nou ergometrul. Eraă

mult mai str lucitor acum şi înc o dată ă ă urm ri direc ia indicat .ă ţ ăMai str lucitor, şi mai str lucitor! Oriceă ă -ar fi

fost ceea ce urm rea el, era ceva careă -şi schimba pozi ia. Sursa aceea de radia iiţ ţ gamma nu avea o pozi ie fix pe suprafa a luiţ ă ţ Mercur.Iar asta însemna c nu era doar un aflorimentă

de minereu radioactiv. Era ceva portabil ceea ce îi d dea de în eles lui Lucky c era vorbaă ţ ă de un om sau de ceva apar inând unui om.ţLucky z ri mai întâi silueta ca un punct înă

354

mişcare, negru pe fondul luminat ca de incendiu al solului. Imaginea i-a ap rut dup oă ă lung expunere la Soare, când tocmai c utaă ă un loc umbros în care s stea pân cândă ă elimina c ldura acumulat .ă ăIn loc de asta, acum se pomeni c îşiă

accelereaz înaintarea. Aprecie că ă temperatura din afara costumului s u nuă atinsese înc punctul de fierbere al apei. Dină fericire, în interior era mult mai sc zut .ă ăSe gândi sumbru: „Dac Soarele ar fiă

deasupra capului şi nu la orizont, nici m cară aceste costume n-ar mai fi de nici un folos”.Silueta nu-i d du nici o aten ie. îşi continuă ţ ă

propriul drum, paşii pe care-i facea demonstrând c nu avea nici pe departeă îndemânarea lui Lucky în a se descurca cu gravita ia sc zut . Totuşi, în ciuda stâng cieiţ ă ă ă mişc rilor, reuşea s devoreze spa iul.ă ă ţNu purta costum izolant. Chiar şi de la mare

distan , suprafa a expus privirii lui Luckyţă ţ ă era evident una metalic .ăLucky se opri pentru scurt timp la umbra unei

stânci, dar se for s ias iar în teren deschisţă ă ă înainte de a fi avut timp s se r ceasc sufiă ă ă -cient.Silueta p rea neafectat de c ldur . Cel pu ină ă ă ă ţ

în timpul cât Lucky a urm rită -o n-a schi at niciţ un gest de a se ad posti la umbr , deşi aă ă

355

trecut foarte aproape de câteva zone umbroase.Lucky d du din cap gânditor. Totul seă

potrivea perfect.îşi m ri viteza. C ldura începuse aproape să ă ă

capete consisten : o sim ea ca pe cevaţă ţ palpabil. Dar acum mai avea doar câteva clipe.Renun ase la salturile de în l ime joas . îşiţ ă ţ ă

concentra toat for a muscular în salturiă ţ ă lungi, de câte patru metri.Strig :ă- Hei, tu de-acolo! Intoarce-te!Rosti cuvintele cu toat autoritatea pe care oă

putea aduna în glas, sperând ca cel lalt să ă-i poat recep iona semnalul radio şi s nu fieă ţ ă nevoit s se rezume la limbajul semnelor.ăîncet, silueta se întoarse iar n rile lui Luckyă

se l rgir întră ă -o expresie de satisfac ie calm .ţ ă Cel pu in, pân în acel moment, gândurile i seţ ă adevereau, c ci silueta nu era un om - nuă avea absolut nimic uman!

356

SABOTOR!

Silueta era înalt , chiar mai înalt decâtă ă Lucky. Avea de fapt peste doi metri în l ime şiă ţ avea o statur impozant . Tot ce se puteaă ă vedea cu ochiul liber era metal lucios, care reflecta lumina acolo unde c deau razeleă Soarelui şi avea un aspect întunecat acolo unde razele solare nu ajungeau.Dar dincolo de învelişul metalic nu era un

trup din came şi sânge, ci doar şi mai mult metal, angrenaje, evi, o micropil careţ ă alimenta silueta cu energie nuclear şiă producea radia iile gamma pe care Lucky leţ detectase cu ergometrul s u de buzunar.ăMembrele ar t rii erau monstruoase şi st teaă ă ă

în fa a lui Lucky cu picioarele cr c nate. în locţ ă ă de ochi avea dou celule fotoelectrice careă emiteau o lumin roşuă -închis. Gura era o t ietur practicat în metalul din partea joasă ă ă ă a fe ei.ţEra un om mecanic, un robot, şi lui Lucky nu-i

trebui mai mult de o privire ca s ştie c nuă ă era un robot de fabrica ie terestr . P mântulţ ă ă

357

inventase robotul pozitronic, dar nu construise niciodat un model ca sta.ă ăLucky spuse:- Nu pot auzi sunetele în vid, robotule!Vorbise autoritar, ştiind c era esen ial să ţ ă

sublinieze din primele clipe faptul c era ună om şi, prin urmare, un st pân.ă- Porneşte sta ia radio ţŞi deodat , deşi gura robotului r maseă ă

nemişcat , o voce se auzi în receptorul luiă Lucky, aspr şi nepl cut auzului, cuvinteleă ă ă fiind nefiresc distan ate în timp:ţ- Ce treab ave i, domnule? De ce v afla iă ţ ă ţ

aici?- Nu-mi pune întreb ri, spuse Lucky. De ceă

eşti tu aici?Un robot nu putea spune decât adev rul.ă- Am primit ordinul de a distruge anumite

obiecte situate la anumite intervale.- Cine iţ -a dat ordinul?- Am primit ordinul s nu r spund la această ă ă

întrebare.- Eşti fabricat pe Sirius?- Am fost construit pe una din planetele

Confedera iei Siriene.ţLucky se încrunt . Vocea creaturii era deă -a

dreptul nepl cut .ă ăPu inii robo i de fabrica ie terestr pe careţ ţ ţ ă

Lucky avusese prilejul să-i vad înă 358

laboratoarele experimentale fuseser echipa iă ţ cu dispozitive vocale care, prin sunet direct sau prin intermediul undelor radio, p reau laă fel de pl cute şi naturale precum vocea unuiă om cultivat. Cu siguran c siriusienii ar fiţă ă îmbun t it aceast caracteristic .ă ăţ ă ăMintea lui Lucky trecu imediat la o problemă

mai presant . El spuse:ă- Trebuie s g sesc o zon umbroas . Vino cuă ă ă ă

mine.- Te voi conduce spre cea mai apropiată

umbr , spuse robotul imediat, pornind imediată în mers s ltat, picioarele sale metaliceă mişcându-se cu o oarecare neregularitate.Lucky pomi în urma ar t rii. Nu avea nevoieă ă

s fie condus ca s ajung la umbr , dară ă ă ă r mase în urm ca s poat urm ri mersulă ă ă ă ă robotului.Ceea ce de la distan i se p ruse a fi unţă ă

mers stângaci, de la apropiere se v dea a fiă un şchiop tat pronun at. Mersul şchiop tat şiă ţ ă glasul aspru erau dou imperfec iuni la acestă ţ robot a c rui înf işare exterioar d deaă ăţ ă ă impresia unei magnifice minuni mecanice.îl frap cu t rie gândul c era posibil caă ă ă

robotul s nu fi fost reglat pentru c ldura şiă ă radia ia de pe Mercur. Probabil c expunereaţ ă la radia ii îl deteriorase. Omul de ştiin dinţ ţă Lucky sim i o und de regret la acest gând.ţ ă

359

Robotul era prea frumos ca s merite oă asemenea soart .ăPrivi maşin ria cu admira ie. Sub craniulă ţ

masiv din o el cromat se afla un ovoid delicatţ dintr-un compus spongios glatină-iridiu având aproximativ dimensiunile creierului uman. în interiorul lui, cvadrilioane de cvadrilioane de pozitroni luau via şi disp reau în intervaleţă ă de milionimi de secund . Pe parcursul apari ieiă ţ şi al dispari iei lor, pozitronii urmau traseeţ prestabilite care duplicau, într-o manieră simplificat , celulele responsabile cu gândireaă ale creierului omenesc.Inginerii calculaser acele trasee pozitroniceă

astfel încât s fie favorabile omenirii şi în eleă proiectaser „cele trei legi ale roboticii”.ăPrima Lege spunea c un robot nu putea faceă

r u unei fiin e omeneşti sau s permit s i seă ţ ă ă ă fac r u. Nimic nu avea prioritate fa deă ă ţă acest precept. Nimic nu i se putea substitui.A Doua Lege spunea c un robot trebuie să ă

se supun ordinelor cu excep ia celor care ară ţ înc lca Prima Lege.ăA Treia Lege îng duia unui robot s seă ă

protejeze, cu condi ia ca Prima şi A Doua Legeţ s nu fie înc lcate.ă ăLucky ieşi din scurta sa reverie atunci când

robotul se împiedic şi aproape c zu. Nu seă ă vedea nici o neregularitate a solului pe care

360

Lucky s o poat vedea, nici o groapă ă ă înşel toare care s fi putut provoca incidentul.ă ă Dac ar fi existat aşa ceva, o dung de umbră ă ă neagr ar fi semnalată -o.în acel punct, solul era neted ca-n palm .ă

Pasul robotului se frânsese pur şi simplu fară nici un motiv şi îl aruncase într-o parte. Robotul îşi reveni dup ce se agit frenetic ună ă timp. Apoi îşi relu mersul c tre umbr , ca şiă ă ă cum nimic nu s-ar fi întâmplat.Lucky îşi zise: „Hot rât lucru, e în stareă

proast de func ionare”.ă ţIntrar în zona umbroas împreun şi Luckyă ă ă

îşi aprinse lumina costumului, dup careă spuse:- Nu faci bine c distrugi echipamente utile.ă

Faci r u oamenilor.ăPe fa a robotului nu se citea nici o emo ie;ţ ţ

nici nu s-ar fi putut s apar . Nici în vocea saă ă nu se sim i vreo emo ie când spuse:ţ ţ- M supun ordinelor.ă- Asta e A Doua Lege, spuse cu severitate

Lucky. Nu te po i supune unor ordine care facţ r u unor fiin e omeneşti. Asta ar însemna să ţ ă încâlci Prima Lege.- Nu am v zut nici un om. Nu am f cut r uă ă ă

nim nui.ă- Ai f cut r u unor oameni pe care nu iă ă -ai

v zut. î i spun eu asta.ă ţ361

- Nu am f cut r u nici unui om, replică ă ă robotul cu înc p ânare iar Lucky se încruntă ăţ ă la auzul repeti iei lipsite de ra iune. în pofidaţ ţ înf iş rii lustruite, probabil c nu era unăţ ă ă model prea avansat.Robotul continu :ă- Am primit instruc iuni s evit oamenii. Amţ ă

fost avertizat când au venit oamenii, dar nu am fost avertizat în privin a ta.ţLucky privi dincolo de umbr la peisajulă

mercurian scânteietor, roşcat şi cenuşiu în cea mai mare parte, dar p tat de o zon întins deă ă ă material sfarâmicios de culoare neagr careă p rea a fi extrem de obişnuit în această ă regiune a planetei. Se gândi la Mindes care z rise robotul de dou ori (relatarea lui c p taă ă ă ă sens acum) şi îl pierduse atunci când încercase s se apropie. Din fericire, propriaă sa invazie secret a p r ii însorite înă ă ţ combina ie cu folosirea ergometrului fuseserţ ă încununate de succes.Lucky spuse pe neaşteptate şi pe un ton care

nu d dea drept la replic :ă ă- Cine te-a avertizat s evi i oamenii?ă ţLucky nu se aştepta cu adev rat să ă-l ia prin

surprindere pe robot, gândindu-se c minteaă unui robot este totuşi o maşin rie. Nu poate fiă p c lit , aşa cum nu po i „p c li” lumina unuiă ă ă ţ ă ă costum spa ial s se aprind ducând mâna laţ ă ă

362

întrerup tor şi pref cânduă ă -te c ai închisă contactul.Robotul spuse:- Am primit instruc iuni s nu r spund laţ ă ă

aceast întrebare.ăApoi, cu încetineal , de parc ar fi pronun ată ă ţ

cuvintele împotriva voin ei sale, robotulţ ad ug :ă ă- Nu doresc ca tu s îmi mai pui astfel deă

întreb ri. Ele m tulbur .ă ă ăLucky îşi spuse: „înc lcarea Primei Legi ar fiă

şi mai tulbur toare”.ăCu paşi m sura i, ieşi din umbr la luminaă ţ ă

soarelui, apoi îi spuse robotului care venea în urma lui:- Care e num rul t u de serie?ă ă- RL-726.- Foarte bine, RL-726, în elegi c eu sunt unţ ă

om?- Da.- Nu sunt echipat ca s suport c lduraă ă

soarelui de pe Mercur.- Nici eu, zise robotul.- Mi-am dat seama de asta, spuse Lucky

gândindu-se la felul cum robotul fusese cât pe-aci s cad cu câteva minute mai devreme.ă ă Cu toate acestea, un om este mult mai slab echipat pentru aşa ceva decât un robot. în elegi acest lucru?ţ

363

- Da.- Acum, ascultă-m . Vreau să ă- i înceteziţ

activit ile distructive şi vreau săţ ă-mi spui cine iţ -a ordonat s distrugi echipamentul.ă- Am primit instruc iuni...ţ- Dac nu mi te supui, spuse Lucky cu glasă

tare, voi r mâne aici în lumina soarelui până ă când voi fi ucis iar tu vei fi înc lcat PrimaăLege, deoarece ai permis ca eu s fiu omorâtă

deşi ai fi putut s împiedici acest lucru.ăLucky aştept cu inima strâns . Declara iaă ă ţ

unui robot nu putea fi acceptat ca dovad ,ă ă fireşte, în orice tribunal, dar l-ar fi asigurat că se afl pe calea cea bun dac iă ă ă -ar fi spus ceea ce se aştepta s aud de la el.ă ăDar robotul nu spuse nimic. Ezita. Un ochi

clipi pe neaşteptate (înc o imperfec iune!)ă ţ apoi se trezi la via . Se auzi mai întâi un ip tţă ţ ă strident, apoi un morm it ca de be iv:ă ţ- Te voi transporta la loc sigur.- M voi opune şi vei fi nevoit să ă-mi faci r u.ă

Dacă-mi r spunzi la întrebare, m voi întoarceă ă de bun voie la umbr , şi astfel îmi vei fiă ă salvat via a far s mi se întâmple nimic r u.ţ ă ă ăT cere.ăLucky spuse:- Ai de gând să-mi spui cine ti-a ordonat să

distrugi echipamentul?Deodat robotul f cu un salt înainte,ă ă

364

oprindu-se la o jum tate de metru de Lucky.ă- iŢ -am spus s nu îmi mai pui această ă

întrebare.Mâinile se ridicar ca şi cum ar fi vrut să ă-l

apuce pe Lucky dar nu-şi duser mişcareaă pân la cap t.ă ăLucky privea cu severitate dar far să ă-şi facă

griji. Un robot nu putea face r u unei fiin eă ţ omeneşti.Dar iat c pe neaşteptate robotul ridic unaă ă ă

din acele mâini puternice şi o duse la cap tă într-un gest care sem na izbitor de mult cu celă al unui om suferind de o durere de cap.Durere de cap!Un gând brusc îşi f cu loc în mintea lui Lucky.ă

