ION IONESCU-BUCOVU

ARIPILE

VISULUI

0

2010

M-am născut în comuna Râca, judeţul Argeş la data de 15 ianuarie 1938.Studiile:

Scala elementară în Izvorul de Sus;Scoala Pedagogică la Câmpulung Muscel;

Institutul pedagogic Bucureşti;Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie-română.

Profesia: Preofesor gr I de limba română;Lucrări de specialitate:

-Realitate şi fictiune în ,,Moromeţii” lui Marin Preda, lucrare coordonata de profesorii universitari:Ion Rotaru si Alexandru Piru;-Dezvoltarea vocabularului la copiii din ciclul gimnazial, lucrare coordonată de ac. Eugen Simion şi Prof. Grigore Brâncuş;Monografia comunei Râca;Lucrări literare în curs de aparitie:- Martirii lui Eros- roman(Eminescu si Veronica Micle); -Izvorul fericirii-roman; -Îngerii si demonii revoluţiei; - Fiasco- roman; -Priveghil-roman;Poezii: -Cutia cu amintiri; -Aripi către infinit.

Colaborări:-Basarabia literară;-Revista Noi. Nu;-Cenaclul literar

Lira21.ro;-Revista Aspiraţii de pe net, ro.grup.net;-Revista literara Bruxelles Mision;-Revista Cărticica românească de copii;-Revista Rostiri, vol.2 de pe net;-Antologia Însemne, editura DOCUCENTER, Bacău,2010;-Antologiile revistei Singur-Poezie,editura grinta, Cluj-

1

Napoca,2010;Antologia Revistei Singur- Proză, editura grinta, Cluj-Napoca;-RoLiteratura.ro;-Dialogeuropean.ning.com;-Reţeaua literară;-Garbo;-Cititor de proză, moderator la Eminescu la Muzeul Literaturii şi Folclor;-Faleze de piatră;-Literatur.toateblogurile.ro;-Versul.ro;-Tărâmul poeziei;-Versuri şi creaţii.ro;-Esenţe;-România din diaspora;-Forum.softpedia.com;-Bucovu.veblog.ro;-Altmarius.ning.com;

-Ro.netlog.com;-Agonia.ro;Jurnal literar/bucovu-literar.blogspot.com.;blog de scriitor(bucovu.wordpress.com;Antologia Esenţe.

Referinţe critice:Negulescu Nicolae, scriitor, poet, prozator, critic literar, eseist,

directorul revistei ,,Constelaţii diamantine” cu porivire la poezia ,,la început a fost cuvântul”: ,,...ecdetic, euritmic, poem contemplativ, structura apolinică, raţionament divinitoriu, nuclee verbale cu încărcătură metafizică, mesaj care deschide perspective ontologice...”.

Emil Druncea, scriitor, poet, jurnalist: Domnul Ionescu este un ,,...poet conservator şi arhaic care prelucrează folclorul şi poezia veche cu râvnă egală cu a celor care o făceau în sec. al-XIX-lea şi al-XX-lea, la început. El ne vorbeşte despre doruri, despre păsări călătoare, despre mândra care a plecat, un Alecsandri contemporan, dar fără forţa ilustrului înaintaş. Continua să ne aduca prozaic în lumea menuetului, a boieriei domnilor, unde femeile erau zeiţe, în lume erau fluturi şi muzici, ţinuturi care nu mai sunt, muzici şi menuetuiri pierdute, timp risipit.”

Florin Contrea, profesor, scriitor, critic literar: Ion Ionescu-Bucovu  Participă la antologia literară cu un fragment din romanul Martirii lui Eros. De fapt este o măiastră biografie romanţată a lui Mihai Eminescu. Personajele sunt caracterizate minuţios, întâmplările sunt explicate amănunţit în desfăşurarea lor istorică. Publicarea acestui roman ar fi un eveniment important.

Ion Ionescu-Bucovu

2

toamna

toamna ne sfâşie inimilecu tristeţea ei ruptă din foşnetul vântului,

cu ploile care ne inundă sentimentele,cu amurgurile roşii

şi cu galbenul câmpiilor devastate de răcoarea celestă.poveştile despre dragosterepovestite la fereastră

par venite din adâncuri,din scorburi de inimi

şi trec prin irişii noştri plopi, tei, cu mirosuri eminesciene,alei, parcuri, dumbrăvi,

doruri după clipele când luam luna-n braţeşi ne iubeam ca nebunii,

când ne culcam noaptea pe timpsi voiam să-l oprim din fuga lui,

îmbrătişaţi,ca tristan şi izolda…

ce de naufragii în dragoste!driade dezbrăcate de iluzii dau foc bucuriei de-o clipăşi se-afundă-n deznădejdi,

mugetul sirenei ar trebui să fieun strigăt de triumf

care să taie acest spatiudintre noi si clepsidra timpului.

ziceţi că sunt lucruri insignifiante,firicelul de iarbă în haosul toamnei

este însusi limba poemuluicare plânge pe o petală în agonie,

linia verdelui intens ce se preschimbă în galben,toate astea ziceti că sunt vechituri,

un fel de spumă de la suprafaţa realităţii?

3

o inocenţă demonică ne mână spre aripa de vis a poemului

şi împreună cu dionysos,într-o beţie plină cu fericirea mult visată,

ne dedulcim din bogăţiile toamneisi din crăşmele lui auerbach,

jucând ca saltimbanciipe coarda de argint a timpului.

1 septembrie 2010

ritual de toamnă

hai să ne luăm de mână şi să fugim prin toamnăcu amintirile strânse buchet,

ne scânteiază ochii de fericire,tu o icoană, eu un profet.

hai să ne recitim poemele vieţiişi să ne amintim cum a fost,

să n-ascultăm ce ne spun poeţii,noi am trăit un vis la restant-post.

tu veneai de departe, din visele mele,erai iluzia ce mi-o doream,

eu veneam de neunde, din gânduri rebele,din lumea de vise ce mi-o cream.

deschide întâiul poem al dragostei noastreacum când toamna hoinăreşte prin noi,

şi udă cu lacrimi o floare din glastre,nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...

saturn îmi trecuse prin zodie viaţaşi cripta din mine privea către cer,natura, săraca, schimbase iar faţa

şi eu, făt-frumosul, veneam să te cer.deşi era toamnă, o toamna de vise,

stele si lună si cerul rebeldansau printre noi ca dulci paradisecând ţi-am pus pe deget primul inel.

4

am uzurpat totul în toamna aceeaşi m-am ascuns în inima ta,

atunci am văzut ce-nseamnă femeia,ce patimi şi vise ascunde în ea.

sună timpul a iarbă de toamnă,trupurile noastre pierdute-n candori,

s-au ridicat a nu ştiu câta oară,prin universul plin de stele si sori.

hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,aşa ca nebunii pe scări de mătase,să facem din vise poeme de toamnă

să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...

11 septembrie 2010

VIS

te-am visat, mamă, trecând

peste câmp înalt de zare,

zbor de paseri călătoare,

timpul tău amestecând.

te-am strigat ca să mai stai

să te văd si eu pe culme.

spre ce început de lume

tu ca îngerii plecai?

erai plânsă şi aveai,

aripi albe, dor de mamă,

şi mi se făcuse teamă,

5

te strigam şi n-auzeai.

zbor de paseri argintii,

ce  te duc în vis uşoare,

îngropate-n veşnicii,

triste si nepăsătoare.

te-am visat, mamă, trecând

şi în ochi aveai suspine,

genele-ţi de lacrimi pline

şi de mine întrebând…

3 septembrie 2010

biblice

pe buza dealului a crescut un arbore,

soarele la-mbrăţişat cu un sărut,

a venit ploaia şi pomul a făcut roade,

roadele l-au ademenit pe adam,

sărmanul, a înghiţit mărul cu pricina

şi tot blestemul a căzut pe ochiul lui

căci privirea a văzut-o pe eva,

ochiul lui- ochi de fântână adâncă ce l-a îmbătrânit,

atunci el a făcut rost de un inel

şi a început să se joace cu umbrele evei,

să se fi crezut la vreo răscruce a lumii?,

deşi îl locuia întunericul

6

şi luminişurile erau şubrede,

focul dragostei i-a dat pinten,

eva l-a îmbiat cu darurile ei

şi atunci pământul a fost răspândit cu semnele morţii.

gândurile s-au surpat în neodihnă,

gura i-a fost uscată de-o sete nebună,

din sărutul proaspăt a stors fericirea clipei,

făptura lui în miezul zilei

i s-a părut că atinge cerul,

dar într-o zi dumnezeu i-a dat o carte să citească,

cartea se numea :,, arta de a muri”

după ce a citit-o, ochii deschisi şi-au ars pupilele,

eternitatea se făcuse clipă,

când a dat să se adape, era piedut,

fiu al mizeriei,

a văzut că moare odata cu lucrurile care pier...

luni, 13 septembrie 2010

speranţace frumoasă e speranţa

ca o zână care vine spre tine,

aşteptările, bucuriile, tristeţile,

dau buzna;

atunci când s-au surpat toate,

7

iubirea, istoria, nădejdea,

groaza de groază,

şi când rămâi tu cu tine,

îmbrăţişezi această iluzie frumoasă:

speranţa...

14 septembrie 2010

cântecfoaie verde trei lămâi,

de ce , mândro, nu rămâi,

să-ţi pun zarea căpătâi,

cu iubirea cea dintâi,

să te sărut, să te mângâi.

să-ţi sorb din ochi culoarea lor

si merele obrajilor

şi vraja dulce-a buzelor

şi rodiile ţâţelor,

să fur pe veci savoarea lor...

să joc norocul tău pe cer

şi-apoi frumos în iad să pier.

şi foaie verde măr rotat,

de ce, mândro, m-ai blestemat

să tot te caut în zadar

ca să te joc din nou la zar?

să fii ispită şi noroc

8

într-un şăgalnic tragic joc.

şi foaie verde de-un dudău,

nu mă vorbi, mândro, de rău,

că ţi-am fost dor când tu plângeai

şi-ţi voi fi pavăză în rai

şi ţi-am mai fost si altceva

când nimeni nu te mai iubea.

şi foaie verde de stejar,

te caut, mândro, în zadar,

tu te-ai ascuns pe veci în flori,

ca să-mi dai mie iar fiori

şi te-ai ascuns, mândro, -ntr-o stea

să fii pe veci averea mea.

2007

proorocirenori suri se pieptenă pe cerul nopţii,

sosit-a iară dulce anotimp,

chircit pe-un braţ de frunze moarte

eu sunt armura întinsă peste timp.

tot număr toamnele an după an,

o oară bate undeva din limbă,

şi toate mi se par căzute-n van

şi toate mi se par că se preschimbă.

9

în jurul meu sunt sori iconoclaşti,

pierduţi prin universul plin de stele,

şi mă întreb dacă să te mai naşti,

în lumile străine şi rebele.

nu sunt un pesimist de felul meu,

dar văd în lume răul că se-ntinde

căci lumea nu mai are dumnezeu,

o stoarce răul şi-o cuprinde.

de mii de ani pământul ne tot naşte

de mii de ani sperăm în tot mai bine

de mii de ani durerea ne tot paşte,

sub graţia puterilor divine...

15 septembrie 2010

mamă

mamă, mamă, un-te-ai dus,tot te cat acolo sus,

de-ai fi-n cer steaua cea lină,te-aş vedea după lumină,de-ai fi steaua căzătoarete-aş căuta prin izvoare,

de-ai fi luceafăr de seară,mi-ai face ochii povară,tot uitându-mă pe sus,

unde dumnezeu te-a pus.

10

fericită totuşi eştiprintre îngerii cereşti ,stelele ştiu să te cheme,făcându-ţi viaţa poeme,doamne sfinte, cerule,

sfinte, înţeleptule,fă-o ca s-ajungă-n rai,

grijă tu de ea să ai,fă-o ca să nemurească

în hlamindă-mpărătească,s-o găsesc în ape-adânci

izvorâte dintre stânci,fă-o iar din nou ce-a fost,

să aibă şi ea un rost,când se-nchina ca să se culce,

cu glasul ei atât de dulce,glasul ei, cântec de bucium,codri-n plânset şi în zbucium,

toamnele-melancolii,mângâierea de copii,

plângă-i urma, plângă-i pasulcă atâta i-a fost masul,

luna nopţilor senines-o vegheze în suspine,îngerii fie-i aproape,

somnul legănat de ape...

15 septembrie 2010

preludiu de toamă

este toamnă iar acum,cerul s-a-ncărcat cu fum,

la margine de drum speriatşi soarele s-a spânzurat.

11

noaptea-n zdrenţe stă pe ramuri,vântul bate trist în geamuri,

cu trena încâlcită-n spinise plimba toamna prin grădini.

pe braţ cu coşul darnic stând,aduce daruri tot trecând

prin pieţe , magazine, târgurisfidând tristeţea din amurguri.

în giulgiul zâmbetului ei, sclipesc doar câteva scântei,

frumoase clipe de iubirice nu sunt decât amintiri.

sentimentalele suspinenu mai au farmec pentru mine,

pe luciul boltei borealezboară doar paserile- astrale.

şi-n zborul lor doar clipelescuturându-şi aripele

şi timpul care ne-a mintittrec vaşnice spre asfintit.

acuma fulgerul s-a frânt,doar al tristeţii toamnei cânt,

şi-un soare blând cu raze reci,îţi ies în cale pe poteci...

tăcerile de prin ungheresunt singurele la veghere

şi cad în sufletul meu greuca norul peste curcubeu.

ca prometeu legat de stâncă,cu rana-n suflete adâncă,

un vultur hrăpăreţ mă roade,şi veşnicia-n mine scade.

12

voi rătăci sub alte zodii,păzit de ierburi si de rodii,

voi lăsa ziua cea de azipribegilor păstori nomazi.

15 septembrie 2010

plouă

plouă peste vechea vatră,plouă cu gânduri şi cu amintiri,

iluziile trec prin mineca norii suri pe dealuri spânzuraţi.ochii nu-şi mai cunosc lacrimile,gura nu-şi mai cunoaşte graiul,

inima nu-şi mai cunoaşte bătăile,picioarele nu-şi mai cunosc mersul

şi nici potecile,unde sunt rătăcit, prin ce toamne,

prin ce suveniri şi romanţe,prin ce povestiri spuse

de un glas în afară meacare se numeşte eu sau tu sau el,

neatins de legile tristeţiicu mâinile deschise ca un curcubeu

peste cerul vieţii,îmbrăţişând soarele,surprinzând speranţa

în ipostazele unei femei întinsă pe nisipul plajelor pustii.

pe umerii noştri s-au surpat istoria,deziluzia, timpul,s-a spart clepsidra

şi ne-a lăsat să ne orientam ca moluştele...prea mult ne-am bazat

pe ambiguitatea lucrurilorşi n-am pipăit niciodată realitatea.

13

22 septembrie 2010

nava

nava-n derivă pe mareîn zarea albastră de brumă,

spre ţărmuri străine ne-ndrumătăindu-şi stingheră cărare.

o bate şi-o şuieră vântulşi geme şi-ndoaie catargul,e-un urlet sinistru tot largul

şi ea-şi urmează avântul.

pierdută pe valuri de-azur,se zbate să iasă la mal

şi dă la o parte val după val,şi totuu-i potrivnic în jur.

cerul cernit o-ncunună,şi marea –n vârtejuri de val,ea n-are odihnă-n furtună,

şi cere cărare spre mal...

o navă asemeni şi noişi viaţa e marea cea mareîşi taie prin valuri cărare,

prin vânturi, furtună si ploi.

23 septembrie 2010

14

dorul

dorul pururi călătorse agaţă de amor

şi de astăzi pâna mâne,doar cu dragostea rămâne.dragostea, bătu-o-ar vântul,

n-ar înghiţi-o pământul,că-i atăt de blestematăde leagă băiat de fată

şi-i atăta de zurliede te bagă-n colivie

şi te-aşteaptă-n pragul porţii,de te dai de ceasul morţii.dragostea fântâni să sape

ca să dea de zece ape,să lase dorul să ducă,

tot stingher ca o nălucă,prin câmpii şi prin vâlcele,

să culeagă albăstreleşi să ducă la buchetepe la fetele cochete

să treacă umbrele sure prin adâncuri de pădure,

să vadă cărări deşarteunde nimeni nu le poarte,

unde cântă a morţiu,unde e numai pustiu,

blestemat să umble-ntr-unastingherit ca şi nebuna,să cerşească pe la porţi

pentru vii şi pentru morţi.

23 septembrie 2010

15

în vatra goală( dupa Lenau)

în vatra goală-n faptul serii,arunc minciunile iubirii

petalele şi trandafiriicare erau podoaba verii.

adun scrisori de prin unghere,sa ardă focul cu putere,să ardă tot trecutul meu

în care-am întotat din greu.

să mor si să-nviez din nou,acum în prag de toamnă sură,

ca un destoinic,brav erou,învăluit într-o armură.

doar Domnul grija să mi-o poarte,prin amintirile deşarte,

din flacărele poezieisă fac veşminte veşniciei.

redă cenuşei mele-ngheţulşi ia cu tine cântăreţul,

căci toţi avem parte de-o moarteşi veşnicia ne desparte.

23 septembrie 2010

16

ne amintim

ne amintim până la urmăatunci când viaţa ni se curmă

şi stă închisă în morminte,de toate-aducerile-aminte.

ne amintim de tot ce-a fost,poveşti închise într-o carte,

file rămase fără rostde care nu mai avem parte.

ne amintim şi de luminăşi de noroaie şi de tinăşi din argila modelată

voi face chipul tău de fată.

şi vom cânta încet-încetduiosul nostru menuet,

vom sta ca domnii împreunăsub clarul cerului cu lună.

privi-vom vremile în mersîn micul nostru univers,

urcând cărarea-n veşniciiîn doruri si melancolii.

23 septembrie 2010

17

nu deştepta din somn tăcerea

nu deştepta din somn tăcerea,coboară-ncet ca-ntr-un cavou,ascunde-ţi, doamnă, tu,durerea

şi n-o purta ca pe-un erou.

aproape aş vrea să nu te ştiu,să te presimt ca pe-un parfum,

să te cunosc de timpuriu,prin ceaţa timpului, prin fum.

în sufletul tău, orişicum,am locuit foarte puţin

şi nu ştiu cât şi nu ştiu cumşi de ce calea ţi-o aţin.

lasă tăcerea să se stingă,în amintiri păşeşte-ncet

singurătatea să ne-nvingă,în cântecul de menuet.

niciun cuvânt, te rog, nu spune,căci de-ai vorbi, eu nu aud,soarta a vrut să se răzbunepe un destin aşa de crud.

23 septembrie 2010

18

stranii doruri

stranii doruri dorm în sufletca-ntr-o urnă funerară,

şi le ţin aşa pititepână pe la primăvară.

atunci dorurile mele,cer veşmânt spre alte zărişi le dau drumul să zboare

pe tăcutele cărări.

ca şi paseri călătoareele zboară spre apus,

printre razele de soareunde mândra mi s-a dus.

24 septembrie 2010

omule

aruncă gândurile ca pe-un lest mizernu te lăsa cuprins de întristare,

căci pân-la urmă toţi avem un Cersub care cerem picul de-ndurare.

în piatră eşti ca visul într-o floare,în iarbă eşti făptura ce ne paşte,în cântec eşti doar dor şi alinareşi-n amintiri figura ce renaşte.

19

ai rădăcin-adâncă într-un trunchi,şi braţele întinse pân-la cer,

să nu cazi niciodată în genunchisub tirania relelor ce pier.

trăieşte cu planeta ce roteştea lumii viaţă dată de destin,

ai raiul pe pământ şi-mpărăteşteparticipă la marele festin.

căci viaţa-i foamea de esenţece n-are-n ea nimic pietrificat,şi cântă-n prelungitele cadenţe

aria dulce-a marelui păcat.

priveşte cerurile tot mai marişi crezi în viitoarea devenirecăci omul are ochi vizionari,

alţi timpi în calendare şi în fire.

27 septembrie 2010

acum la masa mea de scris

acum la masa mea de scrisam plăsmuit o unică poemă

eram pe un tărâm de visşi mă luptam cu o dilemă.

eram cu oameni drepţi si puridin Tisa până pe la mare,precum e fagul în pădurişi dorurile-n depărtare.

hotarul ţării, brâu de aurera cusut pe iia mamei

şi-n suflet dealurile toate ce fremătau de dragul toamnei.

20

la răsărit raze de soarem-au sărutat de dimineaţă

trecea prin inima-mi o boare,miros de mere si verdeaţă.

crezut-am că nu am cuvintesă tălmăcesc duiosul vis

deodată mi-am adus aminte,că am căzut într-un abis...

27 septembrie 2010

roata sufletului

rotundule-n suflet,

se-nvârte ca roata,baladă imaginară,

poeziazboară spre infinit.

ea cântă orbilor,plopilor,vântului,

dragostei si morţii,păsărilor,

iubitei,cânt de voluptate,

de nebunie,în care se prefigurează

o speranţă, un vis, o iluzie,preface femeia-n colier si inel,descântă frumos alizeului alb,

desfrunzeşteagate pe tâmple bătrâne,

ca orga-n altar

21

cutremură sufletul,ucide vise,

e roată a sufletuluicu osina-n sânge

ce se-nvârte prin timpeternizând clipa.

29 septembrie 2010

a fost...

a fost o vara călduroasă,nici mult prea blândă, nici ploioasă,

un soare aprig şi zglobiune-a făcut viaţa bigudiu.

să te mai duci si tu la plajă,sau să mai stai puţin de vrajă,

te bătea soarele încapca un borfaş, ca un satrap.

să treci la umbră, niciun gândcă trebuia să stai la rând,un mic, o bere sau cevaşi soarele te urmărea...

aşa trecut-a vara toatăşi-acum în toamnă, drept răsplată

ne bat în cap doar ploileşi stăm chirciţi ca oile...

22

femei

zeiţe, trupuri de aur,voi aprindeţi sideful şi lumina,

strălucind a lebedecând luna se scaldă calmă-n mare,

ramuri de apă şi dortrecând prin nopţile mele.insomnaticile mele nopţi

se prefac în flacără,cerul în tremurare,

plin de fluturi şi muzici,cu voi topazul

e vis.

eternitatea vremii

inexorabil,soseşte negura

precum un tigrucare se repede asupra prăzii.

umbra unei apeînghiţind pământul,

faleze cenuşiiînvolburate,

coame de dealuri în galop,curge fără oprire istoria,

o altă mare lentă se deplaseazăspre albie,

prăpăstii, munţi, gheţari,oscilează confuze, eterne,

23

ca nişte talgere ale unei balanţepentru a-şi găsi un nou echilibru.

secole-ntregi de civilizaţii,efemere năluci în plasa timpului.

geografii fără substanţăse reaşază pe alte galaxii,în toarcerea vremii eterne.

28 septembrie 2010

pseudo chagall...

eu sunt chagall,vreau să desenez acrobate prin sunete,

am pictat destul balete ruseîn la ruche am găsit nestemata sufletului,

soldatul care bea e o frântură din viaţa mea,căci lumea mea mitica vine din mine,

adică copilărie, mituri orientale, basme ruseştiascultate la gura sobei.

am colindat ca sirhan prin siria, palestina şi egiptşi am ilustrat biblii,

ah , doamne, timpul este un fluviu fără ţărmuri,nu ştiu de ce naziştii mi-au ars opera

căci morfologii fantastice m-au făcut să visezşi aşa la mine ilogicul a devenit logic,

numai lumea mea interioară este realitate...nu se ştie când am murit

pentru că şi astăzi mai duc o stradă în spinareşi rătăcesc cu Perseu prin timp

poposind la un salon de pictura.lăsaţi-mă să visez,

visele sunt sângele poemului,când nu mai visăm, murim,

când nu mai desenam prin sunete viaţane-acopere vidul si tăcerea

şi murim, o dată, de doua ori,pâna se stinge sufletu-n noi

24

şi ia calea îngerilor...30 septembrie 2010

cântec de privighetoare

cântec de privighetoareîn amiaza cea divină,

bucuria viitoarece străluce în lumină.

e cântarea mea de veci,doină din sufletul meu,

ce îmi dă fiorii reci,floare, înflorind mereu.

raza soarelui divinălaser ce m-a săgetat,

te cuprind în ochi lumină,te salut c-un sărutat.

eu nu stăpânesc palatenici averi pline de bani

stelele înmiresmate,printre zile, luni şi ani.

ne stăpâneşte pământul,dulce săgetat de ploi

şi în mine doar cuvântul,plin de griji şi de nevoi.

şi de mă întorc în vremedoar blazat şi fără har

fac cuvântul rug de steme,să se-nece în amar.

30 septembrie 2010

25

poem otrăvit

călătorim prin vremi capricioaseşi ne mutăm mereu în altă ţară,

mâine suntem în alte sentimente,decapitând teii lui eminescu,

sau spălând pietrele cu ploi acide,dacă vine zăpada,

eu lâncezesc în patul pustiuşi mă bucur că a mai trecut o zi.

dimineaţa mă însoţeşte o melancolie sfâşietoare

pentru că toată noaptea te-am visatalunecând râzând

prin mâinile mele ca o viperă,dealul acela alb

pe care noi îl suiam în fiecare sâmbătăacum e rece si nepăstor,s-a unit cu cerul cenuşiu într-o dulce incleştare,

topindu-se într-un timp de taină.închişi într-un anotimp indecis,

călătorim prin vremi capricioase,timp de pâră, plin de scârnave ocări

prădaţi de sfinţi martiri cu moaştele de pigmei.

30 septembrie 2010

26

penelopă

în această toamnă capricioasăau dispărut lăcustele flămânde,

frunzele veştejite au putut să zburde în voieprin inimile noastre

ca nişte poeme pline de tristeţe,ochiul flămând n-a putut să mai străbată

laserii luminii până-n sufletul tăuplin de răşini mirositoare,

ce odisei blestemate se văd în lacrimile tale,unde e ulisele din inima ta,

de ce l-ai alungat peste nisipurile sahareica pe un cerşetor de rând,

ai uitat când ţi-a mirosit prima data parfumul păruluişi tu i-ai băgat nasul între sâni să-ţi încălzească inima,

degeaba mai ţeşi pânza, penelopă,că n-ai să mai simţi niciodată

fiorii aceia de cobrăcu veninul dulce-amar

injectat în carotidă.e vânt, e frig, e toamnă, e singurătate,ce trist este sufletul în pusta aceasta

pe unde ne purtăm figurile noastre imbecile,parcă ne-am plimba printr-o jungla

cu toate spaimele după noi,aşteptând dinozaurii să ne sară în cap.

să nu mai stai în calea dorinţelor proprii,mai bine ieşi noaptea si mai ia o înghiţitura de realitate,

scoate la mezat toată pânza ţesutăşi dă-o pe apa sâmbetei,

dă la o parte norii cu mâna şi aşteaptă zorii,pierde-te într-un mov şi retuşază-ţi rimelul

că ţi-a murdărit obrajii cu lacrimile tale mincinoase,ce dacă e toamnă, amintirile trec odată cu vântul acesta,

va veni iarna, va veni primăvara şi vara,

27

cu timpul te vei transforma într-o maşină de înregistrat interese.chiar si noi melancolicii materialişti

mai dăm toamnele la o parte şi transformăm poveştile în glume.am trecut prin multe, am fost mereu în probe,

mai privim la televizor la vuvuzele,ne mai inervăm, mai coborâm la subsol, mai sperăm,

asemeni lui Blochmai cântăm şi, când ne plictisim, facem metafizică.ce, nu ştii că la orice potop se răspunde cu geneza?o luăm de la adam şi eva, de la frunză şi de la măr

şi reinventăm iar lumea.

1 octombrie 201

a umplut păiejenişul colţul nostru de fericire

pe pereti oglinzile au ruginit,a umplut păiejenişul

colţul nostru de fericireinimile noastre plâng

dup-atâta iubire...pe ape pescăruşii se joacă ca-n vis,

e semn că furtuna va trece,dup-atâta zbucium

vom poposi în luminăîntre soare şi paradis...

sentimentele noastre- relicve de dor-au rămas ca nişte statui

ale nimănui.ploi şi furtuni au trecut peste noi

şi-am strâns apa în pumni,ca să ne răcorim sângele,

plânge-le, iubito, plângele..

28

statul bedereagă

de la un timp s-au turcit toţi,levantul s-a umplut de hotiîţi dă cu mâna lui beteagăşi-ţi ia cu două bedereagă.s-au pus impozite cu carul

încât l-a prins pe om amarul.înjura si el birjereşte

guvernul care-l oblojeşte.funcţionari cu mâna goalăo bagă pân-la fund în oală

şi ei mereu se tot înjură ca sunt cinstiţi şi că nu fură.te duci la doctor, dă-i şi dă-i,

că, dacă nu, ai năbădăi,şi n-ai ce căuta la el

dacă nu-i dai halca de miel.şi statul ăsta bedereagă,

îşi cere partea lui întreagă,pe fum, pe aer, pe maşină,

pe casă, pe pământ, pe tină,pe banii de înmormântare

şi de nu-i dai, stai la-nchisoare.acum cu criza asta mută,

mai dai si douăş’cinci la sutăşi mai rămâi cu mai nimic,sărac lipit ca un limbric.

de-acum a mai venit o modă,să-i dăm ceva si lui nea vodă,

cel ce ne apără de feltocmai acolo la Bruxellesşi uite-aşa veni beleaua

să strângă bietul om cureaua...

5 octombrie 2010

29

venită de neunde

venită de neunde, dintr-un regat pustiuîn care nu-s decât alei de crini,

unde poeţii poezii îţi scriuşi-ţi împletesc doar raze de lumini,

cu ochii de culoarea albastrului etern,culoarea iubirilor trădate,şi-a voluptăţii ce-ţi aşterndoar deziluzii şi păcate;părul spiralelor de fumcu dulci iluzii senzuale

m-au fermecat acum postumîn amintiri sentimentale.

venita din regat străincu faţa ca a lunii pline,

păreai ca floarea de măslinîntre albastre crinoline.

atât de crudă şi virgină,veneai spre mine ca o stea

şi te-am primit ca pe-o reginăîn biata inimă a mea.

martie 2009

casandra

ooo, fiic-a lui priam, nu mă robi,apolo ţi-a dat harul profeţiei,nu mai aduce veşti şi nu cobi

celor ce cred în forţa armoniei.

30

tu porţi în mâna ta o soartaatâtor oamnei pe pamânt,

deschide-le, te rog, o poartăsă intre falnici în mormânt.

hecuba când ţi-a dat suflare,nu a ştiut ce poamă naşte,

minţindu-l straşnic pe apolo,nebănuind ce chin te paşte.

degeaba mai încerci acumsă ne dai sfaturi, viziuni,

ia-ţi zborul spre anticu-ţi drum,c-ai proferat numai minciuni!

6 octombrie 2010

la noapte vom cina la pluto

la noapte vom cina la plutocu leonidas împreună,

vom trece-n lupte ierihonulşi iadul ne va fi cunună.

cu xerxes ne vom bate tare,de vom ieşi învingători,

ne poarte gloria-n uitareşi noi vom fi nemuritori.

de iadul ne va înghiţi,suntem suflare şi pământ,ne va rămâne amintirea

că n-am călcat pe jurământ.

în veci ne va purta şi soarta,

31

ca pe eroii care-am vrutsă ridicăm în slavă sparta,aşa cum glia ne-a cerut.

25 februarie 2009

cuvintele

iei cuvintele, un mit,le semeni pe foaia albăfaci din ele bici şi salbăşi le-arunci în infinit.

şi aşa te joci mereu,faci din ele curcubeu,

pui o lună, semeni stele,şi-ţi petrteci vremea cu ele.

mai pui iarbă pe tăpşan,nori pe cerul plumburiu,

la viaţă încă un an,la necazuri, un pustiu.

din cuvinte faci morminteşi mai faci săbii de foc,

dacă vei avea norocfaci roiala unei chinte.

câteodată faci iubire,vise năruite-n vânt,rar de tot si fericire,

când faci aur din cuvânt.

din cuvinte faci de toate,faci şi viaţă, faci şi moarteşi, când noaptea întârzie,

faci şi câte-o poezie.

32

2009

aşa începe toamna

aşa începe toamnacu vânt şi cu speranţe,

la căderea nopţiiziua se preface-n intangibilşi eu, rival cu soarele stins,

ascult cum în crânguri trosneşte primul ger,

învârt cuţitul ruginit în inimăpentru a o face să înţeleagăcă nu pe tot ce pune ochii

este iubireşi ea se topeşte încet-încet

fără lacrimişi eu, străin,

privesc la ea cum se mistuie.

8 octombrie 2010

copilărie, poartă-mă...

copilărie,poartă-mă prin acestă ploaie

şi reîntoarce-mă în portul meu pustiu,în acest gingaş cuib al visului

unde iluziile fără metaforeîmi deschid ferestrele

către toate culorile eternităţii.încotro mă duci,potecă de argint,viperă târâtoare,

nu mă lasa în gări

33

cu miros de singurătate,drumul meu spre casă

fă-l păşune uscată de dor.lasă-mă sub fulgerul nopţii

să simt mirosul aeruluişi să străpung timpulcu platforme astrale

până acolo unde disparprofeţi şi profeţii,

unde naştere, moarte,început, sfârsit, ieri, mâine si azi

vor fi tot una.visul meu creşte mereu

din sânul copilărieispre portul meu pustiu,

jucându-mă de-a răscruceaîn mii de sensuri

pe fragila stinghie a oaselor melecare mă lansează în alta existenţă.

9 octombrie 2010.

adio

adio crângului copilăriei,se face ziuă

şi îmi iau rămas bun de la această lume mică,

învelit în mantaua luisomnul îşi ia adio

de la vise,lăsând sufletul

ca o paiaţă părăsită.îmi iau adio

şi de la oglindaîn care mi-am lăsat masca.

34

adio zorilor,te sărut, râule,

că tu m-ai învăţat ce e curgerea,adio, fetiţa mea dragă,

tu mi-ai spus prima datăcă delirul dragostei noastre

e un zbor de fluturispre oaza de vis.

spinări de întunericalunecă peste noi,

urmărindu-neochiul păsării de noapte

în care vom pieri.

10 octombrie 2010.

mă trezesc dimineaţa...

mă trezesc dimineaţa cu eminescu lângă mine,îmi cântă doina şi mai am un singur dor,

privesc pe fereastră spre deliciile răsăritului de soare,văd ţara în ochii lui lucifericicare se hrăneşte cu speranţe,

privesc pe pernă,a rămas un fir de păr de aur,

femeia s-a dus în închipuirea mea,nu vreau să-i ating absenţa

pentru a o sfinţi cu o simplă mângâiere,poate e veronica, te caută, eminescule,sau o diană care a fugit de lânga mine,

tu, femeie năucă,nu vei simti niciodată imensa greutate a iubirii

care a uzurpat noaptea şi stelele ei,cine te-a furat de lânga mine

şi în ce ţinuturi de taina te-ai ascuns?

35

am rămas eu cu mine într-o absenţă surărăspândită printre lucruri.

a plecat şi eminescu în călătoria luica acel om din tinereţe fără bătrâneţe

şi viaţă fără de moartesă caute taina dorului printre stele.

călătoreşte luceafărul noapte de noapteprin spaţiile interastrale,

caută speranţa şi dorul şi ţara lui,noi nu mai avem ţară, eminescule,fiii noştri s-au mutat în alte spaţii,

noi trăim de azi pe mâine, numărând zilele,ascultând foşnetul frunzelor uscate

bătute de vântul toamnei.ţara noastră s-a mutat în suflete, eminescule...

13 octombrie 2010

baladă

pântecul mamei –sicrium-a născut ca un mort viu

şi m-a aruncat în lumeca pe-un leş fără de nume.nenăscută, moartea mea ,

cuibărită-ntr-o vâlceamă pândea la cotitură

să-mi dea prima lovitură.într-o vineri m-am trezit

şi aproape de zenitam luat coasa din poiată

şi-am cosit vâlceaua toată.am tot căutat pe jos

să găsesc de moarte-un os,dar şireta-a stat pe vineşi se ascunsese-n mine.

în ora naşterii mele,toate-au devenit rebele,

36

ursitori rele, umile,m-au pândit câteva zile

moartea asta drept răsplatăîncepe să-mi ceară plată,

cu dinţii de tinicheaca un dog cu gura rea.noaptea ciutura de stele

mi se varsă în ulcele,cerul cu clepsidra-ntoarsăîmi joaca iar câte-o farsă,mă iau cu timpul la trântăbietul om , spinare frântă,

plângătoarea trestie,devent-a bestie.

am cernut si tot mai cernla prezent postum, etern,

dar prezentul intra-n mineca o haită de jivine.

aud glasul de părinte,foc zglobiu de pe morminte,mă surprind până şi-n rugăşi-mi vine s-o iau la fugă.se răsfaţă ziua-n soare,

eul meu şi-n somn mă doare,răul meu faţa şi-ascunde

în noroaiele profundeşi nu ştiu cui să mă dăruişi încet –încet mă nărui.trăit-am oare vreun rost,

mai sunt eu cel care- am fost,nici durere si nici gând,

timpul se-ncheagă, curgând,nici nu vreau să mai discern

efemerul de etern.peste tot semnele morţii

ne-aşteaptă-n dărătul porţiişi se-ntind, de vis, inele,din cuiburi până la stele,lăsând urma, efemerul,şi ne logodim cu cerul.

37

15 octombrie 2010

insomnie, neliniştit tunel

insomnie, neliniştit tunel al întunericului,aud din tine îndepărtatul fluier

al trenurilor de noaptecare mi-amintesc de trecutele despărţiri.

violenta chemare a nopţiinu-i decât un reflex al ochiului

în golul negru al camereicare caută umbrele speranţei.

merg prin întunericpipăind tot ce-am pierdut,copilărie, părinţi, iubită,

prieteni, duşmani, dragoste,codru, câmpie, jocuri.

trec prin amintirile trecutenume care au dat tinereţii melesperanţa si încrederea în viaţă.

mă recunosc în golul acesta de întuneric pentru că am rămas ca un cerşetor

într-o piaţă pustie.astăzi inima mea are un ritm inutil,

umbrele nopţii iau chipuri de năluciri,pescăruşi care se topesc în cristalul aerului

precum o lacrimă căutând un chip,iau formele unor trupuri în care

se stinge sideful şi lumina.creşte frigul primelor umbre

în boarea nopţii care se apropie de stele,am crezut în toate minunile vieţii

şi mai ales în dragoste,dar am pierdut tot jucând la zarul vieţii

şi nu-mi rămâne decât trecătoarea strălucirea cuvintelor nerostite.

am adunat grijile tuturorîn nopţile fierbinţi pline de nesomn,

38

neîncrederea ereticului, durerea aneişi sacrificiul lui manole,

nebunia lui eminescu, dorul lui de absolut,făurindu-mi o armură împotriva tuturor spaimelor.

în acest întuneric parca dansează coloanele dorice si ionice,

golind timpul sub crenelurile lor.pe cumpăna limbii-n delirvisul adoarme pe pleoape

şi pasărea paradisului îşi deschide larg aripilespre zborul ei către infinit.

17 octombrie 2010

îndemn

omule prin timp nu treci nemuritor ca să pleci poţi muri în orice ziînainte de-a muri.

dacă nu din piatră eştila sfârşit tot te târăşti,

dacă vreai si eşti bărbat,pleacă drept si luminat.

pleacă doar aşa cum poţi,regretat şi plâns de toţi,nu sub armura de scut,un nimeni necunoscut.

aşa dar acum plecând,pleci din lume luminând,

ai pus vieţii căpătâişi nu regreti să mai rămâi.

39

18 octombrie 2010

cum vine dorul

cum vine dorul, cum vineşi adesea ne desparte,de departe, de departeşi loveşte iar în mine.

aş cânta, dar mă opresc,dorule, împărătesc,

nu mai ştiu, nu mai văd bine,când privesc mereu la tine.

văd luna ca o fregată,cu ancora ferecată,în albastrul cerului,

în scheletul timpului.

şi în nopţi sure de toamnă,îţi sărut mânuţa,doamnă,

că mi te-ai lipit de trupşi nu pot să te mai rup.

cad pe jos frunze de ceară,dorul vine să te ceară,număr anii, toamnele,oamenii şi doamnele...

întuneric pică pace,valuri de noapte opace

fac din dragoste cuvânt,şi din toamne doar mormânt.

tremurul trupului tăua alunecat în hău,

foamea de singurătatene-a tăiat în jumătate.

40

lacrima, un strop de rouă,ne-a fost dată numai nouă

să stropim frunza cu eape jocul ,,nu mă uita”.

18 octombrie 2010

seară

ziua moare în amurg,printre plopii cei de ceară,

ce frumos clipele curgîntr-un colţ uitat de ţară.

suflete, priveşte-afară,uite apele cum curg,o magnifica povară,

pe-un crâmpei de demiurg.

vin toamnele, parcă nu-s,din genune să răsară,

păsările spre apusînşirate-n prag de seară.

am s-aştept în primavarăcu graţia lor divină

îngerii în strai de searăîn poiana din grădină.

printre flori de trandafirlumea visurilor tremuri

şi pe aripi de zefirnoi ne strecurăm prin vremuri.

19 octombrie 2010

41

pastorală

deasupra munteluipe-o gura de rai

se ridică inele de nori,suişuri de vis în plai roit de stele,

prin vremi păstorul cu mioareîşi cânta doina către zborurile nesfârşirii,

sub streaşina de codru verdeveghează ochiul mumei lui

şi-l caută înfriguratăîntrebând stele şi luceferi

dacă l-au văzut.treci măicuţă în legendă,

nu mai întreba de el:mijlocelul lui subtire

zace-n stei sus pe carpaţi,mustăcioara lui-pădure,

brâul tău e curcubeu,după ploi, roind sămânţa,

iar cojocul cel de lânăs-a făcut blană de smeu.chinu-ţi râde-n respirare,

nu mai plânge, tu, măicuţă,peste leagăn de iubire,

el e trunchiul ce-a vândutsoarele pe-un nou născut.

zidul lumii el a fostşi-a pierit în prag de seară

cerul s-a cutremurat,l-au plâns brazii, florile,

au lăcrimat zorile...

fecioraşul meu iubit,mama ta mereu te cheamă:vin la sânul meu de mamă...

42

19 octombrie 2010

peisaj

brazi negri şi raze de lumină contorsionate,o burniţă care murdăreşte totul,toamnă cu ploi şi voci agitate,

oamenii dau din mâini cu pegerul la ureche,suflete zgribulite şi iuti

joacă teatru într-o piesă de sachespeareşi se lovesc de invizibil,

ascultând paşii grei ai inimii...avem impresia că stăm în miezul timpului

şi nu-i percepem trecerea.ruinele vămuite de întâmplări

primesc frisonul vieţiişi se prăvălesc în agonie peste noi.

mai e puţin si va cădea zăpada,nunţile de ieri ni se par fantezii şterse,

numai iedera hibernează pe o tencuială veche, gata să cadă.

arborii tomnatici vor dansa pe albul pur al zăpezii

ca nişte schelete viipe muzica lui pucinni.

noi putem să trăim fără lună,fără patrie, fără briză,

dar nu fără iubire,căci iubirea aprinde flăcările

şi incendiază inimile...

20 octombrie 2010

43

Toamna

Iese toamna grea şi sumbrăŞi din trestii şi din umbră

Cum mai curge apa-n undeNuferii să mi-i scufunde

Şi se lasă peste iaz,Duh plutind peste talaz,Ceaţă, negură, răcoare,Sufletul să ne-nfioare.

Bate vânt, ridică colbul,Se roteşte-n ceruri corbul

După lişiţe si raţe,Făcând zarvă prin becaţe.

Peste tot parcă-i pustiuCâini latră a morţiu,

Ciulini în bejenie,Parcă-i zi de denie.Bolta naltă a livezii

Doarme somnul dup-amieziiŞi de-aici pâna departe,

Toamna seamnăna la moarte,Ucigând iarbă şi flori

Iar un cârd negru de cioriDesenează peste vii

Cercuri de apoplexii,Spurcând cerul cu otravăÎntr-un cânt măreţ de avă.

Toamnă ,pleacă mai departe,Nu ne condamna la moarte!

23 octombrie 2010

44

meditaţie

în mine este o răscruce a lumii în care locuieşteumbra tristeţilor întregului neam,

toate luminişurile din colţul inimii sunt şubredeşi eu le golesc şi mă epuizez ca nesus,

noaptea împingându-mă spre ochiul fântâniiîn care voi sălăşlui dincolo de lumea noastră.

orice astru în adâncuri zace în cuibul pietrei tăcute,acolo poţi măsura spaţiul cu privirea ochiului de nebun

şi acidele mizerii care au circulat nevrotic prin inimile noastre,acolo poţi visa la infinitele schimbări

care ar fi putut să se facă şi nu s-au făcut,acolo putem juca toate tragediile pe care nu le-am jucat

de mână cu eschil, sofocle şi euripide,acolo desfacem în flash întunecatul orgoliu al omeniriişi împrumutăm măşti de măscărici tuturor borfaşilor,

chiar dacă se lasă cortina greaşi izolează locul incendiat de inimă,

totuşi bântuie căldura şi praful aurit al speranţei.cenuşa trecutului dă frâu imaginaţiei să zburde

prin timpul care declamă, delirant, înfiorat de destin:,,existăm!”

existăm şi nu suntem nişte marionete fără mâini, picioare, creier şi ochi,

viaţa noastră cade în cavalcade de culori diferiteşi doreşte să-şi înalţe adevăratul chip

spre oaze de fericire cântate psalmodic în biblii de fericire.imprudente măşti ce suntem, n-am învăţăt

rolul din drama existenţei eterne şi n-am văzut că timpul zgârie cortina şi-o şubrezeşteşi sufleorul nostru, în cuşca lui, nu ne-a spus la timp

încotro s-o luăm, spre ce iluzii să ne îndreptăm...

24 octombrie 2010

45

doamnelor

doamnelor cu fuste dantelatece veneaţi în parcul de demult,cu alean de-ntrăgostite toate,

aş vrea iar durerea să v- ascult.

v-aş şopti în parc o poeziedintr-un vers suav verlenian,

v-aş putra de braţ pân’ la chindieşi v-aş spune la poveşti un an.

cum codanele roşesc la glume,v-aş vedea aşa îmbujorate

şi v-aţi ruşina de-atâta lumecând le-aţi înghiti nerăsuflate.

cum să vă adun ca-n alte dăţi,când mergeam cu toţii la grădină,

mi se rupe sufletu-n bucăţicând sunt vinovatul fără vină.

aţi plecat şi voi în pribegie,şi-am rămas doar eu să cânt un tril,

zău, iertaţi-mă de nostalgie,sufletul mi-e totuşi de copil.

24 octombrie 2010

46

mi-e foame de ochii tăi

mi-e foame de ochii tăi,mi-e foame de gura ta,

de răsuflarea ta,când ai să-mi mai scrii?

singurătatea te aduce mai aproapeşi mi te leagă de pleoape,

prin timp paşii noştri tipăresc urme,poeme ninse de vreme,

peste tremurul trupului tău,cuvintele mele cad

ritmicca stropii unei ploi de vară.

sunt faunul cu coarne de cearăcare-a venit să te ceară.

sărut urmele noastrec –au rămas scrijelite

în clipele-albastre.

26 octombrie 2010

Ooo, poezie...

se face amiază în ornicul toamneişi umbrele mari zidite-n nisipgâturi de raze difuze înalţă.

47

cuvintele, frunze uscate,vise de voroneţ,

rostogolite pe zodiacul bătrân.

ochiul ce-aromeşte abisula căzut în naufragii absurde,

ooo, poezie,sfinte oseminte , religve trecute,

zidite-ntr-un astru feeric,săpându-şi rana,eşti însăsi ana.

27 octombrie 2010

doină

unde eşti cântec, minune,făcea-s-ar mierla tăciunecă ea ne-a doinit mereu

alături de dumnezeu.şi mierloiul bolovan

să nu ne mai cânte-un an.

în vârtejuri mari de cercântă ziua până pier

şi noaptea pitiţi prin vii,alături de ciocârlii,

urzesc trilul lor divin din cine ştie ce chin.

câte toamne au trecut,câtă vreme am pierdutculegând melancolii

în amiezile târzii.

48

cercurile s-au închis,coboară fantome-n visşi cum vin şi se îndură

se lasă pe bătăturăşi prin spaţii îngheţate,sulfetul de mi-l străbate

şi în iarnă şi în vară cu durerea lor amară.

timpul mi-a ucis străbuniiîn ospicii cu nebunii,

timpul, îmbrăcat în zale ,cu armuri medievalefirbe viaţa în cenuşiîncuiat în mii de uşi

şi eu, biata trestioară,singuratic pe-afară,

dau târcoale,-mi caut loculşi mi-aştept la rând norocul,

cu vestitorii de mlaştini,cu miros tare de baştini,

printre cruci de lemn uscate,lângă mamă, lângă frate

în malul mare de stei,pe sub florile de tei,

toamnele să ne tomnească,verile să ne verească,

iernile să ne iernească,primăveri să-ne-nverzească...

28 octombrie 2010

49

zeul pierdut

braţele s-au mumificat în marmură de carrara,privire-a rămas spaimă, împietrită în durere,

cad dulci melancolii, ca apa-n niagara,ofrandă peste suflet şi singura avere.

stelele juxtapuse pe-un ochi pustiu de plajăca într-o catedrală se joacă abandonate

în aerul potrivnic al toamnei, plin de vrajă,şi briza mării, tristă, bate-a singurătate.

zeul ce îl născusem s-a-nstrăinat de minecăci trupul lui frumos căzut-a la pământ,

oricât aş vrea să-l caut, puterile divinemi-au rătăcit cărarea, călcând pe jurământ.

aştept altă femeie să-mi nască un alt zeu,de ce să-l dau pieirii din plăsmuirea mea?mă rog pe la icoane şi chiar la dumnezeuca zeul meu putrnic s-apară într-o stea.

şi de-acolo, străinul, să vegheze mereuca o speranţă vie în nopţi de insomnii,

să nu-mi mai fie trupul ca un blestem de greusă mi-l transforme magic în suflet de copii.

29 octombrie 2010

50

brumar

în cimitir brumar n-a dus decât alai de frunze moartetăcute umbre de-ntuneric, desprinse parcă dintr-o carte,

o aripă zburată-n hău, de la o pasăre măiastră,răpusă, a căzut spasmodic pe tocul nostru din fereastră.

evadată ca o himeră din cenuşiul unei cripteea a venit ca o .nălucă ca să ne-aducă iar aminte

că locul nostru-ntru vecie este aici printre morminte...pe braţul frânt am aşezat-o în acea noapte selenară

şi i-am adus prinos de lacrimi si-am mângâiat-o prima oară,din apa cerului vrăjită am adunat ca s-o adap

cu dulcea candelii otravă, ce stă vrăjită pe dulap.cu lacrimi, zău, că nu se spală altarul vechi de piatră sură,

mi-a zis năluca înaripată cu ochii mari la băutură ,deschide portile de suflet cu auritele lor chei

şi aureolează-ţi viaţa cu nestematele idei,fii cerul tău de vise înalte şi fii neţărmurit văzduh,

şi uită spasmele din sânge şi tainele din sfântul duh.eu am tăcut, cum să uit patimi şi cum să uit mica mea fală,

e ca şi cum să pătrund singur într-o străina catedralăşi să mă rog pe la toţi sfintii să-mi purifice iar chemareasă pot ca prometeu, eroul, a stăpâni pământul ,marea,

tăria, cerul si iubirea şi dorul de nemărginit...

plecat-a faustul din mine şi s-a pierdut în infinit.

sub bolta toamnei stă brumarul cu argintate diamanteşi număr crucile din mine , imaginarele amante,

şi anii ce-au trecut în van ca paseri sure printre viseşi drumurile lungi şi grele care acum îmi par închise.

din visele ce le-am avut, puţine şi-au găsit cărarea,n-am vrut să stăpânesc pământul şi nici tăria si nici marea!

30 octombrie 2010

51

luna

toamna asta luna s-a suit în zareşi stă acolo ca o ciutură, ca o căldare,

de-o prind să verse aurul din ea,domnul, hain, îmi taie mâna mea .

mă plimb pe iazul alb de platinăşi luna-n capul meu se clatină,

eu vreau să-i caut tainic meşteşug, dar luna stă bătută-ntr-un belciug.

încet-încet se urcă-n cer şireata,degeaba încerc ca să dau jos găleata,

mă sui semeţ ca prostul pe o glugă şi cad de-a berbeleacul, buturugă.

ca să te prind, of, lună de-aş puteate-aş face , zău, pe veci iubita mea

şi te-aş plimba-n trăsuri de catifele, uitănd pe veci ibovnicele mele.

30 octombrie 2010

Mierloiul si cu mierliţa

Doi iubiţi s-au dus de mânăColindând o săptămână,Prin castele fermecate

Ca nimeni să nu-i mai cate.Nu ştiu ce le-a căşunatCă acolo-au înnoptat,

52

Apoi pe un drum stingher,S-au topit , intrând în cer.Unde-or fi arde-i-ar focul,Unde-or fi, bată-i norocul,

Căci îi caută părinţii,Înjurăndu-i de toţi sfinţii,Mama fetei tot blesteamăŞi n-o ia nimeni în seamă

Toată ziua-n bătăturăTot o strigă şi o -njură,

N-a crezut că fata eiSe ia după derbedei.

,,Derbedeu, copilul meu?Să mă ierte Dumnezeu,Fata ta a fost de vina

Că sta noaptea prin gradinăSi se chiora peste gard,Printre uluci la băiat.”Peste două saptămâni,

Vin ţinându-se de mâiniSi s-au dus la soacra rea:

,,Mamă soacră, fata-i grea.A scapat seara-n trifoi

Şi-a umflat-o un mierloi.”,,Cum mă, fără cununii,

Nu mai vorbiţi voi prostii!”,,Nu vorbim, fir-ar să fie,

Era de Sfântul Ilie,Când ne-am culcat prima dată,

Eu băiatul şi ea fată.După care a ramas grea,Turturoi cu turturea.”

,,Turturoi cu gura mareIa-ţi picioarele-n spinare,

Pune nunta repedeCa să nu îl lepede.”

,,Şi tu de ce-ai stat ca mâţaSă-ţi roadă mierloiul ţâţa,

53

Să nu-mi vii la bătăturăCu burta pâna la gură!”.

Si s-au pegătit de nuntă,El certat şi ea bătută

De Sfântu Dumitru aproapeDezlegau nunta de ape.

După nunta în sfârşitTot satul a auzit

Ca miresa –n bătaturăAre burta pân-la gură.

31 octombrie 2010

Menuet

Foşnetul frunzelor duios şi tăcutMelancolic, prin vremi m-a pierdut

Amarul din suflet măreţ si suavN-am bănuit,Doamne, că este aşa grav.

Din ochiul destinului puţin cam şiret,Hazardul îmi joacă un biet menuet,

Căci bruma iubirii şi eros supusCu totul şi toate de-acuma s-au dus.

Din steaua ascunsă în cerul liveziiOchii iubitei din somnul amiezii

S-au rătăcit în delir pe un vis selenar,Lăsându-mi în suflet tristeţe, amar.

Adun la pietre pentru templul meuCărămizi, iluzii –cuvinte, mereu,

54

Să fac de vise măreţe - castel În care, bietul de mine, să se mute în el.

Rămas-a-mi doar pâinea şi vinulCu care voi înfrunta, hainul , destinul

Şi- un loc favorit în cripta din dealUnde groparul îmi este loial.

1 noiembrie 2010

Toamnă pe sfârşite

Toamna, rău blestemată de zei,Îmbrăcată în galben cu haine de gală,

La ea se-nchină şi buni şî mişei,Şi-şi poartă nobleţea tristeţii cu fală.

În tainiţe de suflet ninsoarea palpităŞuieră vânturi prin inimi năluci,Pică o lacrimă pe pâinea dospită

Groparii -şi fac treba printre vechile cruci.

Înfrigurată de iubirile mele,Toamna banală se leagăna-n vânt,

Ne ţine zănatic şi trist în zăbreleŞi ne face viaţa mormânt.

Ridată de vreme cu frunzele moarteÎşi numără zilele de pe răboj

Degeaba încercă frumos să se poarte,Să se fardeze cu pudră şi oji.

De-acum vor veni cai albi şi cu săniiŞi nu se vor mai opri din galop şi din trap

Iar îngerii vor face mătănii,

55

Venind cu renii cu crengile-n cap.

Mi-e trupul o limbă de clopot Şi sufletul pasăre, vultur divin,Aştept ninsorile şi caii în tropot,

Şi vă invit la acest festin.

3 noiembrie 2010

Poem testamentar

Călcăm mereu bătrâne oseminteÎngropate de secole-n pământ,

Pe visul lor ne-am ridicat fierbinteŞi-am făurit grădine din cuvânt.

Împodobim garoafe din vocaleSă înflorim al vieţii noastre mers, Şi-am ridicat în suflet catedrale

Pe treptele din fiecare vers.

Poemul meu cu large uşi deschise,Cu trilurile amurgind în prag,Ai făurit în suflet numai vise

Şi am rămas un călător pribeag.

Am adunat culoare cu culoare,Făcându-i sufletului curcubeuPrintre senina şi-nsorita zare

Să-mpodobesc pe veci sufletul meu.

Când voi pleca, iubiţilor, la moarte,Sădiţi-mi bradul lângă crucea grea,Să pot cânta prin cetini mai departe

Dorul din marea trecere a mea.

56

4 noiembrie 2010

Doamne, ce ne faci tu nouă

Lerui-ler, mama mea bună,Dă-mi o ţâră de rachie,Să mi-alin durerea grea

În această Românie.

Căci săraci am fost o viaţă,Cătând pâinea prin ţărânăAtârnând de-un fir de aţă

Şi dormind noaptea-ntr-o rână.

Au venit la noi în raite,Ne-au furat cerul şi steaua,Precum lupii iarna-n haiteŞi ne-a cântat cucuveaua.

Suntem oase de ţărani,Şi am tras la jug ca boii

Am trecut săraci prin aniCăci ne-au jecmănit ciocoii.

Lerui-ler, mama mea bună,Tată, tu unde te-ai dus?,

Goarna-n depărtare sună,Adu, Doamne, pe Isus.

Adu-l, Doamne ,de neunde,Fă-l să mai facă minuni

Gândul ne-a rămas la tine,Mântuieşte-i pe români!

Vine iarna-n sărbătoareCu Crăciun si Anul Nou,

Doamne, ce ne faci, tu, oare?,Adu-ne un mic cadou...

57

5 noiembrie 2010

un cântec

Există un cântec drag pe care-aş daToată averea strânsă la o parte,

L-aş asculta duios până la moarte,Căci numai el îmi cântă dragostea.

E doina noastră din bătrâni lăsată,Când o ascult parcă întineresc,Văd patria în ea înmiresmată

Şi-n viersul ei e cântul românesc.

S-au strâns în ea durerile-ancestraleŞi suferinţa din întrega glie,

Nesomnul greu din noptile astraleŞi glas duios de dulce ciocârlie.

E parcă o sălbatică licoarePe care-o beau din viersul ei cel blând,

Lumina ce se naşte de la soareŞi glasul mamei ce-o aud plângând.

Pe lângă doină, mândra-mi iese-n faţă,Cu chipul ei de fată, ca din fum,

Cu părul ce miroase a parfum Cu dorul ei nemârginit de viaţă.

Când o întânlesc de fiecare datăSimt că mereu întineresc

Că-n doina noastră româneascăVăd chipul ei de os domnesc.

6 noiembrie 2010

58

Mi se face iarnă...

Mi se face iarnă, doamne,Trece timpul, bate ceasul,O să regretăm la toamne

Că le trece vremea, masul.

Mi se face în corp zăpadăŞi în inimă pustiu,

Bate crivăţu-n ogradăŞi miroase a morţiu.

Stăm la sobă cu vătraiulZgribuliţi si plini de gripă,

Regretând vara si traiulŞi trăgând frumos din pipă.

Trupul plin de reomatismSe răsfaţă la căldură

Şi gândim la câte-un ...ismCe ne-a dus în fundătură.

Ce caut, mă întreb frumosPe luciul vechilor candoriŞi dau la câine câte-un os

Şi-njur frumos de două ori.

De intru-n casă la AnteneAscult ca un şcolar docilCum mai înjură ăla,nene,Cu mutra lui de imbecil.

De caut pe Realitatea,Bălăcăreală si e duş,

Ciuvică împarte iar drepatea

59

Cu câţiva şmecheri trepăduşi.

Mă culc şi eu şi vreau să dorm,Ascultând crivătul de-afarăMiroase-n cas-a cloroformŞi eu visez un pui de vară.

6 noiembrie 2010

vin din trecut cântecele...

mi-au albitcam de tot tâmplele

amantele nu mai sunt geloase,mi-au căzut pe frunte toate visele,

şi vin din trecut cântecele, melodioasele.

de-acum ne privim cu ochii durerii

ei nu mai sunt căprui ca altădată,

nu se mai oglindeşte luna-n ei

căci s-au imbolnăvit de cataractă.

nu ne mai strivim între gene chipurile

şi nu ne mai plimbăm pe cai în nopţi cu lună.eu nu mai sunt viteaz

şi tu nebună,să cucerim

pe eros împreună,de-acuma joc pe orbul

şi am să vinsă-ţi mângâi angelicul chip

plin de păcate,cu coatele julite

60

te voi pândi când trecica să te strâng în braţe,

pe pântecele reci.cu mâna stângă

am să-ţi caut ochii,ca să-ţi şterg pleapele

înlăcrimateşi să te iert, iubito, de păcate.

7 noiembrie 2010

mormântul mamei l-am săpat în mine

Hăituit de vremi şi de destine,Mormântul mamei l-am săpat în mineCu dragostea şi dorul de nemărginitCu care, mama mea ,eu te-am iubit.

Joc de-a viaţa peste ape şi peste poveri,Au trecut peste noi câte ierni, câte veri,Cu dureri, bucurii ca un plai blagian,

Toată viaţa urcând-coborând, an de an.

Vârtej de-anotimpuri colorând nopţileS-a aşezat între noi ca graniţi deşarte

Şi noi i-am deschis, grăbiţi, portileŞi i-am dat drumul să zburde departe.

Deschid camera ta cu ochii închişi,Aş vrea să-ţi văd chipul, să-ti mângâi obrazul,

Să te sărut, mamă, să-ţi treacă necazul,Dar peste tot pustiul a ţesut păiejeniş.

Sunt sigur că tu te-ai ascuns într-o stea

61

Şi de-acolo mă priveşti cu jind uneori,Acoperă-mi inima, mamă, cu dragostea ta

Aşa cum ai făcut de-atâtea ori.

Prevăd că noi ne vom întâlni copil şi părinteŞi-am să-ţi povestesc ce-a fost pe la noi,

Nepoţii-au crescut, mamă, şi viaţa merge-naintePrin vânturi, furtuni, noroaie şi ploi...

7 noiembrie 2010

femeia goală

femeia goală-mi râde-n ochi,înveşmântata-n propria culoare,

la umbra ei am crescut ca un trubadurcând mâinile ei mi-au astupat faţa

şi m-a făcut să-mi imaginezcâtă frumuseţe-mi fulgeră inima.

a fost un extaz de vin roşucând am gustat din gura-i liră,gazelă dulce cu forme celeste,

pe piept cu perle stele,reflexe de aur,

la umbra părului ei castaniu.gelos aş fi ca destinul ei

să se preschimbe-n cenuşă.

parcă o văd în candoarea nisipuluicum doarme

cu pupilele stinse,potirul obrajilor ei,

aşa fără ochi, fără materie,acoperă urma sărutului

62

şi urma lacrimilorcu nişte zori de lumină

din ochiul meu monocord.

e o minune când această fiinţă,îţi respiră liniştit în braţe

în timp ce mareavălureşte filozofic trecerea timpului,

anunţând spaimă si naşteredin neţărmuritul ocheanos.

8 noiembrie 2010

Poemul pe care ţi l-am scris

Poemul pe care ţi l-am scrisE cântecul de viaţă şi de moarte,

Este otrava care te-a învinsŞi te-a trimis atâta de departe.

Gonind mereu după acelaşi visNoi n-am crezut că viaţa ne desparte

Deşi în zodiac ne este scris,Să ne-ntânlim în viaţa după moarte.