Pe Marea Galaxie! Fusese orb! D duse dovadă ă de o orbire prosteasc , deă -a dreptul criminal !ăNu picioarele robotului func ionau prost, niciţ

vocea lui şi nici ochii. Cum ar fi putut c lduraă s le afecteze? însuşi creierul pozitronic eraă cel care fusese afectat, nu avea cum s fieă altfel. Acesta fusese expus direct la c ldura şiă radia iile soarelui mercurian pentru cât timp?ţ Câteva luni?Creierul acela era deja par ial deteriorat, deţ

bun seam .ă ăDac robotul ar fi fost o fiin omeneasc ,ă ţă ă

s-ar fi putut spune despre el c se aflaă într-una din etapele unei c deri psihice. Sauă

365

c se afla întră -o faz incipient de nebunie.ă ăUn robot nebun! Adus în pragul nebuniei de

c ldur şi radia ie!ă ă ţCât de valabile mai puteau r mâne cele treiă

legi ale roboticii într-un creier pozitronic deteriorat?Iar acum Lucky Starr st tea în fa a robotuluiă ţ

şi îl amenin a cu propria sa moarte, în vremeţ ce acelaşi robot, aproape nebun, se apropia de el cu bra ele întinse.ţîns şi dilema în care Lucky îl plasase pe robotă

ar fi putut să-i agraveze nebunia.Prudent, Lucky b tu în retragere, zicând:ă- Te sim i bine?ţRobotul nu-i r spunse. Paşii s i se iu ir .ă ă ţ ăLucky se gândi:”Dac e gata s încalce Primaă ă

Lege, înseamn c e în pragul uneiă ă descompuneri complete. Un creier pozitronic ar trebui s fie f cut buc i ca s fie capabilă ă ăţ ă de aşa ceva”.Totuşi, pe de alt parte, robotul rezistase luniă

întregi. Putea s mai reziste probabil alteă câteva luni.Vorbi încercând cu disperare s întârzieă

deznod mântul şi c utând s mai câştige cevaă ă ă timp pentru a gândi. Spuse:- Te doare capul?- Doare? spuse robotul. Nu în elegţ

semnifica ia cuvântului.ţ366

Lucky spuse:- Mi-e din ce în ce mai cald. Ar fi mai bine să

ne retragem la umbr .ăNu mai putea fi vorba de a se l sa s moară ă ă

de c ldur . Se retrase pe jum tate alergând.ă ă ăVocea robotului se auzi bubuind:- Mi s-a spus s împiedic orice interferen cuă ţă

ordinele care mi s-au dat.Lucky se întinse dup blaster şi oft . Ar fi fostă ă

mare p cat dac ar fi fost obligat s distrugă ă ă ă robotul. Era o realizare m rea a omului, iară ţă Consiliul ar fi putut trage foloase cercetându-i caracteristicile tehnice. Şi îi repugna să-l distrug far m car s fi ob inut informa iaă ă ă ă ţ ţ dorit . Lucky spuse:ă- Opreşte-te în locul în care te afli.Bra ele robotului se mişcar spasmodic înţ ă

încercarea de a-l prinde şi Lucky sc p ca prină ă urechile acului s rind întră -o parte, profitând din plin de gravita ia sc zut de pe Mercur.ţ ă ăDac ar fi reuşit s se strecoare la umbr ;ă ă ă

dac robotul lă -ar fi urmat pân acolo...ăPoate c r coarea ar fi calmat traseeleă ă

pozitronice deranjate. Poate se îmblânzea, poate devenea mai rezonabil şi Lucky ar fi fost scutit de necesitatea de a-l distruge.Lucky se feri din nou şi robotul trecu înc oă

dat pe lâng el, picioarele sale metaliceă ă ridicând pietrişul negru care c dea imediată

367

înapoi pe sol, întrucât Mercur nu avea o atmosfer care să ă-l in cât de cât suspendat.ţ ă Era o confruntare stranie, paşii omului şi ai robotului r mânând neauzi i în vidul cosmic.ă ţLucky c p t un dram de încredere. Mişc rileă ă ă ă

robotului deveniser mai bruşte. Controlul s uă ă asupra angrenajelor şi releelor cşre-i dirijau membrele era imperfect şi gradul de imperfec iune sporea de la o clip la alta.ţ ăŞi totuşi robotul facea o tentativ evident deă ă

a-l scoate din umbr . în mod categoric şi fară ă nici o umbr de îndoial încerca să ă ă-l ucid .ăCu toate acestea, Lucky nu se putea hot rî să ă

foloseasc blasterul.ăSe opri brusc în loc. Robotul se opri şi el. Se

aflau fa în fa , la un metru şi jum tateţă ţă ă distan , pe peticul negru de sulflir de fier.ţă ă Culoarea neagr parc facea c ldura şi maiă ă ă mare şi Lucky sim i cum îl cuprindeţ sl biciunea. Robotul st tea amenin tor întreă ă ţă Lucky şi umbr .ăLucky spuse:- Dă-te la o parte din calea mea.îi venea greu s vorbeasc .ă ăRobotul spuse:- Mi s-a spus s împiedic orice interferen cuă ţă

ordinele care mi s-au dat. Tu te-ai amestecat unde nu trebuia.Lucky nu mai avea de ales. îşi f cuse ună

368

calcul greşit. Niciodat nuă -i trecuse prin cap s pun la îndoial valabilitatea celor trei legiă ă ă ale roboticii, indiferent de circumstan e.ţ în elesese prea târziu adev rul, iar greşelileţ ă sale de ra ionament îl aduseser laţ ă urm toarea situa ie: pericolul în care se aflaă ţ propria sa via şi necesitatea de a distrugeţă un robot.Ridic blasterul cu triste e.ă ţŞi aproape imediat îşi d du seama c din nouă ă

calculase greşit. L sase prea mult timp să ă treac şi acumularea de c ldur şi oboseală ă ă ă f cuse din corpul s u o maşin la fel deă ă ă imperfect ca şi cea a robotuă lui. Bra ele saleţ se ridicar cu încetineal şi pentru mintea şiă ă vederea sa obosit robotul p rea s aibă ă ă ă propor ii duble.ţRobotul se mişc iute şi de data asta corpulă

obosit al lui Lucky nu reuşi s reac ionezeă ţ suficient de rapid. Blasterul îi fu smuls din mân şi zbur cât colo. Bra ul lui Lucky fuă ă ţ prins în strânsoarea mâinii metalice, în vreme ce cel lalt bra metalic îi cuprinse talia.ă ţNici în cele mai favorabile împrejur ri Luckyă

nu ar fi putut s se opun muşchilor de o el aiă ă ţ omului mecanic. Nici o fiin omeneasc nu arţă ă fi putut. Acum sim ea cţ ă-i disp ruse oriceă capacitate de rezisten . Sim ea numaiţă ţ c ldura.ă

369

Robotul îl strânse pe Lucky şi mai tare, îndoindu-l pe spate ca pe o p puş de cârpe.ă ă Lucky se gândi ca prin cea la sl biciuneaţă ă structural a costumului izolant. Poate c ună ă costum spa ial obişnuit lţ -ar fi protejat fa deţă for a robotului. Dar un costum izolant nuţ putea face asta. în orice clip , o sec iune a saă ţ se putea îndoi şi ceda.Lucky îşi agit f r speran bra ul r masă ă ă ţă ţ ă

liber, zgâriind cu degetele pietrişul negru de jos.Un gând îi trecu fulger tor prin minte. încercă ă

cu disperare să-şi coordoneze muşchii într-o ultim tentativ de a sc pa de moarteaă ă ă inevitabil în mâinile unui robot nebun.ă

370

PRELUDIUL UNUI DUEL

Situa ia critic a lui Lucky era ca o reflectareţ ă în oglind Ia proă blemele cu care se confruntase Bigman cu câteva ore mai devreme. Via a lui Bigman fusese pus înţ ă pericol nu de c ldur , ci de înghe . Era prins înă ă ţ strânsoarea unor „funii” din piatr la fel deă ferm cum era prins Lucky în strânsoarea de metal a robotului. într-o anumit privin ,ă ţă totuşi, situa ia lui Bigman mai p stra oţ ă speran . Mâna lui amor it se prinsese cuţă ţ ă disperare de blasterul în epenit în mâna luiţ Urteil.Iar blasterul începea s se mişte. De fapt, seă

desprinse atât de brusc încât nu lipsi mult ca degetele înghe ate ale lui Bigman sţ ă-l scape.- Pe nisipurile de pe Marte! bomb ni el şi inuă ţ

strâns arma.Dac-ar fi ştiut unde se afla un punct

vulnerabil al tentaculelor, dac ar fi putută trage în orice parte a acelor tentacule f r să ă ă-l ucid pe Urteil sau pe el însuşi, problema luiă ar fi fost simpl . Dar aşa, nuă -i mai r mâneaă

371

decât s mearg la risc.ă ăRegl cu stâng cie butonul de intensitate,ă ă

ap sânduă -l în jos. Se sim ea cuprins deţ somnolen , ceea ce era un semn r u.ţă ă Trecuser câteva minute de când nu maiă auzise nici un semn de via de la Urteil.ţăSc zuse la minim intensitatea. înc ceva:ă ă

trebuia s ajung la actiă ă vator cu degetul ar t tor, far s scape arma.ă ă ă ăPe Spa iu! Nu trebuia s scape blasterul!ţ ăDegetul lui ar t tor atinse punctul potrivit şiă ă

ap s .ă ăBlasterul se înc lzi. Putea să ă-şi dea seama de

asta dup str lucirea roşie întunecat a re eleiă ă ă ţ de pe eava armei. Asta era r u pentru re ea,ţ ă ţ c ci un blaster nu era conceput pentru a fiă folosit ca arm termic , dar nu mai conta.ă ăCu puterea care-i mai r m sese, Bigmană ă

arunc blasterul cât de departe putu.ăAvu în acel moment impresia c realitateaă

oscil pre de o clip , ca şi cum să ţ ă -ar fi aflat la limita inconştien ei.ţDeodat sim i primul und de c ldur , ună ţ ă ă ă

firicel firav de c ldur trimis spre corpul s uă ă ă de instala ia termic a costumului şi scoaseţ ă un strig t slab de bucurie. C ldura eraă ă suficient pentru aă -i semnala c energia nuă mai era absorbit direct în corpurile lacomeă ale tentaculelor consumatoare de c ldur .ă ă

372

îşi mişc bra ele. Ridic un picior. Erau libere.ă ţ ă Tentaculele disp ruser .ă ăLumina de la costum se aprinse şi v zu cuă

claritate locul unde fusese aruncat blasterul. Locul, dar nu şi blasterul. Acolo unde ar fi trebuit s se afle arma nu se vedea decât oă mas cenuşie de tentacule încâlcite, care seă mişcau cu lentoare.Tremurând din toate încheieturile, Bigman

smulse blasterul lui Urteil, fixându-l la intensitate minim şi aruncânduă -l dincolo de pozi ia primului. Asta ar fi inut departeţ ţ creatura dac eneigia primuă lui s-ar fi epuizat.Bigman spuse cu ner bdare în glas:ă- Hei, Urteil. M auzi?ăNu primi nici un r spuns.ăCu for ele careţ -i mai r m seser , trase după ă ă ă

el silueta îmbr cat în costum. Lumina de laă ă costumul lui Urteil lic ri, şi indicatorul de laă unitatea energetic ar ta c nu se goliseă ă ă complet. Temperatura din interiorul costumului acestuia ar fi trebuit s revină ă rapid la normal.Bigman chem Cupola. în acele momente, nuă

mai era posibil nici o alt decizie. în stareaă ă de sl biciune în care se aflau, cu rezervele deă energie diminuate, o nou întâlnire cu formeleă de via mercuriene leţă -ar fi adus moartea. Şi va reuşi el cumva s protejeze pozi ia luiă ţ

373

Lucky?Oamenii au ajuns la ei surprinz tor deă

repede.Dup ce b u dou ceşti de cafea şi se delectă ă ă ă

cu o mas cald , înconjurat de lumina şiă ă c ldura Cupolei, Bigman putea acum s vadă ă ă recentele evenimente terifiante într-o perspectiv corespunz toare. Devenise deja oă ă amintire nepl cut.ăDoctorul Peverale îi d dea târcoale cu oă

atitudine care era pe jum tate cea a uneiă mame grijulii, pe jum tate cea a unui b trână ă neliniştit. P rul lui cenuşiu era r v şit.ă ă ă- Eşti sigur c totul e în regul , Bigman? Niciă ă

un fel de efecte negative?- M simt minunat. Mai bine ca niciodat ,ă ă

insist Bigman. Problema e, doctore, ce faceă Urteil?- S-ar p rea că -o s fie bine. Voceaă

astronomului deveni mai rece. Doctorul Gardoma l-a consultat şi ne-a dat veşti încurajatoare despre starea sa.- Bun, zise Bigman aproape cu satisfac ie.ţDoctorul Peverale spuse cu oarecare

surprindere:- Te preocup starea lui?ă- Cred şi eu, doctore. Am planuri pentru el.Doctorul Hanley Cook intr în camer ,ă ă

aproape tremurând de agita ie.ţ374

- Am trimis oameni în mine ca s vedem dacă ă putem surprinde vreo creatur . Au luat cu eiă elemente de înc lzire. Şti i, ca o momeală ţ ă pentru peşti.Şi, întorcându-se spre Bigman, ad ug :ă ă- Ai avut noroc c ai sc pat.ă ăBigman se ar t ofensat şi spuse cu voceă ă

pi ig iat :ţ ă ă- N-a fost noroc, a fost inteligen . M-amţă

gândit c cel mai mult le place c ldura pur şiă ă ă le-am dat-o.Doctorul Peverale plec , dar Cook r mase şiă ă

începu s vorbeasc despre creaturi, mergândă ă agitat prin înc pere şi f când tot felul deă ă specula ii.ţ- Închipuieşte- i! Vechile poveşti despreţ

moartea prin congelare în mine erau adev rate! Sut la sut adev rate! Numaiă ă ă ă când te gândeşti! Nişte tentacule din piatră ac ionând ca nişte bure i de c ldur ,ţ ţ ă ă absorbind energia oriunde reuşesc să stabileasc contactul. Eşti sigur pe descriereaă pe care ai facut-o, Bigman?- Bineîn eles c sunt sigur. Când ai s prinziţ ă ă

una, o s te convingi.ă- Ce descoperire!- Cum se face c nă -au mai fost descoperite

pân acum? întreb Bigman.ă ă- Dup spusele tale, ele se contopesc cuă

375

mediul înconjur tor. Mimetism de protec ie.ă ţ Pe urm , ele atac doar oameni izola i.ă ă ţCook începu s vorbeasc mai repede, cuă ă

mai mult însufle ire, fr mântânduă ţ ă -şi degetele.- Poate c e vorba de un soi de instinct, oă

inteligen rudimenţă tar care le ine ascunseă ţ vederii. Sunt sigur de asta'. Este un gen de inteligen care le ine departe de noi. Ele ştiuţă ţ c nu sunt în siguran decât în întuneric, aşaă ţă c atac doar oameni izola i, neînso i i. Peă ă ţ ţ ţ urm , timp de vreo treizeci de ani, în mine nă -a mai ap rut nici un om.' Pre ioasele lor nucleeă ţ de c ldur neobişnuit au disp rut şi totuşi nuă ă ă ă s-au l sat sufocate de tenta ia de a invadaă ţ Cupola. Dar când în cele din urm oamenii auă ap rut din nou în mine, acea tenta ie să ţ -a dovedit prea mare şi una dintre creaturi a atacat,, deşi era vorba de doi oameni, nu de unul singur. Asta le-a fost fatal. în felul acesta au fost descoperite.- De ce nu se duc pe partea însorit aă

planetei dac vor energie şi dac sunt atât deă ă inteligente precum zici? întreb Bigman.ă- Poate c acolo e prea cald, spuse imediată