Azi ţi-a căzut o lacrima pe-o carteŞi ţi-a-nflorit în suflet un cais

E floarea din grădini ce o să-ţi poartePoemul meu pe care-l ai ucis.

În lumea asta vană şi incertăPoemul nostru trgic n-a murit,Îl punem pe tapet ca o alertă,

Să vadă toţi ce mult ne-am fost iubit.

63

De vin la tine să mă vindec iar,Căci toate amintirile mă cheamă

Tu iartă-l, zău ,pe veşnicul hoinar,Caci mi-ai fost şi iubită, chir şi mamă.

9 noiembrie 2010

Ce bolnav sunt de iubire

Ce bolnav sunt de iubireŞi nu mă mai lecuiesc,

N-aş putea să-mi vin în fireDecât pe un cal domnesc.

Călăresc pe dulci miresmeŞi respir tot universul,Dansez pe catapetesme

Ca să prind din cer eresul..

Să prind pasărea în zbor,Dulcea legănare, clipa,Să mi-o cânte un sobor

Şi să-i auresc aripa.

Prin hubloul amintiriiViaţa-a devenit coşmar

Vreau să sparg poarta zidiriiŞi să-mi joc viaţa la zar.

De-ar fi inorog cu coarne,Să se lupte, a venit,

I-aş da drumul peste viaţăSă mi-o-mpungă-n infinit.

64

Să mi-o fulgere-n neantCa pe-o leasă zburătoare,

S-o coboare în levantSă mi-o pună la vânzare.

Când mor, suflete,să zbori,Pasăre măiastră-n dungi,

În apus mistic de soriToate relele s-alungi.

În cvadriga de pe cerSă te plimbi domneşte-n eaPână-n zori când toate pier

Şi-o pieri şi steaua mea.

9 noiembrie 2010

saltimbanc

nu ţi-ai pus nicio mască pe faţă, nu ţi-ai pudrat ochii

şi nu ţi-ai împăiat sufletulcu pene colorate de păun

ca să umbli prin această ţară a tragediilorca un clovn

şi să asişti la spectacolelede circ date în faţa naţiunii.

să nu mai fluturi idei confuzeprin ospicii

ca te iau în seriosnebunii

şi-ţi vor sparge capul.

65

11 noiembrie 2010

elegie

aşteptând la poarta sorţiiinvestim viaţa-n tezaur,pentru un bănuţ de aur

noi ne dăm de ceasul morţii.

peste raiul omeniriia căzut ce ni s-a dat,pentru patima iubirii,am trecut la samizdat.

este raza cea divină,bucuria ce-o străbat,

(ruga noastră de sabat)n-are nimeni nicio vină.

somnul nopţii e uitare,capul pe sânul trudit,

pentru că tot ce-am iubittransformatu-s-a –n trădare.

şi de stăpânesc castele,pline toate de uimire,toate-s visurile mele,ce trag a nefericire.

de cădem într-un păcat,la judecata comună,

cerul este mamă bunăla sărac şi la bogat...

îngropaţi în nerozietrecem toţi spre cele sfinte,

iartă-ne pe toţi, părinte,scapa-ne de grozăvie.

66

23 noiembrie 2010

VISĂTORULE

Culcă-ţi fruntea pe poem,Visătorule,

Ca pe propriul morânt,Căci o boltă din vocale

Este cuib de alinareŞi un licăr de cuvinte

Scoate viaţa din morminte.Versul

se prelinge linCa si râul cristalinCare curge liniştitPeste vadul obosit,

Ca şi cerul plin de salbeSi ca raiul cu flori dalbe.

Culcă-ţi fruntea pe poemŞi fă-ţi gândurile ghem,Sapă-n limbă şi-ai să dai

Peste cel mai frumos grai.

Sapă pănă dai de apăŞi stai jos şi te adapă!

11 noiembrie 2010

67

Cioplită-n marmoră

Cioplita-n marmoră de ParosDe-un Fidias ce te va plânge,

Mi te-am imaginat ,iubito,Cu chipul tău gonind prin sânge.

Şi cu un bahic jurământEu te-am legat de-acest pământ.

Cu crini în braţe în ivoriiTu te-ai închis în mari orgolii.

,O, tu Vestală, ferecând,

Nu te-mbrăca-n nicio armurăŞi de emoţii tremurând,

Să nu-ţi asculţi străia-ţi gură,

Căci eu, alungatul în sine,Sunt orbul ce crede-n destine.

Si cred în visele frumoaseÎn zile dulci şi luminoase.

Nu-mi apăr numele şi falaCum cântă-n versuri Sacontala...

Şi nici cutez ce-a zis duşmanulCă ni s-a terminat romanul.

21 noiembrie 2010

68

a intrat iarna-n ogradă

a întrat iarna-n ogradăcând eu aşteptam

pe altcineva să ma vadă.cu albul ei cristalin

a venit aşa din senin.tare m-am supărat

când am văzut că mi se acopere cerul.

am plecatcu moara de măcinat stele

în mânăam aşteptat aşa o săptamână.

dar cerul s-a-nvolburat,albul zăpezii

a cuprins zarea,ce feerie,

am aruncat moaradin mână

şi n-am ieşit din casăo săptămână.

21 noiembrie 2010

Logodnă

Arse ca de flacără,Privirile-ţi scapără,

Printre lacrimi şi văpăiSar scântei din ochii tăi.

69

Îţi cad lacrime duiosŞi eu ţi le-adun de jos

Curăţ iarba şi pământulŞi le-arunc să le ia vântul.

Bătu-te-ar cerul cu stelePrecum vântul frunzele.Că prea des m-ai înşelatNoaptea pe ceru-nstelat.

Te-am visat ca fată mareCa o mare mişcătoare,Chiar dacă ar fi să pier

Eu vin, mânrdo, să te cer.

Şi te cer de la izvoare,De la ape curgătoare,

De la marea-nvolburatăÎţi cer chipul tău de fată.De la noapte, de la ceaţă,De la norii care-ngheaţă,

De la stele, de la astre,De la marile dezastre,Căci mă doare taina taŞi te pot, mândro,ierta.

Văd in fiece amurgCum şuviţele îţi curg

Şi cum numele-ţi şoptitMi-a dat viaţă de trăit.

Dar-ar Dumnezeu să-ţi deie,Chipul gingaş de femeie,

Nu de vise de nălucăSă-ţi vină dorul de ducă...De eşti ,îngere,-ntre noiFă-ne unul pe-amândoi

Şi aruncă-ne în raiPe dumnezeiescul plai

Căci am luat două ineleSă ne logodim în stele.

21 noiembrie 2010

70

speranţa a rămas descumpănită,,Cum mângâie dulce, alina usor

Speranţa pe toţi muritorii!”Eminesacu

speranţa a rămas descumpănită,îi developez imaginile

pentru a vedea ce-o doare,îmi spune că peste ea s-a surpat istoria,a ramas deziluzia, pudrată şi coloratăîmbrăcată în veşminte de saltimbanc,

speranţae-n moarte clinică,

caut s-o reînviezsă-i spun că toate trec,

trece iubirea, trece viaţa,de altfel totul este ambiguitate,

ne-am împotmolit în scaunele altoraşi scormonim degeaba prin cuvinte,

surzi auzim rumoarea lumii,maşinăria ei infernală,

care ne exaltă şi ne înnebuneşte.iubind dulcele privilegiu al absenţei,

ne afundăm în neant.eu îi spun că atâta timp cât e soare pe pământ,

lumina lui ne va mântui.vine seara care pare de mătaseşi tu, speranţă, trasă de bărbie,

începi să mă mângâişi să-mi spui

că vântul care batespulberă norii de pe cer

şi-apare luna, frumoasa lună,care ne aminteşte că odată

ne plimbam amândoide mână

prin parcul singurătăţii.

71

22 noiembrie 2010

scrisoare

câteodată voi veni în visul tăuca un oaspete neaşteptat;

deschide-mi uşileşi nu mă lăsa să stau afară-n drum.

voi intra uşorşi voi străpunge întunericul

ca să te privesc.apoi îţi voi da un sărut

şi mă voi întoarce la meseria mea.iau seama astăzi

şi descopărcât e de trist să nu ştii

unele lucruri.de atâta singurătate

am uitat limba în care vorbesc.altădată ascultam îngerii,

doinele, sonatele, poemele patetice,dar niciodată glasul inimii.

călătoream prin ţări închipuite,prin insule exotice, prin sahare si siberii,

turist pribeag,şi mă zbăteam între ură şi iubire,

dar de când am murittotul a devenit eternitate...

chiar dacă voi apărea în visele tale,primeşte-mă

să-ţi închid pleapele cu sărutul meu.

23 noiembrie 2010

72

amurg plin de mituri

amurg plin de miturite voi muta-n cântec de liră,

sub teiul înflorit,vom incendia luna,

din stele, curcubeu –ştergar,vom face sub povara nopţii

şi eu, visător, peste zări de nesomnvoi culege pajuri de umbre

şi te voi îmbrăca în dulămi de argint.gândul îmi va trece nomad

prin foşnetul de cetini şi bradşi-ţi voi şterge lacrimile brumate

de-atâta singurătate.sterpe treceri în legendă

când urechile rămân surdeîn violetul clipelor absurde.

acolo unde nu ajunge decât închipuirea,

amurgul se topeşte-n noapte,sub vântul cald şi plin de şoapte.

...şi ochiul lăcrimând de dorse varsă tot într-un izvor.

24 noiembrie 2010

73

aştept

se piedre toamna-n neguri auriiscuturându-şi frunzele pe spinările munţilor,

apele curg în eternitate,tăceri halucinante se-aştern peste bizantine icoane

şi doine de demult urcă la munteodată cu mioriticile mele gânduri.

aştept zăpezile albe care să-mi mângâie privirea şi să-mi ungă sufletul cu mirul colindelor.

aştept ca amurgul să se facă silabe, vorbe,verbe, proverbe,din care să ţes poeme de vis.

aşţept din fereastră să mi se destrame cerurile, cărările, potecile,şi umbra ta să apară din geana zorilor,

să cobori pe scări de mătaselăngă căminul meu în care arde dulce focul când ninge fantastic, doamna mea de dor.

aştept să te adun din amintirisă fac din tine o regin-a nopţii

cu care să colind palate de mărgean,s-adorm pe braţul tău plin de miresmeşi să te-alint cu vorbe dulci de catifea.aştept să te întorci în nevăzutul nopţii

pe aripile iluziilor ucise, aşa castă, plină de candorisă umbli desculţă prin sufletul meu,

cu părul despletit ca o naiadă lângă care ard stelele...aştept să-ţi pun la cap pe perna moalepiatra mea de inel cu care să te vrăjesc

şi-apoi pe un armăsar de argint să te furşi să fugim, duşi de vânt, într-un pustiu fericit...

aştept fulgii de nea ca-n poveştile lui Hofmmansă intru-n legendă cu tine de mână,

în nunţi de argint, cu muzici divine...

74

aştept şi mă-ntreb: nu mai vine?25 noiembrie 2010

timp răstignit

timp răstignit pe-o cruce din păresimicine a ucis în tine vlaga-ţi toată?

de ce-ai rămas ca un schelet de leşuriprecum rămas-aHorea tras pe roată.

cine ţi-a furat stelele de pe cerşi cine luna, transformată-n bombă,de ne-a lăsat cu ochii plini de lacrimiînaintând prin vremi ca-n catacombă.

cine ţi-a-nfipt lancea-n inimăcu otravă şi foc de te-a lăsat fără grai,

O, Doamne, o Doamne, ţine-mă,Deznădejduit tu te rugai.

din morţi te scoală falnic ca Hristosşi înviază iar a doua oară,adună leşurile de pe jos

şi fă din noi o dulce primăvară.

tu,Cronos, făurit din foc ceresc şi tinădu mai departe destinul astei lumi,

ai grija şi de noi şi fii cu milă,ridică viaţa noastra pe-alte culmi.

26 noiembrie 2010

75

satul s-a mutat în cimitir

satul s-a mutat în cimitir,înăbuşit prin rădăcinile salcâmilor,noaptea ţăranii vorbesc unii cu alţii,

istoviţi de muncă, privesc stelele cum cad în fântâni,şi ascultă doinele de jale cum se rostogolesc pe dealuri,

cântate de flăcăi la fluier.unii povestesc cum a fost în război

sau cum a fost prima dragoste,când li s-au aprins călcâiele după iubitele lor .

de-atâta timp oasele lor au putrezit, miroase-a mucegai şi-a tămâie,numai ochii s-au mutat pe cer

şi s-au făcut stele.acum privesc cum ard focurile de lăsata secului

pe dealurile lor de baştină...picioarele îşi caută cărările de odinioară,

tălpile lor calca pe poteci de sânge,tânjind după lumina petalelor de îngerişi ei adună aştrii bătuţi în cuie pe cruci,

întrebându-se unde se mai duc sau de unde vin.casele lor călătoresc pe câmpuri,

lunatice stau încuiate cu câinii legaţi la porţi.privesc uimiţi cum arde câmpia-n toiul verii

şi cum picură câte-o stea peste cocoşii acoperişurilor.

ei nu ştiu că s-au născut din pântecul unei steleşi tot în pântecul ei s-au ascuns precum hârciogii,

călătorind prin sambala.lor nu le mai e teamă că dorm în gura întunericului

unde picură-n hău săgeţi de fulgere,clipa lor e adâncă cât veacul, în ea zac păstorii

când luna cade-n goluri de apeşi stelele nuntesc cu brazii hore de vis...

în veşnicia secundei mâine vom fi prieteni cu ei

76

pe gura de rai în ochiul marelui adânc al sambalei.26 noiembrie 2010

cetăţi dărâmate, cetăţi reclădite...

Îmi frige tălpile nemilosul de timp,Tălpile goale de beduin,

Toate coşmarurile după mine se ţinŞi nu pot ajunge-n Olimp.

Alerg ca nebunul prin vreme,Culegând coşmaruri şi hule,

Am trecut peste hopuri destuleCin’ să m-ajute, cin’ să mă cheme?

Ce dureroasă a fost dărâmareaCetăţii de aur din inima mea,Deşi dorul de ea mă chema,

Eu îi pierdusem demult cărarea.

Ochiul lui Şiva mă căuta prin vreme,Străin, ca un far părăsit,

Eu prin sahare umblam rătăcit,Cin’ să mă-ndrume, cin’ să mă cheme?

Doar lumina miloasă a Căii Lactee,Mi-a arătat încotro să mă duc.

În ea era fericit un ochi de femeieCare mi-a spus încotro să apuc...

Eu nu ştiu ce-a fost, amintire sau vise,O altă cetate din fum am clădit,Iubire şi doruri şi vise închise,Doi fericiţi ce-n veci s-au iubit.

27 noiembrie 2010

77

arta de a muri

arta de a muri o învăţăm de la păsări,ele mor totdeauna în zbor,

noi murim cu speranţa în suflet,când turnurile de întuneric

se înghesuie la orizontîntr-o tragică singurătate.azvârliţi în cer, în adânc,

trecuţi fără speranţă dincolo de cuvinte,mici, ţipând, ferecaţi, vrăjiţi,

ne spânzurăm fiinţele de iluzii.timpul nesăţios şi brutal

ne-ngroapă amintirile în cavourile de argintale piramidelor sentimentale.

poteci fără întoarcere,gânduri fără metafore,cuiburi gingaşe de vise,

încotro ne duceţi ?întotdeauna sosim târziu

la ospăţul zeilor,ne ospătăm cu ce rămâne de la masa lor,

apoi ne cântăm fericireaprin sordide cârciumi

de la marginea marilor înghesuiri urbane,bucuroşi că au dispărut profeţii în cărţile lui aladin.

înfăşcăm viaţa prin bolboroseala timpului,când zicem că am învins-o,

vine clipa când dumnezeu e inutilşi ne dăm veşmintele de pomană

cerşetorilor de halebarde.

duminică, 11 iulie 2010

78

RUGĂ

cine-i demn de fericire,să ia plânsul frunzei verzi,să-l transforme în iubire,prin pădure, prin livezi.dintr-o lacrimă sărată,

pernă facă-si trupul meu,ca să doarmă-n veşnicie,

străjuit de dumnezeu.timpul nu mai are febră,

nu mai arde, nu mai rece,în clepsidra lui nebună,

timpul toarce, timpul trece.ca un copilaş suav

te- aşezi pe umărul meu,şi din lacrima-ţi curată,

îmi hrănesc propriul zeu.creşte iarba, creşte valul,zboară pasărea-n zenit,căntă timpul cu cavalul,

oare eu, doamne, am murit?nu mai vreau să fiu

pustiu,fă-mă orgă în vânt de seară

să prind dorurile toate,doina aspră şi amară,liră, fă-mă, sau voiară,ca la margine de ţară

să doinesc ca şi străbuniişi să stau la capul mumiisă-mi jelesc mamă şi tată,

c-au fost blestemaţi de soartă.

tai apusu-n beregată,cade noaptea-n călindar,

spală-mi ochiul de-ntuneric,dă-mi lumina, doamne, -n dar.dă-mi lumina să mă mântui,

79

irişii să-i fericesc,c-am domnit în astă viaţă

în palat împărătesc.nu mai pot să mor o dată,

am murit de-atâtea ori,e şi moartea o răsplată

când eşti îngropat în flori.

fă-mă rece, fă-mă cal,ca să simt biciul durerii,timpul cânte din caval,

printre stele-n buza serii.

taie-n cruce cărăruiape unde treceam odată,fă din mine chip cioplit,şi din ea ulcior de vatră.

nu ştiu ce să fac, s-adorm,cu privirea către cer

sau cu ochiul meu enormo dorinţă să-ţi mai cer.

am urcat atâtea scări,de mătase si de spini,prin atâtea întâmplări

am trecut ca doi străini.tu acolo sus în cer,

ai rămas rece la toate,eu aici, printre străini,

între viată şi-ntre moarte.

tot visez cai verzi pe cer,aşa ca nălucile,

care-apar şi care piercolindându-mi luncileşi bând apa de izvor,

dăşelaţi de-atâta dor...

adu-mi raiul cu flori dalbe,

80

după soare când răsare,adu-mi mai multă luminădupă lună când e plină,

şi opreşte vânturilegâtuieşte gândurile,răul ducă-l pe pustie

pe la noi să nu mai vie.

ia-mă-n curcubeul tăuşi mai fă-mă pui de smeu

să fiu drag cui m-a plăcut,fără armă, fără scutşi la răsărit de soare

să-mi iasă mândra-n cărareşi la răsărit de lună,

ţuc-o, doamne, pe nebună !că din zori pân’la chindieaşa dragă mi-a fost mie...

doamne, nu mă adormi,că nănaş ţie ti-oi fi,şi de-o fi să fie-aşa,florile m-or năpădi,păsările m-or nunti,teiul se va legăna,

floarea îşi va scuturapeste umbruliţa mea,

frunza-n dungă mi-o cânta:cetioară, dragule,

acolo sus înspre cerzboară bunul norocel,

te vor păzi mierlele,te vor cânta mândrele,

te vor spăla apele,dragele de văduviţeîţi vor pune coroniţe

şi-ti vor duce dorul tautocmai sus la dumnezeu.

June 25, 2010

81

TRUPUL TĂU

trupul tău plin de foc si zăpadăse-aduna ca edera-n zid,

cuvintele, susur de gânduri,se pierd într-un zâmbet arid.

plin de bucurii pătimaşe,te chem, m-adun şi te strâng

din cenuşă şi ceaţănu ştiu, să râd sau să plângde-atâta amar şi dulceaţă.

numele tău pe cerul de varăe-o dulce povară,

aprinde sidef şi luminăîn ziua senină

când trupul de marmoră-ncinsăcade povară,fiinţă rară,

trecănd prin nopţile meleatât de singure şi rebele.

surpriză înaripată în vise,şi-o frenezie bolnavă,

mă cheamă-n edenuri închisecântate în muzici de slavă.se goleşte timpul în mine,

ca-ntr-o clepsidră bolnavă de dor,simt că mă muşcă jivineşi-n mine cuvintele mor.

cerul de vară duce numele tău,în flăcări şi fum,

doar părul mai are aceeaşi culoareşi-acelaşi parfum.

noaptea scaldă ţărmuri de viseîn suflet- izvor,

am îngropat inelul la poale de codru

82

şi, viselecare nu mor,

pe tine te vor....

17 iunie 2010

DERUTĂ

Mergem adesea şi nu mai ştim unde,Un popor care migrează-n stol,

Să ne găsească moartea pe neunde,Cerşind merinde pe stomacul gol.

Istoria trădată ne bagă la subsol,Ne pierdem rădăcinile profunde,

Şi corbii vin în stoluri rotocol,Căutători de leşuri pe oriunde.

Aşteaptă toţi ca să le spui de undeVine salvarea pentru noi, sărmanii,

Salvarea însă tainic se ascundeŞi trece timpul, zilele şi anii.

De pretutindeni veştile abundă,Unii şi-au făcut jurnal de bord,

În timp ce barcarola se scufundăSi mor de inima, atac de cord !

Musteşte viaţa-n sucuri de nătângi,Şi jalea a cuprins întreaga lume,Îţi vine câteodată ca să plângi,

Parcă-i blestemul de la şapte mume.

Bat clopotele absolut degeaba,Cu sunetul aramei, dor prelung,

Doar cioclii pregătiţi îşi mai fac treaba,Şi nici la Dumnezeu nu mai ajung.

83

Noi n-avem soarta bunului UliseSă ne-agăţăm speranţele de zei,

Speranţa noastră a rămas în viseŞi viaţa-n mâna unor derbedei.

12 iunie 2010

pe unde treceam odată

pe unde treceam odatăface corbul roată-roată,

cade timpul în târziuşi locurile -n pustiu.

pe unde treceam odatăpe la mândra pe la poartănu mai am nicio cărare

căci a crescut iarba-mare.

pe sub umbra de la teiau crescut spini şi ghizdei,

de când aşteptam să viemândra mea pe la chindie.

timpurile s-au turcit,au trecut, s-au risipit,

valurile, vânturile,pustiind pământurile.

apele tulburi s-au dus,peste albii ele-au curs,spălând pietrele tăcuteşi pe vale şi la munte.

alte vremi, aceeaşi roată,

84

şi din dragostea de fatăa rămas doar umbra eiîngropată-aici sub tei.

vin toamne şi primaveri,timpul a trecut ca ieri,

doar regretele ne umple,ne dă albul pe la tâmple.

pun stăpânire pe noiamintirile strigoi,

chipul de neunde închisu-l,sărutând dorul şi visul…

20 mai 2010

sic transit gloria mundi

am urcat pe acropoleşi am găsit sentimenteleîntruchipate în coloane

ioniene şi dorienecare se târau prin timp

spre infinit…

agora lui periclese dărâmase,

secolul lui murise,polisul rămăsese pustiu,numai elegiile lui hesiodaminteau de zvonurile

serbărilorşi de urletul mării

prin care se mai zbăteau zeiisub horele stelelor

ascunse în strălucireafrunţii poetului,

blând zefirul mângâindu-iunda rece a gândului…

85

curse de cai,concursuri pentru heralzi

şi cântăreţi,în imnuri triumfale,

sub ramura măslinuluipe olympia,

trecuseră ca o amintire,spre eternitate…

templele plângeauîn duhoarea căldurii,

părăsite de zei,cu ochii doricelor coloane,spre cerul senin de vară.

lumina lui, a cerului,atât de pură şi intensă,

se reflectă în viziunea lorasupra lumii.

domnule tales din milet,ai cules din egipt,ştiinţa despre steleşi misterul cifrelor,

te-ai ascuns în ursa mică,navigând în timpul nopţiipe albastrele căi marine…

unde eşti pitagora?-divinitatea e sufletul lumii,

acel nemuritor logoscare trece

de marginea timpului,tu ai văzut în toate armonia...

victoriilede la maraton şi salamina

au adus gloria…

86

templul hereidoarme peste ziduri

sub privirile lui apollo…

iar umbra lui ahilecioplit în vasele funarare

zace trist pe aripile timpului…

te-ai înălţat din nădejdicu grandoare şi strălucire

şi ai coborâtîn infernul timpului,

pierzăndu-te printre mileniica o amforă printre nisipuri.

sic tranzit gloria mundi…

2010

Idilă

tâmpla mea pe braţul tău,domnişoară, domnisoară,

e dar de la Dumnezeu;mai mă-ngăduie o oarăsă visez că-s în poveste,să-mi cadă stelele-n cap

blestemat de cinci neveste.

tâmpla mea pe braţul tău,căpătâiul de mormânt,

tavăliţi prin iarba verde,sub al greierilor cânt,

unde nimeni nu ne vede,duşi de- al dragostei descânt.

tâmpla mea pe braţul tău,ce iluzie deşartă,

87

domnisoară, domnişoară,între dragoste si artă.

eu sunt robul, tu eşti muza,domnişoara, domnişoară,

luna ne e călauzaşi dragostea ne omoară.

tâmpla mea pe braţul tău,nu e dragoste curată,

blestemaţi de Dumnezeuca să mai greşim o dată.de greşim a doua oară

nime-n lume nu ne iertevom rămâne doi proscrişi,alungaţi la zid cu pietre.

2010

bate vânt de primăvara pe ste văi

bate vânt de primăvarăpeste văi,

mândro dragă,unde-s ochii tăi?

bate vânt de primăvarăpeste ape,

unde-i gura tasă mă adape?

bate vânt de primăvarăca o boare,

unde-i glasul tău,privighetoare?

bate vânt de primăvarăprin livezi,

unde mai eşti, mândro,să mă vezi?

bate vânt de primâvară

88

peste noi,unde-s amintirile în doi?

şi mai batecu miros de busuioc,

fiindcăn-am avut , mândro, noroc,

tu te-ai rătăcitaşa hai-hui

şi nu i-ai spus, mândro, nimănui,m-ai lasat să-ţi caut

chipul drag,tot umblând aşa ca un pribeag…

caut umbra ta printre femeidar degeaba că nu-s ochii tăi

şi de ce să te mai caut,e-n zadar,

timpul ne-a pierdut prin calendar…

2010

treceam pe lângă tinereţe

treceam pe lângă tinereţe ca un străin turist pribeagşi nu vedeam aisbergul vieţii de care-aveam să mă lovesc,

părea că totul este-al meu, urcam cu sârg pe Everescca să privesc de-acolo lumea cu farmecu-i atât de drag.

şi tinereţea-mi zâmbia des ca o copilă ne-mplinită,eram eroul din romane ce mă luptam cu toţi barbarii,

mânuitor de halebarde şi luptătorul de elităce se visa pe metereze, înfruntând iernile şi anii.

voiam să cuceresc Parnasul cu tocul şi cu călimara,zgâream pereţii cu cărbune, desenând scene de coşmanr,zburam pe câmp ca o nălucă şi nu-mi ajungea toată vara,

apoi mă retrăgeam în mine c-un gust de dulce şi amar.

aşa a fost să fie viaţa în cesul noului venit,cu sentimente mişcătoare într-o noptire alb-albastră

89

şi cu mulţimea de speranţe şi cu amorul ne-mplinitşi eu făcându-le cu mâna de la pervazul din fereastră.

îmi cânta doina, doinişoara, iubita mea, din lumea veche,eu căutam să-i prind isonul şi printre stele lunecând,

visam că dorm în lunca verde şi că sunt fără de pereche,ascultând glasuri de izvoare şi cucu-n ţarina cântând.

şi m-am trezit din toate cele bătrânul singur şi hoinarulcare şi-a înecat amarul în vinul vieţii ce curgea,

sorbind otrava dulce-amară şi bând pân' la sfârşit paharulca să ma răcoresc odată, şi, beat, să uit de viaţa mea....

15 noiembrie 2008

imnul umanitatii( închinat tuturor femeilor din lume)

dragele mele,ştiţi voi cât preţuiţi pe pământ?

voi sunteţi dragoste, creaţie, floare,tot ce-i mai frumos în lume,

iubite, mame, amante, surori,în voi învie dorul,voi mişcaţi lumile,

pruncii în braţele voastresunt zeii care ne duc mai departe viaţa,

mâinile voastre,când mângâie,

sun leacul dorului împlinit.ce-i viaţa fără voi?un etern întuneric,

90

voi naşteţi genuni,declanşaţi resorturi nebănuite

în inimile iubiţilor,sunteţi ape curgătoarepeste inimile noastre,vinul care ne-mbată,

motorul lumii şi mormântul ei,voi sunteţi viaţă

şi sunteţi moarte,fericirea sau nefericirea noastră,

inimile noastre n-ar putea să zboarefără inimile voastre,

voi sunteţi darulpe care Dumnezeu

l-ā făcut ochilor noştrişi inimilor noastre,

voi ne topiţi în iubire,deveniţi izvoare de iubire divină,

voi faceţi ca bărbaţii,să se întoarcă, debordând de fericire,

acasă la ora amurgului,îmbătaţi de dragostea voastră.

când iubirea copleşitoare vă face semn,noi vă urmăm îndemnul,

chiar dacă drumurilesunt grele şi prăpăstioase,

iubirea vă e cununăşi tot ea vă crucifică,

adesea vă retează uscăciunileşi vă distruge răutatea şi egoismul.iubirea, asemenea snopilor de grâu,

ne seceră şi vă seceră,vă treieră pentru ā vă decoji,

vă vântură pentru ā vă curăţa de pleavă,vă macină până la înălbirea făinii voastre,

vă frământăpână ajungeţi supuse, divine, pure

ca apoi să vă hărăzească foculşi să deveniţi

pâinea noastră cea de toate zilele.

91

nu va lăsaţi stăpânite de îndoială,egoism, meschinărie, suspiciune sau teamă,

căutaţi doar tihna şi plăcerea dragosteicare vi se dăruie.

dacă nu, acoperiţi-vă goliciuneaşi ieşiţi din treierişul iubirii,

rămânând singure,în lumea fără anotimpuri,

unde veţi râde, fără bucurie,unde veţi plânge, dar fără lacrimile

pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.în voi cântă cel mai frumos imn de pe pământ:

imnul umanităţii…

Ion Ionescu-Bucovu

m-a îmbătat primăvara

primăvaram-a îmbătat cu o mireasmă de fior rece,prea încet a venit şi prea repede trece.

se poate numi dragoste,forfotă, flacără, rug,

şi câte aş putea să îndrug.

risipite, cărările melese mişcă sub mine şi fug.

noaptea mă soarbe cu jerbe de foc a lunii făptură,

mi-e sete de viaţă şi totul mă fură…

răzui cu tâmplaaltarul cerului bogat în stele

92

şi mi se clatină-n suflet,albastre, visele mele.

mi-e dor de ispite,de-amante în doliu plângând

şi-mi stăruie-aprinse de flăcărifecioarele-n gând.

un marş nupţial de gândurifrumoase se-aşternşi mintea îmi fuge

spre tot ce-i frumos şi etern.

cenuşa rugului meu,de-aş putea să mi-o strâng

aş arunca-o în vânturisă nu mi-oi mai plâng,

praf cosmic aş face din ea,jerbe de flori,

culese cu dragoste de alţi călători.

cine ne furădragoste şi visele ca nişte hoţi?

să fie moartea care ne-nşală pe toţi?trădatul meu suflet,

ca o lebedă coboară în mine,făcându-se ţăndări,blestemat de destine.

să mă fac depărtare,corabie, vânt,

la drum de cucoarecu aripi în zbor la zări de pământ…

27 februarie 2010

93

Doină (II)

Frunză verde dor de dorIar mă doare un picior,Iar visez cai verzi pe cerCare-apar şi care pier,

Aşa ca nălucile,Rupându-mi ulucile.

Frunză verde trântitură,Aş mai face câte-o tură,

Prin a viaţă,Haoţă şi petrecăreaţă...

Iar m-aş face, Doamne, crai,Călare pe şapte cai,

Ca din poveste haiduciiPe la drumuri şi răscrucii

Să fur câte-o sărutareDe la câte-o fată mare.

Frunză verde de dai-n-ai,Ce-ai avut şi-acum ce ai,Trece timpul, fuge dorulTimpul îşi toarce fuiorulŞi din tânar precum esti

Tot mai rau îmbătrâneşti.

Arde dorul, trece clipa,Timpu-şi flutură aripaŞi ne lasă-n urma luiCu durerea dorului.

2008

94

picură stele...

picură stele de suspe inima mea,

amarnic mai arde cărareaincendiata de lună,

eu m-am rătăcit pe un câmp de flori,ascultând tăcerile ce-au încremenit

între stele şi brumă.

ce frumoasă e noapteacând buza de lună o coase,parcă-i un covor de fluturiţesut cu arnici şi mătase.

departe un greier ţârâie-ncet,mă trezeşte din vis

colind singur prin timp,plimbându-mă parca prin paradis.

ca un flagelat îngeraş urca la cer

cu toate ispitele-n spinare,până la Tine Doamne,

sinucigaş cu braţele goale,mistuit de incendii solare.

apoi aş dori să cad în abis,întorcându-mă pe pământ

ca un biet sfânt,cu aripa frântă,

închis în mormânt.

23 februarie 2010

95

agonizează metaforaagonozeaza metafora

în cuibul de lună,stelele cad

peste acest albastrul al serii,parcă tot văzduhul

se caţără pe turnuri de biserici.trec obiectele pe lângă mine

şi între afară şi înăuntrue un du-te-vino

între care circulătimpul absurdîntr-o caretă

cu caii de pluş.trec în extaz idei

printre mobile rupte,dansez

printre lumile disperate de azimi-i dor

de statuile-n giulgiuce se pierd în amurgîn nisipul timpului.

mi-i dorde mohorâtul hotar dintre lumi

care se-nalţăca un zid chinezesc peste vieţişi care ne desparte de absurd.

mi-i dorde ochiul magului

rătăcit pe corpul unei fecioare,de petala căzută-n noroi,

dar…plin de smerenie

mă mulţumesc cu atât:blestemul osânditului la moarte

să-mi fie sărbătoare pe meleaguri de vis.

21 februarie 2010

96

  | ne dor

ne dorde vise dulci şi de lumină,

de totce ne-nconjoară prinprejur,

de-un cântecşi de-o murmurare lină

de ţărmulviselor cu harul pur.

cum apa mării bate sura stâncă

şi cum se oglindesc pe valuri stele,

aşa şi euîn lumile rebele

înot mereuşi nu ştiu de ce oare

sunt zilele aşa de trecătoare…

amurgu-i surşi-i presărat cu stele,

doar ţipetede pescăruşi se-aud

şi un vapor cu gândurile mele

ducându-letârziu spre Polul Sud.

ni-i dor de vise dulci şi de himere

şi de iubirice nu le-am stăpânit,

am strânso viaţă-ntreagă o avere

şi-am răspândit-o azi în infinit…

2010

97

am visat...

am visat că deliramşi eram şi nu eram,

eram undă, eram dor,eram ramul trecător.

a fi fiind eram odată,eram osie şi roată,

eram dor din dor de dor,rătăcit într-un izvor.

sunt şi floare şi idee,la umbra de orhidee,

doar un muritor cuminte,care cerne la cuvinte.

sunt o fire trecătoareca o apă curgătoare,blestemul amorului,

plin de boala dorului.

caut umbra doruluila poala izvorului,

ca să fac din el culcuş dragoste şi ineluş.

de îl voi găsi vreodată,am să fac pământul roatăşi-am să-l opresc pe cărare

ca să-l dau la fiecare…

2010

98

steaua mea

Steaua mea a căzut de pe cerSi-a rămas spânzurată-ntr-un timp efemer,

Se zbate-n neant să cadă în haos,Căutându-şi un veşnic repaos.

Steaua mea- trecătorul destin-Abisuri de vise la un bahic festin,

Steaua mea e norocul ceresc,Steaua mea- un destin omenesc!

Steaua mea- călătoare prin vrem,Steaua mea, tu unde ma chemi?

Oare spre ce viitor şi spre ce soartă,Steaua mea ma dulce mai poartă?

Steaua mea rece de humă şi piatră,Te rog din suflet, mă iartă,

Steaua mea de cristale şi smaraldÎn tine sufletul meu se simte mai cald...

15 aprilie 2007

de n-ar fi visul

De n-ar fi visul ce ne-am face?Cu ce-am broda pe ii speranţe,

Cu ce ne-am înălţa la cerDe n-ar fi visul, Lerui-Ler?

Atunci când te cuprinde dorul,Fără-a străbate cu picioarul,

Laşi fantezia ca să zburdeÎn lumi perfide şi absurde.

De n-ar fi visul să ne ducă,

99

Aşa nebun ca o nălucă,Unde dorim, în lumea noastră,Zburând ca hotul pe fereastră,

Oare ce ne-am mai face noi,Bătuţi de vânturi şi de ploi,

Căutând iarba fiarelorLa marginea hotarelor?

Visu-nţelept ne-a dat tăriaDe-a cuceri zădărnicia,

Ne-a dat speranţa, Lerui-Ler,De a ne înălţala cer.

2009

albatrosul rănit

Aş vrea să zbor dar nu mai pot,mi s-a frânt aripa în două,

aş da pe ea avutul tot,de mai mi-ar creşte alta nouă.

pribeag pe un catarg străin,privesc azurul cum s-a-nchisşi cum din zborul meu seninn-a mai rămas decât un vis.

dau iar să zbor, dar e-n zadar,mă doare aripa cea ruptă,zăresc în depărtări un far,cu o lumina ne-ntreruptă.

100

odată când puteam să zbor,eram aici un paznic bun,

mă luau matrozii toţi la zor,făcându-mă că sunt nebun.

acum se uită după mineşi toţi îmi căinează soarta,

gândesc cu toţi c-ar fi mai bine,dac-ar veni mai iute moartea.

2006

adolescentină

fată cu mijloc de trestie,unde-i cartea noastră de latină

să-nvăţăm Patria nostrasub umbra nucului din grădină?

să ne-ncurcăm în declinari,strângându-ne discret de mână,

silva, silvae şi silvarum,tu, frumoasa mea stăpână.

să-ţi arăt luna printre frunzeşi să-ţi sărut obajii cruzişi fraga buzei tale coapte

şi ochii mari şi trişti şi uzi.

prin ce genuni pluteam atunci,furaţi de farmecul divin,silva, silvae şi silvarum,nu ştiam ce vremuri vin.

nu ştiam că-n cuibul nostru,

101

se-ascundea şerpescul gând,silva, silvae şi silvarum,

ne-am trezit aşa plângând...

ne-a-nghiţit timpul barbar,cu-a lui aripă de gheaţă,silva, silvae şi silvarum,despărţindu-ne pe viaţă.

1990

grădina de lacrimi

din lacrimia crescut o grădină cu flori

prin care se plimbăcopilul din mine.

era paradisulplin de culori

venit din daruri divine.

luminaavea smalţ de promenadă,

umbrele seriisărutau fericirea,

nimeni nu putea să vadăcum copilul din mine

şi-ascundea firea.

ornicul timpuluitrecea pe lângă mine mut

în tirania lungilor zile,mă plimbam cu tine tăcut,

102

în farmecul dulce al unei idile.

trecutuladesea ne-nvaţă

lecţia ce ne duce la moarte pe toţi,iubirile pier,

timpulne scoate o clipă în faţă

după care ne urcă la cer.2009

sunt călătorul

sunt călătorul care ā obositde-atâtea ploi şi viscole-n furtună

şi nu ştiu de ce, Doamne, mi se-adună,doar mie-n cale, ultimul sosit…

ai fost în noapte călăuză bunăşi am urcat la stele, către Tine,

cărările cereşti mi-au fost străine,eu coboram în lumea mea nebună.

de-atunci am tot umblat turist hoinarîntr-un delung şi vag pelerinaj,

punându-mi viaţa pentru Tine gajşi m-ai lăsat să gust acest amar.

acum când rătăcit călătorescpe drumul care nu se mai întoarce,

merg înainte, neavând ce face,uitându-mă cum anii-n urmă cresc.

sătul de plinul vieţii şi uimire,

103

valul pierdut mă ia pe creasta culmiişi sunt purtat aşa fără de ştirespre nefiinţă şi abisul lumii.

2008

tot la sat

tot la sat se află liniştea eternă,pe câmpii, prin codri, unde hoinăream,

satul este oaza şi rămâne oaza,mult visat edenul dorului din noi.

nu mai sunt ţăranii de odinioară,ce-ţi dădeau bineţe şi te omeneau,au apus ţăranii, au plecat ţăranii,

doar în noi mai zace dorul după ei.

ei păstrau norocul, bunătatea sfântă,lângă busuiocul de la Preacurata,

ei veneau din veacuri, se duceau în veacuri,luând cu ei tot oful dorului din noi.

nu mai sunt ţăranii, au plecat ţăraniicu mirosul pâinii coaptă în cuptor,

le-ā trecut veleatul, tot le număr aniişi-i privesc aeve cum se duc şi mor.

număr anii singur, rătăcit pe drumurişi le caut umbra ca să le-o sărut,au plecat ţăranii spre eterna zare

s-au topit în racle, îngropaţi în lut.

12 iulie 2008

104

râul veşniciei curge

râul veşniciei curgeprintre dealuri de oase de străbuni,încerc să m-agăţ pe scări de lumină

spre paradisul plin de nebuni.

privesc în mine dihăniicare mă latră şi nu-mi dau pace să sui,

mă leagănă raze de lună hai-huişi muşcă din mine dihănii turbate…

un ochi dintr-o parte, enorm, mă priveşte şui,ochiul lui şiva care mă trage la moarte.

râul veşniciei curgeşi tot toarce timpul fuiorul,

mă doare o mână, mi-e greu piciorulşi hoţii de suflete mă tot fură.

cântă casandra prin parcuri de vis,frumoasa casandră cu chipul de nea,

mă-ndeamnă iubirea spre ea,mă cheamă casandra în paradis.

1996

maria

nu mai plânge, nu mai plânge,şterge-ţi rimelul de pe obraz,viaţa nu ne poate înfrângedoar c-o clipă de necaz…

eşti zidită ca o Anăîn zid de singurătate,

nu mai plânge, nu mai plânge

105

de neagra stăinătate…

stânge-ţi dorul şi-l trimitepeste zări spre vatra gliei,

iarba verde de acasă,cântul drag al ciocârliei…

nu mai plânge, nu mai plânge,ia cu tine ce-ai iubit,

nimic nu ne poate frângezborul către infinit…

m-am rătăcit

m-am rătăcit pe-o insulă pustieunde doar marea trist şi jalnic cântă,

jivine peste tot mă înslpăimântăşi-aştept să-mi sară-n cap, să mă sfâşie.

doar luna zace-n stratul de argintşi stele mii sclipesc pe-albastrul cer.privesc vapoare cum se duc şi pier

şi eu mă pierd încet în labirint.

scăpat din naufragiu singur-cucmă tot gândesc ce-mi făureşte soarta

şi ce tărâm îmi va deschide poartasau încotro aş vrea ca să apuc.

reptile se târăsc pe lângă mine,foşnesc prin frunze, se caţără prin pomi,

mă tot pândesc cu ochii lor lacomişi viaţa mea-i în mâinile divine.

106

privesc talazuri mari ce mă-nconjoarăşi cum argintul s-a vărsat în mare

şi jungla care vrea să mă-npresoareşi noaptea tristă, grea şi solitară.

e insula pustie şi peisajul tern,pe sus un corb îmi dă mereu ocol,

e singur binevoitorul solce-ar vrea să mă salveze din infern…

2006

dorinţa

desculţ, calc pe rouă, prin iarba virgină,privesc cum demonii nopţilor pier,

mă sui pe spinări de luminăcu îngerii până la cer.

dimineţi de argint cu platini de razeîmi străbat din străfunduri spre irisul beat,

aş vrea să mă leagăn aşa in extazela rând cu haosul increat.

cu-nvăluiri de viscole sufleteşti pe cărări,în albul de cristal al soarelui de mai,

rătăcit adesea prin depărtări,s-ajung cât mai repede-n rai.

pe muzici divine, prin sfere de timp,să zbor ca o pasăre-paradis fără gai,

s-ajung la zeii cei mari din olimp,să petrec cu ei în alai…

dionis, flecarul, să-mi fie nănaş,să bem fericiţi la cupe de vin,

107

cu el împreună, ferice, ducea-m-aşLa domnul din ceruri divin…

1987

a sosit duminica

a sosit duminica pe nişte roţi ruginite,noi ne spălăm de păcate şi de funinginea timpului,

ne îmbrăcăm frumos cu nişte halate negreşi privim pe fereastră la albul zăpezii

care ne fură privirea.aruncăm toate sentimentele din noi

şi rămânem goi ca nişte amfore anticecu corpurile noastre eterice

în faţa călăului care are şi el timp de odihnă,recitând din Biblie Cântarea Cântărilor.

ah, eterne duminici ,pline farmec,nu-i nimic, vor trece, toate războaiele sufletului

şi vor rămâne pasiunile mici care vor lingepraful din amintiri la o masă cu amurg de coniac.

nu vom mai ucide tigri,vom pândi doarcarnea cuvintelor pe care vom frige-oşi-o vom arunca-n armoniile astrale.

ce, nu ştiţi că pământul se-nvâteşte pentru toţi,ce dacă e iarnă şi inorogii zburdă prin codri,

ce dacă un vultur ne dă ocol cu simţul lui,nu murim, nu murim, strigaţi ,doar ne plimbămîntr-un carusel, nu vă speriaţi,toate drumurile

duc la râul care ne spală moarteape terasa înstelată ā Căii Lactee…

a sosit duminica pe nişte roţi ruginite,bufonul din noi râde ca un arlechin părăsit pe scenă.doar călăul îşi ascute securea ca să fie gata ā doua zi.

miercuri, 10 februarie 2010

108

Aurica

Parodie după Nichita Stănescu

aurica lui manoliare pe ea şase boli,

una-n suflet, alta-n ea,patru pe la bidinea,

că s-a dat la toţi golaniişi le-a păpat gologanii.fi-i-ar patul blestematsă nu mai vadă bărbat,c-a făcut-o şi cu naşul

şi ne-a-mbolnăvit orasul.ieri era pe drum bătută

că umblase ca o tutăasulta la cântece

cu sânii pe pântece,avea ochii trişti si plânşi

se ruga la şapte criştisă-i mai iasă ceva-n calesă facă rost de parale...

dar acum cu criza astaomul şi-a-ndrăgit nevasta,

stă acas’ şi spală rufe,nu mai umbla după fufe.

10 septembrie 2010

balada celor patru sori

patru sori într-o cvadrigăurcă bolta către tine,

109

doi te cheamă şi te strigăalţii doi privesc la mine.

sorii mei sunt ochii tăi,dulci, albaştri, viorele,ochii mei sunt doi călăi

ce mă trag mereu la rele.

ei te cer din întunericsă te modelez cum vreau,

timp de noapte, timp himeric...ei în flacără ardeau.

stinsu-s-au în miez de noapteşi-au căzut în marea mare,

noi ne-am înţeles în şoapteşi-am făcut din fân covoare..

mâinile tot alergând,peste corpul tău de foc,

nu ştiu unde şi nici cândam dat de-atâta noroc.

eram sau noi nu mai eram,nici în trecut, nici viitorcu corpurile fulgeram

împinsi de-al dragostei fior.

recădeam în stări bizare,amândoi sub teiul sfânt,

am fi vrut ca-ntreaga zaresă sfârşească-ntr-un mormânt.

să ne strălucească-aşaşi pe muzica din aştri,eu luceafăr şi tu stea

să fim cerului pilaştri.

miracole cu mult mai mari

110

ne ameţeau , ne dau fiorieram flămânzi, eram avari.în acel iureşi de candori.

..........................................astăzi totul e poveste,

timpul cu coarne a venit,şi ne-a luat fără de veste,să ne-mpungă-n infinit.

taie haosul si-l umple,cu miresme corpul tău,

ne-a dat albul pe la tâmple,timpul ne aruncă-n hău.

8 septembrie 2010

hai să-nvăţăm cuvintele să vorbească

hai să-nvăţăm cuvintele să vorbească,tu-mi spui mie te iubesc, domnule,eu îţi spun ţie te iubesc, doamnă,

şi atunci toamnatrece pe lângă noi ca o sărbătoare...ce dacă mor cu fiecare atingere a ta,

rămâne umbra pe care o arunc peste frunzeşi silabele ca nişte corzi de pian

care delireazăîmpreună cu petalele moarte de trandafiri.

şi mai rămâne un joc de tăcerişi-un joc de ochi,

şi-o pâlpâire de inimica două aripi în zborul lor feeric.

ca să fie ceva între noi,trebuie să învăţăm cuvintele să vorbească,

111

dacă le ştergem de pe tablă,rămâne întunericulcare ne împuţineazăşi-atunci te-ntrebi:

de ce te-oi fi iubind, pe bâjbâite,în vârtejul acestui anotimp

care colorează cerulcu toate culorile curcubeului?

hai să ne jucăm de-a dragostea,eu c-un sărut, tu c-o privire

scăpată din inimă,eu c-o strângere de mijloc,

tu cu un vino-ncoa...un joc de cuvinte care ne va lega...

9 septembrie 2010

orele albastre

orele albastre cad peste amintirica sunetul clopotelor de aramă,

liniştea lor mă-nfioară,dorul de ele mă cheamă.

aud din adâncuri chemări ancestrale,o sfântă taină-i trecerea mea,

stelele-mi fură privirea,dar mi-e frică de-o singură stea.

m-aşteaptă pustiul şi frunza pădurii-arămii,să mise-aştearna peste mormânt,

lupte cu zeii s-a terminat,căzut-am frânt…

112

de-acolo de unde voi fi, rege peste târziu,aş vreasă mă-ntorc, cavaler rătăcit,

calărind prin pustiu,dar fericit…

august 2009

CE LACOM

ce lacom eram de dragoste,voiam să sărut toate femeile din lume,

dar lăcomia mea s-a opritla una anume.

şi-am vărsat tot aleanul din minepeste părul ei mătăsos,

dar dragostea a devenit dureroasă:nu era dragoste de om sănătos.

eu mă zbăteam să nu pierd picul de fericire,ea alerga după himere ascunse,dragostea noastră o luase razna,

pe căi nepătrunse.şi-a venit despărţirea ca un vis,

eu mergeam spre răsărit şi ea spre apusşi dintrodată dragostea noastră s-a dus…

îi căutam ochii prin toate femeile,ochii ei mari de vită rănită,

şi nu i-am mai găsit niciodată,la nicio iubită.

albastrul azur din cerul de varăerau ochii ei de domnişoară.

şi astăzi, când vreau să-mi aduc aminte,când scriu aceste cuvinte,

privesc albastrul seninului cerşi ochii aceia ce pier…

113

2008

NAVA VIEŢII

Nava vieţii, nava vieţiiMi s-a frânt în largul mării,

Nu vedeam de desul ceţiiDrumul drept, firul cărării.

Am avut catarg lovit,Vântul aspru mi l-a frânt,

Nici un far nu mi-a zâmbit,Doar bătăile de vânt.

Nava vieţii, nava vieţii,M-a purtat pe căi de visChiar din anii tinereţii

Între iad şi paradis.

Valuri mari, valuri pustiiMi-au lovit catargul ruptŞi când te-aşteptam să vii,

Doamne, Tu nu m-ai văzut.

Şi răgneşte marea vieţiiŞi corabia-n derivă

Urlă-n pragul dimineţiiCa o rătăcită divă.

Greu ca să-ti găseşti cărarea,Călător pe marea vieţii,

De priveşti în toată zarea,Vezi doar norul greu al ceţii…

2007

114

am răstignit timpul

am răstignit timpul pe o ancoră ruginită-n amurg,soarele spânzurat şi-a vărsat peste dealuri tot sângele,

s-a lăsat seara ca o enormă ampretă în vechiul meu burg,toate-au rămas ca o efigie, suflete trist, plânge-le!

plânge timpul care-a zburat ca o pasăre cu pene albastre,plânge-ţi clipa când ţi-a zburat din inimă prima dragosteşi când s-a topit cerul în ochii iubitei de ploaia de lacrimi

şi-ai îngropat prima tristeţe în marea de patimi.

torc umbre în seară ce-şi mistuie vlaga-n amurg,izvoare de doruri vibrânde prin venele mele ce curg,

frânturi de-amintiri care nu vor să-şi mai găsească cărareaca paseri sălbatice, cu zborul lor, împroşcând zarea.

strâng patima la piept ca pe-o dragoste mare de tot,să mă leapăd de ea şi de trecutul ei nu mai pot,

strâng patima-n braţe, sălbatec, în urmă să-mi sune,la cesuri de seară, în clipe albastre când soarele-apune.

amestec de-amurg cu gânduri funeste şi dor leoninde trecutele clipe ce-au zburat şi niciodată nu mai vin,

cad precum confeti pe umerii mei, amfore grele,în noaptea de patimi, lumina de luna şi ploaia de stele.

1985

primăvara înfloreşte iubirea

115

primăvara izbucnesc izvoarele din fântâni

jucându-se cu razele curcubeului,

şi pe umerii ei

soarele colorează păunii,

dereticând poala pădurii cu luminişuri de vis.

prin roua dimuneţii, paşii mei

sunt mătăniile pierdute în inima zorilor,

metamorfozele zilei vin cu nunţi

de păsări care cânta prohodirea fericirii

prin ramurile poleite cu scântei divine.

verbele se despletesc ca fecioarele

şi apare iubirea

ca o zeiţa atotfăcătoare de minuni.

iubirea care ne mântuie de rele,

iubirea care ne aprinde sufletele

cu căldura soarelui,

iubirea care naşte prunci

din îmbrăţişari,

iubirea care răstoarnă lumi,

elfă care dansează în buza amurgului

şi ne desţeleneşte toate angoasele.

116

iubirea pură şi tandră

care face din om Dumnezeu,

iubirea care face să crească din lumină, viaţa.

ce chip frumos răsare

din focul iubirii!

e păcatul rupt din rai,

păcat zămislit din împreunări celeste

care mână lumea înainte

într-o spirală a eternităţii.

primăvara ne regăsim prietenii

şi plângem,

valsăm pe fluturi de cuvinte,

topim lumina-n culori de verde-aprins,

chemam felin mângâieri într-un joc ireal

şi ne amăgim, ne amăgim

cu visele care curg ca râurile

pe albia timpului.

18 februarie 2011

cine suntem noi?

117

cine suntem noi?

vis de noapte,

locuitorii

acestei secunde

ce se-ascunde

ca o hidră

într-o clepsidră.

suntem ramura

unui copac

ce-aşteaptă securea.

şi  frunza

cu buburuza

ce zboară prin timp,

zidind aerul

într-un tâmp

anotimp.

ne-am rupt

din aer,

din stele,

ne-am pus

118

pe deget inele,

ne-am cununat

cu trecătoarea

clipă,

ne-am frânt

o aripă

şi ne-am pus

mantăi de nori

cu vipuşti

la subţiori.

n-avem prezent

şi nici trecut

şi n-am avut

nici viitor,

le-am îngropat

pe toate-n zori

într-un destin

aiuritor.

23 ianuarie 2011

urc pe tăceri

119

urc pe tăceri treaptă cu treaptăşi tu cobori pe cuvinte,

timpul nu ne mai aşteaptă,nimic nu mai e ca-n nainte.

urc pe tăceri solitareşi tu cobori din mansardă,

îţi vorbesc în cuvinte barbareşi tu-mi răspunzi în limba sardă.

ducem dincolo de cuvintedragostea noastră-n spinare,

iubirea ne-nşală, iubirea ne minte,mă-ntreb de ce oare?

eram umbră rătăcită de trupşi tu o marmoră fără umbră,voiam să te smulg, să te rup

din lumea ta sumbră.

în mierea dulce-a dragosteine trezeam amândoi într-un vis,

când coboram pe pământ,când urcam în paradis…

2008

TOTUL CADE ÎN TÂRZIU

totul cade în târziu,nu mai vii şî nu mai viu,e un timp trist şi veneric,

ochii cad în întuneric.

noaptea tot mai mult ne umple,ne dă albul pe la tâmple,

uităm locul dragostei,când ne sărutam sub tei.

120

locurile-s mai pustiide când nu te-astept să vii,

cerurile plng şi ele,picurând în apă stele.

chiar acum de dimineaţă,a căzut cerul în ceaţă,izvoarele nu mai curg,dragostea arde pe rug.

universul se încuie,golgota mai greu se suie,

cade greul în ereslacrima se face vers…

29 Dec 2009

MAMĂ

mamă, mi-este dor de tine,dorul frînge-se-n suspine,pruncul tău iubit am fost,iar tu, vieţii mele, rost…

parcă te revăd prin viscum mă mîngîiai şi-ai zis:

maică,cum va fi la vară

casa strînsă în lucarnăfără mine?ca o şură,

singură în bătătură…

în atîta risipire,ai plecat de lîngă mine,

mi-ai lăsat dorul să fugădupă chipul tău, nălucă…

121

tristeţi tristeţi

venite din adâncuri ancestrale,metopă bizantină,

efigie pe sufletca un blestem frumos,

cu ce-am greşitcă m-am născutca un proscris

în veac apocaliptic?

îngerii meimi-au urcat demult la ceruri

sufletulşi mi-au lăsat doar trupul,

pradă ţărâniica din el să creascăflori şi iarbă verde

în primăverile viitoare…

30 ianuarie

UN VERS…

Un vers găsit într-un sertarÎmi readuce-n minte iar,Deşi era demult uitatăO amintire dealtădată.

În versul meu găsit acum,O amintire zace-n scrumŞi l-am uitat acolo pus

Şi calc pe ea şi parcă nu-s…

122

Mai ştiu şi eu ce va fi fostŞi dacă are astzi rost

Să mai dezgrop dintre hârtiiUn vers din sutele de mii?

O lacrimă, un vers uitat,Într-un sertar zace-ncuiat,Mai bine-ar zace în noroi

Că-i prea străin astăzi de noi…

Ce ne mai trebui poezie?Mai ştiu şi eu, sau cine ştie…Din goana timpului, din mers,N-a mai rămas decât un vers…

Citindu-l, e-n zadar acum,N-a mai rămas decât parfum.

Parfumul tău de altădatăCu chipu-ţi drăgălaş de fată.

2008

mi-ai furat inima, mario mi-ai furat inima, mario,şi-ai arnuncat-o în noroi,

ai dărâmat toate catedralele din mineşi m-ai lăsat o întinsă sahara,peste care bat vânturi pustii.

degeaba mai vii la mine ca un îngerşi mă implori să-ţi mângâi coapsele,

făcea-s-ar urcioareşi bătute-ar tenebrele

cu corpul tău pângărit de dragoste.

m-ai dus pe-un picior de iadunde-s durerile dulci,tu, ispită şi plăcere,

culcat pe coapsele pure,unde-au tremurat femure.

123

şi-am rămas să-ţi cânt versete,şi să te blestem mereu

ca să nu-ţi mai găseşti starealângă sufleţelul meu.

dar durerea mea seninăn-aş mai vrea să te mai cheme,

viaţa- i trista fără tine,n-au rămas decât blesteme…

2009

poeţii cânta-n pustiu

poeţii cântă-n pustiu naturi catilinare,femei frumoase, iubiri care-au eşuat în derizoriu,se văd în taverne regi peste o fauna care-i exaltă

şi ascultă muzici divine din repertoriul unor dizozecare şi-au pus inimile pe masă

şi vor să le vândă pe doi lei unor imberbi saltimbanci.poeţii cântă cerurile fără glorii, fără luna şi fără stele,

care au invadat lumile noastre şi ne fură coapseleşi glesnele albe ale copilelor, surpându-ne în moarte,

ca pe nişte nebuni care fug de dramele iluziilor neîmplinite.poeţii topesc în cuvinte mâna albă a unui bărbat,

care vine să descheie rochia unor frumoase naiade,pentru a le mângâia corpul de marmoră şi de catifea.roamntic mai cânta o liră pe valurile unei mări de apeîn spumele căreia dansează femei în ritualuri bahice.

nebunii poeţi fug să nu-i ajungă din urmămătăsurile în care sunt înfăşurate doamnele imaginate de eifără candori diluate în cine ştie ce alchimii din epoca rococo.

deşi în ochii lor s-au adunat arbori de raze de tristeţe,încă mai cânta canţonete demodate, pline de dor,

în boeme lăcaşuri la ferestre bolnave de întuneric…amintirile lor vor începe să ningă peste iernile noastre

cu viscole şi jumătăţi de vise neîmpliniteşi ne vor aminti că fotoliile pe care ne-am iubit femeile

s-au destrămat în întunericul aspru al nopţiişi n-au mai rămas decât nişte amărâte de zdrenţe

cu care vom şterge praful prin sicriele goale…

124

criminalii aleargă după poeti să-i masacrezepentru că i-au minţit că paradisul lui dante

e undeva între stele şi dor, între vis şi realitate…mor şi poeţii pe ruguri de trandafiri roşii si albi,

masacraţi de iubiri neîmplinite într-un nord de fiord.mormintele lor sunt mausolee la care vin să se închine

fluturii care le dau ocol, crezându-i flori de câmprisipiţi peste cristaluri cereşti la mansarde de nori…e-atâta toamnă-n poeziile lor şi sunt atâtea lacrimiîncât nu mai trebuie citite de toţi derbedeii lumii

ca pe nişte banale scrisori de bordel:amintirile lor sunt şerpi somnoroşi care ne rod inimile.

15 iulie 2008

În noaptea neagră

În noaptea neagră şi curatăîmi cade greu somnul pe pleoape

şi câteodată mi se-aratăcât este moartea de aproape.

se-arată pajere de lună,se scaldă noaptea-n adânci ape,

pe cer se-arată câte-o runăce mi se stinge pe sub pleoape.

se joacă umbre pe perete,iau forme din vestite basme

şi fantezia pe-ndeletemi le transformă în fantasme.

lumina palidă şi moaleşi steaua nopţii cade greaşi gândurile mele goale

ar vrea s-ajungă pân-la ea.

125

se nasc în suflet deziluzii,clipe-aromate din trecut,se nasc speranţe şi iluzii,

ce le-am dorit atât de mult.

2009

călărind

călărind, călărind, călărindprin zi, prin noapte, peste văi, peste munţi

am văzut că lumea s-a destrămat,a căzut în neant,

doar un turn şi-un copac au rămasiar la umbra lor am făcut un popas…

…ziua vedeam cum cad la pământ lumile,noaptea, cum zeii se iau la trântă cu luna,

peste văi erau păduri neumblate,peste munţi, părăsite palate.

călăresc într-un amurg oarecare,soarele se-neacă în mare,

jumătate surpatăo madonă de marmură

îmi face cu mănas-o scot din nisipul timpului

şi s-o urc pe munţii Olimpului.

se-aud blesteme, râsete, se văd culori,târfele cu pălării purpurii şi despletite plete,

atât de rujate şi-atât de cochete,joacă tumba cu saltimbancii sub stele,

e-atâta desmăţ pe sub lună cu ele.

lângă calul meu alb,obosit de-atâta umblat,

sub peisaju-nstelat,un castel se stinge încet,

într-un cântec de menuet…

126

şi eu adorm doborât de vise,zburând prin timpuri închise.

2009

obsesia nisipului

tot mai stingher trec astăziprin nisipul poemelor mele

cu privirea surpatăpe răsfrângerile figurii tale,aş vrea să-ţi adun lacrimile

să fac din ele un râu peste Sahară.să mă-mbăt cu acest zumzet de otrăvuri,

delirând ca un poet năuc.noaptea coboară

pe umbrela înstelată ā ceruluiiar cucuvelele,

zbătându-se între două veacuri,vestesc văzduhul sfâşiat

de săgeta soareluice-a căzut peste inima căpitanului

ce şi-a ascuns corabia-n nisip.

dimineaţă,magice raze solare îmi aprind sufletul,

înotând prin nisip,după o clipă de fericirepe care-am pierdut-oîn rana primei iubiri.

tăcerile nisipului m-au înfioratcând evul marin

ā coborât în zodia şarpelui,spre planeta florilor,

nuntite de fluturi albi.