Cook.- S-au repezit la blaster şi era aproape

incandescent.- Poate c partea însorit este prea înc rcată ă ă ă

376

de radia ii dure. S-ar putea s nu fie adaptateţ ă la asta. Sau poate c exist o alt specie deă ă ă asemenea creaturi pe partea însorit . De undeă s ştim? Poate c cele de pe parteaă ă întunecat tr iesc de pe urma minereuriloră ă radioactive şi a luminii coronare.Bigman s lt din umeri. Asemenea specula iiă ă ţ

i se p reau neproă fitabile.Gândurile lui Cook p rur s se schimbe şiă ă ă

ele. Privi gânditor la Bigman, frecându-şi ritmic b rbia cu degetul.ă- Vas zic , iă ă -ai salvat via a lui Urteilţ- Exact.- Poate c e mai bine aşa. Dac Urteil ar fiă ă

murit, ar fi dat vina pe tine. Senatorul Swenson v-ar fi f cut via a amar şi ie, şi luiă ţ ă ţ Starr şi Consiliului. Indiferent ce explica ie ai fiţ dat, ai fi fost acolo când Urteil a murit iar Swenson n-ar fi avut nevoie de mai mult.- Ascult , zise Bigman foinduă -se neliniştit,

când o s ajung să ă-l v d pe Urteil?ă- În momentul în care doctorul Gardoma o să

spun c po i să ă ţ ă-l vezi.- Atunci, ia leg tura cu el prin cablu şi ziă -i să

spun c pot.ă ăPrivirea lui Cook r mase fixat pe miculă ă

mar ian.ţ- Ce-ai de gând?Şi întrucât Bigman trebuia s facă ă

377

aranjamente legate de gravita ie, el îi explicţ ă lui Cook o parte din planul s u.ăDoctorul Gardoma deschise uşa şi îi facu

semn din cap lui Bigman c poate intra.ă- E la dispozi ia ta, Bigman, spuse el înţ

şoapt . Eu nuă -l vreau.Ieşi. din înc pere şi Bigman şi Urteil r maseră ă ă

din nou singuri, fa în fa .ţă ţăJonathan Urteil era uşor palid în locurile unde

barba neras nuă -i acoperea fa a, dar sta eraţ ă singurul semn care-i tr da zbuciumul inteă rior. îşi întinse buzele într-un rânjet s lbatic.ă- Sunt întreg, dac asta ai venit s vezi.ă ă- Da, de-aia am venit. Şi totodat să ă- i pun oţ

întrebare. Mai ai în cap tâmpenia aia despre Lucky c ar organiza o fals baz siriusian înă ă ă ă mine?- Am de gând s-o dovedesc.- Uite ce e, tic losule, ştii bine c e oă ă

minciun , iar tu vei falsiă fica dovezile dac veiă putea. Ai s le falsifici Acum nu m aştept să ă ă cazi în genunchi şi să-mi mul umeşti c fiţ ă -am salvat via a...ţ- O clip ! încet, fa a lui Urteil se înroşi. Totă ţ

ce-mi amintesc e c chestia aia mă -a luat prin surprindere. A fost un accident. Dup aceea,ă nu ştiu ce s-a întâmplat. Ceea ce spui tu n-are nici un sens pentru mine.Bigman ip deţ ă -a dreptul furios:

378

- Bulg re de praf cosmic ce eşti, ai strigată dup ajutor!ă- Ai martori? Nu-mi amintesc nimic.- Şi cum crezi c-ai sc pat?ă- Nu cred nimic. Poate c ar tarea a plecată ă

singur . Poate c nă ă -a fost nimic. Poate c 'amă fost lovit de o c dere de pietre şi nă -am mai ştiut nimic. Dac-ai venit aici aşteptându-te să- i plâng pe um r şi sţ ă ă- i promit cţ -am să- iţ cru prietenul, o s suferi o dezam gire. Dacţ ă ă ă nu mai ai nimic altceva de spus, la revedere.- Ui i ceva, Urteil, spuse Bigman. Ai încercatţ

s m ucizi.ă ă- Ai martori? Acum, dac nu pleci, am să ă-mi

umflu obrajii şi-o s te zbor deă -aici, piticanie!Bigman r mase calm, dând dovad de ună ă

adev rat eroism.ă- Am să-nchei un târg cu tine, Urteil. Ai

proferat toate amenin rile care iţă ţ -au trecut prin minte numai pentru c eşti cu ună centimetru mai înalt decât mine şi cu un kilogram mai greu, dar te-ai târât în genunchi cu singura ocazie când m-am dat la tine.- Da, sigur, când tu aveai un cu it energeticţ

iar eu eram neînarmat. Nu uita acest am nunt.ă- Iar eu spun c eşti laş. Hai s ne lupt mă ă ă

acum. F r arme. Sau eşti prea sl bit?ă ă ă- Prea sl bit pentru tine? Nici dacă -aş sta doi

379

ani în spital şi tot n-aş fi prea slab pentru tine!- Atunci luptă-te! în fa a martorilor! Putemţ

folosi spa iul din sala generatorului electric.ţ Am aranjat asta cu Hanley Cook.- Cook trebuie c te ur şte. Şi ceă ă -a zis

Peverale?- Nu l-a întrebat nimeni. Şi Cook nu mă

ur şte.ă- P rea tare dornic să ă- i fac felul. Dar nuţ ă

cred c-am să-i dau aceast satisfac ie. De ceă ţ m-aş lupta cu un chil jumate de piele şi vânt?- Eşti laş?- Am zis, de ce? Ai spus c vrei să ă-ncheiem o

în elegere.ţ- Exact. Dac câştigi, eu nă -am s suflu oă

vorb despre ce să -a-ntâmplat în mine, ce s-a întâmplat cu adev rat. Dac înving eu, laşi înă ă pace Consiliul.- Ce mai în elegere! Şi de ce miţ -aş face eu

griji despre orice ai putea spune despre mine?- Nu! iţ -e fric s pierzi, nuă ă -i aşa?- Pe spa iu!ţExclama ia era suficient prin ea îns şi.ţ ă ăBigman spuse:- Şi atunci?- Probabil c m crezi un prost. Dac m luptă ă ă ă

cu tine în fa a martorilor, voi fi acuzat deţ crim . Dacă ă-mi pun un deget pe tine, te-am f cut chis li . Duă ă ţă -te şi g seşteă - i alt metodţ ă ă

380

de sinucidere.- Bun. Cu cât eşti mai greu decât mine?- Cu vreo cincizeci de kilograme, spuse

dispre uitor Urteil.ţ- Cincizeci de kilograme de gr sime, pufniă

Bigman şi fa aţ -i liliputan se strâmb întră ă -o grimas feroce. Să ă- i spun o chestie. Hai sţ ă lupt m la gravita ia planetei Mercur. Asta î iă ţ ţ d un avantaj de dou zeci de kilograme. Şiă ă - iţ p strezi avantajul iner iei. i se pare corect?ă ţ Ţ- Pe spa iu, zise Urteil, miţ -ar pl cea să ă- i ardţ

una numai aşa, ca să- i lipesc gura aia mareţ peste fa a aia nenorocit !ţ ă- Uite c i se ofer şansa. Neă ţ ă -am în eles?ţ- Pe P mânt, neă -am în eles! Am sţ ă-ncerc să

nu te ucid, dar asta e tot ce pot s fac. Aiă c utată -o cu lumânarea.- Corect. Acum s mergem. S mergem.ă ăŞi Bigman era atât de ner bd tor încâtă ă

începu s op ie în timp ce vorbea, f când şiă ţ ă ă câteva mişc ri de antrenament cu pumnii. Deă fapt, atât de mare era dorin a sa de a purtaţ acest duel încât nici o clip nu se gândi laă Lucky şi nici nu avu vreun presentiment al dezastrului. N-avea de unde s ştie c , cuă ă câtva timp în urm , Lucky luptase întră -un duel mai periculos decât cel pe care-l propunea acum Bigman.Nivelul de alimentare cu energie avea

381

generatoare uriaşe şi echipament greu, dar mai dispunea şi de un spa iu adecvatţ întrunirilor personalului. Era cea mai veche parte a Cupolei. In primele zile, înainte ca primul pu de min s fie s pat în solulţ ă ă ă mercurian, primii ingineri constructori dormiser pe paturi de campanie în spa iulă ţ dintre generatoare. Chiar şi acum acel spa iuţ era folosit pentru proiec iile de filmeţ tridimensionale.Acum era folosit ca ring, iar Cook, împreună

cu al i cinciţ -şase tehnicieni, st teau peă margine, neştiind ce s cread .ă ă- Numai a â i? întreb Bigman.ţ ţ ă- Mindes şi oamenii lui sunt pe partea însorită

a planetei, r spunse Cook. Mai sunt zeceă oameni în mine care caut funiile tale deă piatr , iar restul supraveghează ă instrumentele.Se uit cu oarecare team la Urteil şi spuse:ă ă- Eşti sigur c ştii ce faci, Bigman?ăUrteil era gol pân la brâu. Avea pieptul şiă

umerii acoperi i e un p r des şi îşi mişcaţ ă muşchii cu o bucurie de atlet.Bigman privi cu indiferen în direc iaţă ţ

adversarului s u.ă- Totul e pus la punct în leg tur cuă ă

gravita ia?ţ- Avem totul preg tit la semnal. Am aranjată

382

controalele în aşa fel încât restul Cupolei s nuă fie afectat. Urteil a fost de acord?- Fireşte, spuse Bigman zâmbind. Totul e-n

regul amice.ă- Aşa sper şi eu, spuse cu fervoare Cook.Se auzi glasul lui Urteil:- Când începem?Apoi, privind în jur la micul grup de

spectatori, întreb ?ă- Are cineva curajul s parieze pe maimu ?ă ţăUnul dintre tehnicieni se uit la Bigman cu ună

rânjet stingher. Bigman, care între timp se dezbr case şi el pân la brâu, ar taă ă ă surprinz tor de vânos, dar diferen a deă ţ gabarit d dea confrunt rii o aparenă ă ţă grotesc .ă- Nu se fac pariuri aici, spuse tehnicianul.- Sunte i gata? strig Cook.ţ ă- Eu sunt gata, anun Urteil.ţăCook îşi umezi buzele palide şi ac ionţ ă

comutatorul principal. Se auzi o schimbare de tonalitate în huruitul monoton al generatoarelor.Bigman se cl tin din cauza pierderii bruşteă ă

de greutate. La fel p ir şi ceilal i. Urteil seăţ ă ţ împiedic dar îşi reveni rapid şi avans cuă ă gra ie în mijlocul spa iului liber. Nu se obosiţ ţ să-şi ridice bra ele ci r mase în aşteptare,ţ ă într-o postur de relaxare complet .ă ă

383

- Dă-i drumul, gânganie, spuse el.

384

CONSECIN ELE UNUI DUELŢ

În ceea ce-l privea, Bigman înainta cu mişc riă delicate ale picioarelor, care se translatau în paşi len i şi gra ioşi, de parc sţ ţ ă -ar fi aflat pe arcuri.Şi într-un fel aşa era. Gravita ia de laţ

suprafa a lui Mercur era aproape exactţ aceeaşi ca şi gravita ia de pe suprafa aţ ţ mar ian , ceea ceţ ă -l f cea s se simt caă ă ă acas . Ochii s i calmi, cenuşii, priveau cuă ă intensitate, urm rind fiecare unduire aă corpului lui Urteil, fiecare încordare neaşteptat a vreunui muşchi atunci când să ă se str duia să ă-şi men in pozi ia vertical .ţ ă ţ ăGreşelile de calcul chiar şi în men inereaţ

propriului echilibru erau inevitabile atunci când te mişcai într-o gravita ie cu care nu eraiţ obişnuit.Bigman se mişc pe neaşteptate,ă

mişcându-se de pe un picior pe cel lalt şiă dintr-o parte în alta într-o mişcare fragmentat care era în acelaşi timp completă derutant şi amuzant .ă ă- Ce-i asta? url exasperat Urteil. Un valsă

385

mar ian?ţ- Ceva de genul sta, spuse Bigman. întinseă

bra ele lateral şi apoi îl izbi întrţ -o parte pe Urteil cu un pocnet r sun tor, f când mataă ă ă -hala s se clatine.ăSe auzi un suspin din mul ime şi un strig t:ţ ă- Hei, b iete!ăBigman r mase pe loc, cu mâinile în şolduri,ă

aşteptând ca Urteil să-şi recapete echilibrul.Urteil reuşi acest lucru în câteva secunde, dar

acum pe o parte a corpului se l f ia o pată ă ă roşie urât , iar pe fiecare obraz îi ap ruseră ă ă pete şi mai urâte.îşi arunc cu for bra ul înainte, cu palma peă ţă ţ

jum tate desf cut , ca şi cum o plesnitur ară ă ă ă fi fost de ajuns ca s alunge pe totdeaunaă aceast insect d un toare.ă ă ă ăDar lovitura îşi continu traiectoria,ă

tr gânduă -l şi pe Urteil dup ea. Bigmană eschivase, l sând un spa iu de câ ivaă ţ ţ milimetri între el şi bra ul în mişcare, cuţ aprecierea sigur a unui corp perfectă coordonat. Eforturile lui Urteil de a-şi opri mişcarea indus de iner ie îl dezechiliă ţ brară serios, aducându-l înapoi spre Bigman.Bigman îşi puse piciorul pe turul pantalonilor

lui Urteil şi-l împinse uşor. Reculul îl facu să op ie înapoi în cel lalt picior, dar Urteil c zuţ ă ă ă

lent pe fa întrţă -o mişcare cu încetinitorul 386

grotesc .ăDe pe laturi se auzi un hohot neaşteptat de

râs.Unul dintre spectatori strig :ă- M-am r zgândit, Urteil. Pariez.ăUrteil nu d du semne c ar fi auzită ă

provocarea. Era din nou faţă-n fa cu Bigmanţă şi din col ul buzelor sale groase un firicel deţ saliv lipiă cioas îşi croia drum în jos spre col ulă ţ b rbiei.ă- Creşte i gravita ia! url el r guşit. Aduce iţ ţ ă ă ţ -o

la normal!- Ce-ai p it, butoiaş? îl întreb batjocoritorăţ ă

Bigman. Nu- i ajunge un handicap de dou zeciţ ă de kilograme?- Am s te omor! Am s te omor! url Urteil.ă ă ă- Hai, îndr zneşte!ăBigman îşi dep rta bra ele de trup, parcă ţ ă

invitându-l batjocoritor.Dar Urteil nu-şi pierduse întru totul ra iunea.ţ

Se mişc în jurul lui Bigman, şchiop tând uşor,ă ă şi spuse:- O să-mi recap t eu picioarele de laă

gravita ie normal , gânganie, şi de oriunde teţ ă voi apuca am s smulg o bucat din tine.ă ă- Hai, apucă-m !ăDar printre oamenii care urm reau duelul seă

aşternuse o t cere stingher . Urteil era ca ună ă butoi dezechilibrat, cu picioarele cr c nate şiă ă