127

nimeni nu va şti ce-i pe-aici,numai muzica gravă ā cuvintelor

va sparge vidul monadei,prin liniştea acestui deşert.

fiică ā păsării paradisului,tu n-ai să ştii niciodată

că din ochii tăiau curs ploi de lacrimi

peste deşertul iubirii învinse

26 Feb 2010

culeg

culeg câteodată din holdele veriidoar spicul de aur cu bobul dureriişi-i gust tristeţea albastrului plin,

când vântul se leagănă sub cerul senin.

adun pescăruşii din pânza marinăşi fac din ei, de flori, o grădină,castele de vis, un rai cu pansele,

pe unde se plimbă amantele mele.

sunt orele dulci şi orele-amarece-adorm câteodată printre minutareşi timpul adoarme pe perne de puf,

răpus de durere de-atâta zăduf.

timpul haotic scăpat din zăbrelesângerează de-atâta durere,se-nfoaie sălbatic- o hidră,

furându-ne zilnic câte-o clepsidră.

iluzii ce pleacă, amantele mele,îmi lasă în urmă doar ruine castele,

128

cu praf şi uitare le-acopere timpul,precum în istorie rămas-ā olimpul.

2009

oasele

din pământ veneau vocile,erau ore de linişti stelare,

glasul lor sub formă de mit,venea din timpuri străvechi, milenare.

seara, în cumpăna noapţii,sângerând pe la apuşi sori,venea cu miros de sulfinefăcând din ea sărbători.

din pământ se auzeaudoar oase ce zăceaudin vechi timpuri,

dreptul la viaţă-şi cereau.coruri de voci

în procesiuni patriarhale,în înstelate catedrale se rugau.

sfinţii aveau dulămi cu nasturi-stele,pe mijloc încinşi cu sfori de tei,

oasele n-aveu decât inelecu briliante, aur, scântei…

ursitoarele le spăla chipulîntr-o cristelniţă din vechiul schit

ciobanii au făcut caval din ele,prin mioritice colţuri de rai:

fluiere de dor şi de doină,ciobănesc picior de plai prin timp,oasele sunt vii, nu mor niciodată

şi rămân ca zeii-n olimp.

129

miercuri, 24 februarie 2010

călatorie

vin cu trenul acasa la voidar casa –i încuiată,

unde eşti mamă, unde eşti tată,de ce aţi plecat şi m-aţi lăsat singur

să descui copilăriac-o cheie pe care n-o mai găsesc?

vă văd figurile pe pereţi,parcă sunteţi nişte sfinţi bizantinice frumos mă mângâiai, mamă,

şi-mi spuneai c-ai să pleciîntr-o lungă călătorie

pe un vas de croazieră.

şi tu, tată, cănd m-ai luat de mânăşi mi-ai spus: acum zboară, fiule!am zburat, dar mi s-a frânt o aripă

între cer şi pământşi n-am cui să mă plâng,

aripa sângerează,dorul de voi mă doare mai rău,

unde v-aţi pitit,în ce stea?

glasul tău frumos de mamăîl aud şi azi în gând,

chipul tău îl port cu minecât voi trăi pe pământ.

şi tu, tată, eşit în mine,ca un ziditor de sfinţi…

ia-mă, Doamne şi mai du-mădoar odată la părinţi…

130

23 februarie 2010

metamorfozăpicură stele de sus

pe inima mea,amarnic mai arde cărarea

incendiata de lună,eu m-am rătăcit pe un câmp de flori,ascultând tăcerile ce-au încremenit

între stele şi brumă.

ce frumoasă e noapteacând buza de lună o coase,parcă-i un covor de fluturiţesut cu arnici şi mătase.

departe un greier ţârâie-ncet,mă trezeşte din vis

colind singur prin timp,plimbându-mă parca prin paradis.

ca un flagelat îngeraş urca la cer

cu toate ispitele-n spinare,până la Tine Doamne,

sinucigaş cu braţele goale,mistuit de incendii solare.

apoi aş dori să cad în abis,întorcându-mă pe pământ

ca un biet sfânt,cu aripa frântă,

închis în mormânt.

23 februarie 2010

131

agonizeaza metafora

agonozeaza metaforaîn cuibul de lună,

stelele cadpeste acest albastrul al serii,

parcă tot văzduhulse caţără pe turnuri de biserici.

trec obiectele pe lângă mineşi între afară şi înăuntru

e un du-te-vinoîntre care circulă

timpul absurdîntr-o caretă

cu caii de pluş.trec în extaz idei

printre mobile rupte,dansez

printre lumile disperate de azimi-i dor

de statuile-n giulgiuce se pierd în amurgîn nisipul timpului.

mi-i dorde mohorâtul hotar dintre lumi

care se-nalţăca un zid chinezesc peste vieţişi care ne desparte de absurd.

mi-i dorde ochiul magului

rătăcit pe corpul unei fecioare,de petala căzută-n noroi,

dar…plin de smerenie

mă mulţumesc cu atât:blestemul osânditului la moarte

132

să-mi fie sărbătoarepe meleaguri de vis.

21 februarie 2010

februarie februarie

are dinţii tociti,se chinuie

să iasă din iarnă,pe geamul verandei

florile s-au ofilit,oamenii se preling

peste lacrimile mele,ciudat ritual

pe retinele ierniipeste cerul siniliuîn care se rotesc

grave păsări de noapte.poeţii scriu versete de scamă,

încep vacanţelela nebunii din sanatorii,

somnolenţapare ca ā pus stăpânire

pe oameni.de-ar veni odatăvasul fantomă

să ne ducă pe marea de iluziiîntre vele

şi steleunde ochiul turnului

clipeşte la cele zece halebardecare zac tolănite

într-o inscripţie gotică.

133

maria doarme,visează un atelier cu raze

din care apare iubitulsă-i soarbă laptele pulpelor,

ea ţipă-n somn,îl vede scrobit de sânge,

un fel de rege lear,cu un ochi de sticlă,

venit dintr-un teatru absurd.

ah, februarie, februarie,cum dai tu iluzii îndrăgostiţilor!

2010

MELANCOLICII am cumpărat de la piaţă

un coş cu melancolii,vreau să-l fac cadou pe viaţă

numai vouă, dragi copii.

delirând a delirare,melancolicii se-adună,fac din viaţă arătare,din iluzii o cunună.

împăind fazani şi îngeripe castele de nisip,

între râsete şi plângeripeste morţii de la Ip…

trece-un faeton albastrucu trei crai spre abator,

melancolicii-i salutăşi le sar în ajutor.

viaţa asta noimă n-are,melancolicii o ştiu

134

şi la orice supărareei trag totul în pustiu.

numai vise şi înfrângeri,celebrând grave violuri,flagelaţi ca nişte îngeri,joacă toţi aceleaşi roluri.

2009

FANTASME

Bătrânii duc un prapor la vânat,În urma lor prelaţii în sutane,

Cădelniţează într-un mod ciudatO lume-n pragul unei ere vane.

Bărbaţii cei cu scaune la capŞi câţiva tineri sus pe catalige,

Având în urma lor un vechi satrap,Au început să cânte şi să strige.

Femeile fac nazuri la culcareŞi-nnoadă mâinile către genunchi,Ascultă slujbele de-nmormântareŞi-şi cată prunculeţii de păduchi.

Unii vând fericiri din cărţi apuseŞi vând iluzii pe la porţi de case;

Filozofii tăcute şi nespusePrin albia istoriei rămase.

De la fereastra care stă deschisă,Eu singuratic şi-ntristat priveamViaţa-ncifrată care sta închisăÎntr-o falangă ce mi-o tatuam.

Din depărtări se-aude ţipăt secSunt vieţile nescoase din morminte,

135

Dansează tarantele şi petrec,Printre libaţii,hule şi cuvinte…

Doar şapte Ane c-un Manole viu,Aşteaptă ca să intre-n calendar,Ieşind din zidul vechi şi vioriuSpre viitorul cast şi legendar.

Orele sfârtecate de clepsidre,Aleargă către timpurile-ntoarse

Cu gurile cascate ca de hidreSpre amintiri şi idealuri false.

2008

ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

lună plină, cerul senin,noaptea e-n toi,

îngerii vinsă ne păzească pe noi.

Cortegii de îngeri apar,pe-albastrul cerului clarsă ne-nsoţească aproape,

pe munţi, pe şesuri, pe ape.Ne lăsăm pradă lor

în săptămâna patimilor,când Iuda-l trădează pe Crist,cu crucea-n spinare şi trist,

Golgota urcând,cu durerea lumii în gând,jertfindu-şi trupul şi viaţa,

să facă lumii nouă, dimineaţa.Roteşte de sus acelaşi cerşi lumile se duc şi pier,numai Împărăţia Ta,

Doamne Isuse, ne va lumina!

27 Mar 2010

136

IELELE

diademă cu fruntea de doină,iluminezi cu raze de argint,

ca într-un vechi şi blestemat Corint,ce se lasă peste munţi-coroană

de flori de curcubeu- pe aripi de nori,plutind ca o stampă veche

pe-o coală uitată prin sertarul timpului.

pasărea Phenix când zbura deasupra,aripa de aur şi-o scutura în rouă,

ploua cu stele şi cu licuriciîn rondelul ielelor ce jucau hora

în poiene blestematede fete nemăritate…

ielele jucau în noapte,prin pustii de codri duseşi prin locuri nepătrunse

cu bărbaţii betegiţicare culegeau la stele,

făcând din ele mărgele,să le-nsire

la gâtul fecioarelor,duşi de iarba fiarelor…

2010

aş vrea să tac

aş vrea să tac,doar prin semne să vorbesc,

să percep totul pipăindcu ochii şi cu inima,

acolo unde nu ajunge gândulpoate ajunge dorul,

acest armăsar înaripatcare străbate câmpul inimii

spre lumi astrale

137

unde se întâlnesc zeiişi sărbătoresc trecerea timpului,

ca o apă, trecerea timpului,care ne schimbă în mumii…

as vrea să tacsă pipăi lumina

şi s-o zdrumic între priviri,lumina care ne saltă în ideal,

acei zori ai diminetilor de primăvarăcare ne sanctifică pe altare de vis.

as vrea să tacdoar cu săgeţile privirii

să mângâi chipul angelic al unui nudrăstignit prin muzeele lumii,

poate găsesc in el chipul iubitei,rătăcit prin privirile avide ale unui pictor

care a imortalizat-o pe pânză.

aş vrea să tac,să mângâi moartea doar cu un surâs,

poate o înduplec să mai rătăceascăprin pustiuri,

să culeagă alte recolteîn nopţile ei de graţie

când dansează cucuvelelepe turlele bisericilor,

noaptea pe turlele bisericilor…

aş vrea să tac,atâtea crime a făcut limba,

morfolind cuvintele,săgeţi de cuvinte împroşcate cu sânge,precum urmele rămase după un viol,limba netrebnică care s-a prostituat

pe centură cu fel de fel de saltimbanci…tăcerea spune

mai mult decât muzica lui Straussşi ne face mai înţelepţi decât anticul Socrate.

138

2010

doină

(recurs la istorie)

în somnul nostru de demult,multe imperii au căzut

şi noi ne-am ridicat oricum,prin focul luptei si prin fum

şi-am stat aici mereu la pândaca să scăpam de-a lor osândă.

am ascultat cântecul ierbii,cu codrul înfrăţiţi şi cerbii

şi orbi, printre livezi şi dealuri,ne-am făurit noi idealuri.cu Decebal de sacrificiu,

trecând pământul prin supliciu,am devenit un nou popor,având la Roma un izvor

din care ne-am adăpat noi,prin lupte grele şi nevoi.

am aruncat cu bolovani,peste o şleapca de golani,

am fost turciţi şi am învins,cu ruşii jalea ne-a cuprins,ne-au taiat ţara-n jumătateşi ne-au furat şi din bucate,

nu le-a fost milă nici de mame,care mureau ades’ de foame.

au dat foc limbii româneşi-am regăsit-o pe la stâne,

din ea făcând doine, doiniţe,cântând pe lângă mioriţe

139

şi printre Basarabi şi Brâncoveni,ne-am făcut sate, stâne şi averi.

şi-am avut şi noi palate,dar ne-au fost toate furateşi am fost, Doamne, bogaţi,dar mereu am fost furaţi,

am avut oamenii diliice-au murit prin puşcăriişi-am avut turme mioarece-au reuşit să le care,ei cu sila, noi cu mila,

ne-au dat mâncare cu chilaşi-am rămas săraci bălţaţi,

pironiţi între Carpaţi,ce mai, nişte derbedei,tot rugându-ne de ei,

am rămas pierduţi în łumefară case, fără turme…

ne-a fost furat şi trecutulşi ni s-a luat tot avutul…

bate vântul, bate, bateşi din faţă şi din spate,

ne loveşte spic de ploaieşi-notăm printre noroaie,

bate vântul, viscoleşte,prinde omul ca-ntre cleşte,

tot înoată în beleleşi nu mai scapă de ele.

de vreo două mii de anitot te fură mitocani,

vin la tine-n bătăturăşi te-nşeală şi te fură…ţi-au plecat fiii nebunisă culeaga la capşuni,

prin Spanii şi prin străinişi tu nu poţi să-i alini,tânjesc la tine de dor

140

de prin ţari de pe Bosfor,din Milano şi Madrid,

tot muncind şi slugărind..

ţi s-au răspândit toţi fiii,au luat câmpii ca diliii,

au rămas săracii mumii,cerşind la po®tile lumii.

parlamente şi guverne,ne tot minte şi ne cernebruma noastra de avere,

furând-o de la popor,trecând-o-n folosul lor…

avea dreptate Mihai,când chema pe Ţepeş, hai,

zicea el încrâncenat,să vină si la senat

şi la parlament să vinăcă toţi poartă câte-o vină,

să le pună ţepi la toţică s-au făcut nişte hoţi,i-a ales poporu-n frunte,din bucate să se-nfrupte,

au sărăcit ţara toatăşi-au lăsat-o ca pe-o gloată

de golani înfometaţi,ce-au plecat prin ţări straine

dup-un dumicat de pâine!

blestema-i-ar aşa soartasă se-nvârtă iarâşi roata,să vină Tepeş cu ţeapa

şi sa-i ia moartea si apa«…

2010

a trecut prin mine absenţa ta

141

atrecut prin mine absenţa taca o aripă prin aerul rece al nopţii

şi acumsentimentele se reîntorc

la sanctuarele distruse de poemelenescrise

care stau în sertarul inimii.

poetul n-a fost acasă,o beţie sub cerul liber

pe malul râuluinimeni nu-i mai purta de grijă,

obscuritatea seriiîl copleşise,

natura toată colcăia de suneteca-n muzica lui Vivaldi,

ieşiseră ghioceii cu albul lor purşi primăvara râdea la elca o curvă pe centură

care aşteptă să fie îmbrăţişată.

meteoriţii cădeau în apă,luna dansa un tangou languros

şi căprioarele din visse lăsau la râu să sorbă

văzduhul albastru al apei.

aripa aceea a nopţii fâlfâiape deasupra lui

ca un înger de pazăstrăjuind nevrotice miraje

pâna cândhainele lui de hlamindă

s-au topit în întunericul nopţii.vineri, 30 aprilie 2010

m-am ascuns …

m-am ascuns într-un ochi de femeieşi de-acolo privesc lumea altfel

142

căci există atâta singurătateîncât şi cafeneaua din bazar

şi-a închis uşile.

de acolo lumea se vede ca un labirintîn care timpul nu mai este în sine

şi nici cărările nu mai duc nicăieri.

acolo dansează speranţaascunsă într-o lacrimă dulcece se scurge pe obrazul suav,

udând grădinile din visele noaste.

dincoace şi dincolo de timpzboară imaginea ta

ca o pasăre a singurătătiispre ţinuturi albastre

unde dragostea se logodeşte cu visulşi moartea cu eternitatea.

miercuri, 28 aprilie 2010

spală-mă

spală-mă, mare, cu-a ta veşnicie,

şi tu, timpule, spală-mi păcatele,

sunt un biet muritor din pruncie,

nu-mi judeca trupul, ci faptele!

şi eu aş vrea ca să spăl cu leşie

trupul timpului mort în deşert

şi-apoi să-l fac bucuros să învie,

dându-mi din viaţă mai mult cu un sfert.

cronos aude, se scoală şi vine,

143

mă leagăna clipele lui lucitoare,

ca o casandră el mă previne

că viaţa aceasta e trecătoare…

o fi, îi răspund eu, mulţumit,

dar face cât veacul clipa trăită,

timpule, timpule,tu m-ai iubit

şi m-ai ferit de orice ispită…

2008

într-un an suprarealist

într-un an suprarealist

cu oameni paiaţe,

cu poezie pe bigudiuri,

cu bâlciul partidelor,

cu politicieni alandala,

cu circul de la televizor,

în arena acesta,

unde saltimbancii

şi oamenii de paie

144

umplu aerul

cu nişte ţipete de măscărici,

eu mă exilez

într-o primăvară

cu flori de cobalt

şi vreau să fac plajă

la Marea Moartă.

aşadar:

adio Budda

adio Shakespeare,

adio Rimbaud,

adio Eminescu,

plec din coşmarul

cauzei şi-al efectului

din această lume

isterizată,

spre lumea

de dincolo de noi…

2010

când…

145

când te sărut,

îţi caut forma

şi vreau

să-ţi pipăi conţinutul,

aş da pe tine tot avutul

şi ţi-aş închide filodorma.

chiar şi

în miezul voluptăţii,

aş năuci

ca un nebun,

m-aş arunca

cu tine-n hău,

spre- un nuştiu unde

nu ştiu cum…

un naufragiu

într-un ochi,

o lacrimă

cât Marea Mare

şi valuri-valuri

de durere

se zbat

146

ca într-o-nvolburare…

să nu atingi

acest sărut

căci are

lacrima-nnăuntru,

cănd pleci,

ascultă-mi

testamentul:

să mă îngropi

în ochii tăi,

c-au fost

la viaţa ta, femeie,

ca doi tâlhari,

ca doi călăi…

2010

tango

ce-a fost aseară?

s-a tot dus…

mirosul părului,

îmi e străin,

s-a oprit dansul

147

la balcon,

acum,

amurgul trist

îmi cade-n cap

şi luna beată

stă pe cer

ca o cocotă din Alger.

2010

lăsaţi-mă

lăsaţi-mă

ca pe o navă în derivă,

să descarc

necunoscute astre

pe insule pustii,

bătut de vânturi,

să mor

şi să-nviez

prin valurile mării,

148

la-ntâmplare

ca un proscris

şi fără lumânare.

făr-de pământ

şi făr-de ţară,

acolo-n arşiţa de vară,

să simt

doar fericirea

stinsă

şi moartea

ca dulce povară.

sunt eu?

sunt eu

o răscruce a lumii?

mă locuieşte

întunericul nopţii?

sau umbra

străpunsă

de-al liniştii turn?

să nu mă credeţi nebun,

într-un timp lapidar,

149

când totul e

calp şi murdar,

întorc clepsidra

spre cer,

ca timpul,

un ceva efemer,

sa se oprească

în dulci armonii

în ciutura cu stelele vii,

să m-adape

cu ape

din fântâni celeste

săpate în piatră pe creste…

2010

ochii ei

ochii ei

sorb tot albastrul din cer,

bat lumina

cu pupilele,

etalând

150

în franjuri halouri,

cabrate

pe irişii excitaţi.

există

o veselie nebună

între sunete şi culori

şi-o dragoste

care acoperă cerul

cu ambiguitatea tăcerilor.

ochii ei

rup ziua în două,

ca pe o ambră dulce

şi dau foc corăbiilor

ce-nnegresc zarea…

atâta singurătate

e-n aur,

încât luna

nu mai e lună,

femeia trece pe lângă mine

ca un tren de noapte,

lăsând,

151

în loc de fum,

parfumul

părului ei incendiat…

2010

TRISTEŢEA MEA

tristeţea mea umblă peste tot,prin oraşe de provincie

uitate de timp,prin târguri şi sate de munte,prin munţii cu creste cărunte,

prin constelaţiipierdute în haos

şi nu-şi găseşte repaus…

tristeţeă mea-floare de lotus,tristeţea mea

cu care mă pierd în azur,tristeţea mea-spânzurată prin vremi,

de ce nu mă laşi,de ce mă mai chemi?

tristeţea mea-cerşetor zdrenţuit,ce umblă prin târguri

cu mâna întinsă,cu ce se poate plăti darul tău

în ora flamingo, învinsă?

nuanţa de scruma surâsului meu,

ne-ndeamna să fim iar prietenine cheamă la umbra de cetini,

veşnicind,logodiţi în astral,

152

un blestem ancestral…2008

DORM GĂNDURI

dorm gânduri tristepe tronuri de ceară

şi tronurilese topesc în van

şi gândurile-n zborse duc departe

se-adună tot mai multe,an de an.

au aripi slabede hârtie

şi zborul lore-un zbor bizar,

ne-aruncăviaţa-n derizoriu,

parc-am juca-o iar la zar…de ne trezim

din somnul nostrula masa plină de festin,

să nu ne amăgim,prieteni,

suntem conduşitot de destin…

dormgânduri triste-n cimitire

pe tronuri dulcide catifele,

în cântece de cucuvelece zboară

şi ne lasă reci,pe pustiitele poteci…

2007

ISTORIE

153

am visat că eram calşi fugeam pe un câmp,câmpul era albastru,

ca cerul,şi cerul verde,

şi luna corabie,şi stelele licurici…

apele toatedeveniseră

cerneală albastră.

eu cu copitelescriam istoria

pe foi de mesteacăn.

vine decebal şi mă întreabă,nemulţumit,

că istoria lui s-a pierdutîn derizoriu:

unde este neamul meude i-aţi uitat limba?

şi m-a împroşcatcu cerneală

peste tot.

eu am fugit,voiau

să mă ducă la zamolxesă mă judece…

bine, dar eu sunt cal,le-am spus…

în alte lumiai fost om, calule, zic ei,

trezeşte-tecă te prinde ziua tot cal!

şi visul meu s-a terminatîntr-o poiană

154

pe iarbă,la umbra unui stejar,

unde joacă ieleleîn câmâşi de in…

dar degeaba,că devenisem iar om

şi m-am prins în hora lorşi mi-au betegit sufletul.

2006

ORAŞUL ADOLESCENŢEI

un oraş de munte,cu dealuri abrupte,

care-mi cădeau mereu în capşi cu o piaţă

unde mocanii vindeau mere,şi eu,

inocent şi trist,că-mi pierdusem copilăria,

căutam noi tentaţii…mâncam lapte bătut cu pâine

şi citeam pe Eminescu,cu doina lui

şi priveam în zare munţiipe unde bunicul

se luptase cu nemţiişi căzuse prizonier.

Mateiaşul mi se păreaun sanctuar de oase

şi caselearuncate peste dealuri,

în lumina molcomăa toamnei,

nişte cutii de chibrituri,însirate

ca vagoanele unui trencare nu mai pornea niciodată.

155

aici iubireami s-a părut un miracol

când am întâlnitprima fată

şi i-am simţit căldura inimiialături de buzele mele.

ce ochi frumoşişi cum mirosea a lavandă,

coborâseca o zâna din Carpaţi

să mă fericească pe mine,un copil rătăcit…

2008

ÎN GRĂDINĂ

în grădina efemerăcântă moartea menuete,

joacă iele despuiete,totul pare o himeră…

trec prin faţă vechi icoane,pe sub arcuri şi coloane,vechi statui negre de lut,ce se-afundă în trecut.

figuri de femei frumoase,înşirate numai oase,

se aud călcând în şoapte,dănţuind în miez de noapte.

trec prin gându-mi doar vestale,chipuri triste, figuri pale,trec în muzici triumfale,

cu parfum de-nmormântare.

156

zboară zânele frumoase,însirate numai oase,

se tot duc, pierdute-n timp,spre eternul din Olimp.

în grădina efemeră,primăvara prinde vise,

totul pare o himerăcu poveştile închise.

2008

NOAPTEA

Ion Ionescu-Bucovu

Noaptea printre flori de nufărse strecoară peste iaz

iară stelele-n delirse aştern ca pe-un atlaz.

peisaj de vis lunatec,la ce porţi de suflet baţişi-n ce inimi de jeratec,stelelor, vă strecuraţi?

clopotele de-altădatăsună greu, cu glas pierdut,

scara cerului o saltăspre loc tainic şi tăcut.

luna toată-i vâlvătaie,jalnic sună cornul greu,

de pe patul din odaie,îl ascult cu drag mereu.

mi-a adus în dar o veste,de acolo de departe,

parcă-mi spune o povestedespre viaţă, despre moarte…

157

SCRISOARE

Ion Ionescu-Bucovu

Cum să-ţi mai vorbesc, ţie, mamă,cînd tu eşti soră cu îngerii,

cum să mă mai iei tu în seamăcînd eu locuiesc în Valea Plîngerii?

tu îmblînzeai durerea care dureaşi mi-adunai stelele de pe cer,

nu erai blîndă, nu erai nici reaşi mă mîngîiai c-o fruză de arcer.

te caut prin casă, îţi caut chipul,să-ţi aud glasul ce mîngîia,

mi-ai lăsat doar umbra şi dorulşi te-ai ascuns într-o stea.

mai ţii minte cînd cultivai marginea cîmpului,cu dragostea ta şi dorul porumbuluişi făceai mămăligă pe vatră, în tindă

şi-ţi priveai chipul frumos în oglindă?

noi, copiii, îţi sorbeam glasul frumosşi aşteptam aburul laptelui pe buza castronului,

cînd tu ne povesteai duiosdespre tata care era-ncercuit laCotul Donului.

MI – E DOR

Ion Ionescu-Bucovu

mi-e dor de serile cu stingeri paleîn care gîndurile se destramă

158

şi se deschide cîte-o panoramăcu-o lună ce se urcă-n cer agale.

aceste seri ce se topesc în mineca un amurg ce se destramă-n van

se lasă tot mai rare an de ancu harul şi cu vraja lor divine.

şi pică stele-n roua nopţii pură,făcînd din ele o majoră dramăşi umbrele bizare se destramă

precum o pînză neagră de purpură.

tăcerea peste cosmicele stingerise lasă greu pe gîndurile meleşi mă trezesc din visele rebele

inconjurat de melancolici îngeri.

îl chem pe Cronos din adînca noaptes-aud cum geme timpul lîngă mine,

să-mi dea din darurile lui divineo viaţă veşnică de după moarte.

25 iulie 2008

ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ

Ion Ionescu-Bucovu

În fiecare dimineaţă deschid fereastrasă dau afară umbrele nopţii,

acei zei care se preumblă în veşminte dalbe,prin amintirile mele reziduale.

fântânile se trezesc din amorţirecu apa lor pură, spălând năduful din noi,

acel drog stacojiucare s-a aşezat ca o rugină pe suflete.

ochiul nebuniei ascunde

159

sub povara luminii solare tot mâlulcare s-a adunat după aluviunile demenţiale

ale unui binefăcător de crime.uşor trec prin lume licorile somnului

care vin cu vise în care plâng trupuri răstignitepe la răspântii,

prin troiţele veacurilor cu chipurile scrijelite de vreme.baroc peste tot cu aer saxonic

în care culorile se mişcă-n ogive,candori, bătălii, efebi, madone şi sfinţi.

aşa începe cântecul dimineţii ca orice versetîn care se-aude mocnind glasul sângelui.

COPILĂRIE

Ion Ionescu-Bucovu

toamna provincia pustie păşeşte-ncet ca-ntr-un altar,cu frunze moarte, răzleţite, gonite de prin mari unghereşi ornicul, bătrânul sfeşnic, tot bate-al timpului calvar,

iar cărţile îmi fac cu ochiul de pe uitate etajere.

pe un perete-mi dorm străbunii în vechi tablouri ce se-adună,iar eu, privindu-i, fug cu gândul la dulcea mea copilărie,

când stam la geam, privind natura, învolburată de furtunăşi căutam să-mi fac din beţe cai murgi, sirepi, ca jucărie.

aş vrea să-nvie acele timpuri când totul îmi părea poveste,aş vrea să-mi văd din nou părinţii la umbra deasă de sub nuc,

pe tata cu hăinuţa veche să vină şi să-mi dea de vestecum că m-a înscris la şcoli înalte şi alte drumuri să apuc.

160

provincia pustie doarme sub ceaţa toamnei sinilieşi orice lucru atins de mine pare o clapă de pian

ce sună straniu în ureche precum un glas de ciocârliece urcă primăvara-n zboruri pe-o creastă verde de tăpşan.

îmi reînvie vraja moartă şi amintirea altor timpuricănd credeam că sunt un vodă pe-un ţinut măreţ de ţânci,

chemând oştile străbune să mă bat cu căpcăunii,aruncăndu-i peste dealuri, peste munţi şi peste stânci.

nu dacă mereu am nega,

dacă mereu am fi numai noi,dacă n-ar mai fi opinie publică,

dacă n-am mai avea prieteni,atunci,

poate că iubirea,s-ar juca prin sufletul nostru

ca un copil,sub ploaia de steleîn nopţile cu lunăşi ne-ar condamna

la o veşnică fericire.

17 aprilie

unde eşti? unde eşti?

torn în marmur idealul,gura ta o fac izvor,

ochii faruri lucitoareşi dorinţa o fac dor;

161

fac din tine o baladăalergând spre infinit,

frigul dragostei şi-al morţiie ceva nedefinit.

din fragmente de statuite-am clădid ca pe-o naiadă

şi te-ai risipit în lume,ochi-mi să nu te mai vadă.

ai ucis visul pe careîl visam în nopţi senine,

când foşneau plopii-n cărare,nopţi albastre şi divine…

tu te-ai risipit în zorica o stea căzută-n mare,

o petală dintre flori,rătăcita pe cărare.

timpul plapuma si-a-ntinsca un nor cu ploi de toamnă

şi ne-a -nvins, măre, învins…unde eşti acum, doamnă?

unde eşti să-ţi spun povesteatransformata-n ereziecu o dragoste curată

ce-i străină şi târzie…

28 mai 2010

TIMPUL

timpul nu poate vedea,timpul nu poate auzi,timpul nu poate iubi,timpul nu poate simţi,

timpul are însă memorie…

timpul se mişcă greu,

dar şi iute,în el se lăfăie amintirea,

timpul ne e duşman

162

şi ne e prieten,câteodată sunt

două zile gemene întruna,altădată

secundele se par ani,anii trec ca clipele,între zori şi amurg

curge istoria,mesopotamia,

egiptul,grecia,roma,

eu, tu, noi, iubito,ubic râu,

eternul timpne macină vieţile

şi se-ntoarce lent în sineamintindu-ne

că totul este pentru vierme.

rămâne legenda

şi democritcare şi-a smuls ochii

ca să poată gândi,el e penumbra lentă

care seamăna cu eternitatea.

rămâne răstimpul dintre vise şi vise,

când luna ne-ademeneştecu o rază de speranţă,

în care irişiise reazema pe-o coapsă de lut

în speranţa nemuririi…

ne-nghite ochiul fântânii

ce ne-mbrânceşte în eterna noapte,până-n adânc,

aruncându-şi inelul

163

şi jucând în apa oglinziipâna ajungem în cuibul pietrei obscure.

timpul- grija tiranilor,

talisman pentru unii,linişte, foc, gheaţă- pentru alţii,

iubire, versuri, dorinţe,ocolul surd al sentimentelor,

ne măsoară spaţiulcu acidele mizerii,

ieşind din noiîn infinite şi macabre tenebre.