387

bra ele b tând frenetic aerul. îşi men ineaţ ă ţ echilibrul, adaptându-se la ritmul gravita iei.ţPrin compara ie, Bigman era un lujer zvelt.ţ

Poate c era gra ios şi sigur pe el ca ună ţ dansator, şi totuşi ar ta jalnic de m runt.ă ăDar Bigman nu p rea îngrijorat.ă

Propulsându-se brusc cu picioarele, facu un salt înainte care-l proiect sus în aer, iar cândă Urteil se repezi la silueta care se în l a,ă ţ Bigman îşi ridic picioarele şi ateriz înă ă spatele adversarului s u înainte ca acesta să ă aib timp s se întoarc .ă ă ăSe auzir aplauze furtunoase şi Bigmană

zâmbi larg.Execut o manevr care sem na cu o piruetă ă ă ă

atunci când se feri de unul din bra eleţ puternice care-l amenin au, întinzând înţ acelaşi timp mâna şi lovind cu muchia palmei bicepsul celuilalt.Urteil îşi re inu ip tul şi se r suci din nou.ţ ţ ă ăUrteil reuşea s p streze un calmă ă

impresionant în fa a tuturor acestor provoc riţ ă spectaculoase. Bigman, pe de alt parte,ă încerca prin toate mijloacele să-l irite şi să-l scoat din s rite pe Urteil, c utând să ă ă ă-l atragă într-o mişcare necontrolat care lă -ar fi f cută să-şi piard echiliă brul.Înainte şi înapoi; lovituri rapide şi puternice,

pe care cel lalt abia le resim ea ca pe nişteă ţ 388

în ep turi.ţ ăDar în mintea micu ului mar ian îşi facea locţ ţ

un nou respect fa de Urteil. Tic losul suportaţă ă cu stoicism manevrele. îşi p stra pozi ia ca ună ţ urs care se ap r de atacurile unui câine deă ă vân toare. Iar Bigman era câinele deă vân toare care nu putea decât s se agite laă ă maiginea domeniului, s mârâie, s lovească ă ă scurt şi s se p streze dincolo de raza deă ă ac iune a labelor ursului.ţUrteil chiar sem na cu un urs cu corpul s uă ă

mare şi p ros, cu ochii lui mici şi injecta i şiă ţ fa a falcoas şi acoperit de barba neras .ţ ă ă ă- Lupt , tic losule! strig dispre uitor Bigman.ă ă ă ţ

Eu sunt singurul care ofer spectatorilor ună spectacol.Urteil îşi cl tin capul încet şi spuse:ă ă- Vino mai aproape.- Bineîn eles, spuse Bigman şi deodat atac .ţ ă ăDe data asta Urteil era cât se poate de

preg tit. Nuă -şi mişc nici capul, nici bra ele,ă ţ dar piciorul lui stâng âşni în fa .ţ ţăBigman se îndoi, sau încerc s se îndoaie deă ă

mijloc, dar manevra nu-i prea reuşi. Şutul tras de Urteil îl lovi drept în glezn , f cânduă ă -l să ipe de durere.ţMişcarea lui Urteil îl purt înainte şi Bigman,ă

cu un brânci rapid aplicat în spatele oponentului s u acceler mişcarea cu pricina.ă ă

389

De data asta, Urteil, mai obişnuit cu gravita ia, nu se mai l s aruncat înainte atâtţ ă ă de departe şi-şi reveni mult mai repede, în vreme ce Bigman, cu glezna cuprins deă fl c rile durerii, se deplasa cu o stâng cieă ă ă însp imânt toare.ă ăSco ând un strig t s lbatic, Urteil atac şiţ ă ă ă

Bigman, pivotând pe piciorul teaf r, nu reuşiă s fie destul de rapid. Urteil îl prinse cuă n dejde de um r şi de cot şi amândoi c zură ă ă ă la sol.Un geam t se ridic din rândurileă ă

spectatorilor şi Cook, alb la fa , strig : „Opri iţă ă ţ lupta!” cu o voce r guşit .ă ăUrteil se ridic în picioare, inânduă ţ -l strâns pe

Bigman, ridicându-l pe micul mar ian deţ parc-ar fi fost un fulg. Bigman, cu fa aţ schimonosit de durere, se zvârcoli încercândă s stea pe picioarele sale.ăUrteil îi mârâi în ureche:- Ai crezut c eşti şmecher p c linduă ă ă -m să ă

lupt în condi ii de gravita ie sc zut . Mai creziţ ţ ă ă chestia asta?Bigman nu st tu prea mult pe gânduri. Vaă

trebui s pun m car un picior pe podea... Sauă ă ă pe rotula lui Urteil, c ci piciorul s u drept seă ă sprijinea momentan pe genunchiul lui Urteil şi asta trebuia s rezolve situa ia.ă ţBigman ap s cu putere în jos şi îşi aruncă ă ă

390

corpul pe spate.Urteil se leg n în fa . Mişcarea în sine nă ă ţă -ar

fi fost periculoas pentru Urteil, dar încercândă s se echilibreze se l s pe spate. Iar Bigman,ă ă ă care se aştepta la mişcarea asta, îşi schimbă centrul de greutate şi împinse cu putere înainte.Urteil c zu atât de rapid încât spectatorii niciă

nu b gar de seam cum se întâmplase.ă ă ă Bigman reuşi s se elibereze pe jum tate.ă ăSe ridic în picioare rapid ca o felin , deşiă ă

bra ul drept îi r m sese blocat. Bigman îşiţ ă ă coborî bra ul stâng pe încheietura lui Urteilţ şi-şi ridic genunchiul cu for spre cotulă ţă celuilalt.Urteil url şiă -i d du drumul lui Bigman înă

momentul în care îşi schimb pozi ia ca s nuă ţ ă se-aleag cu bra ul rupt.ă ţBigman profit de şansa care i se oferise cuă

repeziciunea unui fulger. îşi eliber mânaă blocat continuând să ă-l strâng pe Urteil deă încheietur . îl apuc cu mâna liber pe Urteilă ă ă de bra , deasupra cotului, îl inea acum cuţ ţ dou mâini pe Urteil de bra ul stâng.ă ţUrteil se chinuia s se ridice în picioare şi, înă

timp ce facea asta, corpul lui Bigman se aplec şi apoi se ridic o dat cu mişcarea deă ă ă ridicare a lui Urteil.Muşchii lui Bigman, în combina ie cuţ

391

mişcarea de ridicare a lui Urteil, în l ară ţ ă corpul solid al acestuia din urm de la solă într-o mişcare lent , o demonstra ieă ţ impresionant a ceea ce se putea face întră -un câmp de gravita ie sc zut .ţ ă ăSim induţ -şi muşchii întinşi pân aproape deă

limita ruperii, Bigman ridic şi mai sus corpulă lui Urteil, apoi îi d du drumul, privinduă -l în timp ce zbura dezordonat într-o traiectorie parabolic ce p rea grotesc de înceat după ă ă ă standardele terestre.Toat lumea privea şi to i fur lua i prină ţ ă ţ

surprindere de neaşteptata schimbare de gravita ie. Cu for a şi viteza unui tr snet,ţ ţ ă gravita ia îşi rec p t valoarea terestr , iarţ ă ă ă ă Bigman c zu în genunchi r sucinduă ă -şi dureros glezna. Spectatorii c zur şi ei întră ă -un cor confuz de ipete de durere şi uimire.ţBigman abia reuşi s surprind cu coadaă ă

ochiului ce i se întâmpl lui Urteil. Schimbareaă de gravita ie îl prinsese aproape de punctulţ cel mai înalt al parabolei, tr gânduă -l în jos cu o accelera ie brusc . Capul lui se lovi de unulţ ă din stâlpii de sus inere ai unuia dintreţ generatori şi se auzi un pârâit strident.Bigman, ridicându-se amor it în picioare, îşiţ

scutur capul înceră când să-şi limpezească mintea. Se poticni şi-l z ri pe Urteil întinsă nemişcat pe jos şi pe Cook care st tea aplecată

392

asupra lui.- Ce s-a întâmplat? strig Bigman. Ce să -a-

ntâmplat cu gravita ia?ţCeilal i repetar întrebarea. Din câteţ ă -şi putea

da seama Bigman, Cook era singurul care r m sese pe propriile picioare, singurul careă ă p rea s gândeasc .ă ă ăCook spunea:- Nu gravita ia mţ ă-ngrijoreaz acum, ci Urteil.ă- E r nit? strig careva.ă ă- Nu mai e, spuse Cook ridicându-se în

picioare. Sunt destul de sigur c e mort.ăNelinişti i, to i cei de fa f cur cerc în jurulţ ţ ţă ă ă

cadavrului. Bigman spuse:- Ar fi mai bine să-l aducem pe doctoral

Gardoma.Abia dacă-şi auzi vorbele. Un gând îndr zneă ţ

îi trecu prin minte.- O s avem necazuri, spuse Cook. Tu lă -ai

ucis, Bigman.- Ba nu, a murit din cauza schimb rii deă

gravita ie.ţ- Asta o s fie greu de explicat. Tu lă -ai

aruncat.- O s fac fa oric ror probleme. Nu v face iă ţă ă ă ţ

griji.Cook îşi umezi buzele şi se uit întră -o parte.- O să-l chem pe Gardoma.Gardoma sosi dup cinci minute şi dup pu ină ă ţ

393

timp confirm c verdictul lui Cook fuseseă ă corect.Medicul se ridic în picioare ştergânduă -şi

mâinile de o batist şi spuse:ă- E mort. Fractur de craniu. Cum să -a

întâmplat?Mai mul i încercar s vorbeasc dar Cook leţ ă ă ă

facu semn s tac , spunând:ă ă- O lupt crâncen între Bigman şi Urteil...ă ă- Intre Bigman şi Urteil?! explod Gardoma.ă

Cine a permis una ca asta? A i înnebunit cuţ to ii? Chiar v închipuia i c Bigman o sţ ă ţ ă ă-l poat înfrunta...ă- Hei, uşurel, uşurel! Eu sunt cel care-am

r mas teaf r.ă ăSup rat, Cook încerc s se apere:ă ă ă- Aşa e, Gardoma, Urteil a murit. Iar Bigman a

insistat pentru aceast lupt . Recunoşti asta,ă ă nu?- Recunosc, nici o problem , spuse Bigman.ă

Tot eu am cerut s lupt m la gravita iaă ă ţ mercurian .ăDoctorul Gardoma f cu ochii mari.ă- La gravita ie mercurian ? Aici?ţ ăSe uit la propriile picioare, întrebânduă -se

parc dac nu cumva sim urile îi jucau o festă ă ţ ă şi, de fapt, era mai uşor decât se sim ea.ţ- Acum nu ne mai afl m la gravita iaă ţ

mercurian , spuse Bigman, deoarece câmpulă 394

pseudo-gravita ional a trecut brusc laţ gravita ie teresţ tr întră -un moment crucial. Bum! Chiar aşa! Asta l-a ucis de fapt pe Urteil, nu subsemnatul.- Ce a determinat câmpul

pseudogravita ional s treac la valoareaţ ă ă terestr ? întreb Gardoma.ă ăO clip nuă -i r spunse nimeni, apoi Cook zise:ă- Se poate s fi fost un scurt...ă- Prostii, îl întrerupse Bigman. Mânerul e

ridicat. Nu putea s se ridice singur.ăUrm o nou t cere şi înc una stingher .ă ă ă ă ăUnul dintre tehnicieni îşi drese glasul şi

spuse:- Poate c în agita ia luptei, cineva să ţ -a mişcat

şi l-a ridicat cu um rul, f r m car să ă ă ă ă-şi dea seama.Ceilal i aprobar cu convingere. Unul dintreţ ă

ei spuse:- Pe spa iu! S-a întâmplat pur şi simplu!ţCook zise:- Va trebui s raportez întregul incident.ă

Bigman...- Ei bine, spuse calm micul mar ian, sunţ

arestat pentru omucidere?- N-nu, spuse Cook şov ind. N-o s te arestez,ă ă

dar va trebui s raportez şi pân la urm să ă ă -ar putea s fii arestat.ă- Aha. P i, mul umesc c mă ţ ă -a i prevenit.ţ

395

Pentru prima oar de când se întorsese de laă mine, Bigman se pomeni gândindu-se la Lucky. „Uite ce necaz îl aşteapt pe Lucky laă întoarcere”, îşi spuse el.Şi totuşi micul mar ian se sim ea cuprins deţ ţ

un val de agita ie ciudat , fiindc era sigur cţ ă ă ă putea ieşi din acel necaz... şi totodat să ă-i demonstreze nişte chestii lui Lucky cu această ocazie.O nou voce interveni:ă- Bigman!Toat lumea ridic privirea. Era Peverale,ă ă

coborând pe rampa care ducea la nivelele superioare.- Pe marele spa iu, Bigman, eşti acolo? Şiţ

Cook? Apoi ad ug aproape cu ar ag: Ceă ă ţ se-ntâmpl aici?ăNimeni nu p ru în stare s spun vreoă ă ă

vorbuli . Ochii b trânului astronom c zur peţă ă ă ă cadavrul lui Urteil şi spuse cu oarecare surprindere:- E mort?Spre uimirea lui Bigman, Peverale nu p reaă

prea interesat de acest lucru. Nici m car nuă aştept r spunsul la întrebare, c se şiă ă ă întoarse c tre Bigman.ă- Unde-i Lucky Starr?Bigman deschise gura dar nu se auzi nici un

sunet. în cele din urm abia reuşi s spun cuă ă ă 396

glas firav:- De ce întreba i?ţ- Mai e în mine?- P i...ă- Sau e pe partea însorit ?ă- Vreau s ştiu de ce întreba i.ă ţ- Mindes, spuse cu ner bdare Peverale, aă

ieşit să-şi controleze zona ocupat de cabluri.ă Face asta uneori.- Şi?- Şi ori e nebun, ori greşeşte când spune că

l-a v zut acolo pe Lucky Starr.ă- Unde? întreb Bigman deodat .ă ăGura doctorului Peverale se strânse într-o

expresie de dezaprobare.- Înseamn c intră ă -adev r este acolo. E clar.ă

Ei bine, se pare c prietenul t u Lucky Starr aă ă avut necazuri cu un om mecanic, cu un robot...- Un robot!- Şi dup spusele lui Mindes, care nu aă

coborât la sol dar aşteapt ca o echip s fieă ă ă trimis acolo, Lucky Starr este mort!ă

397

PRELUDIUL UNUI PROCES

În momentul în care z cea prins înă inexorabila strânsoare a robotului, Lucky se aştepta s moar pe loc, iar când acest lucruă ă nu se petrecu imediat, o speran firav încol iţă ă ţ în sufletul lui.S fi fost faptul c robotul, având adâncă ă

întip rit în minteaă ă -i torturat imposibilitateaă de a ucide o fiin omeneasc , sţă ă -a pomenit că este incapabil s comit gestul final acumă ă când chiar trebuia s-o fac ?ăPe urm se gândi c nu era vorba de aşaă ă

ceva, c ci i se p rea c strânsoarea robotuluiă ă ă se intensifica încetul cu încetul.Strig cu toat puterea de care mai era înă ă

stare:- Dă-mi drumul!Apoi îşi ridic mâna liber din pozi ia în careă ă ţ

r m sese atârnând. Mai r m sese o ultimă ă ă ă ă şans , o şans slab , aproape insignifiant .ă ă ă ăîşi ridic mâna spre capul robotului. Nuă -şi

putea întoarce capul ca s vad , c ci robotulă ă ă i-l inea strâns lipit de propriul s u piept. Mânaţ ă îi alunec pe suprafa a metalic neted aă ţ ă ă

398

craniului robotului de dou ori, de trei ori, deă patru ori. Apoi îşi îndep rt mâna.ă ăNu mai putea face nimic altceva.Deodat ... S fi fost doar un renghi ală ă

imagina iei, sau întrţ -adev r strânsoareaă robotului sl bise? S fi trecut în sfârşit mareleă ă Soare al lui Mercur de partea sa?- Robotul! strig el.ăRobotul scoase un sunet, dar sem na doar cuă

scâr âitul unor angrenaje ruginite.ţStrânsoarea robotului sl bea întră -adev r.ă

Acum era momentul s ajute evolu iaă ţ evenimentelor chemând în joc ceea ce o mai fi r mas din Legile Roboticii.ăLucky spuse cu r suflarea întret iat :ă ă ă- Nu po i face r u unei fiin e omeneşti.ţ ă ţRobotul r spunse: „Nu pot...” poticninduă -se

şi, far nici un averă tisment, c zu la sol.ăStrânsoarea îi r m sese constant , de parcă ă ă ă

fusese cuprins de rigiditatea mor ii. Luckyţ spuse:- Robotule, dă-mi drumul!Tres rind, robotul îşi sl bi strânsoarea. Nu înă ă

întregime, dar Lucky îşi eliber picioarele şiă reuşi să-şi mişte capul. Spuse:- Cine iţ -a ordonat s distrugi echipamentul?ăNu se mai temea de reac ia necontrolat aţ ă

robotului la aceast întrebare. Ştia c elă ă fusese cel care adusese acea minte

399

pozitronic la dezintegrarea total . Dar înă ă ultimele stadii de dinaintea disolu iei, eraţ posibil ca vreo reminiscen a Legii a Doua sţă ă fi r mas valabil . Repet întrebarea:ă ă ă- Cine iţ -a ordonat s distrugi echipamentul?ăRobotul scoase un sunet nedesluşit:- ... ...Ăă ăăApoi, contactul radio se întrerupse,

înnebunindu-l pe Lucky, iar gura robotului se închise şi se deschise de dou ori, ca şi cum înă ceasul al treisprezecelea ar fi încercat să ă comunice prin intermediul sunetelor obişnuite.Dup care, nimic.ăRobotul era mort.Acum, dup ce pericolul imediat al mor iiă ţ

iminente trecuse, Lucky îşi sim ea minteaţ înce oşat . Nu avea energia necesar sţ ă ă ă-şi desfac în întregime membrele robotuluiă înf şurate pe corpul lui. Controalele radioă fuseser zdrobite în îmbr işarea robotului.ă ăţŞtia c mai întâi de toate trebuia să ă-şi

recapete for ele. Pentru asta trebuia s iasţ ă ă cât mai repede de sub ac iunea direct aţ ă radia iei marelui Soare al lui Mercur. Astaţ însemna s ajung la umbra stâncii dină ă apropiere, la care nu reuşise s ajung înă ă timpul duelului cu robotul.Cu trupul s getat de dureri, îşi strânseă

picioarele sub el. Apoi începu să-şi târască 400

corpul c tre umbra stâncii, tr gând toată ă ă greutatea robotului dup el. înc o dat . încă ă ă ă o dat . Manevra p rea s dureze o veşnicie.ă ă ăînc o dat . înc o dat .ă ă ă ăAvea impresia c nu mai avea nici pic deă

putere în picioare şi nici nu mai sim ea nimic,ţ iar robotul p rea s cânt reasc o ton .ă ă ă ă ăChiar şi la gravita ia sc zut de pe Mercur,ţ ă ă

încercarea p rea să ă-i dep şeasc puterile şiă ă numai voin a pur era cea careţ ă -l f cea s maiă ă înainteze.Mai întâi ajunse la umbr cu capul. Luminaă

sl bi brusc în intensiă tate. Aştept , gâfâind, şiă pe urm , cu un efort care aproape că ă-i provoc o ruptur muscular , se trase deă ă ă -a lungul solului înc o dat , şi înc o dat .ă ă ă ăAcum se afla la umbr . Unul din picioareleă

robotului r m sese în lumina soarelui,ă ă trimi ând reflexii în toate direc iile. Lucky pnviţ ţ ame it peste um r şi observ acest am nunt.ţ ă ă ă Apoi, aproape cu recunoştin , se l s furat deţă ă ă starea de inconştien .ţăMai târziu au fost intervale de timp în care

percep ia senzorial îi reveni.ţ ăApoi, mult mai târziu, z cea liniştit, conştientă

c se afla pe un pat moale, şi încerca să ă-şi readuc în minte acele intervale. îiă r m seser în memorie imagini fragmentateă ă ă ale unor oameni apropiindu-se, o vagă

401

impresie de mişcare într-un vehicul propulsat cu jet reactiv, apoi vocea lui Bigman, ascu itţ ă şi neliniştit . Pe urm , parc o idee mai clar,ă ă ă îngrijirile unui medic.Dup aceea, o nou pauz , urmat deă ă ă ă

amintirea limpede a doctoruîui Peverale care îi punea întreb ri cu o voce blând . Lucky îşiă ă aminti c r spunsese destul de ra ional, aşaă ă ţ c partea cea mai dificil a chinului s uă ă ă trebuie s fi trecut deja. Deschise ochii.ăDoctorul Gardoma se uita la el sumbru,

având înc în mân o sering hipodermic .ă ă ă ă- Cum te sim i? întreb el.ţ ă- Cum ar trebui s m simt? întreb Luckyă ă ă

zâmbind.- Mort, aş zice, dup cele prin care ai trecut.ă

Dar ai o constitu ie fizic remarcabil , aşa cţ ă ă ă eşti viu.Bigman, care se agitase neliniştit prin

preajm , p trunse în câmpul vizual al luiă ă Lucky şi spuse:- Nu trebuie să-i mul umeşti lui Mindes pentruţ

asta. De ce naiba n-a coborât capsomanul laă ca să-l salveze pe Lucky dup ce a reperată piciorul robotului? Ce mai aştepta? Voia să-l lase pe Lucky s moar ?ă ăDoctorul Gardoma puse deoparte seringa şi

se sp l pe mâini. Cu spatele le Bigman,ă ă spuse:

402

- Scott Mindes a fost convins c Luckyă murise. Singurul lui gând a fost s steaă deoparte astfel ca nimeni s nuă -l poat acuzaă c el ar fi fost criminalul. Ştia c mai încercaseă ă o dat să ă-l ucid pe Lucky şi c ceilal i îşi voră ă ţ aminti de asta.. - Cum a putut s gândeasc aşa de dataă ă

asta. Robotul...- Mindes se afl el însuşi sub presiune zileleă

astea. A chemat dup ajutor. sta era cel maiă Ă bun lucru pe care-l putea face.Lucky spuse:- Linişteşte-te, Bigman, n-am fost în pericol.

Am adormit la umbr iar acum sunt bine. Ceă -i cu robotul, Gardoma? a fost salvat?- L-am adus în Cupol . Totuşi, creierul să -a

dus, e imposibil de studiat.- P cat, spuse Lucky.ăMedicul îşi ridic vocea:ă- Gata, Bigman, s mergem. Trebuie să ă-l

l s m s doarm .ă ă ă ă- Hei..protest indignat Bigman.ăLucky se gr bi s intervin :ă ă ă- E-n regul , Gardoma. De fapt, chiar voiamă

s vorbesc cu el între patru ochi.ăDoctorul Gardoma ezit apoi s lt din umeri.ă ă ă- Ai nevoie de somn, dar am să- i dau oţ

jum tate de or . Pe urm va trebui s plece.ă ă ă ă- Va pleca.

403

De îndat ce r maser singuri, Bigman îlă ă ă apuc pe Lucky de um r şiă ă -l zgâl âi cuţ violen , spunânduţă -i cu vocea gâtuit :ă- Maimu oi tembel. Dac arşi a nu lţ ă ţ -ar fi

terminat pe robot exact la timp... ca în filmele de pe subeterice...Lucky zâmbi f r voioşie.ă ă- N-a fost o coinciden , Bigman. Dacţă -aş fi

aşteptat un final ca în subeterice, acum aş fi fost mort. A trebuit să-l p c lesc pe robot.ă ă- Cum?- Carcasa în care avea creierul era foarte bine

lustruit . Reflecta o mare parte din radia iaă ţ solar . Asta însemna c temperatura creieruă ă -lui s u pozitronic era destul de mare pentruă a-i afecta „ra iunea”, dar nu suficient de mareţ pentru a-l scoate definitiv din func iune. Dinţ fericire, o mare parte din solul mercurian din zona asta este alc tuit dintră ă -o substanţă neagr care se poate detaşa uşor. Am reuşită să-i întind pe cap nişte substan din asta.ţă- Şi ce-ai realizat cu asta?- Negrul absoarbe c ldura, Bigman. Nu oă

reflect . Temperatura creierului a crescută rapid şi robotul a murit aproape instantaneu. In orice caz, am sc pat ca prin urechileă acului... Totuşi, s l s m asta. Ce să ă ă -a întâmplat aici cât timp am fost plecat? Ceva de semnalat?

404

- Ceva? Mam mam ! Ascult !ă ă ăŞi, în timp ce Bigman povestea, Lucky îl

ascult întră -adev r, cu o expresie careă devenea tot mai grav pe m sur ce firulă ă ă povestirii se dep na.ăCând relatarea ajunse la sfârşit, Lucky se

încruntase de-a dreptul sup rat.ă- Şi de ce zici c teă -ai luptat cu Urteil? A fost

o prostie!- Lucky, spuse ofuscat Bigman, a fost

strategie, întotdeauna spui c m repedă ă orbeşte înainte şi nu sunt în stare s pun laă cale o şiretenie. Ei afl c asta a fost oă ă şiretenie. Ştiam că-l pot umili la gravita ieţ sc zut ...ă ă- S-ar p rea c nă ă -a lipsit mult s nu reuşeşti.ă

Ai glezna scrântit .ă- Am alunecat, a fost un accident. în afar deă

asta, am învins. A fost vorba de un târg pe care l-am încheiat cu Urteil. Putea s facă ă mult s u Consiliului cu minciunile sale, dar înă cazul în care învingeam ne-ar fi l sat în pace.ă- Şi ai putut să-l crezi pe cuvânt?- P i..începu Bigman, tulburat.ăLucky continu :ă- Zici c iă -ai salvat via a. De bun seam c aţ ă ă ă

ştiut acest lucru şi totuşi asta nu l-a convins să renun e la scopurile sale. Teţ -ai gândit c să -ar fi putut s procedeze la fel şi în urma lupteiă

405

voastre?- P i..., f cu Bigman din nou.ă ă- Mai ales dac pierdea şi, prin urmare, ar fiă

fost furios la culme pentru c a fost umilit deă fa cu toat lumea... Sţă ă ă- i spun eu cum stauţ lucrurile, Bigman. Ai f cută -o pentru c voiaiă să-l ba i şi s te r zbuni pentru c şiţ ă ă ă -a b tută joc de tine. Chestia cu târgul încheiat cu el a fost doar un pretext care să- i ofere prilejul sţ ă te ba i. Am dreptate?ţ- Of, Lucky! Pe nisipurile de pe Marte...- Ei bine, m înşel?ă- Am vrut s închei un târg...ă- Dar în primul rând voiai s te ba i şiă ţ -acum

uite ce încurc tur ai provocat.ă ăBigman l s privireaă ă -n jos.- Îmi pare r u.ăLucky se îmblânzi dintr-o dat .ăf- O, m rea Galaxie! Bigman, nu suntă ţă

sup rat pe tine. De fapt, pe mine suntă sup rat. Am apreciat greşit robotul la şi eraă ă cât pe ce s fiu ucis pentru c nă ă -am judecat. Aş fi putut s v d c era defect şi nă ă ă -am f cută nici o clip leg tura cu efectul c ldurii asupraă ă ă creierului s u pozitronic pân nă ă -a fost aproape prea târziu... Ei bine, trecutul ne ofer o lec ieă ţ pentru viitor, dar altfel s-o l s m balt .ă ă ă întrebarea e ce facem cu situa ia lui Urteil.ţ

406

Lui Bigman îi reveni dintr-o dat inima la loc.ă- În orice caz, spuse el, tic losul nu are cumă

s ne mai supere.ă- Aşa este, spuse Lucky, dar ce facem cu

senatorul Swenson?- Hram,- Ce explica ie o s d m? Consiliul Ştiin eiţ ă ă ţ

este investigat şi, ca urmare a unei lupte provocate de unul din apropia ii Consiliului,ţ cineva care este aproape membru, anchetatorul moare. Asta n-o s dea bine...ă- A fost un accident. Câmpul

pseudogravita ional...ţ- N-o s ne fie de nici un folos. Va trebui să ă

vorbesc cu Peverale şi...Bigman se înroşi şi spuse repede:- E doar un moşulic . Nu acord nici cea maiă ă

mic aten ie acestei întâmpl ri.ă ţ ăLucky se ridic întră -un cot.- Cum adic , nu acord nici cea mai mică ă ă

aten ie?ţ- P i chiar aşa, spuse Bigman cu vehemen .ă ţă

A venit acolo când Urteil z cea mort pe podeaă şi, în afar de faptul c a întrebat dac e mort,ă ă ă n-a mai zis nimic.- N-a mai zis nimic?- Absolut nimic. Pe urm a tot întrebat undeă

eşti şi a spus c Mindes raportase c un robotă ă te-a ucis.