28 mai 2010

ÎNVAŢĂ

Invata de la apa sa ai statornic drumInvata de la flacari ca toate-s numai scrum

Invata de la umbra sa taci si sa vegheziInvata de la stanca cum neclintit sa crezi

Invata de la soare cum trebuie s-apuiInvata de la piatra cat trebuie sa spuiInvata de la vantul ce-adie pe poteci

cat trebuie prin lume de linistit sa treci

Invata de la toate ca toate sunt suroriSa treci frumos prin viata, sa poti frumos sa mori

Invata de la vieme ca nimeni nu-i uitatInvata de la nufar sa fii mereu curat

164

Invata de la vultur cand umerii ti-s greiSi du-te la furnica sa vezi povara ei

Invata de la greier, cand singur esti, sa cantiInvata de la Luna sa nu te inspaimanti

Invata de la pasari sa fii mai mult un zborInvata de la toate ca totu-i trecator

Ia seama, fiu al jerfei, prin lumea care treciSa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci

(din lirica populara norvegiana)

26 Mai 2010

de ce taci? priveşte norii aceia,

de ce taci,vine ploaia şi ne-acopere

cu răcoarea umedă a picăturilor,de ce taci,

eu îţi mulţumescpentru tot ce mi-ai dăruit,

acum suntem unul,ţi-am cunoscut toate secretele,

de ce taci,norii aceeia pot aduce şi grindină,

nu vezică totul a amuţit,

greierii, lanul, pădurea, tu,mi-e teama pentru tine,

noi doi suntem universul deslănţuit,în acest câmp

trăsnetul ne poate ajunge,nu plânge,

nu mai plânge,încheie-ţi rochia,

nu vezi că florile s-au zgribulit,locul acesta ,

165

va rămâne sfânt în amintirea noastă,nu mai privi înapoi,

puţin ne pasă ce va fi mâine,străpunge timpul senină,

ce dacă vântul ne biciuie faţa,închide-ţi ochii însângeraţi

şi priveşte c-un secol înainte,visează,

nevrotică de false miraje,cu iluzia că de azi înainte

n-o să mai plouă.hai să trăim acolo

unde moare raţiunea,fără zile cu fulgere,

în liturgicile procesiuniunde ţipătul păunilor

se opreşte într-o oază de dor.de ce taci

şi-ţi tragi trupul peste al meu,de frica acestui pustiu,

care-şi scufundă fulgerele în noi.soseşte murmurul ploii,ne mântuie şi ne spală

de tot sterilul care ne-a acoperit.eşecurile noastre nu ne mai interesează,

contemplăm totulprintr-un ochi al lui Şiva,

care ne împinge cu plânsul fără cuvintespre oaza de linişte a morţii.

acum creşte frigul primelor umbreşi muşcaţi de lumina fulgerelor

respirăm cristalul aeruluicăutându-ne inimile

care au început să batăca două aripioare de pescăruşi

pe o mare agitată, fără speranţe.

22 mai 2010

îmi trece amitirea pe sub ochi

166

îmi trece amintirea pe sub ochica o amantă tristă, părăsită,

născută-i de din visul de deochişi-o cern precum făina printr-o sită.

era o toamnă… toamnă dulce,plopii foşneau ca în poveste,

cocori treceau în şiruri să se culce,şi toamna ne cam luase fără veste.

era o seara murgă şi senină,plopii foşneau o rapsodie dulce,

noi ne plimbam agale prin grădinăcând luna galeşă trece să culce.

deodată ne-a luat ochii şi cu mintea,şi ne-am trezit aşa şi ne-am iubitparc-am îmbrătişat o stea, iubito,cu dorul meu nestins de infinit…

de-atunci, păcatul, iadul, chinul,călcâiele ni s-au aprins,

parc-am băut din rai tot vinulşi toate stelele s-au stins…

simţeam când ţi- atingeam genunchiişi mă-nvăţai să-mbrăţişez

o dulce carne-n patru muchii,făcându-te un sur la chez.

cădeam pe trupul tău de sfântca o povară, dulce pită,

un fel de punere-n mormânt,blestem de fată şi ispită…

20 mai 2010

caii înaripaţi -cuvintele

167

caii înaripaţi-cuvintelesosesc ostenite dinsusurul îndepărtatal poveştilor uitate.

caii înaripaţi tropăiepe pământul calm

şi undeva această turmăde dincolo de zarepare să se nască

din noaptea spaţiilorpe un câmp monoton,

prefăcându-se în iluzii.

cuvintele…miracole născute

din bucuriile şi răsucirile vieţii,din plânsul doinei,din jalea mamei,

din înjurăturile ţăranului,din leagănul pruncului,

din dragostea Aneişi din sacrificiul meşterului Manole,

din eroismul ostaşului,din baladeasca natură

a munţilorşi a câmpiei întinse,

a întunecatului codrucare ne-a învelitcu umbra teiilor

si cu măreţia unui răsărit de soare,care ne-a făcut să îngenuinchem

în faţa luminiişi să sărutăm cu irişii

stropii de rouă ai dimineţilor de vară.

cuvintele care ne dor,cuvintele care ne bucură,

cuvintele care ne întristează,cuvintele care ne nasc,

168

cuvintele care ne omoară,cuvintele care ne zâmbesc,

cuvintele care ne plâng,cuvintele care ne iubesc

şi ne urăsc,toate, toate s-au născutdin descântecul limbii

ca un dar al lui Dumnezeupentru ne exprima sentimentele

în această lume;

ele sunt săgeţi,sunt otravă,

iubire,dor…

aceşti cai înaripaţicare circula prin sângele nostru

şi se cuibăresc în inimă,sunt

singura bogăţiecare rămâne după noi,

fâcutâ cadou generaţiilor viitoare.

18 Mai 2010

Cioran

de ce plângi, maestre,şi priveşti printre ferestrele copacilor

lumeacare se-neacă într-un timp efemer?

lacrima ta e picur de lunăpe roua nopţilor de vară;

glsul tău- dangăt de clopotce bate

într-un oraş medievalcu turle, ogive, creneluri şi ciori;

dorul tău- călător,rătăcit pe neunde,

169

cerşind o clipa de fericireprintre mormintele cimitirelor

uitate de vreme;chipul tău- mucenic răstignit

la răscruce de drumuricu ochii scoşi

de barbare cohorte de iluzii;gândul tău,

pasăre rătăcită pe catarge-n derivăîntr-o mare ce se zbuciumă;

vântul îţi suflâ-n oasede necaz şi de vântoase;din cavoul tău din steia rămas o rază caldă,

un suspin ce urcă-n zăriraza dulce-a dimineţii

care mi-a-nvrăjbit poeţii.

14 mai 2010

firicel meu de lut

firicelul meu de lutce durere te-a durut,

n-ai băut şi n-ai mâncatcine mi te-a supărat?

firicelul meu de lut,parc-a fost ca un făcuterai dor, erai câmpie,

erai glas de ciocârlie…

de ce mi te-ai ofilitca o floare-n asfinţitde ce te-ai topit aşa,

ori te doare dragostea?

firicelul meu de lut,cine-n lume te-a bătut,

170

cine ţi-a furat simbriaşi ţi-a dat melancolia?

cine mi te-a blestematsufletul de ţi-a furat

şi te-a lăsat singur-cuc,cântând pe-o creangă de nuc?

cine credeţi, oameni buni?doi ochi negri, doi cărbuni,ce mi-au furat dragostea,

plecând în lume cu ea.

firicel de lut, sub soare,nu face două parale,

dragoste-i pasăre rară,când ai prins-o, deja zboară…

11 mai 2010

SCRISOARE-POEM

prietene, am aflat că ai murit demult,am intrat la idei când am auzit ca te-a abandonat viaţa,

într-un sicriu amărât,ce speranţă să mai am eu când ştiu că ai fost viu

şi-acum zaci cu viermii la un loc ?tu nu te mai uiţi spre viitor,

eu nu mă mai uit spre trecut,inima ta atrage viermii,

inima mea atrage vulturii,noi nu mai găsim nicio ţară,

nici în stânga, nici în dreapta,niciun râu, nicio mare,

în care să ne desfătăm şi noişi să fumăm o ţigară în linişte.

dacă imperiile şi-au schimbat stăpânii,noi ne schimbăm domiciliile,

171

căci conştiinţele le-am schimbat de multe ori.când vorbeam despre viitor,

tocmai atunci principiul speranţei a ieşit pe uşă,şi-am rămas uitându-ne unul la altul chiorâş.

ce dacă am iubit aceeaşi femeie ?pe tine nu te mai doare nimic,pe mine mă mai doare gelozia,

şi acum mă întreb ce-ai căutat tu în patul nevestei mele,s-a scris cam puţin despre acest episod,poate fac din el un roman de dragoste

cu care voi rupe buricul târgului.într-un timp îmi spuneai că vei emigra în america,

cred însă că n-ai mai avut timp,trebuia să cearnă cineva bălegarul din cimitir.

odată şi odată toţi ajungem aici,adio dorinţe, adică să priveşti şi tu o tăietură de rochie

mai sus de genunchi,sau să te pierzi într-un mov,

aprins de pasiuni,să tai privirile unei dame cu ascuţişurile ochiului,

să priveşti aterizarea unui fund de femeiepe patul de dragoste,

să mai retrăieşti asemenea clipe,să pătrunzi în miezul unei muzici,

în ritm de dans sudamerican,să desfaci câteo bluză

pentru un sân în călduri,să joci un rol pe la agenţiile matrimoniale ;

noi am fost mereu în probe,mă refer la convorbirile noastre despre metafizică

care ne-au înnebunit,pe tine chiar mortal,

pe mine parţial.ce nepregătiţi am fost atunci !

nu ştiam că ereziile se pedepsesc,la orice stare de potop tu răspundeai cu miturile genezei,

la ce ţi-au folosit toate astea ?îmi spuneai mereu, divinizând eroarea,

că-ţi cauţi alt drum,citeai în ochi, în astre, în forme, în cărţi, în semne,

172

doreai să mori la paris, în susurul senei sau pe mon parnas,să nu ştie nimeni de tine,

să visezi că vei fi înmormântat cu alămuri de muzici militare ;efemere gânduri, în secreta plasă a timpului,

tăcută gălăgie care a risipit incertul contur al lucrurilor.ziceai că eşti buddha

şi aşezi timpul după alte principii,tăiai de pe răboj toamnele,

care-ţi purtau indispozitia peste tot,erai scârbit de iluzia urbană

şi-mi tot povesteai că e o minune când o fiinţăîţi respiră aşa de liniştit în braţe, la piept,

în timp ce inima-ţi bate în vâltoarea unei mari pasiuni.ştiu că eram doi nebuni care plănuiam să răsturnam universul,

şi ce mici şi imbecili am devenitcrezând că dacă murim noi, va muri întreaga lume.

25 Iun 2010

RUGĂ

cine-i demn de fericire,să ia plânsul frunzei verzi,să-l transforme în iubire,prin pădure, prin livezi.dintr-o lacrimă sărată,

pernă facă-si trupul meu,ca să doarmă-n veşnicie,

străjuit de dumnezeu.timpul nu mai are febră,

nu mai arde, nu mai rece,în clepsidra lui nebună,

timpul toarce, timpul trece.ca un copilaş suav

te- aşezi pe umărul meu,

173

şi din lacrima-ţi abjectă,îmi hrănesc propriul zeu.

creşte iarba, creşte valul,zboară pasărea-n zenit,căntă timpul cu cavalul,

oare eu, doamne, am murit?nu mai vreau să fiu

pustiu,fă-mă orgă în vânt de seară

să prind dorurile toate,doina aspră şi amară,liră, fă-mă, sau voiară,ca la margine de ţară

să doinesc ca şi străbuniişi să stau la capul mumiisă-mi jelesc mamă şi tată,

c-au fost blestemaţi de soartă.

tai apusu-n beregată,cade noaptea-n călindar,

spală-mi ochiul de-ntuneric,dă-mi lumina, doamne, -n dar.dă-mi lumina să mă mântui,

irişii să-i fericesc,c-am domnit în astă viaţă

în palat împărătesc.nu mai pot să mor o dată,

am murit de-atâtea ori,e şi moartea o răsplată

când eşti îngropat în flori.

fă-mă rece, fă-mă cal,ca să simt biciul durerii,timpul cânte din caval,

printre stele-n buza serii.

taie-n cruce cărăruiape unde treceam odată,

174

fă din mine chip cioplit,şi din ea ulcior de vatră.

nu ştiu ce să fac, s-adorm,cu privirea către cer

sau cu ochiul meu enormo dorinţă să-ţi mai cer.

am urcat atâtea scări,de mătase si de spini,prin atâtea întâmplări

am trecut ca doi străini.tu acolo sus în cer,

ai rămas rece la toate,eu aici, printre străini,

între viată şi-ntre moarte.

tot visez cai verzi pe cer,aşa ca nălucile,

care-apar şi care piercolindându-mi luncileşi bând apa de izvor,

dăşelaţi de-atâta dor…

adu-mi raiul cu flori dalbe,după soare când răsare,

adu-mi mai multă luminădupă lună când e plină,

şi opreşte vânturilegâtuieşte gândurile,răul ducă-l pe pustie

pe la noi să nu mai vie.

ia-mă-n curcubeul tăuşi mai fă-mă pui de smeu

să fiu drag cui m-a plăcut,fără armă, fără scutşi la răsărit de soare

să-mi iasă mândra-n cărareşi la răsărit de lună,

175

ţuc-o, doamne, pe nebună !că din zori pân’la chindieaşa dragă mi-a fost mie…

doamne, nu mă adormi,că nănaş ţie ti-oi fi,şi de-o fi să fie-aşa,florile m-or năpădi,păsările m-or nunti,teiul se va legăna,

floarea îşi va scuturapeste umbruliţa mea,

frunza-n dungă mi-o cânta,:cetioară, dragule,

acolo sus înspre cerzboară bunul norocel,

te vor păzi mierlele,te vor cânta mândrele,

te vor spăla apele,dragele de văduviţeîţi vor pune coroniţe

şi-ti vor duce dorul tautocmai sus la dumnezeu.

June 25, 2010

OCHII MEI FLĂMÂNZI

ochii mei flămânzi visauo făptură idilică,

o speranţă,ceva care să-i bucure,

imaginile însă developau altceva,dulcele privilegiu al unei absenţe

care lua chipul unei naiade,născută din spuma imaginaţiei ;

în toiul acestei veri,intra în râu

şi-şi îndoia trupul,printre sălcii,

176

lăsându-şi cămaşa în iarbă,înotând printre nuferi,apa se juca cu sânii eişi prin părul ei blond

curgea timpul…din bucuria trupului ei

imaginatia mea se înfruptacu plenitudinea unei bucolice veri.

marţi, 15 iunie 2010

INĂUNTRUL EULUI

înăuntrul eului suntem toţi,avem sufletele mâzgălite

cu tot felul de desene indecente,avem şi profeţi

care ne ghicesc viitorul,şi

până vom ieşi din labirint,gustăm deliciile de azurde pe colinele din zare,

câteodată iubim pe furiş,ca apolo în baia de aburi,

unde mâinile lui frământă aerul,crezând că e iubita eterică,

şoaptele noastre se agaţă de beznăşi în buncărul timpului

ne frământăm mintea cu tot felul de mizantropii,nişte idei confuze

sub sacrul stindard al timpuluicare dau năvală

şi se luptăca-n noaptea sfântului bartolomeu,

incendiindsimţurile.

sentimente naufragiate pe-o mare de corali.cine e mai tare ca timpul ?

177

ne întrebăm şi noi aşa să ne aflam în treabă,moarteaaaa !- strigă ieriniile,cine e mai tare ca iubirea ?

tot moarteaaa !cine e mai tare ca viaţa ?

coana moarte,cine e stăpână pe ochii aceştia lacomi ?doamna moarte în straie de sărbătoare !

cine e stăpân pe tot pământul ?ruina şi moarteaaaa…

dar mai tare ca moartea ?eul din noi care se eternizează

în sufletul unei pietreşi trece din veac în veac

pe o cvadrigă către cerul senin şi eternspre culmi atice dincolo de lumile noastre.

duminică, 13 iunie 2010

DERUTĂ Mergem adesea şi nu mai ştim unde,

Un popor care migrează-n stol,Să ne găsească moartea pe neunde,Cerşind merinde pe stomacul gol.

Istoria trădată ne bagă la subsol,Ne pierdem rădăcinile profunde,

Şi corbii vin în stoluri rotocol,Căutători de leşuri pe oriunde.

Aşteaptă toţi ca să le spui de undeVine salvarea pentru noi, sărmanii,

Salvarea însă tainic se ascundeŞi trece timpul, zilele şi anii.

178

De pretutindeni veştile abundă,Unii şi-au făcut jurnal de bord,

În timp ce barcarola se scufundăSi mor de inima, atac de cord !

Musteşte viaţa-n sucuri de nătângi,Şi jalea a cuprins întreaga lume,Îţi vine câteodată ca să plângi,

Parcă-i blestemul de la şapte mume.

Bat clopotele absolut degeaba,Cu sunetul aramei, dor prelung,

Doar cioclii pregătiţi îşi mai fac treaba,Şi nici la Dumnezeu nu mai ajung.

Noi n-avem soarta bunului UliseSă ne-agăţăm speranţele de zei,

Speranţa noastră a rămas în viseŞi viaţa-n mâna unor derbedei.

12 iunie 2010

simbolul atic aruncat de neunde în haosul sălbatic,un firicel de lut, prin viaţă trecător,

mi-i sete de-absolutul frumosului atic,un ideal măret şi-nălţător.

trăiesc şi fără lună, căci nu mai sunt romantic,trăiesc şi fără ţară, căci am fost desţărat,trăiesc fără iubită, căci şi ea m-a trădat,dar nu pot trăi, frate, fără simbolul atic.

în el e frumuseţea cioplită-armonios,seninul cer albastru cu coapse diafane,

ieşind din spuma mării, figurile profane,pictate de doi irişi, nebuni după frumos.

179

nu căutaţi în mine ceea ce n-am iubitşi nici un sprijin veşnic cui să mă spovedesc,

eu am doar un părinte, părintele ceresc,el îmi deschide falnic fereşti spre infinit.

deşi am iubit casa şi locul şi femeia,pe unde mâna, ochii, alergau inocent,

au fost cenuşă toate, n-am câştigat un cent,şi am rămas pustiul din Cana-Galileia.

mă-ntorc la visul dulce şi cu clepsidra arsă,ca timpul să mă ierte şi să devin pios,

trag cumpăna ciuturii stelelor care varsăhaosul universului întors pe dos.

marţi, 8 iunie 2010

astăzi… astăzi am deschis lada de zestre a mamei,

o ladă veche, uitată în podul casei,acolo am găsit moţul meu,

firişoare de păr blond,infăşurate într-o hârtie îngălbenită de vreme,

pe hârtie scria:,,aventura ta începe astăzi!”

de bucurie ştiu că atuncim-am tăvălit prin grădină prin iarba verde

şi mi-am pierdut un pantof,apoi, a doua zi, m-am îmbolnăvit de gălbenare,

probabil ca am mâncat ouă clocite,mama m-a luat de mânăşi m-a dus la Tuţănoaia,

care mi-a crestat în frunte

180

o rana,a zis că-mi dă drumul la sângele otrăvit,

a curs ca o strachina de lichid roşu,după care, ameţit, m-am dus acasă şi m-am culcat.

şi-am visat, doamne, un câmp de macicare se termina cu o apă mare,

cred că era donul,că tata era încercuit la cotul donului,

şi apa aceea era roşieşi tata înota prin eaşi păcăneau catuşele

şi săreau în sus cai şi căruţeşi oameni, ca-n apocalipsă,

şi cânta un flautera un înger care fluiera,

avea aripi sclipitoareşi zbura pe deasupra mea

şi el mi-a zis :copile,

eşti în paza mea, n-ai să mori,ai să trăieşti poveşti frumoase

cu zâneşi cu feţi-frumoşi,

lumea e mare,trebuie să te bucuri de ea.

cănd m-am trezit,mama sufla-n lampă

şi mi-ă spuscă i s-a arătat o stea zburând prin camerăcare a anunţat-o că tata a scăpat cu viaţă

şi-o să vină acasăşi-o să-mi aducă bomboane…

am coborât din podul casei târziuşi m-am uitat în oglindă,

părul meu de astăzinu mai semăna cu smocul acela blond

pe care-l strângeam în palmă.şi copilul de ieri

trecuse-n poveste,

181

moţul acelaera copilăria

pe care mama mi-o păstra acolo,ferită de răutăţi.

acum casa e pustie,mama s-a mutat în steişi tata s-a mutat în stei

şi eu am să mă mut în steispre nemişcătorii mei străbuni,

retraşi în turnuri de oase,să privesc stelele cum cad noaptea,

înecate în mare.sâmbătă, 5 iunie 2010

senectute, frumoasă eşti!

este senectutea timpul fericirii noastre?

animalul din noi a murit demult,

acum trăim cu sufletele noastre

printre forme luminoase şi vagi ce nu-s încă beznă.

cuprindeam în braţe toate oraşele

şi câmpiile fără de sfârşit,

penumbra pe care o vedem este lentă şi nu doare,

ea curge pe un povârniş, semănând cu eternitatea.

182

femeile au gustul melancoliei

şi le găsim în paginile cărţilor nescrise,

toate astea nu trebuie să ne înspăimânte,

au o întoarcere a lor în timp,

drumurile noastre au fost ecouri şi paşi,

femei, bărbaţi, agonii ,învieri, dezamăgiri, iluzii,

zile şi nopţi, răstimp între vise şi vise,

iernile cu zăpezile frumoase,

verile cu tumultul vieţii,

toamnele cu melancolii,

primăverile cu florile din inimi,

să le putem uita aşa usor ?

cartagina, infernul, glorii, între zori şi amurg,

istoria ne topeşte pe toţi în smalţul pământului,

nu rămâne decât

plânsul străvechi al mumei pe morminte…

miercuri, 14 iulie 2010

crochiu de noapte trenul s-a oprit la două noaptea

183

într-o staţie pustie,

sub clar de lună,

în depărtare oraşul scânteiază,

un roi de stele mic la orizont,

pasărea nopţii trece prin castani,

apoi trenul înoată prin întuneric,

oraşul se apropie,

ferestrele sunt închise,

sosesc casele, blocurile, caldarâmul,

zac toate ca după o ploaie

aşteptând

gloata de chipuri fără expresie

să mărşăluiască

spre nu ştiu unde

într-o dimineaţă cu o  brutală răvăşire de lumină.

îmi ascult paşii,

parcă sunt singur pe pământ,

cobor din plămânii paradisului

să caut heruvimi de uri ancestrale,

ce uşor e să te prindă neliniştea

sa rămâi singur urlând, mugind, ca un leu

184

în intimitatea ta

astupând fisurile sufletului

şi uitările care n-au fost uitate,

adio mamă de la fereastra copilăriei,

cred că eşti obosită,

şi melancolicele mele  păduri sunt acum pustii,

good by, prieteni,

voi zburaţi ca  păsările toamnei,

eu în acest întuneric mă simt fericit

pentru că pot să rumeg toate dumbrăvile

prin care am trecut,

sper să înviez din nou,

nu ştiu de ce plecăm fiecare în altă parte

şi ne trezim aiurea rătăciţi.

nu putem să murim  toţi la timp,

câteodată corbii răguşesc deasupra noastră,

lăsându-l pe Esenin să se spânzure singur

şi pe Eminescu să moară în ospiciu,

stoice gânduri, ruine vămuite de stranii întâmplări,

cresc în această linişte nocturnă

şi eu, călătorul ajuns la liman,

185

caut cheia blocului

să intru la zeus spărgând clipa în două

şi să mă incui în cuşca dragostei,

asculţând scurgerea timpului

ca pe o metaforă care mă adoarme.

marţi, 13 iulie 2010

criza

se dedulcise lumea din bucate,tot omul îmbuca pe săturate,dar veni criza şi sistă ospăţul

şi-n toată lumea se opri dezmăţul.

de-acuma nimeni nu va îndrăznisă mai trăiască doar pe datorii,cu vile, jacuzi,amante şi case,

căci criza flămândă pe toate le rase.

când în necazuri iară am intrat,am dat în clocot toţi cu un oftatşi, săturându-ne de-aşa ospăţ,

rămas-am, ca-n poveşti, cu traisa-n băţ.

de-acum vom duce iar o viaţă tristă,suflând necazul tot într-o batistă,şi vom avea un bonus consolare,

când bate vântul gol prin buzunare…

sâmbătă, 10 iulie 2010

oamenii lui goya

186

oamenii lui goya suntem noi înghesuiţi

claie peste grămadă

într-un abstract peisaj

care pluteşte în aer precum liliecii

pe bolta unei peşteri,

un fel de cadavre sau monştri ai închipuirii

care aspiră la imbecile iluzii de fericire,

toţi înfulecă ce pot,

mai ales priviri obscene

de femei de lut

cu sânii daţi în mugure,

pe plaje, privind lasciv spre un orizont etern,

saltimbanci sau zburători

care umplu aerul cu ţipetele lor stridente,

măscărici cu sânge rece

care ucid primăverile

în privirile lor bezmetice,

pe san francesco el grande

la curtea regală

alergând după glorie.

goya, filozoful, cunoştea psihologia noastră,

187

surd

el aude zbaterile misterioase

ale sufletului omenesc,

el cânta din pensulă

balada umanităţii

călare pe un mormânt,

aspirând la un alt fel de paradis.

văile raiului la el sunt pline cu oameni goi

care gâfâie  si se zbat între alb şi negru,

la el scheletul este poezie

ca la buddha, shakespeare sau rimbaud.

la el culoarea cărnii se amestecă cu fumul de tămâie

într-un semiobscur

care ne face să scuipăm mirosul pe jos,

la el plouă mereu şi viaţa se zbate-n libaţii.

of, doamne, se întreaba el,

unde mai e speranţa

de ce ai făcut omul aşa de mizerabil,

să se zvârcolească claie peste grămadă

sub cerul neguros

într-un peisaj nenorocit ?

188

ochiul pictorului cu privirile lui obscene

vede suprafaţa lumii

în cerc,

beată,

cu păsări de lemn

expuse pe frânghii de rufe,

bărbaţi şi femei din argilă neagră,

maja dezbrăcată,

ducesa de alba

înflorind

în plenitudea fericirii,

copacii plini de taine,

statui fără grai,

în gravuri,

oraşe fantomatice,

zaragoza,

mahalale,

cimitire,

las vegas,

floarea soarelui moartă,

flori de cobalt,

189

şi pe napoleon

cu gloria lui de carton,

toate ciuntite de visul de emigrant,

rătăcit printre viziunile lui demonice.

duminică, 27 iunie 2010

nu daţi cu pietre în van gogh el face parte din galeria  nebunilor frumoşi

care a zvârlit copacii în aer

şi a făcut din culoare bici.

la ospiciu în saint-remy

picta pe cer cu sânge

viaţa lui

înghesuită în cafe terrace at night,

a băut, a iubit,

femei din tahiti

şi şi-a visat fericirea

ca un buchet de flori roşii

într-o vază.

în coliba lui şi-a tăiat organul auzului,

răzbunându-se pe gauguin

190

pe care n-a putut să-l ucidă cu briciul.

de ce se zvârcolesc personajele lui pe şevalet,

culoarea galbenă

se roteşte ca o obsesie

în peisaje,

câmpuri pustii sau ceruri învolburate şi contorsionate,

linii curbe luate de vânt,

ţărani, măturători, mici slujbaşi,

apoi un pistol cu care se împuşcă la 37 de ani.

nu daţi cu pietre în van gogh,

în sufletul lui a tâşnit umanitatea

aşa cum a văzut-o ochiul lui rătăcit

7 Iul 2010

ne-am rătăcit Ne-am rătăcit ca doi hoinari

Printre poeme puse-n ramă

Eu culegeam fluturi pe cer,

Tu nici nu mă băgai în seamă.

Făptura ta atât de rece

Pătrunde-n visurile mele,

Eu mă-nchinam ca la icoană

191

Iar tu te închinai la stele.

De-atunci am devenit blazat

Şi m-am retras în tenebroase,

Tu te-ai închis într-un palat

Iar eu în povestiri frumoase.

Pierdută, clipa-n departe

Plutea pe nori acolo sus

Ne mâna viaţa înspre moarte

Şi noi o luam înspre apus.

Aşa a fost să fie soarta,

Să ningă vremea peste noi

Ne-a fost închisă pe veci poarta

Pe unde intram amândoi.

( Clipe rechemându-le,

Clipe dragi inimii mele,

Fugi de ele, gândule,

Că-i blestem de gânduri rele…)

Am lăsat deschisă cartea

Ca de-o fi să ne-vedem

Să nu ne mai recunoaştem :

Doi stâini într-un poem.

03.07.2010

192

bat nişte clopote în depărtare bat nişte clopote în depărtare

într-un oraş medieval,

valuri fac

aduse de vânturi,

printre neliniştitele mele gânduri.

ritmul lor,

strident şi blând

se frămâtă în sufletul meu

trec tăcut şi fără speranţă

şi-mi vine în gând miresma tămâiei

şi gustul colivei.

îmi spânzur fiinţa de dangătele lui,

nu-mi cruţă amintirile

care au luat-o razna

prin acest timp nesăţios şi brutal.

totul doare, timpule,

nebunule,

doare despărţirea de prima dragoste,

despărţirea de mama,

când a înghiţit-o pământul,

193

despărţrea de tată,

de prieteni,

de casa copilăriei,

de iarba brumată a dimineţilor de vară,

de amurgurile colorate în roşu,

de dimineţile albe,

de basmele cu feţi-frumoşi,

de poteca de argint

prin care pătrundeam în labirinticul vis al iluziilor,

am rămas ca-n povestea lui homer,

pe-o insulă plutitoare,

un ulise rătăcit

care spintecă întinderile pe-nserat,

solitar,

un navigator spre nu ştiu unde.

visul meu creşte în afara vremii,

inutil,

unde-mi vor rămâne palatele de vis,

în care cută a  haosului îşi vor afla mormântul.

bat nişte clopote în depărtare,

între o silabă şi alta,

194

eu intercalez aşchii de speranţă

care mă exaltă şi mă deprimă

şi trec din obstacol în obstacol,

başbâcâind prin întunericul vremii

ca un cerşetor de halebarde.

7 Iul 2010

iar vine toamna iar vine toamna

şi eu m-am rătăcit printre cuvinte,

clipele au culoarea ruginei,

ca şi frunzele,

visele cad

luate de vânturi…

zilele capătă gustul melancoliei,

foşnetul lor

îmi trece

prin sufletul

bântuit de vise.

unde sunt paşii perche

care odinioară

treceau pe sub umbra plopilor,

195

conturând umbrele noastre?

de ce tristeţea toamnei

ucide cu otrava singuratăţii

toate patimile din noi?

joi, 26 august 2010

poemul singurătăţii

îmi plimb singurătatea prin amurgul de flăcări,

(ce seri frumoase erau odată…)

prin gări pustii, în care oamenii nu mai aşteaptă nici un tren,

cu ochii întorşi spre suflet dau să mânânce câtorva păsări,

ca un rătăcit îl caut pe ulise pe mare,

ce să faci şi cu prietenii când nu poti să-i mai chemi în ajutor?

196

când trebuia să-i chem, era iarna, era ger, viscol,

ne strecuram unul  pe lângă altul ca nişte laşi cu mantăile-n cap,

acum treizeci de ani ar fi fost altfel,

nu mă hrăneam cu disperarea

şi nu mă dureau sentimentele,

respiram un aer curat

şi mă urcam pe scări de mătase pâna la cer,

voiam să gust cât mai mult din nebunia raiului

pe care mi-l imaginam.

acum dorm pe perne de amintiri

lângă nimfa calipso.

ajuns pe insula ogygia,

de ce să mai stau şapte ani aici?

îmi e dor de ithaca mea cea părăsită

sa dorm în culcuş de puf şi în pat de abanos

să visez meandre vaduri de fericire;

după ce am pierdut totul, într-o luptă zadarnică,

m-am hotărât să-mi trag corabia la liman,

nu-mi mai pasă de carthagina;

semaforul vieţii se topeşte-n larg în întunericul nopţii,

rătăcitul din mine se chinuie să facă atlaz din fluturii nopţii,

197

ii de mătase pe un cer plin de stele,

să eternizez nimicul lângă pânzele lui Van Gogh.

de ce să mai surprind speranţa când ea a rămas descumpănită,

spânzurată de crăcile uscate ale pomului vieţii?

pe driadele dezbrăcate care dăruiesc bucuria trupurilor lor muritorilor

le văd ca prin vis ca pe nişte naiade desfrânate,

arse de  soarele torid al verii care le zvântă bronzul de abanos al pielii.