407

Lucky îl privea fix pe Bigman.- Asta a fost tot?- Asta a fost tot, spuse Bigman încurcat.- Ce s-a mai întâmplat de atunci? Haide,

Bigman, tu nu vrei s vorbesc cu Peverale. Deă ce?Bigman se uit întră -o parte.- Haide, Bigman.- Ei bine, voi fi judecat, sau ceva de genul sta.ă- Judecat!- Peverale zice c e vorba de o crim şi c vaă ă ă

provoca agita ie pe P mânt. Zice c trebuieţ ă ă stabilite responsabilit ile.ăţ- În regul . Când are loc procesul?ă- Of, Lucky. Nu voiam să- i spun. Doctorulţ

Gardoma a spus c nu trebuie s te am r şti.ă ă ă ă- Ia nu te mai purta ca o cloşc , Bigman.ă

Când are loc procesul?- Mâine la ora dou după ă-amiaza, ora

standard a sistemului solar. Dar nu ai de ce să- i faci griji, Lucky.ţ- Cheamă-l pe Gardoma, spuse Lucky.- De ce?- F cum iă ţ -am spus.Bigman ieşi din înc pere şi, când se întoarse,ă

doctorul Gardoma era cu el.Lucky spuse:- Nu-i aşa c nu exist nici un motiv pentruă ă

408

care s nu m pot ridica din pat mâine la oraă ă dou după ă-amiaza?Doctorul Gardoma ezit .ă- Aş prefera s nu te gr beşti.ă ă- Nu-mi pas de ce preferi dumneata. N-o să ă

mor din asta, nu-i aşa?- N-ai muri nici dac teă -ai ridica din pat chiar

acum, domnule Starr, spuse jignit doctorul Gardoma. Dar nu ar fi indicat.- În regul atunci. Acum spuneă -i doctorului

Peverale c voi lua parte la procesul luiă Bigman. Ştiai despre asta, presupun?- Da.- Toat lumea ştia în afar de mine, aşa e?ă ă- Nu erai într-o situa ie care...ţ- Spune-i doctorului Peverale c voi lua parteă

la proces şi c nu trebuie s înceap fară ă ă ă mine.- Am să-i spun, dar acum ar fi mai bine s teă

culci. Vino cu mine, Bigman.Bigman protest :ă- Doar o secund .ăSe duse iute lâng patul lui Lucky şi spuse:ă- Uite, Lucky, nu trebuie s te nec jeşti. Amă ă

toat situa ia sub control.ă ţLucky ridic sprâncenele. Bigman, mai mai să ă

plesneasc de îngâmfare, spuse:ă- Am vrut să- i fac o surpriz , firţ ă -ar s fie! Potă

s dovedesc c nă ă -am avut nici un amestec în 409

faptul c Urteil şiă -a rupt gâtul. Am rezolvat cazul. (Se b tu cu pumnul în piept.) Eu lă -am rezolvat. Eu! Bigman! Ştiu cine e vinovat pentru toate.- Cine? întreb Lucky.ăDar Bigman se gr bi s spun :ă ă ă- Nu! Nu- i spun nimic. Vreau sţ ă- iţ

demonstrez c am şi altceva în minte decâtă b t ile cu pumnii. De data asta eu am să ă ă dirijez spectacolul iar tu ai s fii spectator,ă asta e. Ai s afli la proces.ăMicul mar ian îşi încre i fa a plin deţ ţ ţ

încântare, execut un mic pas de dans şiă -l urm pe doctorul Gardoma la ieşirea dină înc pere, purtând pe fa un triumf voios.ă ţă

410

PROCESUL

A doua zi, Lucky intr în biroul doctoruluiă Peverale cu pu in înainte de ora douţ ă după-amiaza.Ceilal i se adunaser deja. Doctorul Peverale,ţ ă

aşezat la biroul s u vechi şi plin de hârtii,ă d du din cap cu amabilitate la sosirea lui, iară Lucky r spunse cu gravitate;ă- Bun ziua, domnule Peverale.ăAtmosfera sem na cu cea din searaă

banchetului. Cook era acolo, bineîn eles, şiţ ar ta, caă -ntotdeauna, neliniştit şi, oarecum, sl bit. St tea întră ă -un fotoliu mare la dreapta doctorului Peverale, iar trupul firav al lui Bigman se foia şi mai-mai c se pierdeaă într-un fotoliu la fel de mare, aflat la stânga astronomului.Mindes era şi el prezent, posomorât,

desf cânduă -şi din când în când degetele împreunate pentru a bate darabana pe picior. Doctorul Gardoma st tea lâng el, apatic, şiă ă -şi ridic pleoapele grele pentru aă -l privi dezaprobator pe Lucky atunci când intr . Maiă

411

erau de fa şefii de departamente şi al iţă ţ astronomi.De fapt, singurul om care fusese prezent la

banchet iar acum lipsea era Urteil.Doctorul Peverale începu în maniera sa

blând :ă- Putem începe acum. Mai întâi, câteva

cuvinte pentru domnul Starr. Am în eles cţ ă Bigman v-a vorbit despre aceast procedură ă ca despre un proces. Te rog s fii sigur c niciă ă vorb e aşa ceva. Dac va fi cazul unuiă ă proces, iar eu sper c nu, el va avea loc peă P mânt, cu judec tori califica i şi avoca i înă ă ţ ţ regul . Noi nu încerc m aici decât s adun mă ă ă ă laolalt elementele unui raport pentru a fiă transmis la Consiliul Ştiin ei.ţDoctorul Peverale aranj pu ină ţ

talmeş-balmeşul de pe biroul s u şi continu :ă ă- Da iţ -mi voie s v explic de ce e nevoie deă ă

un raport complet, în primul rând, ca urmare a îndr zne ei p trunderi a domnului Starr peă ţ ă partea însorit a planetei, sabotorul careă provoca probleme proiectului doctorului Mindes a fost oprit. S-a dovedit a fi un robot de fabrica ie siriusian , care acum nu maiţ ă este în stare de func iune. Domnule Starr...ţ- Da? spuse Lucky.- Chestiunea prezint o asemenea importană ţă

încât mi-am luat libertatea de a v chestionaă 412

atunci când a i fost adus aici şi v afla i întrţ ă ţ -o stare de semi-inconştien .ţă- Mi-amintesc de asta destul de bine,

r spunse Lucky.ă- Vre i s confirma i o parte din aceleţ ă ţ

r spunsuri acum, pentru a fi consemnate înă raport?- Da.- În primul rând, sunt implica i şi al i robo i?ţ ţ ţ- Robotul nu s-a referit la asta, dar nu cred că

au mai fost şi al ii.ţ- Oricum, nu a precizat în mod specific c ară

fi singurul robot de pe Mercur.- Nu.- Atunci ar putea fi mul i al ii.ţ ţ- Nu cred.- E vorba doar de opinia dumneavoastr ,ă

totuşi. Robotul n-a spus c nă -ar mai fi şi al ii.ţ- Nu, nu a spus.- Foarte bine, atunci. Câ i siriusieni au fostţ

implica i?ţ- Robotul nu mi-a spus, pentru c a primită

instruc iuni s nţ ă -o fac .ă- A precizat pozi ia bazei invadatorilor?ţ- N-a spus nimic în aceast privin . Nu aă ţă

f cut nici un fel de precizare cu privire laă siriusieni.- Dar robotul era de fabrica ie siriusian , nuţ ă -i

aşa?413

- A recunoscut acest lucru.- Aha, f cu doctorul Peverale f r umor. înă ă ă

cazul acesta, mi se pare evident c pe Mercură se g sesc siriusieni care ac ioneaz împotrivaă ţ ă noastr . Consiliul Ştiin ei trebuie prevenit înă ţ acest sens. Trebuie întreprins o cercetareă organizat a planetei şi, dac siriusieniiă ă reuşesc s ne scape şi s p r seasc planeta,ă ă ă ă ă trebuie m car s se conştientizeze pericolulă ă siriusian.Cook interveni stingherit:- Mai e şi problema formelor de viaţă

mercuriene, doctore Peverale. Consiliul va trebui informat şi în aceast privin .ă ţăSe adres apoi întregii adun ri.ă ă- Una dintre fiin e a fost capturat ieri şi...ţ ăB trânul astronom îl întrerupse oarecumă

agasat:- Da, doctore Cook, far doar şi poate că ă

Consiliul va fi informat. totuşi, problema siriusian este cea care ar trebui s r mână ă ă ă prioritar . Celelalte chestiuni trebuieă sacrificate în favoarea pericolului imediat. De exemplu, propun ca doctorul Mindes să-şi abandoneze proiectul pân când Mercur va fiă f cut sigur pentru p mânteni.ă ă- O clip , v rog, s ri Mindes ca ars. Aici auă ă ă

fost investi i o groaz de bani, ca s nu maiţ ă ă vorbim de timp, de eforturi şi...

414

- Am spus, pân când Mercur va deveni sigur.ă N-am sugerat o renun are definitiv laţ ă Proiectul Lumina. Şi întrucât este necesar să acord m prioritate pericolului mercurian, vaă trebui s ne asigur m c protectorul lui Urteil,ă ă ă senatorul Swenson, va fi împiedicat s ridiceă obstruc ii pornind de la chestiuni secundare.ţLucky spuse:- Cu alte cuvinte, vre i sţ ă-i d m senatoruluiă

un ap isp şitor în persoana lui Bigman, legatţ ă frumos de mâini şi de picioare şi cu o etichetă lipit pe frunte. Situa ie în care, în vreme ce elă ţ se va ocupa cu sfâşierea lui Bigman, vân toarea de siriusieni poate continua peă Mercur far nici un amestec din afar .ă ăAstronomul îşi ridic sprâncenele albe.ă- Un ap isp şitor, domnule Starr? Noi nuţ ă

vrem decât adev rul.ă- P i atunci continua i, spuse Bigman,ă ţ

foindu-se f r odihn în scaun. O s ave iă ă ă ă ţ adev rul.ă- Bun, spuse doctorul Peverale. Având în

vedere c ai fost personajul central, vrei să ă începi dumneata? Povesteşte-ne tot ce s-a întâmplat între tine şi Urteil, cu propriile tale cuvinte. Aş aprecia îns conciziunea. Şi nuă uita, aceste proceduri sunt înregistrate pe microfilm cu sunet.Bigman spuse:

415

- Vre i s depun jur mântul?ţ ă ăPeverale cl tin din cap.ă ă- Nu ne afl m la un proces oficial.ă- Cum dori i!ţŞi, cu o surprinz toare detaşare, Bigmană

relat povestea, începând cu ironiile lui Urteilă la adresa în l imii sale şi continuând cuă ţ întâlnirea neaşteptat din mine, pân cândă ă ajunse la duel. Nu omise decât amenin rileţă lui Urteil cu ac iunile îndreptate împotriva luiţ Lucky Starr şi a Consiliului.Doctorul Gardoma urm la rând, confirmândă

cele întâmplate cu prilejul primei întâlniri dintre Bigman şi Urteil şi descriind totodat ,ă spre aducere aminte, scena de la masa de banchet. Continu cu descrierea tratamentuluiă aplicat lui Urteil dup întoarcerea din mine.ă- Şi-a revenit repede din starea de

hipotermie. Nu i-am cerut am nunte şi nici elă nu mi le-a oferit. Totuşi, a întrebat de Bigman şi, când i-am spus c Bigman nă -avea nici o zgârietur , aş zice c antipaă ă tia lui fa deţă Bigman i-a crescut şi mai mult. Nu s-a comportat ca şi cum Bigman i-ar fi salvat via a. Trebuie s precizez îns c , din obserţ ă ă ă -va iile mele asupra sa, nu mi sţ -a p rut că ă Urteil ar putea fi victima unui atac de gratitudine.- Asta e numai o p rere, interveni gr bită ă

416

doctorul Peverale, şi aş recomanda s nuă cre m confuzie cu astfel de afirma ii.ă ţUrm doctorul Cook. Se concentr asupraă ă

duelului, spunând:- Bigman a insistat asupra luptei. Asta e tot

ce se poate spune. Eu am avut impresia că dac aş aranja o astfel de confruntare la graviă -ta ie sc zut , aşa cum miţ ă ă -a sugerat Bigman, cu martori, nu se va putea întâmpla nimic r u.ă Putem interveni dac treaba se agrava. M-amă temut c , dac aş refuza, să ă -ar fi putut ca între cei doi lupta s aib loc f r martori şi c astaă ă ă ă ă ar putea avea consecin e grave. Desigur,ţ acele consecin e nţ -ar fi putut fi mai grave decât s-au dovedit a fi, dar nu mi-am închipuit una ca asta. Recunosc c ar fi trebuit s mă ă ă consult cu dumneavoastr , doctore, Peverale.ăDoctorul Peverale încuviin din cap:ţă- Cu siguran c aşa ar fi trebuit s faci. Darţă ă ă

chestia e acum c Bigman a insistat ca luptaă s aib loc şi tot el a cerut s se desf şoare laă ă ă ă gravita ie sc zut , nuţ ă ă -i aşa?- Aşa este.- Şi iţ -a dat asigur ri c îl va omorî pe Urteilă ă

în astfel de condi ii.ţ- Mai exact, a spus c „îl va ucide pe tic los”.ă ă

Cred c vorbea doar la modul figurat. Suntă sigur c nu a pl nuit cu adev rat să ă ă ă-l omoare.Doctorul Peverale se întoarse c tre Bigman.ă

417

- Ai ceva de comentat în aceast privin ?ă ţă- Da, am. Şi dat fiind c doctorul Cook se află ă

la bar , aş vrea să ă-i pun câteva întreb ri.ăDoctorul Peverale se ar t surprins:ă ă- Aici nu suntem la un proces.- Asculta iţ -m , spuse Bigman cu înfl c rare.ă ă ă

Moartea lui Urteil nu a fost un accident. A fost o crim şi vreau să ă-mi da i şansa sţ -o dovedesc.Liniştea provocat de aceast declara ie nuă ă ţ

dur decât o clip , fiind urmat de un murmură ă ă confuz.Vocea lui Bigman se ridic pân la a se auziă ă

aproape ca un scâncet ascu it.ţ- Sunt hot rât să ă-i pun întreb ri domnuluiă

Hanley Cook.Lucky Starr spuse cu r ceal :ă ă- V sugerez să ă-l l sa i pe Bigman s meaigă ţ ă ă

pân la cap t, doctore Peverale.ă ăB trânul astronom era întruchiparea derutei.ă- Serios vorbind... nu cred... Bigman nu

poate...Se bâlbâi îngrozitor şi deodat t cu. Bigmană ă

spuse:- Mai întâi, doctore Cook, cum de-a ajuns

Urteil s afle traseul pe care Lucky şi cu mineă îl urmam în mine?Cook se înroşi la fa .ţă- N-am ştiut c ar fi aflat de traseu.ă

418

- Nu ne-a urm rit direct. A mers pe o rută ă paralel , ca şi cum ar fi inten ionat s neă ţ ă prind din urm şi s ne pice în spate mult înă ă ă interiorul minelor, dup ce neă -am fi convins că suntem singuri şi nu ne urm reşte nimeni.ă Pentru a face asta, trebuia s fie sigur deă traseul pe care inten ionam sţ ă-l urm m. Acumă Lucky şi cu mine am pus la punct acel traseu cu tine şi cu nimeni altcineva. Nici Lucky, nici eu nu i-am spus lui Urteil. Atunci cine?Cook se uit disperat în jurul lui, de parc ară ă

fi cerut ajutor.- Nu ştiu.- Nu e evident c tu iă -ai spus?- Nu. Poate c a auzit.ă- Nu putea s aud nişte semne f cute pe oă ă ă

hart , doctore Cook... S l s m asta,ă ă ă ă deocamdat . M-am luptat cu Urteil şi dacă ă gravita ia ar fi r mas la valoarea normal deţ ă ă pe Mercur şi acum ar fi fost în via . Numai cţă ă gravita ia a crescut brusc la valoarea terestrţ ă exact la momentul potrivit pentru a-l ucide. Cine a f cut asta?ă- Nu ştiu.- Tu ai fost primul care-ai ajuns lâng Urteil.ă

Ce faceai acolo? Te asigurai c e mort?ă- Resping aceast acuza ie. Doctoreă ţ

Peverale...Cook îşi întoarse fa a înroşit spre şeful s u.ţ ă ă

419

Doctorul Peverale întreb cuprins de agita ie:ă ţ- Îl acuzi cumva pe doctorul Cook de a-l fi ucis

pe Urteil?- Asculta iţ -m , spuse Bigman. Schimbareaă

brusc de gravita ie mă ţ -a tras la sol. Când m-am sculat de jos, to i ceilal i se ridicau înţ ţ picioare sau se mai aflau înc la sol. Când oă greutate de 40-50 de kilograme î i cade înţ spate far avertisment, nu te ridici în picioareă în graba mare. Dar Cook s-a ridica. Nu numai c se ridicase în picioare, dar ajunsese dejaă lâng Urteil şi st tea aplecat deasupra lui.ă ă- Ce dovedeşte asta? întreb Cook.ă- Dovedeşte c nu teă -ai pr buşit cândă

gravita ia a crescut, altfel nu ai fi ajuns acoloţ aşa de repede. Şi de ce nu te-ai pr buşit cândă gravita ia a crescut? Pentru c te aşteptai sţ ă ă creasc şi erai preg tit pentru asta. Şi de ce teă ă aşteptai s creasc ? Pentru c tu ai ap sată ă ă ă pârghia.Cook se întoarse spre doctorul Peverale:- Aceasta e persecu ie. E o nebunie.ţDar doctorul Peverale se uita la secundul s uă

cu o groaz nediă simulat . Bigman continu :ă ă- Da iţ -mi voie s reconstitui faptele. Cookă

lucra mână-n mân cu Urteil. Numai aşa Urteilă ar fi putut afla de traseul nostru din mine. Dar el colabora cu Urteil de team . Poate c Urteilă ă îl şantaja. Oricum, singura modalitate prin

420

care Cook putea s scape era să ă-l omoare pe Urteil. Când am spus c aş putea să ă-l ucid pe tic los la gravita ie sc zut , poate c iă ţ ă ă ă -am implantat ideea în minte, iar dup ce aă început lupta, a stat în aşteptare în apropierea mânerului. Asta e tot.-.0 clip , spuse iute Cook, aproapeă

înecându-se. Asta e o... e o...- Nu trebuie s m crede i pe cuvânt, spuseă ă ţ

Bigman. Dac teoria mea e corect , şi suntă ă sigur c este, atunci Urteil trebuie s aibă ă ă ceva în scris, sau o înregistrare pe film sau pe alt suport, pe care o inea ca pe o sabieţ deasupra capului lui Cook. Altfel, Cook nu s-ar fi sim it încol it pân la punctul de a comite oţ ţ ă crim . Deci, c uta i printre lucrurile lui Cook.ă ă ţ Ve i g si ceva şi acel ceva va constituiţ ă dovada.- Sunt de acord cu Bigman, spuse Lucky.Doctorul Peverale spuse într-o stare de

extrem tulburare:ă- Presupun c e singura modalitate de aă

l muri lucrurile, deşi cum...ăAerul p ru s ias brusc din doctorul Cook,ă ă ă

l sânduă -l palid, zguduit şi neajutorat.- Aştepta i, spuse el cu glas firav. V voiţ ă

explica.Şi toate fe ele se întoarser spre el.ţ ăObrajii sup i ai lui Cook erau sc lda i deţ ă ţ

421

transpira ie. Mâinile îi tremurau vizibil.ţ- Urteil a venit la mine la pu in timp dupţ ă

sosirea pe Mercur şi mi-a spus c anchetaă Observatorul. A spus c senatorul Swensonă avea dovezi despre ineficien a şi pierderileţ provocate de func ionarea acesţ tuia. A mai spus c era evident c doctorul Peveraleă ă trebuia scos la pensie. C era un b trână ă incapabil s se ridice la în l imea responă ă ţ -sabilit ii. A mai spus c eu aş putea fi unăţ ă înlocuitor potrivit.Doctorul Peverale, care ascultase primele

fraze cu surprindere, strig :ă- Cook!- Sunt de acord cu el, spuse pe un ton

sumbru Cook. într-adev r, sunte i prea b trân.ă ţ ă Oricum eu conduc treburile în timp ce sunte iţ ocupat pân peste cap cu mania asta legată ă de siriusieni.Cook se întoarse din nou c tre Lucky.ă- Urteil mi-a spus c dacă ă-l voi sprijini în

anchet va avea grij ca eu s fiu urm torulă ă ă ă director. L-am crezut; toat lumea ştie că ă senatorul Swenson este un om puternic. I-am furnizat o mul ime de inforţ ma ii. Unele din eleţ au fost în scris şi semnate. A spus c areă nevoie de ele pentru procedurile juridice de dup aceea. Şi pe urm ... pe urm a începută ă ă s m şantajeze cu acele informa ii scrise. Aă ă ţ

422

reieşit c era mult mai interesat de Proiectulă Lumina şi de Consiliul Ştiin ei. Voia s mţ ă ă folosesc de pozi ia mea pentru a deveni un soiţ de spion personal în folosul lui. Mi-a dat de în eles limpede c dac refuzam se va duce laţ ă ă doctorul Peverale cu dovezile faptelor mele. Asta ar fi pus cap t cariă erei mele, ar fi pus cap t la tot.ăCook îşi drese glasul şi continu :ă- Eram nevoit s spionez pentru el. A trebuită

să-i dau informa ia referitoare la traseul peţ care urmau s plece Starr şi Bigman în mine.ă L-am inut la curent cu tot ce f cea Mindes.ţ ă De fiecare dat când îi cedam pu in, mă ţ ă cufundam şi mai neajutorat sub puterea lui. Pân întră -o zi când mi-am dat seama c până ă la urm m va zdrobi, indifeă ă rent cât de mult l-aş fi ajutat. Era în stare de aşa ceva. Am început s simt c singura modalitate prină ă care puteam s scap de el era să ă-l ucid. Dacă aş fi ştiu cum... Pe urm Bigman a venit laă mine cu planul lui de a lupta cu Urteil la gravita ie sc zut . Era cât se poate deţ ă ă încrez tor că ă-l va putea înfrânge pe Urteil. M-am gândit atunci c aş putea... Era o şans deă ă una la sut , sau poate de una la mie, dară mi-am zis c nu mai aveam nimic de pierdut.ă Aşa c am stat lâng panoul de control ală ă câmpului pseudogravita ional şi miţ -am

423

aşteptat şansa. Aceasta a venit şi Urteil a murit. A func ionat perfect. M-am gândit c vaţ ă fi considerat un accident. Chiar dac Bigmană intra în belea, Consiliul avea să-i salveze pielea. Nimeni nu avea de suferit cu excep iaţ lui Urteil, şi o merita cu vârf şi îndesat. Oricum, asta este.În t cerea uluit care a urmat, doctorulă ă

Peverale spuse cu glas r guşit: ă- În circumstan ele date, Cook, desigur c teţ ă

vei considera eliberat din toate func iile şi subţ stare de ar...- Hei, sta i aşa, sta i aşa! strig Bigman.ţ ţ ă

M rturisirea nu este complet înc . Uite ce e,ă ă ă Cook, asta a fost a doua oar când ai înceră cat să-l ucizi pe Urteil, nu-i aşa?- A doua oar ? spuse Cook uluit.ă- P i cum r mâne cu costumele „aranjate”?ă ă

Urteil ne-a prevenit în privin a asta, aşa cţ ă trebuie s se fi confruntat cu o situa ie deă ţ genul sta. A dat de în eles c Mindes ar fi deă ţ ă vin , dar Urteil era un tic los mincinos şi nimică ă din ce spunea nu trebuia crezut ca atare. Ce vreau s spun e c tu ai încercat să ă ă-l ucizi pe Urteil în felul acesta, dar a descoperit lucr tura şi teă -a obligat să-l transferi în camera noastr dup ce am venit aici. Peă ă urm neă -a avertizat în privin a costumelor,ţ numai ca s ne fac s credem c ar fi deă ă ă ă

424

partea noastr şi ca să ă-l bage în rahat pe Mindes. Nu-i aşa?- Nu, strig Cook. Nu! Nu am nimic deă -a face

cu costumul izolant. Nimic.- Ei haide, începu Bigman. Doar n-o să

credem...Dar de data asta Lucky se ridic în picioare şiă

spuse:- E-n regul , Bigman. Cook nu are nici o vină ă

în privin a costumelor. Po i sţ ţ ă-l crezi. Omul vinovat pentru costumele t iate este acelaşiă care e vinovat de chestia cu robotul.Bigman se uita la prietenul lui f r să ă ă-i vin aă

crede. - Te referi la siriusieni, Lucky?- Nu m refer la siriusieni, spuse Lucky. Nuă

exist nici un siriusian pe Mercur. Niciodată ă n-au existat

425

CONSECIN ELE UNUI PROCESŢ

Vocea profund a doctorului Peveraleă devenise r guşit din cauza constern rii.ă ă ă- Nu exist siriusieni? î i dai seama ce spui,ă ţ

Starr?- Perfect. Lucky Starr se duse la biroul

doctorului Peverale, se aşez pe un col ală ţ acestuia şi se întoarse cu fa a la adunare.ţ Doctorul Peverale îmi va confirma această afirma ie dup ce îmi voi fi expusţ ă ra ionamentul.ţ- Eu să- i confirm afirma ia? Te asigur c nuţ ţ ă

ai de ce s te temi, pufni b trânul astronom,ă ă cu o expresie de dezaprobare profund . Niciă nu merit s discut m... Apropo, va trebui să ă ă ă-l arest m pe Cook.ăSe ridic pe jum tate în picioare. Lucky îlă ă

îndemn s se aşeze la loc pe scaun.ă ă- E-n regul , sir. Bigman va avea grij caă ă

doctorul Cook s r mân sub control.ă ă ă- N-o s v fac nici un fel de probleme, spuseă ă

cu glas în buşit Cook. Bigman îşi trase fotoliulă aproape de el, pentru orice eventualitate.

426

- S ne aducem aminte, doctore Peverale, deă seara banchetului şi de propriile dumneavoastr cuvinte despre robo iiă ţ siriusieni... Apropo, doctore Peverale, ştia i deţ mult vreme c exist un robot pe planet ,ă ă ă ă nu-i aşa?Astronomul r spunse jenat:ă- Ce vrei s spui?ă- Doctorul Mindes v-a relatat c ar fi v zută ă

siluete umanoide în mişcare, îmbr cate înă costume spa iale cu aspect metalic, careţ p reau totodat s reziste la radia ia solară ă ă ţ ă mai bine decât te-ai fi aşteptat de la un om.- Asta am v zut, interveni Mindes, şi ar fiă

trebuit să-mi dau seama c ceea ce vedeamă era un robot.- Nu aveai experien a pe care o are doctorulţ

Peverale cu robo ii, spuse Lucky, care seţ întoarse din nou spre b trânul astronom. Suntă sigur c a i suspectat existen a robo ilor deă ţ ţ ţ fabrica ie siriusian imediat ce Mindes aţ ă raportat ceea ce v zuse. Descrierea lui seă potrivea perfect.Astronomul încuviin dând încet din cap.ţă- Eu, pe de alt parte, nă -am b nuit c ar fiă ă

vorba de robo i mai mult decât Mindes. Totuşi,ţ dup banchet, când dumneavoastr , doctoreă ă Peverale, a i discutat despre Sirius şi robo iiţ ţ s i, am avut impresia foarte acut c asta ar fiă ă ă

427

explica ia. De bun seam c şiţ ă ă ă dumneavoastr vă -a i gândit la fel.ţDoctorul Peverale încuviin din cap din nouţă

şi spuse:- Mi-am dat seama c noi singuri nu putemă

face nimic împotriva unei incursiuni a siriusienilor. De aceea l-am descurajat pe Mindes.(în acest moment Mindes se f cuse palid laă

fa şi bomb nea ceva numai de el auzit.)ţă ăLucky continu :ă- N-a i raportat niciodat Consiliului Ştiin ei?ţ ă ţDoctorul Peverale ezit :ă- M-am temut c nă -or s m cread şi c nuă ă ă ă

voi reuşi decât să-i determin s mă ă înlocuiasc . Cinstit vorbind, nu ştiam ce să ă fac. Era evident c nu m puteam folosi deă ă Urteil. Era interesat numai de planurile lui. Când ai venit tu, Starr - spuse b trânulă astronom cu o voce mai profund , mai cursivă ă parc -, am sim it c aş putea avea în sfârşită ţ ă un aliat, şi pentru prima oar mă -am sim it înţ stare s vorbesc despre Sirius, despreă pericolul pe care îl reprezint , despre robo i.ă ţ- Da, spuse Lucky, şi v mai aminti i cum a iă ţ ţ

descris afec iunea siriusienilor pentru robo iiţ ţ lor? A i folosit cuvântul „dragoste”. A i spus cţ ţ ă siriusienii îşi r sfa robo ii; că ţă ţ ă-i iubesc; că nimic nu e prea bun pentru ei. A i spus cţ ă

428

pre uiesc un robot cât o sut de p mânteni.ţ ă ă- Bineîn eles, spuse doctorul Peverale. sta eţ Ă

adev rul.ă- P i dacă ă-şi iubesc atât de mult robo ii, deţ

ce-ar trimite unul din ei pe Mercur, fară izola ie şi neadaptat la radia ia solar ? De ceţ ţ ă şi-ar condamna unul dintre robo i la o moarteţ înceat , chinuitoare, sub ac iă ţ unea Soarelui?Doctorul Peverale r mase t cut, cu buza deă ă

jos tremurând.Lucky continu :ă- Pân şi eu abia mă -am putut hot rî s trag înă ă

robot cu blasterul, deşi mi-a pus via a înţ pericol, şi eu nu sunt siriusian. Ar fi putut oare un siriusian s fie atât de crud fa de ună ţă robot?- Importan a misiunii... începu doctorulţ

Peverale.- S admitem, spuse Lucky. Eu nu spun că ă

siriusienii n-ar trimite un robot pe Mercur în scopuri de sabotaj, dar, pe Marea Galaxie, mai întâi de toate i-ar fi izolat creierul. Chiar dacă am l sa deoparte marea lor dragoste pentruă robo i, e o chestie de bun sim . I-ar fi pututţ ţ prelungi func ionarea în felul acesta.ţSe auzi un murmur de aprobare din partea

adun rii.ă- Dar, se bâlbâi doctorul Peverale, dac nuă

siriusienii, atunci cine...429

- Ei bine, spuse Lucky, s vedem ce indiciiă avem. Num rul unu. Mindes a z rit robotul deă ă dou ori şi tot de dou ori acesta a disp rută ă ă când Mindes a încercat s se apropie. Robotulă m-a informat ulterior c primise instruc iuni să ţ ă evite oamenii. Evident, fusese avertizat că Mindes plecase în c utarea sabotorului. Esteă tot atât de evident c trebuie s fi fostă ă avertizat de cineva din interiorul Cupolei. Totuşi, n-a fost avertizat în privin a mea,ţ pentru c eu anun asem c voi merge în mine.ă ţ ăLucky f cu o pauz apoi continu :ă ă ă- Indiciul num rul doi. în timp ce robotulă

z cea gata s moar , lă ă ă -am întrebat înc o dată ă cine i-a dat ordinele. N-a putut s spun decâtă ă „ ... ...” Pe urm sta ia radio sĂă ăă ă ţ -a oprit şi gura i s-a mişcat de parc ar fi vrut să ă pronun e dou silabe.ţ ăBigman strig dintră -o dat , înfl c rarea careă ă ă -l

cuprinsese f când s i se ridice p rul roşcată ă ă din cap.- Urteil! Robotul încerca s spun Urteil!ă ă

Tic losul la împu it a fost sabotorul totă ă ţ timpul. Se potriveşte la fix! Se potriveşte...- Posibil, spuse Lucky, posibil. Vom vedea.