şi când te gândeşti că încremenit mă voi încovoia,

cât timp astfel de trupuri vor sprijini orele pustii ale zilei

şi că n-am încotro,

trebuie să –mi leg ochii şi inima şi să cred că naufragiul,

e o poveste pe care-o ascult repovestită de tine, de mine, de el, de noi toţi…

12 august 2010

mi-a trecut cheful de scris poeme…

mi-a trecut cheful de scris poeme,

am plecat, mi-am luat lumea-n cap,

nu mă mai interesează mail-urile,

vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toţi:

lăsaţi-mă la ţărmul lumii

să contemplu melancolia

198

în toate culorile posibile.

e frumos să priveşti

panorama acestui secol

într-o cafenea sentimentală,

fumând pipă şi privind meduzele

care se zbat în acvariul din perete.

ce bine e să trăieşti cu mese şi scaune care-ţi vorbesc,

cu oraşe şi ţări pliante

care se desfac şi se strâng ca o armonică,

cu seneca prieten

care ne trimite la dracu,

să rămâi tu, cu sufletul tău, şi să-l mângâi,

să-i spui poveşti cu femeile care-au trecut prin viaţa ta,

cu democrit din abdera care şi-a smuls ochii

pentru un gram de adevăr,

cu drumuri întortochiate de ieri şi de azi,

cu împărăţia iubirii

care întotdeauna e nestatornică,

cu vise şi ecouri din lumea ta,

mereu ne dorim

o viaţă nevânturată de casieri

199

pe răbojuri absurde,

o viata care să semene cu a lui cicero,

sau ca a lui dante

cu divine comedii visate de noi,

mereu am vrea să plutim

în haloul pe care-l face soarele,

unde fiecare emotie e un abis,

fiecare gând- o pauză,

fiecare dans- un pas de rumbă,

fiecare lacrimă- un cristal de rubine,

fiecare dor- un cântec de flaut.

mireasma visului se rostogoleşte în spaţiu,

arde simbolurile,

pluteşte

şi se pierde odată cu noi.

să nu ne mai lăsăm narcotizaţi de lucruri practice,

sau de adjective precum facilul, decorativul, plăcerea,

căci unde se instalează decadenţa,

inima îşi pierde ritmul bătăilor,

nu mai are predicat,

se încurcă în jocuri aride  de stos

200

şi ne părăseşte.

mi-a trecut cheful de scris poeme,

mai bine să trăim printre fleacuri,

nu vedeti că pământul e plin de semnele morţii?

moartea- acest simţământ iluminat ce se tot amplifica

din cuiburile pământene până la stele-

veţi zice că sunt pesimist,

dar orice optimist are şi el dreptul odată

să pesimistizeze, filozofând

într-o mansardă a singurătăţii.

sâmbătă, 7 august 2010

7

poem otrăvit călătorim prin vremi capricioase

şi ne mutăm mereu în altă ţară,

mâine suntem în alte sentimente,

decapitând teii lui eminescu,

sau spălând pietrele cu ploi acide, târzii.

dacă vine zăpada,

eu lâncezesc în patul pustiu

şi mă bucur că a mai trecut o zi.

201

dimineaţa mă însoţeşte

o melancolie sfâşietoare

pentru că toată noaptea te-am visat

alunecând râzând

prin mâinile mele ca o viperă,

dealul acela alb

pe care noi îl suiam în fiecare sâmbătă

acum e rece si nepăstor,

s-a unit cu cerul cenuşiu

într-o dulce incleştare,

topindu-se într-un timp de taină.

închişi într-un anotimp indecis,

călătorim prin vremi capricioase,

timp de pâră, plin de scârnave ocări

prădaţi de sfinţi martiri cu moaştele de pigmei.

30 septembrie 2010

iarna trec ciutele spre miezul de pădure

prin neaua proaspătă ca de bumbac,

202

un zvon prelung de corn se-aude-n zare

şi-o broască întârziată sare-n lac.

copacii dorm în haina alb-a zilei

şi aripi se aud pe sus, prin crengi,

sunt vrăbiuţe mici în promoroacă

şi granguri friguroşi, umblând pribegi.

tăcerea stăpâneşte toată zarea,

a-ncremenit zăvoiul ca-n poveste,

sub nea s-a astupat de vânt cărarea

luând toată vietatea fără veste.

cerul pe vârfuri s-a pornit încoace,

curg funigei de fulgi în alb aprins,

pomi singuratici dorm în dulce pace

şi zarea toată-i un cearceaf întins.

november 28, 2010

din rune, doina, te-ai născut, din patimi…

din rune, doină, te-ai năsut, din patimi,

203

delir de suflet îngropat în inimi,

prin codri dragi haiducii te-au cântat,

la plug ţăranii te-au avut tovarăş.

din vrăji născută şi apocalipse,

prin cerul vremii, pe la stâni, pe plai,

tu ai adus în inimi bucuria

ciobanului pe gurile de rai.

ai alungat durerea dintre strechi

pe frunze şi pe ţâţe de viori,

pe fluiere de soc şi cobze vechi

sau pe tilinci din aripi de cocori.

te-au nins dureri în ierni de suferinţă,

prin tinde afumate de biserici

şi te-a păscut o singura dorinţă

să mângâi suflete şi să le fereci.

din amănar şi iasc-ai făcut foc,

din dor tu ai făcut melancolia

şi din nimic tu ai făcut noroc

şi ţi-a-nflorit din lacrimi toată glia.

te-au frământat femeile-n copaie,

de sărbători la hore te-au jucat,

204

purtănd nepoţii pe genunchi tataie,

întâia oară lor mi te-a cântat.

te-a luat românul şi te-a pus la masă,

şi-n jocuri te-a-nvârtit ca pe-o fecioară

apoi te-a-nchis de dragul tău în casă

s-a logodit cu tine-ntâia oară.

28 noiembrie 2010

trec anii prin mine trec anii prin mine ca făcări aprinse,

arzând ce-i mai drag în sufletul meu,

privesc înapoi, amintirile stinse,

devin doar religve, un straniu muzeu.

beţia din iernile cu neaua din stele,

de tot ce-i frumos, mi-aduce aminte,

de-o tinereţe risipită-n vise rebele

cusută-n poeme cu mii de cuvinte.

privesc tăcut la albul din zare,

cum cade pe ţară argintul de nea,

205

un cântec duios de nai mi se pare

beţia zăpezii cu dorul din ea.

blestem de zodii şi farmec de iele,

aşa a trecut spre zenit clipa grea,

în nopţile negre şi-n zile rebele,

aştept să cadă-n neant steaua mea.

mă voi sprijini de propria-mi durere

am să urc golgota hotărât şi semeţ,

căci între moartea mea şi -nviere

drumul  spre neant e măreţ.

28 decembrie 2010

colind de anul nou să colind

cu inima mea,

făcută sorcovă

din flori de cuvinte,

ca un crez,

să vă urez,

206

acum pe ger

şi pe zăpadă,

cu braţele-mi spadă,

făcute cer,

LINIŞTE ALBĂ,

cu steluţe

bătute-n salbă,

ave, ave, la mulţi ani,

sânul plin de gologani,

la masă

să aveţi parte

de belşug şi sănătate,

pe zăpada argintie,

viaţa numai bucurie,

să uitaţi amarul,

iubire cu carul,

răul, fâlll,fâll,

mai departe

până –l vom duce

la moarte,

să aveţi privirea blândă,

207

fără vorbe de osândă,

numai bucurii

si vise,

fără gânduri

plânsu-mi-se.

din cupe

doar vinuri grele,

şi în mâini

numai inele

şi pe faţă bucurii

din zenit pân’la chindii…

priviţi la luna

virgină,

pe zăpadă

e regină,

şi ne-mbie şi pe noi

să jucăm hora în doi,

căci de mult

îţi fac cu ochiul

şi-ţi dă gaica

cu ghiocul

208

ca să-mi cazi

odată-n braţe,

acum a venit momentul

să serbam evenimentul!

27 decembrie 2010

în fiecare zi ne luăm adio de la cineva

în fiecare zi ne luăm adio de la cineva,

azi de la o floare,

mâine de la un prieten,

poimâine de la părinţi,

răspoimâine de la iubită,

apoi prind aripi visele,

vocalele şi consoanele

şi începem să vorbim cu noi înşine.

trecem singuri pe alei

şi privim anotimpurile

cum se lasă prin copaci

209

şi cum trec pe lângă noi,

amăgind singurătatea…

goliţi de azurul nopţilor

ne întoarcem spre izvoare,

căutăm metaforele prin noi,

ne visăm corifeii, iubitele, prietenii,

vrem să oprim timpul în cupe de crini

şi ne izbim tragic de destin

ca de un zid chinezesc.

cu timpul devenim strigăte

cu trupurile spânzurate de trecut

văzând că dincolo de aceasta lume

se aşterne eternitatea.

odată  si- odata ne vom lua adio şi de la noi,

vom deveni religve pentru arheologii

care vor căuta prin pământ

scheletele, craniile, mâinile şi picioarele

şi vom deveni exponate prin muzeele lumii.

20 decembrie 2010

melancholia

210

sălăşluiesc în mine tot mai străine timpuri

de parc-aş fi din alte lumi născut,

nu-mi pasă cum trec anii, zile şi anotimpri

ca un soldat învins eu m-am  întors pe scut.

în lumea asta mare ce-atâta se frământă

stă cineva la pândă şi-o zbuciumă din greu

dar nu-mi mai dă frisoane şi nu mă înspăimântă,

de la adam şi eva aşa a fost mereu.

ştiu sigur că odată cu toţi vom fi pământ

şi gândul ăsta straniu adesea mă-înfioară,

de-i lungă sau e scurtă calea spre un mormânt,

rămâne-vom ţărână într-o pustie ţară.

mi-e dor de-nţelepciunea, cea din bătrâni, adâncă,

cheia pe care nimeni n-a reuşit s-o fure,

şi nimeni nu cunoaşte  secretul vieţii încă

nici buddsa-sakya-muni cu legile lui dure.

căci nimeni nu cuprinde c-o viaţă veşnicia,

neodihnită încă, clipind în ochi de ceas,

211

pe noi ne paşte dorul şi crud, vremelnicia,

cu zâmbetu-i himeric în tot ce ne-a rămas…

17 decembrie 2010

zăpada ce trist balsam

a venit peste noi

cu polenuri de gheaţă,

umile,

ostoind tot frigul

din oase

în cea mai albă din zile.

un flaut parcă

trece prin trup

cu amintiri duioase

după o coapsă vergină

de lună

cu sânii –n angoase.

stihii nefaste

din răsărit

luminează

212

zăpezile caste,

cerul,

un candelabru

aprins,

în zodii nefaste.

16 decembrie 2010

la început a fost cuvântul Cum tace totu-n mine ca pământul

Crescut  în secetă, uitat de ploi,

Mi-e lacrima durere, doar cuvântul

Se-ntoarce, proorocul, către voi.

Cuvântul care circulă prin vreme,

Născut din rune vechi, din mare har,

Va dăinui încoronat de steme,

Necunoscând durere şi hotar.

Doar Heraclit a spus că totul trece,

Numai cuvântul biblic este zeu,

Noi, oamenii, suntem văpaie rece,

Altoiul pur din dar de Dumnezeu.

La început de lume-a fost cuvântul,

Şi noi, copiii lui făr’ de noroc,

213

Noi, care-am populat deja pământul,

Într-un săgalnic, trgic, joc.

Născuţi din lutul greu, matern,

Cântăm prin cetini lumii mai departe

În scurta fulgerare a zborului etern

Cântec duios al vieţii după moarte.

14 decembrie 2010

ger

În goluri hăituite rău de ger,Când soarele încearcă să renască,

Azurul se desprinde de pe cerÎntr-o hlamndă albă-mpărătească.Pe-albastra marmoră cu umeri goiGerul şi-a pus sărutul lui de taină,Venit din depărtări ca un strigoi

Îmbracă totu-ntr-o geroasă haină.Călcând pe lespezi de tăcere rece,

Natura -i îmbrăcată-n promoroacă,Doar timpul singur prin clepsidră trece

Făcând din vreme o eternă joacă.Ca nişte străverzii aripi de flutur

Se aşează flori de gheaţă peste geamuri,Din pomi polenuri de polei se scutur

Şi tremură zăpada peste ramuri.Şi viscole se prăvălesc pe stânci,

Dărâmă-n mine poarta după poartă,Şi-mi răscolesc din visurile-adânciO amintire care doarme moartă.

214

12 decembrie 2010

lasă-mi mâinile si ochii Doamne,

lasă-mi mâinile şi ochii

şi nu mă orbi de tot

ca să dăltuiesc cu ele

cât mai trăiesc şi cât pot

chipul drag al mândrei mele.

cu marmora odată-mi strâng

cuvintele supte din mine

le ţin la sân şi mi le plâng

sub un buchet de crinoline.

şi-i mângâi pântecul discret

ca fidias să-i fac portretul,

s-o nemuresc prin infinit,

s-o pună-n versuri şi profetul…

să-i fac un bust ca de regină

cu pieptul plin de bogăţii,

cu şoldurile arcuite,

şi doi ochi negri , viorii,

215

să plângă dorurile-n ei

cu irişii numai scântei,

cu decolteu la subsioară,

cu gâtul alb şi sânii mari

picioare lungi de căprioară,

cu nurii  dulci, dar şi amari…

cad în păcat, mai dă-mi o şansă,

s-o făuresc din vise dulci,

s-o ştiu aşa intrată-n transă

şi-apoi pe veci poţi să mă culci

la capul ei pe soclul sacru

într-un mormânt săpat în stele

să uit de toate câte sunt,

dar şi de dorurile mele.

îmbracă-mă în a Ta tină

acolo-n soclu la picioare,

şi senzual s-o simt regină

pe un mormânt de lacrimioare.

voi mângâia-o doar în joacă,

lăsând visările să sune

ca frunzele sub promoroacă

216

sub raza dulce-a sfintei lune.

singurătăţi frumoase-n doi,

sub frunze veştede şi-n ploi,

cu toamne, ierni şi primaveri

uitate în trecut ca ieri…

31 ianuarie 2011

cosmogonie în derivă locuim într-un sistem planetar imperfect,

poate că s-au defectat legile atractiei interplanetare,

moare timpul în clepsidre

şi viitorul prea repede devine trecut,

pe deasupra noastră zboară iluziile

ca nişte păsări invizibile

într-o lume încă nenăscută.

magma pământului se răzbună pe noi,

ne fură aura  energetică,

transformându-ne în nişte sticleţi de noapte

fără nicio ţintă de zbor,

iarba creşte din dihoria murdară a leşiei

217

şi se colorează în albastru si galben,

omorând căprioarele si cerbii

din inimile noastre cu otrava ei.

dragostea s-a retras în siberii

şi barbaria sentimentelor îi ia locul

într-o lume mercantilă

care, în loc să ne spele de murdăriile sufletului,

ne împroşcă cu mâlul aluvionar

al tuturor mizeriilor pământeşti.

am uitat să privim roiul de albine

şi muşuroiul de furnici

de la care am putea să luăm lecţii de morală,

fericirea lor e simplă

şi idealul lor e munca într-o trăire paşnică.

un ochi de sus ne contemplă zbaterea

şi râde de noi

iar corabia hodorogită prinsă de furtună

se scufundă încet- încet într-o mare furtunoasă.

ne vin în minte catedralele cu sfinţi

şi clopotele care anunţa paşnic o apocalipsă,

dar am uitat marea catedrală a vieţii

218

din inima noastră care se scufunda odată cu noi.

şi atunci ne rugăm să se reverse peste noi

bunătatea liniştii şi trupurile fluviilor decapitate

în cascade

care să ne spele ca un iordan

sufletele noastre …

25 ianuarie 2011

cine suntem noi?

cine suntem noi?

vis de noapte,

locuitorii

acestei secunde

ce se-ascunde

ca o hidră

într-o clepsidră.

suntem ramura

unui copac

ce-aşteaptă securea.

219

şi  frunza

cu buburuza

ce zboară prin timp,

zidind aerul

într-un tâmp

anotimp.

ne-am rupt

din aer,

din stele,

ne-am pus

pe deget inele,

ne-am cununat

cu trecătoarea

clipă,

ne-am frânt

o aripă

şi ne-am pus

mantăi de nori

cu vipuşti

la subţiori.

n-avem prezent

220

şi nici trecut

şi n-am avut

nici viitor,

le-am îngropat

pe toate-n zori

într-un destin

aiuritor.

23 ianuarie 2011

dac-ar fi să închid ochii astăzi…

(după o idee de

Kahalil Gibran din ,,Profetul”)

dac-ar fi să închid ochii astăzi,

dac-ar fi să-mi iau la revedere de la voi,

dac-ar fi să-mi văd pentru ultima dată iubita,

soţia, copiii, părinţii şi prietenii,

dac-ar fi să-mi spun ultimul cuvânt în faţa morţii,

eu v-aş spune doar atât:

să vă iubiţi, oameni buni,

căci iubirea este sentimentul

care vă înalţă şi vă înnobilează,

221

iubirea vă dă aripi să zburaţi spre idealurile mult visate,

ea vă încunună dar vă si crucifică,

vă imbată de fericire şi vă retează uscăciunile sufletului,

vă distruge răutăţile şi egoismul,

ea vă ridică până la înăltimea ideală a lui Dumnezeu

şi vă alintă cu o dumnezeească gingăşie

ramurile cele mai fragile ale inimii  care freamătă

în lumina soarelui infinit al iubirii,

iubirea vă răzbate cu o miraculoasă forţă purificatoare

până în adâncul rădăcinilor voastre,

vă frământă până ajungeţi divini şi puri,ca şi Dumnezeu.

numai iubind veţi cunoaşte tainele inimii

şi veţi deveni o parte din inima vieţii eterne

care izvorăşte nesfârşită iubirea.

nu  fiţi stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie,

suspiciune si teamă,

nu căutaţi doar tihna şi plăcerea dragostei,

mai bine acoperiţi-vă goliciunea sufletului

şi ieşiţi din mreaja falsă a iubirii,

pentru că toate acestea vă întorc în lumea fără anotimpuri

unde veţi plânge, nu cu lacrimile voastre

222

pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii…

veţi rămâne închistaţi şi singuri, înfrânţi

ca o  mare după o furtună,

sfărâmându-vă visele himerice

asemenea vântului de miazănoapte

care vă pustieşte grădinile.

iubirea vă face egali cu zeii

şi vă dă puteri miraculoase

pentru a străbate prin viaţă.

golgota Printre suliţi, ghimpi şi cuie,

Pe o cruce-ndurerat

Suie dealul-carăruie

Domnul nostru Impărat.

Între moarte şi-nviere

Sângele din tălpi îi curge

Şi nu-I pasă de durere

Când soldatul Îl împunge.

Plânge-ntruna tot văzduhul

Se cutremură si marea

Când Isusul Îşi dă duhul

223

Mântuind crucificarea.

Parcă stă şi parcă doarme

Plâns de Mamă si de toţi

Of, Isuse, rău îţi şade

Între doi tâlhari de hoţi.

Ura nu Te mai încape,

Ceru-Ţi este curcubeu,

Vine Domnul să Te scape,

Domnul este Dumnezeu!

Şi Te-a înălţat la ceruri

Ca să mântui lumea nouă,

La a doua înviere

Să ne dai un semn şi nouă.

21 ianuarie 2011

o cafea cu cărţile mele dimineaţa îmi iau cafeaua în bibliotecă

cu Dostoievski, cu Prust, cu Machiaveli,

cu Marin Preda, mai pun şi ceva Eminescu,

Caragiale, Creangă şi alte volume pe care le salut.

224

stau în raft cuminţi şi se ceartă între ei,

adică cine s-a inspirat din cine.

care a fost primul care a spus că totul e vis,

Aristotel care a legat sufletul de corp şi care,

plimbându-se pe Mediterană,

huiduit de mai marii zilei,

după moartea lui Alexandru Macedon,

a murit ca un proscris

sau Platon care venind din Egipt,

a făcut apologia Ideii şi a Fiinţei

spunând că între Bine şi Rău trebuie să steaVirtutea.

între ei sare Dostoievski cu Roscolnikov

şi Sonia lui plecaţi într-o Siberie eternă,

care îmi pune în faţă tabloul sumbru

al contradicţiilor lui sufleteşti.

apoi vine Preda cu figura lui închisă,

plin de nevroze, care se întreabă

ce-i dragostea, ce-i femeia, ce-i răutatea,

care este sensul vieţii

şi ce se întâmplă cu această eră a ticăloşilor

care nu se mai termină.

225

Preda îi cheamă în ajutor pe Camus, pe Marlaux,

pe Sartre, pe Faulkner, pe Prust şi pe Joyce…

Rouseau se întreaba de unde vine omul,

cum de unde, din neant, din abis, din necunoscut, spermă aruncată de Dumnezeu pe pământ

pentru a-l popula, genă miraculoasă,

provenita din aminoacizii

ce-au populat la începuturi universul.

domnul Ionel Teodoreanu zice că

omul este regele verticalei, al vericalei sau al orizontalei?, îl întreb eu

pentru că în ultimele două secole

omul s-a cocoşat pe orizontală în faţa stăpânilor

şi s-a zbătur între două extreme:

între homo naturalis şi homo spiritualis.

apoi vine Petrarca cu Laura lui,

dacă a murit Laura, s-a stins soarele,

Doamne, cât plâns, câtă durere, cât strigăt în pustiu!-

un melancolic bântuit de sentimentul singurătăţii-

dintr-un colţ al raftului mă priveşte

taciturnul florentin Dante Aligheri,

care în Divina lui comedie

trage după el în moarte toate pasiunile celor vii,

226

întreg cerul şi pământul,

uneşte lumea antică cu cea modernă,

într-un foc sacru plin de iubire pentru Beatrice

care arde sufletele noastre.

domnilor şi doamnelor, vreţi să fiţi mişcaţi,

vreti să ştiţi până unde poate să se întindă

imaginaţia durerii,

vreţi să cunoaşteţi poezia chinurilor

şi a imnurilor cărnii şi ale sângelui?-

atunci coborâţi în Infernul lui Dante!

Balzac din jilţul lui înalt mă priveşte chiorâş,

el răscoleşte sufletul uman ars de pasiuni,

arivistul, cămătarul, sgârcitul, bancherul,

magopaţa care se vinde pe bani,

trebuie să debutez cu o capodoperă, altfel îmi rup gâtul!

-zice-

dar nu şi l-a rupt!ce geniu întortochiat eşti, maestre!

sunt cu cafeaua pe terminate,

mă reţine contele Tolstoi pentru câteva minute,

îl găsesc la 82 de ani mort într-o staţie de cale ferată,

răsfoiesc Război şi pace,

227

o adevărată epopee,

văd în toate personajele lui un alterego al sufletului său,

Andrei şi Bezuhov doi oameni la poluri opuse

Şi o Natasă simplă, spontană, delicioasă,

devotata vieţii de familie…

plec din bibliotecă,

dacă mai stau îmi sar în cap divinul brit,

Ibsen, Maiorescu, Macedonski, Eminescu

şi alţi truditori ai condeiului

cu care voi lua cafeaua altădată.

mă trage de mânică Amos Comenius

şi-mi sopteşte:

ai grijă,

frica Domnului este începutul înţelepciunii..

Doamne, ajută!.

19 ianuarie 2011

sonet profan O, dragoste, frumoasă carpatină,

Cioplita maiestos încet cu dalta

Ai răsărit ca soarele-n lumină,

228

Căzută pe pământ cum nu e alta.

Cu  chipul tău s-au dedulcit profanii,

Şi ţi-au furat dulceaţa toţi amanţii

Şi faţa ta nu ţi-a brăzdat-o anii

Şi-au zornăit pe pieptu-ţi toţi tananţii.

În vremile de veghe, tenebroase,

Pierdute-n amintiri, tot mai departe,

Poveştile-ţi reînviau frumoase

Repovestite parcă dintr-o carte.

Te dezbrăcam cu ochii mei tăcut

Şi te zideam în mine ca pe Ana,

Cu tine-aş lua-o iar de la-nceput…

Şi m-aş zidi cu tine-n nemurire,

Nedespărţiti pe viaţă, drept altoi,

Pe-o pajişte întinsă de trifoi…

18 ianuarie 2011

ne-am turcit De la un timp ne-am tot turcit

Şi ţara noastr-a sărăcit,

Au secat fântâni, urcioare,

229

Cristalinele izvoare

Vântul tot mereu ne bate

Viaţa-n noi mereu se zbate

Între traumă şi vis

Tot trecând pe interzis.

Visele decapitate

Între doruri şi dreptate

Ard în cerc uitat deschis

Într-un veşnic paraclis.

Trecerea e grea-n divan

Ne tot fură an de an

Precum iepurii si cerbii

Primăvara firul ierbii.

Vara noastră pe la umbră

E din ce în ce mai sumbră

Toamnele mai tuciurii

Primăveri fără florii

Iernile mai viscoloase

Ne bagă gerul în oase.

Am zugrăvit vechiul rai

Cu făină si mălai

230

Şi am spus mereu la glume

Tot făcând la gură spume.

O ţinem într-o dârvală

Fără nicio socoteală,

Ba că-i neagră, ba că-i albă

Ba că baba n-are salbă,

Tot alergând ca orbeţii

Ne-a roşit obrazul feţii.

Şi-am rămas la vorba ceea

Că suntem în lume-a treia.

Mereu ne-am înghitit ura

Tot strigând aiurea la uraaa!

Şi-uite aşa fără noroc

Am cam pus ţara pe foc.

17 ianuarie 2011

elogiu luminii îngenunchez în faţa ta,

lumină,

tu dai contur lucrurilor,

fără tine

231

viaţa

ar fi

o lungă şi interminabilă

noapte.

tu eşti fericirea

ochiului,

cu tine

zborul devine

vis.

tu goneşti întunericul

din suflete

şi urci spre etern

tot ce are mai înălţător

viaţa.

16 ianuarie 2011

eminescu, domnul nostru

m-am întâlnit cu domnul eminescu

în tinereţea mea

la umbra teiului  în floare,

era în luna mai când natura nuntea fluturi,

nu ştiu dacă visam ceva

232

mi se părea că  ninge cu fulgi de zăpadă

dar erau puful păpădiei,

eminescu era trist

că doina lui fusese interzisă

umbla cu nişte chei în mâna

să descuie lacătul limbii române

să dea drumul la cuvintele

strânse cu migala din cronici

să semene pe solul nostru

sămânţa poeziei precum venere şi madonă,

luceafărul, mai am un singur dor, călin,

iubind în taină, melancolie, craiasa din poveşti

şi alte petale rupte din inimă

atunci mi-a spus el că tată-i este shakespeare

şi mumă poesis,

uitase obârşia,

venea dintr-un infinit şi mergea în alt infinit

ca o pasăre cu aripi de aur,

dumnezeul geniului, zicea,  îl sorbise din popor

precum soarbe soarele un nour de aur

din marea de amar.

233

dragostea lui venea din veselia lui decebal

şi se revărsase asupra veronicăi

căreia îi închinase toate palatele lumii

şi toate lacurile

şi toţi plopii

şi toate florile,

le rupsese petalele,

şi căzuseră confeti peste părul ei mătăsos

surparea lui în neunde

era lucru-atât de sfânt

căci din formele rotunde

scotea aur din cuvânt.

ce ochi mari şi trişti avea,

pletele de corb bătrân fluturau

în vântul primaverii,

iară fruntea ca un templu antic

arcuia peste sprâncenele lui dese.

sună cornul, bate vântul

eminescu e cuvântul

trece luna în alai

peste codrii lui mihai

234

urlă marea, se răzbună

peste glia lui străbună,

însetat doar de dreptate

arde gândurile toate

că-ntr-o zi neagră de vară

hoţii ne-au furat din ţară

şi străinii, bată-i vina,

ne-au luat din hambar făina

ne-au culcat ţara-ntr-o rână

şi-au furat limba română.

floarea teilor e-n toi

cânta paseri în dumbravă

eminescu pentru noi

cântă simfonia gravă.

iară eu, străin de el,

am rămas ca un proscris

cu o lacrimă în gene

între iad şi paradis

domnul nostru eminescu

a zburat în vânt de seară

pe un răsărit de lună

235

într-o lume milenară

eminescu, călătorul

ne-a lăsat  doina şi dorul

din mantaua lui albastră

vine poezia noastră

ca să-ncunune vecia

peste toată românia.

12 ianuarie 2011

între osie şi roată nu mi-e foame, nici destin,

nu mi-e sete, nici pelin,

nu mi-e dor, nici amăgire,

nu mi-e grijă, nici iubire.

nu mi-e frică, nici cucută,

o fac să fie făcută.

călător pe bordul nopţii

caut nume la toţi morţii

să le scriu în colilii

între dulci melancolii.

236

de va fi, va fi odată

între osie si roată,

timpul să mă depene,

între dor şi ţepene

fără pic de lăcrimioare,

de la cap pân’la picioare,

îngropat în flori de câmp

să rămân bolâng şi tâmp.

blestemat de cinci neveste

că le-am rupt sânii prin veste

să m-arunce in dorul lor

ca pe orice muritor.

nu mi-e dragoste, nici gând,

sau amintire plângând,

nu mi-e câmp şi nici durere

care piere si nu piere,

nu mi-e timp şi nu mi-e piatră,

fără tindă, fără vatră,

nu mi-e mamă, rădăcini,

doar cărările cu spini,

amintirea mai încape

237

într-un tremur pal de ape,

…se duce ca o nălucă

unde-o vrea vântul s-o ducă…

28 februarie 2011

imunitate eu la răutate sunt imun

încă de mic m-am vaccinat,

citiţi-mă de-acum postum

lăsaţi pe cei ce m-au scuipat.

ce dacă plâng îngândurat

într-un uitat si vechi cătun

şi stau acum  însingurat

ca un pipernicit lăstun?

pe metereze am stat destul,

cu cine vreţi să mă mai lupt,

cu mine sunt de-acuma cool,

aş vrea să stau mai dedesubt.

s-a zdruncinat din temelii

această lume-carnaval,

şi câte alte vijelii

vor trece valul dupa val…

238

poate ca lumea să se-nmoaie,

după o ploaie cu stropi noi

să vină ploaie după ploaie

să cureţe acest noroi.

să vă bleteme Dumnezeu

şi să umblaţi în veci la vraci

căci eu rămâne-voi tot eu

iar voi cu mâna pe trăgaci…

24 februarie 2011

acoarelă de seară roşul se topeşte peste deal,

pânza serii pare marea-ntinsă

parcă-i labirintul lui dedal

încrustat pe o câmpie ninsă.

pensula creaţiei divine

a suit pe cer tabloul pur

soarele se-neacă-n crinoline

parc-ar fi o noapte din jaipur.

pe un fond albastru-arămiu

îngerii coboară pe pământ

şi în dunga timpului pustiu

239

se înalţă glasul unui sfânt.

cade peste suflet grav cezarul

peste răni şi plânsete caduce,

noaptea vine ca să-şi ieie darul

răstignind tristeţile pe cruce.

oo, natură, prinsă-n şevalet,

stă-n culori măreaţa ta făptură,

vreau să-ţi fiu slugarnicul valet

să rămâi la mine-n bătătură.

vreu să-nfig în lună un cuţit

şi tot cerul să-l mânjesc cu sânge

să ţâşnească totu-aşa subit

peste bolta-ntreagă care plânge.

eu să fug încotro nu ştiu unde

criminalul dorului de spaţii,

să dispar în câteva secunde,

înghiţit de marile nesaţii.

23 februarie 2011

poetul s-a înecat corabia de cuvinte,

pe marea şuie umbrele dansează,

240

poetul doarme sprijinit de arcă

şi-n focul somnului duios visează.

la-ncrucişarea vieţii în răspântii,

acolo unde zeii ies din ape

poetul trage brazdă prin cuvinte

şi din cuvinte vrea să se adape.

se-aprinde luna, stelele făclii

îi lumineaza calea către faruri,

imperii de cenuşă răscoleşte,

cuvintele îi cad din cer ca daruri.

le leagă şi le face scut de luptă,

cuvintele dansează-aşa haihui

la curtea dorului vrea să le ducă

şi să se facă flori în faţa lui.

stă atârnat de lună ca un laş

şi cere dezlegare de la viaţă,

aşteaptă singur şi sinucigaş

ca arlechinul pendulând pe-o aţă.

241

n-a atins cerul niciodată,

doar goluri de-ntuneric se năzare,

privirea din închipuirea lui

se pierde ca un albatros în zare.

22 februarie 2011

mă caut peste tot eu mă caut peste tot

prin oraşe pustii, prin târguri de provincie,

pe câmp, prin pustiuri, prin cetăţi părăsite,

câteodată şi prin trenurile de noapte,

mi se pare că mă duc spre polul nord,

,,nu te mai căuta, străine!”- îmi spune o voce

prin peretele casei,

,,tu levitezi spre amurguri însângerate”.

totuşi am să mă caut până mă regăsesc,

aşa rătăcit,

vreau să văd de ce m –am anesteziat

şi mă întreb şi eu ce-i cu eul din mine,

de ce fuge el mereu după himere.

mă caut mereu printre forme macabre,

242

printre cuvinte care vor să mă domine

şi chiar dacă mai cad câteodată

în acest delir somnambulesc,

mă trezesc si mă înalţ

spre piscuri de cremene,

urc precum sisif câte un bulgăre pe vârfuri

care-mi scapă în abis

şi iar şi iar cu el în spinare

îmi petrec timpul, suindu-l.

ce cruce blestemată o fi şi asta

tot urcând golgota

cu cei 1000 de ochi ai lui argos dupa mine.

,, tu levitezi spre amurguri însângerate”-

îmi spune străinul,

,,acolo la orizont e un taur injunghiat

care a umplut cerul de sânge”

în prag de senectute încerc înfiorări demult apuse,

acolo unde se îneacă soarele

a fost odată o mare sărbătoare a astrelor

la care am luat parte si eu cu iubita.

ea era mireasă, plutea pe cer,

243

într-o rochie albă, setta pura, nuova pura,

ochii mei căutau buzele ei cărnoase,

pielea sidefie roză

şi alunecau, oprindu-se în punctul acela fix

de unde explodează lumile

şi se nasc prunci,

acolo coarda curcubeului  a apărut

pe bolta cerească în culori pastelate,

dând universului acea aură de vis.

de atunci mă caut peste tot,

ca musulmanul la mecca, aş pleca undeva

să dezleg legi care n-au fost dezlegate niciodată,

neînţelegându-mă pe mine,

nu vă voi înţelege nici pe voi

care ziceţi că fericirea e o cârpă

pe care o speli şi o lustruieşti, agăţând-o

fudulă la gât ca pe un briliant de zero carate.

trece timpul şi odată cu el si inima tremură

învălurită în nimbul vieţii,

lumini şi umbre urcate şi coborâte,

dealuri şi văi,

244

căutări şi regăsiri,

mirosul reavăn al unui mormânt,

toate, toate

cuibărite

într-o noapte

pe care dorm, albite de lună,

gândurile mele.

21 februarie 2011

primăvara înfloreşte iubirea primăvara izbucnesc izvoarele din fântâni

jucându-se cu razele curcubeului,

şi pe umerii ei

soarele colorează păunii,

dereticând poala pădurii cu luminişuri de vis.

prin roua dimuneţii, paşii mei

sunt mătăniile pierdute în inima zorilor,

metamorfozele zilei vin cu nunţi

de păsări care cânta prohodirea fericirii

prin ramurile poleite cu scântei divine.

verbele se despletesc ca fecioarele

şi apare iubirea

245

ca o zeiţa atotfăcătoare de minuni.

iubirea care ne mântuie de rele,

iubirea care ne aprinde sufletele

cu căldura soarelui,

iubirea care naşte prunci

din îmbrăţişari,

iubirea care răstoarnă lumi,

elfă care dansează în buza amurgului

şi ne desţeleneşte toate angoasele.

iubirea pură şi tandră

care face din om Dumnezeu,

iubirea care face să crească din lumină, viaţa.

ce chip frumos răsare

din focul iubirii!

e păcatul rupt din rai,

păcat zămislit din împreunări celeste

care mână lumea înainte

într-o spirală a eternităţii.

primăvara ne regăsim prietenii

şi plângem,

valsăm pe fluturi de cuvinte,

246

topim lumina-n culori de verde-aprins,

chemam felin mângâieri într-un joc ireal

şi ne amăgim, ne amăgim

cu visele care curg ca râurile

pe albia timpului.

18 februarie 2011

bacoviană Cad peste mine gândurile grele,

Tărzii serenade cu viersul bizar,

Mi-e inima prinsă-n zăbrele,

Şi viaţa jucată de soartă  la zar.

Număr anii, lunile, zilele, orele,

Când singur cu mine la masă  stau

Aştept mereu cu drag primăverile

Şî-l citesc adesea pe Lenau.

Ciripesc amurguri pe buza de deal

Şi nu ştiu ce mai aştept,

Visele mele-s pierdute în ideal

Oare încotro mă îndrept?

247

Îmi pun dorul în în poezie,

Şi las la o parte orice suspin,

Adesa îmi pare că totu-i magie

Când mă înec în paharul cu vin.

În starea aceea de dulce durere,

Mi-apare prin fum trecutul boem,

Că viaţa-i ca vântul, o trecere

Cântată adesea într-un poem.

cântec pe fluier de soc cu o dragoste flămândă

de izbândă

într-un vârtej vulturesc,

zările mă ispitesc,

îmi moare teama de moarte

şi urc tot mai sus, departe.

urc spre căi pierdute-n zare,

pân’ la soarele răsare

mă-nghimp în săgeţi de astre

până-n zările albastre,

căci viaţa mă clatină

aproape de datină.

248

îmi iau fluierul de soc

ca să cânt doina cu foc,

căci de-acuma n-o să-mi pese

de vremile ne-nţelese.

pornirile-mi peste trup

aş vrea ca să mi le  rup

să uit de tot ce mi-i drag

şi să stau cuminte-n prag

şi cu paşii-n smulgere

să cad printre fulgere.

în coasta amurgului

să-i dau apă murgului

să mă duc-aşa năuc

ca pe cel mai drag haiduc,

în bătaia vântului

la capul pământului.

dacă viscolele latră

şi prin mine si prin piatră,

eu îmi iau merindele,

doina si colindele,

şi-am să plec în veci de veci

249

pe pustiile poteci.

ştiu că este calea grea,

dar câte zile-oi avea

vreau ca trupul să-l răscoc

la jerbe roşii de foc,

topindu-mă-n fulgere

pe dureri şi plângere.

10 februarie 2011

 

tango

tot ce-a fost aseară

s-a dus, s-a dus în neant,

mirosul părului mătasos,

atât de apropiat de faţa mea

este acum străin;

azi nimeni nu mai dansează,

nimeni nu mai plânge,

nimeni nu mai şopteşte la ureche

cuvintele cu iz de portocală

care dorm pe perne de vis.

cineva râde, cineva a plecat,

cineva strigă disperat

după acel amurg de vis.

nu ştiu ce se întâmplă

că nimic nu mai  rămâne aşa cum a fost,

250

seara aceea luminoasă

atât de scurtă

a trecut în analele dragostei neîmplinite

într-un respiro tragic

pe muzică lui Vivaldi.. .

şterge-n ochii tăi lumea

din ţinuturile himerice

că primăverile sunt aşa de rare

şi câteodată vin cu ploi,

cu tunete şi trăznete

de îngheaţă şi glsul privighetorii.

cum zbori zadarnic în visul himerii,

stăpân o clipă pe amăgitorul vis,

vei cădea robit ca sclavii lui Michelangelo

şi vei schimba visu-n amintire.

ce tango frumos, cu muzica lui languroasă,

miros de parfum,

din două firi vom face nefiinţa,

frânte fioruri de femeie

visate în seraiuri

când buza-i a atins obrazul lui narcis.

24 martie 2011

viaţa asta 

Curg în  noapte fără nume

Visele de dor postume,

 

Să re-nvie nu se poate,

251

Trec în amintire toate.

 

Căci în viaţă nu-i pe vrute

Clipa dulce zboară iute

 

Şi-n durerile ei sumbre

Ne loveşte-ncet cu umbre.

 

Nu se poate să mai vie

     Clipele de dor să-nvie,

 

Doar în viaţă totul curge

Numai omul le deplânge.

 

Viaţa asta ca o hidră

Se scurge printr-o clepsidră

 

Şi-n a timpului durere

Totul trece, totul piere.

 

20 martie 2011

speranţe

 

Din lungul unei uliţe-n noroi

Noi am născut în ţară un popor,

Am înverzit ogorul cu doi boi

Şi-au răsărit ţărani purtaţi de dor.

 

252

Tot haiducind prin secole, hapsâni,

Furaţi, bătuţi şi plini de angarale

Purtaţi prin codru la ai maicii sâni

Fără mâncare şi fără de parale.

 

Şi din ţărani am fost născuţi şi noi,

Purtându-le pe veci iubirea sfântă,

Că ne-a născut în vremuri de nevoi

Cu dorul lor şi doina care cântă.

 

La rându-ne din rădăcini străbune

Vom încerca să ne suim la stele

Şi să visăm în zile tot  mai bune,

Speranţa idealurilor mele...

 

Prin istorie mersul ne-a fost greu

Ne întrebăm cât va mai fi, dar când?,

Mă-neacă dorul că tânjim mereu

Şi tot aştept răspunsul: în curând...

 

17 februarie 2011

fără ţară, fără cer 

împiedicaţi

 mergem de-a-ndăratelea

ca racii,

poate e un blestem;

un popor turmă

253

ce-aşteaptă de sus

o izbăvire celestă.

uitaţi de Dumnezeu

ne războim mereu

ca Abel şi Cain

şi câtu-i zarea

nu ne găsim cărarea,

flămânziţi

toţi de mai bine

ne-am pierdut

 prin ţări străine

şi-am rămas

 popor stingher

fără ţară, fără cer. 

 

17 februarie 2011

femeieai trecut într-un mantou de seară,

femeie, pe sub geamurile mele,

era un început de primăvară,

în mână îţi luceau vreo trei inele.

 

în urmă-ţi a rămas strada deşartă,

doar un miros de liliac în floare,

o tristă amintire, aproape moartă

şi mi-ai lăsat în suflet doar răcoare.

 

mi te-am văzut în noaptea  fără stele

254

aşa cum te văzusem altădată,

şi cum gândeam în cântecele mele

pe patul alb, seducător  de caldă.

 

voiam să te frământ în băi de stele,

din corpul tău să fac viori de nuc

cu el să-mi mângâi dorurile mele

şi-apoi cu tine-n lume să mă duc.

 

peste vederi îmi cade-un văl de ceaţă,

aş vrea să fie iar un început,

să fie o eternă dimineaţă

să ne-necăm în marea de trecut.

 

am coborât în mine ca-n infern,

ca un lunatec, făcător de rele,

din sufletu-mi stingher si-atât de tern

mai mi-au rămas doar nopţile rebele.

 

9 februarie 2011

nu ucideţi liniştea 

nu ucideţi liniştea,

e farmecul melancoliei,

cu ea oricând putem călători

în cele patru puncte cardinale,

soarbe-mă, Doamne,

pe aripi de nor

vreau să gust din veşnicia ta,

255

apoi , când mă voi intoarce acasă,

să dorm pe perini de singurătate

şi să visez naufragii de lumină

care-mi joaca-n ochi.

 

nu ucideti liniştea,

o secundă smulsă din mine

e o lacrimă căzută pe corzile lirei

care a încetat sa cânte

sau poate umbra mării peste solstiţiile timpului.

închid sub tâmplă

chipul care m-a făcut să visez

şi adorm ca o fântână

care are găleata spânzurată de lună.

 

las totul să curgă ca şi heraclit

peste vreme,

tăcerea mi-acoperă visele,

inelele timpului,

în nuntiri celeste,

trec peste miresele sufletului

spre cerul deschis ca o fereastră

care murmura de sunetul astral al stelelor.

nu ucideti liniştea,

e noaptea de dinaintea nopţii veşnice...

 

 

6 februarie 2011

256

vânzătorul de halebarde

înainte de a adormi,gândurile-mi fug pe vechi portaluri,

aş vrea să scriu o scrisoare,s-o aşez undeva lângă suflet

şi, când toamna va veni cu strigăt de ploi,mă voi închide în camemeră,

s-o citesc şi să-i desfoi înţelesurile,adică orizontul de după orizonturi,

bucuriile de după bucurii,iubirea de după iubire

şi viaţa de după viaţă…

căci la fiecare răspântiee cineva

care mă mintecă poezia e minciuna de dinaintea morţii

şi că noi peticim bucuriileca să trecem graniţa dintre nimic şi ceva;

acest nimic care ne îneacă viseleşi acest ceva care ne amăgeşte sintaxa

cu malefica pasăre a paradisului…degeaba ne pipăim eul, niciodată nu vom şti

când vănzătorii de halebardevor veni să se războiască cu noi.

marţi, 20 octombrie 2007

zborul cu parapanta 

în toate e un început

universul nostru era albastru ca cerul,

dar s-a îngreţoşat de nori cenuşii,

257

noi retraşi în vise deşarte

murmuram cântece de dor,

cineva acolo ne-a tras la sorţi

şi ne-am trezit rătăciţi

printre morţi.

ne pândeşte cu nişte ochi de reptilă

sau cu scântei de stele albastre

printre noptatice astre.

zburam fără aripi

ca nişte paseri călătoare

pe parapante ameţitoare.

n-am crezut că vom cădea

precum heruvimii

în nişte lumi viitoare.

incapabili din fire

alergăm în neştire

prin lumile noastrte divine

pâna când

vom cădea la pământ. 

2 februarie 2011

sergentul filip 

avea capul pătrat,

ochii optuzi,

buzele vineţii,

îi tremurau mâinile

când dădea comanda drepţi,

258

se juca de-a războiul cu noi

culcându-ne prin mărăcini,

fericirea lui cea mare

era să ne vadă umiliţi,

ne reducea la zero pătrat

iar el se vedea un nero

 peste roma îngenunchiată.

ne cosea buzunarele

şi ne striga să ne băgăm ghiarele

 in alta parte a corpului,

soldat,

să te ia dracu’...

când s-a liberat plângea,

aici îşi desăvârşise personalitatea lui,

în civilie ştia că este un nimeni,

se uita lung la clădirile unităţii

care pentru el fuseseră cremlinul

sufletului.

venise aici o aşchimodie de om

şi pleca cu pântecul umflat de fasolea

servită pe la popotă.

îmbrăcat civil nu mai era sergentul filip,

era un nimeni cu o valiză de lemn în mână

spre drumul gării.

atunci noi i-am strigat:

pleacă, ciobane,

la oile tale

că ne-ai făcut viaţa un iad!

 

2 februarie 2011

259

călugărul păcătos 

Transformând biserica-n birt

Călugărul Nectarie

A dres aghiasma cu spirt,

Dacă pe timpuri iubea pe Cristos

Azi a ajuns un păcătos.

 

Bagă fetele-n chilie,

Le stropeşte cu apă vie,

Le pune la rugăciune

Apoi le mângâie coapsele păgâne.

 

Fetele l-au dus în ispită

Şi una din ele i-a devenit iubită.

După postul lui neîntrerupt

Lacom a gustat din opritul fruct.

 

La cartea lor scrie

Să-l trimită pe el, deavolul, în pustie

Dar fata cu mâna plina de tămâie

Îl pipăie şi-l mângâie.

 

 

De geaba se roagă, cucernic,

Să-l ierte Domnul pe nemernic,

S-a hotărât... a întrerupt ruga

Şi-a luat femeia pe fuga,

260

 

A aruncat în iarbă cheia,

A luat de braţ femeia

Şi au plecat în lume-amândoi

Ca doi strigoi...

 

4 februarie 2011

tempus edax rerum

îmi pare răucă timpul treceaş lua clepsidra

ca s-o spargm-aş avânta

în mare-n largîn universulcel pribeag

şi pe inele de saturnmai melancolic

mai nocturnaş hoinări

ca un nebuncu cheia cerului

la mineaş opri timpul

dinadinscu harul

care m-a cuprinsm-aş ridica

din marea marecălătorind

abiseleşi împlinindu-mi

261

 visele... 

dar...clipele

geloaseleîmi furnică

 oaseleîn călătoria-mi

lungătimpul iar

o să mă-mpungăsă rânjeascăiarăsi colţiiîn clepsdra

neagră-a nopţiiamintindu-mi

că-s născutca s-o iau

 de la –nceput 

dacă nuşi eu mă cern

ca sa intruîn etern...

 8 ianuarie 2011

 

PASĂREA  

   ,,Neavâd în mine sânge,          ochiului i-au dat a plânge

tot cu luna lacrimăcu stelele, patimă...”

                         N.Stănescu 

262

M-a vizitat o pasăre azi-noaptePe când îmi odihneam privirea

Pe un tablou al şaptei- arteContemplând nemărginirea.

 Pasărea fâlll, fâlll departeÎmi trecea ca prin oglindă,Zbura dincolo de moarte

Ostenind din grinda-n grindă. 

Mi-a adus vestea pe searăCa să nu mai cred în vise,

Toate sunt zădărniciiCa povestea lui Ulise.

 Eu o privesc si mă bucur,

Stau mereu cu capu-n nori,Stelele făcute ciucur

Cad  în noapte meteori. 

Doamne-s prea sătul de mine,Fă scară din raza lor,

Să urc drumul pân’la tine,Marele Învăţător...

 Urcă-mă mai sus, mai sus,Spune-mi încotro mă duciEu nu sunt, Doamne, IsusSă urc Golgota pe cruci.

  

Mai lasă-mă o secundăSă mai trec şi eu prin vreme

Unde dorul cade-n undăPeste câteva poeme.

 Val de viaţă mă cuprinde,

Timpul are febra luiEl mă arde şi mă prinde

În vâltoarea jocului.

263

 Ăsta-i jocul de când lumea,

Să fim fericiţi în doiSă trăim Raiul aici,

Nu în viaţa de apoi... 

5 ianuarie 2011

ce am eu curat 

ce am eu curat în mine,ce ai tu curat în tine,

vise vechi,iubiri,

destine,lacrimilecristaline,

sângele mişcând în gândşi lipirea de pământ.

 ce ai tu curat în tine

frumuseţiharuri divine

sex-apeluri cristalineşi pe sânu-ţi în amurg

toate dorurile curg. 

demonipe umărul tău

te rostogolesc în hău,acei draciiconoclaştitu-i omori

şi tu îi naşti.

264

jocul dragosteiîn rai,

eu tăceam când mă strigai

şi cădeam pe vertical

când tu te urcai la deal. 

de atuncine tot jucăm

cucerindzădărnicia-

orele noastre,visuri măiastre

s-au făcutceruri albastre.

 3 ianuarie 2011

peisaj nocturn 

ochii văd noapteanumai umbre

arătărimări albastre

vapoare cu pânzefluturi pe lustre

decrete prezidentialeinundaţii (tsunami)

femei pe centurăîn bichini

cineva îmi dă bipurizice să fug

în mine

265

să las draculuitoate arătările astea

şi să încalic pe un calsă fug

spre infinitdar unde este infinitul

că peste totaceeaşi forfotă

prin camerăcirculând steluţe albăstrii

de la un colţ la altulcâte-o gaură neagrăîmi trece prin suflet

( a devenit şi el o cârpă)eu îl iau- treanţă murdară-

şi-l agăţ pe sârmăla uscat

răcoarea nopţii trece prin elşi-l trezeşte

(treci la loc suflete)închid ochii să dorm

cuvintele nu-mi dau pacedaţi-mi lumină- cer cuiva-

să mă războiesc cu ele( am halebarde să le vin de hac)

când le prindele zboara aiureaşi rămân sărac

cu poemul în pomprinzănd licurici pe cer.

 1 ianuarie 2011

  

peisaj nocturn 

ochii văd noapteanumai umbre

arătări

266

mări albastrevapoare cu pânzefluturi pe lustre

decrete prezidentialeinundaţii (tsunami)

femei pe centurăîn bichini

cineva îmi dă bipurizice să fug

în minesă las dracului

toate arătările asteaşi să încalic pe un cal

să fugspre infinit

dar unde este infinitulcă peste tot

aceeaşi forfotăprin cameră

circulând steluţe albăstriide la un colţ la altulcâte-o gaură neagrăîmi trece prin suflet

( a devenit şi el o cârpă)eu îl iau- treanţă murdară-

şi-l agăţ pe sârmăla uscat

răcoarea nopţii trece prin elşi-l trezeşte

(treci la loc suflete)închid ochii să dorm

cuvintele nu-mi dau pacedaţi-mi lumină- cer cuiva-

să mă războiesc cu ele( am halebarde să le vin de hac)

când le prindele zboara aiureaşi rămân sărac

cu poemul în pomprinzănd licurici pe cer.

267

 1 ianuarie 2011

  

noapte cu vedenii 

fiecare anare o noapte cu vedenii

în care descoperimgoliciunea

atunci sufletule nalucă

luna înfiptă-n pare strajă-

magopaţă pe albastrupe verde şi pe negru-vedeniile au nume

le strigăm şi leîmbrăţişăm

unele ne-au fostiubitealtelevise

dansează în ochii noştrise destrăbălează

ca naiadelesaturnaliilorapoi zboarăspre zenit.

 1 ianuarie 2011

cerşetor la poarta lui dyois

stau lihnit de sete,

268

cerşetor,ca să-mi dai o cupă de ceva,

nu otravă,dă-mi un vinisorsă visez doi iezi şi-un căprior,

să mă dau de-a berbeleacu-n stele,noaptea

când e luna arămie,să uit de trecut

şi de belele,stând cu mândra-n braţe

la chindie.cerşetor

la poarta ta mereudup’ o cupă roză

de nectar,să mă-nchin cinstit

ca un evreupe la sfinţii toţi din călindar.

 23 decembrie 2010

cântăreţul cu lăuta spartă

cântăreţul şi-a spart lăuta,visele lui au murit,

fumeazăşi se gândeşte

că n-a făcut nimic toată viaţa.când a cântat ultima dată

într-o taverna sordidă,l-au luat la înjurat beţivii

că le refuză banii.mereu a fost îmbrăcat

în haine albe,ca îngerii,

269

cu papionşi joben.

a pierdut atâtea trenuri,voia să meargă la paris,

să se plimbe pe senasau pe champ elyse,

dar în ziua când să pleceşi-a pierdut paşaportul,

se plângecă n-a cunoscut

niciodată fericirea,umblă pe străzi

şi priveşte lumea,visul vieţii lui

n-a rămas decât un vis.fumează

şi se gândeşte la sănătate,îi scârţâie oasele

şi vorbeşte bolborositsingur.

are o mutră elegiacăşi oamenii îl privesc

ca pe un arlechin fugitdin manejul unui circ...

6 decembrie 2010

Iubito,

Curge vinul în pocaluriLa prag de sărbătoare,

Se-aud colindători cântândŞi lipsa ta mă doare.

Te-aştept la masa de CrăciunÎn rochie de mireasă,

Ce mare sărbătoare-ar fiSă vii la mine-n casă.

270

Să ne-amintim de tot ce-a fost,Ce alb frumos, cum ninge,De vise spulberate-n vânt,

Iubito, nu mai plânge!

Ocean de timp s-a prăbusitPeste povestea noastră,

Degeaba-ncerc să te mai nascPrin ochiuri de fereastră.

Degeaba mai visez deşteptCa tu să-mi fii mireasă,

Aud colindători la geam...Şi-aştept să-mi intri-n casă.

9 decembrie 2010

cobor...

cobor din veşniciiîn parcul cu poeme,

citesc pe cer, prin stelefilele cu ispite,

prin goluri de spirale,alunec în delir,

în vântur de luminăşi-n nopţi de întuneric,

topit în rana dulce,lăsată de străbuni,

blestem de cruci uitate,prin pustii cimitire,

mă vântură prezentulca pe-o cenuşă arsă,

un fel de drum dantesc

271

spre veşnicia-ntoarsă.

mă clatin sub zodii,eretic blestem,

mi-e frică de moarte,de moarte mă tem.

de-ar fi veşnicia,un rai din poveşti,

pe roata eternăa tragerii mele,fericitul finalar fi o cunună

cu celeste nuntiriîntr-o lume mai bună...

6 decembrie 2010

călător pribeag

m-a prins iarna pe drum,călătorul pribeag,

doar cu toiagul în mână.zăpada e mare

şi-i viscol afară,mi-e dor de-un cămin,

de focul din sobă,de-o seară

în care să fiuprinţul candorii,

să-mi danseze pe pleape,ispite,

chipul femeii iubite,să iasă din flăcări de foc,

să intre-n joc.

încă o iarnă în rai,cutreierând

lumea si veacul,

272

prizonier al zăpezii,visez să dorm

pe dunga soarelui,la umbra de cetini,

cu caprele şi cu iezii.

mai visez poteci de aurşi pârtii de mătase

şi-un centaursă mă calce pe oase...

4 decembrie 2010

vălurim timpul

vălurim timpul pe cupole de cer,numărăm anii, lunile, zilele,

ne uităm, strâini, la lumile care pierşi rupem din calendar filele.

sleim toată viaţa fântânile,de vis, de iubire, de dor,precum odinioară zânele

sorbeau apă dintr-un izvor.

despicăm fulgerele în două,peste visele noastre deşarte,

ne cuprinde bucuria când plouăşi ne zbatem între viaţă şi moarte.

cu sângele răvăşit de furtuni,supuşi, muşcaţi de-ndoieli ancestrale,

aşteptăm să apară minunidin cerurile noastre astrale.

eu niciodată nu pot ca să ştiucum noi am fost urziţi din slavă

şi viaţa ne-a dat sclipet viu,

273

ca să gustăm din propria otravă...

3 decembrie 2010

ce repede-a trecut vremea…

ce repede-a trecut vremea iubirilor noastre;într-o vară târzie ca două păsărine-am luat zborul spre alte zări,

nu mai ştiu ce-a urmat după aceea,poate un gol sau un vânt dinspre nord

sau un vis ne-mplinit suspendatpe retinile noastre înlăcrimate.

vei rămâne goală ca visul, ca cerul de vară,ca plaja pustie învăluită de marea-n furtună,goală ca lebeda singuratică ce pluteşte pe lac

sau ca luna, regină peste pustiuri.vei rămâne pe-un orizont uitat o stea-n derivă,

pe care eu, călătorul, o voi privi de departe,şi la miez de noapte mă voi înfăşura-n cuvinte,

visând naiade-n delir prin antice templesau săpând fântâni după chipul tău căzut în ape.

cortegii de anotimpuri care vor treceîmi vor hrăni de-acum îndoiala,poate o să te caut, sau poate nu,

depinde de descântecul sălciei linecu rădăcinile înfipte-n pământ

ce ne-a preziz despărţirea în noaptea de vară,prefăcându-se totul în vânt.

când ni se va aprinde iarba pe mormânt,flacără verde din trupurile noastre,

îţi voi simti respiratia ta în boarea stelelorîn nopţi cu rouă, senine, albastre.

mi-e foame de tine şi dor de gustul dulceag al buzelor tale,mă dor clipele ce-au trecut,

îmi răstignesc pe cruce toate dorinţelecădelniţând mireasma ta uşor

274

cu vise ce-au căzut grămadăaşa-necate-ntr-un izvor...

2 decembrie 2010

călător pribeag

m-a prins iarna pe drum,călătorul pribeag,

doar cu toiagul în mână.zăpada e mare

şi-i viscol afară,mi-e dor de-un cămin,

de focul din sobă,de-o seară

în care să fiuprinţul candorii,

să-mi danseze pe pleape,ispite,

chipul femeii iubite,să iasă din flăcări de foc,

să intre-n joc.

încă o iarnă în rai,cutreierând

lumea şi veacul,prizonier al zăpezii,

visez să dormpe dunga soarelui,la umbra de cetini,

cu caprele şi cu iezii.

275

mai visez poteci de aurşi pârtii de mătase

şi-un centaursă mă calce pe oase...

4 decembrie 2010

vălurim timpul

vălurim timpul pe cupole de cer,numărăm anii, lunile, zilele,

ne uităm, strâini, la lumile care pierşi rupem din calendar filele.

sleim toată viaţa fântânile,de vis, de iubire, de dor,precum odinioară zânele

sorbeau apă dintr-un izvor.

despicăm fulgerele în două,peste visele noastre deşarte,

ne cuprinde bucuria când plouăşi ne zbatem între viaţă şi moarte.

cu sângele răvăşit de furtuni,supuşi, muşcaţi de-ndoieli ancestrale,

aşteptăm să apară minunidin cerurile noastre astrale.

eu niciodată nu pot ca să ştiucum noi am fost urziţi din slavă

şi viaţa ne-a dat sclipet viu,ca să gustăm din propria otravă...

276

3 decembrie 2010

ce repede-a trecut vremea

ce repede-a trecut vremea iubirilor noastre;într-o vară târzie ca două păsărine-am luat zborul spre alte zări,

nu mai ştiu ce-a urmat după aceea,poate un gol sau un vânt dinspre nord

sau un vis ne-mplinit suspendatpe retinile noastre înlăcrimate.

vei rămâne goală ca visul, ca cerul de vară,ca plaja pustie învăluită de marea-n furtună,goală ca lebeda singuratică ce pluteşte pe lac

sau ca luna, regină peste pustiuri.vei rămâne pe-un orizont uitat o stea-n derivă,

pe care eu, călătorul, o voi privi de departe,şi la miez de noapte mă voi înfăşura-n cuvinte,

visând naiade-n delir prin antice templesau săpând fântâni după chipul tău căzut în ape.

cortegii de anotimpuri care vor treceîmi vor hrăni de-acum îndoiala,poate o să te caut, sau poate nu,

depinde de descântecul sălciei linecu rădăcinile înfipte-n pământ

ce ne-a preziz despărţirea în noaptea de vară,prefăcându-se totul în vânt.

când ni se va aprinde iarba pe mormânt,flacără verde din trupurile noastre,

îţi voi simti respiratia ta în boarea stelelorîn nopţi cu rouă, senine, albastre.

mi-e foame de tine şi dor de gustul dulceag al buzelor tale,mă dor clipele ce-au trecut,

îmi răstignesc pe cruce toate dorinţelecădelniţând mireasma ta uşorcu vise ce-au căzut grămadă

aşa-necate-ntr-un izvor...

277

2 decembrie 2010

iarna

trec ciutele spre miezul de pădureprin neaua proaspătă ca de bumbac,

un zvon prelung de corn se-aude-n zareşi-o broască întârziată sare-n lac.

copacii dorm în haina alb-a zileişi aripi se aud pe sus, prin crengi,sunt vrăbiuţe mici în promoroacă

şi granguri friguroşi, umblând pribegi.

tăcerea stăpâneşte toată zarea,a-ncremenit zăvoiul ca-n poveste,

sub nea s-a astupat de vânt cărarealuând toată vietatea fără veste.

cerul pe vârfuri s-a pornit încoace,curg funigei de fulgi în alb aprins,

pomi singuratici dorm în dulce paceşi zarea toată-i un cearceaf întins.

november 28, 2010

din rune, doina, te-ai născut,din patimi...

din rune, doină, te-ai năsut, din patimi,delir de suflet îngropat în inimi,

prin codri dragi haiducii te-au cântat,la plug ţăranii te-au avut tovarăş.

din vrăji născută şi apocalipse,prin cerul vremii, pe la stâni, pe plai,

278

tu ai adus în inimi bucuriaciobanului pe gurile de rai.

ai alungat durerea dintre strechipe frunze şi pe ţâţe de viori,

pe fluiere de soc şi cobze vechisau pe tilinci din aripi de cocori.

te-au nins dureri în ierni de suferinţă,prin tinde afumate de biserici

şi te-a păscut o singura dorinţăsă mângâi suflete şi să le fereci.din amănar şi iasc-ai făcut foc,din dor tu ai făcut melancoliaşi din nimic tu ai făcut noroc

şi ţi-a-nflorit din lacrimi toată glia.

te-au frământat femeile-n copaie,de sărbători la hore te-au jucat,

purtănd nepoţii pe genunchi tataie,întâia oară lor mi te-a cântat.

te-a luat românul şi te-a pus la masă,şi-n jocuri te-a-nvârtit ca pe-o fecioarăapoi te-a-nchis de dragul tău în casă

s-a logodit cu tine-ntâia oară.

28 noiembrie 2010

amurg de mituriamurg plin de mituri

te voi muta-n cântec de liră,sub teiul înflorit,

vom incendia luna,din stele, curcubeu –ştergar,vom face sub povara nopţii

şi eu, visător, peste zări de nesomnvoi culege pajuri de umbre

şi te voi îmbrăca în dulămi de argint.gândul îmi va trece nomad

prin foşnetul de cetini şi brad

279

şi-ţi voi şterge lacrimile brumatede-atâta singurătate.

sterpe treceri în legendăcând urechile rămân surdeîn violetul clipelor absurde.

acolo unde nu ajungedecât închipuirea,

amurgul se topeşte-n noapte,sub vântul cald şi plin de şoapte.

...şi ochiul lăcrimând de dorse varsă tot într-un izvor.

24 noiembrie 2010

280