Mie mi s-a p rut c era posibil ca robotul să ă ă încerce s spun de fapt „P mântean*”. ă ă ă- Şi la fel de posibil, spuse Peverale, e c aă

fost doar un sunet vag scos de un robot aflat 430

pe moarte, sunet lipsit de orice semnifica ie.ţ- Posibil, admise Lucky. Dar iat c am ajunsă ă

la indiciul num rul trei, care devineă instantaneu concludent. Robotul era de fabrica ie siriusian şi ce om din cei afla i aici,ţ ă ţ în Cupol , ar fi avut şansa s intre în posesiaă ă unui robot siriusian? A fost vreunul din noi pe una din planetele lui Sirius?Ochii lui Peverale se îngustar :ă- Eu am fost.- Exact, spuse Lucky Starr, şi nimeni

altcineva. sta e r spunĂ ă sul pe care-l c uta i.ă ţUrm o stare de derut generalizat şi Luckyă ă ă

solicit linişte. Apoi spuse cu o voce autoritară ă şi cu fa a solemn :ţ ă- În calitate de membru al Consiliului Ştiin ei,ţ

declar din acest moment trecerea în subordinea mea a acestui observator. Doctorul Peverale este înlocuit din func ia deţ director. Am luat leg tura cu Cartierul Generală al Consiliului de pe P mânt şi o nav seă ă îndreapt deja încoace. Se vor lua m surileă ă corespunz toare.ă- Cer s fiu ascultat, strig doctorul Peverale.ă ă- Ve i fi ascultat, spuse Lucky, dar mai întâiţ

asculta i care sunt argumentele împotrivaţ dumneavoastr . Sunte i singurul om de aiciă ţ care a avut posibilitatea s fure un robotă siriusian. Doctorul Cook ne-a spus c a i primită ţ

431

un robot pentru servicii personale pe timpul şederii dumneavoastr pe Sirius. E adev rat?ă ă- Da, dar...

* în limba englez , pronun ia cuvintelor Urteilă ţ şi Earthman (P mântean) începe cu silabaă care în limba român se poate transcrieă aproximativ „ ” (n.tr.).ăă

- L-a i trimis pe nava dumneavoastr când nuţ ă a i mai avut nevoie de el. întrţ -un fel sau altul a i reuşit sţ ă-i p c li i pe siriusieni. Probabil că ă ţ ă nici n-au visat vreodat c cineva ar fi în stareă ă s comit ceea ce pentru ei constituie o crimă ă ă oribil , şi anume furtul de robo i. Probabil că ţ ă tocmai de aceea nu au luat nici o m sur deă ă precau ie împotriva acestui gen deţ evenimente. în plus, are sens s presupunemă c robotul încerca s spun „P mântean”ă ă ă ă când l-am întrebat cine i-a dat ordinele. Era iţ singurul p mântean de pe Sirius. Probabil că ă atunci când a fost repartizat în serviciul dumneavoastr , a auzit c vi se spuneaă ă „P mânteanul” şi aşa se gândea el laă dumneavoastr . în fine, cine ar fi putu s ştieă ă mai bine când ar fi posibil ca cineva să exploreze partea însorit ? Cine lă -ar fi putut informa cel mai bine pe robot prin radio când se afla în siguran şi când trebuia s seţă ă

432

ascund ?ă- Neg totul, spuse doctorul Peverale cu

înverşunare.- Nu are nici un rost s nega i, spuse Lucky.ă ţ

Dac insista i s v sus ine i nevinov ia,ă ţ ă ă ţ ţ ăţ Consiliul va trebui s trimit pe cineva peă ă Sirius pentru informa ii. Robotul miţ -a spus că num rul de serie este RL-726.ăDac autorit ile siriene ne vor confirma că ăţ ă

robotul pe care vi l-au repartizat cât timp v-a iţ aflat pe Sirius avea seria RL-726 şi c acest aă disp rut cam în perioada când a i plecat de peă ţ Sirius, asta v va condamna.ăMai mult, furtul robotului s-a produs pe Sirius

şi întrucât avem un tratat de extr dare cuă planetele siriene, s-ar putea s fim obliga i să ţ ă v pred m în custodia lor. V-aş sf tui, doctoreă ă ă Peverale, s m rturisi i şi s l sa i justi iaă ă ţ ă ă ţ ţ terestr să ă-şi fac treaba, decât s vă ă ă sus ine i neviţ ţ nov ia şi s risca i pedeapsa peăţ ă ţ care v-ar putea-o aplica cei de pe Sirius pentru c leă -a i furat unul din iubi ii lor robo iţ ţ ţ şi l-a i ucis în chinuri groaznice.ţDoctorul Peverale privea la adunare cu nişte

ochi jalnici, care nu mai vedeau nimic. încet, cu mişc ri fragmentate, se pr buşi la podea.ă ăDoctorul Gardoma se gr bi să ă-i controleze

inima.- E viu, dar cred c-ar fi mai bine să-l mut mă

433

pe un pat.Dou ore mai târziu, avânduă -i de-o parte şi

de alta pe doctorul Gardoma şi pe Lucky Starr, şi în contact subeteric cu Cartierul General al Consiliului, doctorul Lance Peverale îşi dicta confesiunea.În timp ce se îndep rtau rapid de Mercur,ă

deşi ştia cu siguran c acum emisariiţă ă Consiliului puseser st pânire pe situa ie,ă ă ţ eliberându-l de orice responsabilitate, Lucky continua s se simt încordat. Expresia lui eraă ă grav şi meditativ .ă ăBigman, pe fa o expresie de nelinişte,ţă

spuse:- Care-i problema, Lucky?- Îmi pare r u pentru b trânul Peverale. înă ă

felul lui, a fost bine inten ionat. Siriusienii suntţ într-adev r un pericol, chiar dac nu atât deă ă iminent precum credea el.- Consiliul nu l-ar fi predat celor de pe Sirius,

nu-i aşa?- Probabil c nu, dar temerile sale fa deă ţă

Sirius au fost îndeajuns de mari ca să-l for ezeţ s m rturiseasc . A fost un şiretlic plin deă ă ă cruzime, dar necesar. Oricât de patriotice i-ar fi fost motivele, a fost for at s comit oţ ă ă tentativ de crim . Şi Cook a fost incitat să ă ă comit o crim , ceea ce nă ă -a diminuat gravitatea faptei sale, indiferent cât de

434

proast p rere avem despre Urteil.ă ăBigman spuse:- Şi pân la urm ce avea b trânul împotrivaă ă ă

Proiectului Lumina, Lucky?- Peverale a spus-o limpede la banchet, zise

posomorât Lucky. Totul s-a l murit în searaă aceea. iŢ -aduci aminte, se plângea că P mântul devine tot mai slab bazânduă -se pe alimente şi pe resurse importate. A spus că Proiectul Lumina ar face P mântul dependentă de sta iile spa iale prin îns şi maniera în careţ ţ ă îşi va ob ine lumina solar . El voia caţ ă P mântul s fie cât mai independent dină ă punctul sta de vedere astfel încât s rezisteă ă în fa a pericolului siriusian.ţÎn mintea sa uşor dezechilibrat , trebuie să ă-şi

fi f cut socoteala c ar ajuta la ob inerea uneiă ă ţ asemenea independen e sabotând Proiectulţ Lumina. Probabil c întră -o prim faz el nă ă -a adus aici robotul decât ca pe o demonstra ieţ spectaculoas a puterii siriusienilor.ă Constatând progresele Proiectului Lumina la întoarcere, a transformat robotul într-un sabotor.Când Urteil a sosit aici, la început s-a temut

probabil c Urteil o să ă-şi bage nasul în afacerea Proiectul Lumina şi o să-l dea în vileag. Aşa c a plasat un costum izolantă spintecat în camera lui Urteil, dar acesta a

435

descoperit lucr tura. Poate c Urteil chiar aă ă crezut c Mindes era vinovatul.ăBigman spuse:- Aşa e, dac stai s te gândeşti. Prima oară ă ă

când l-am întâlnit pe b trân nici nu voia să ă discute despre Urteil, atât era de furios pe el.- Întocmai, spuse Lucky, şi nu exista nici un

motiv evident pentru care ar fi trebuit s fieă astfel, ca în cazul lui Mindes, de exemplu. M-am gândit c o fi vorba de vreun motiv peă care nu-l cunosc.- Asta te-a f cut s fii cu ochii pe el de laă ă

început, Lucky?- Nu, a fost altceva. A fost costumul izolant

din camera noastr . Omul care avuseseă prilejul cel mai favorabil s fac asta era chiară ă Peverale. Tot el ar fi fost şi cel mai în m sură ă s se descotoroseasc de costum dup ce lă ă ă -ar fi ucis pe cel care l-ar fi purtat. El ştia cel mai bine ce camer ne fusese repartizat şiă ă totodat putea s repartizeze şi costuă ă mul. Totuşi, ceea ce m-a deranjat a fost motivul. De ce s fi vrut s m ucid ?ă ă ă ăÎn aparen , numele meu nu însenina nimicţă

pentru el. La prima noastr întrevedere aă întrebat dac nu cumva sunt ingineră sub-temporal ca Mindes. Asta în vreme ce Mindes mi-a recunoscut numele şi a încercat s m atrag de partea lui, pentru aă ă ă -l ajuta.

436

Doctorul Gardoma auzise de mine în leg tură ă cu otr virile de pe Marte. Urteil ştia totulă despre mine, desigur. M-am întrebat dac nuă cumva şi doctorul Peverale auzise totuşi de mine.De exemplu, a fost Ceres, unde noi doi am

z bovit o vreme în timpul b t liei împotrivaă ă ă pira ilor. Acolo se afl cel mai mare obserţ ă vator din Sistemul Solar. S nu fi fost doctorulă Peverale acolo la acea dat ? L-am întrebat şi aă negat c neă -am fi întâlnit acolo. A recunoscut c a vizitat Ceres, iar Cook neă -a spus ulterior c b trânul se ducea destul de des pe Ceres.ă ă Peverale a inut apoi s explice, far vreunţ ă ă imbold din partea mea, c fusese bolnav laă pat în timpul raidului pira ilor, am nuntţ ă confirmat dup aceea de Cook. Prin asta să -a tr dat, îngrijorarea lă -a f cut pe b trânulă ă astronom s vorbeasc prea mult.ă ăMicul mar ian privea nedumerit.ţ- Nu-n eleg cum vine asta.ţ- E simplu. Dac Peverale a fost pe Ceres deă

mai multe ori, de ce a sim it nevoia sţ ă-şi construiasc un alibi tocmai pentru momentulă când a avut loc raidul pira ilor? De ce pentruţ atunci şi nu pentru alt dat ? Evident, ştia cuă ă ce prilej fusesem eu pe Ceres şi a încercat să-şi fac un alibi pentru acea ocazie. Înc oă ă dat este evident c ştia cine sunt. Acum,ă ă

437

dac m cunoştea, de ce a încercat s mă ă ă ă ucid pe mine, ca şi pe Urteil de altfel?ă Amândoi ne-am confruntat dup cum ştii cuă problema costumelor izolante spintecate. Amândoi eram anchetatori. De ce se temea Peverale?Pe urm a început s vorbeasc la banchetă ă ă

despre siriusieni şi despre robo i şi lucrurile auţ început s se limpezeasc . Dintră ă -o dată relatarea lui Mindes c p ta sens, şi am ştiută ă imediat c singurii careă -ar fi putut aduce un robot pe Mercur erau ori siriusienii, ori doctorul Peverale. Mie mi s-a p rut că ă r spunsul era doctorul Peverale, care încercaă s se foloseasc acum de siriusieni ca de ună ă soi de asigurare. Dac robotul era g sit şiă ă sabotajul era oprit, ar fi servit ca o perdea de fum pentru a-i ascunde vina şi, mai mult, ar fi fost o bun propagand antiă ă -siriusian .ăAveam nevoie de dovezi. Altfel, senatorul

Swenson ar fi ipat c noi ridicam o perdea deţ ă fum pentru a acoperi incompeten a şi extraţ -vagan ele Consiliului. Aveam nevoie de doveziţ solide. Cu Urteil la fa a locului, nţ -am mai îndr znit s discut problema cu nimeni,ă ă Bigman, nici m car cu tine.ăBigman oft dezgustat.ă- Când o s ajungi s ai încredere în mine,ă ă

Lucky?438

- Când o s fiu sigur c o s fii în stare să ă ă ă evi i de trucuri ieftine precum luatul la trântţ ă cu oameni de dou ori mai solizi ca tine,ă replic Lucky cu un zâmbet care mai atenu oă ă parte din asprimea dojenii. Oricum, am hot rât s capturez robotul pe partea însorită ă ă a planetei şi să-l folosesc ca dovad . Manevraă nu mi-a reuşit şi am fost nevoit să-l oblig pe doctorul Peverale s m rturiseasc .ă ă ăLucky cl tin din cap. Bigman spuse:ă ă- Şi cum r mâne cu Swenson acum?ă- Scorul e egal, cred, spuse Lucky. Nu poate

face prea multe în leg tur cu moartea luiă ă Urteil, dat fiind că-l putem folosi pe doctorul Cook ca martor pentru a scoate la iveal oă parte din trucurile murdare ale lui Urteil. Nici noi nu putem face prea multe împotriva lui, întrucât doi dintre oamenii de frunte ai Observatorului de pe Mercur au fost elibera iţ din func ie pentru înc lc ri ale legii. Cum î iţ ă ă ţ spuneam, scorul e egal deocamdat .ă- Pe nisipurile de pe Marte! spuse cu n dufă

Bigman. înseamn c tic losul o s ne stea înă ă ă ă coast alt dat .ă ă ăDar Lucky cl tin din cap.ă ă- Nu, senatorul Swenson nu constituie un

motiv adev rat de îngrijorare pentru noi. Eă lipsit de scrupule şi periculos, dar tocmai din acest motiv ine Consiliul în stare de alert , neţ ă

439

împiedic s ne culc m pe o ureche. În plus,ă ă ă ad ug el gânditor, Consiliul Ştiin ei areă ă ţ nevoie de critici, la fel ca şi Congresul şi guvernul. Dac vreodat Consiliul ar începe să ă ă se considere mai presus de critici, ar putea veni o vreme cârid ar considera necesar să instaureze o dictatur asupra P mântului şi înă ă mod cert eu n-aş dori s se întâmple una caă asta.- M rog, se poate s fie cum zici, spuseă ă

Bigman nesatisfacut de r spuns, dar mieă nu-mi place de Swenson.Lucky râse şi îi ciufuli p rul lui Bigman.ă- Nici mie, dar de ce s ne facem griji pentruă

asta acum? Uite acolo afar sunt stelele şiă cine ştie unde vom merge s pt mâna viitoare,ă ă sau de ce?

440