Profesiunea didactic este asociat cu cteva categorii fundamentale de roluri, acceptate de majoritatea sistemelor de formare a profesorilor: proiectare, mangementul i organizarea activitilor de nvare, consiliere psiho-educaional, managementul clasei de elevi, comunicare cu elevii, prinii i colegii, dezvoltare profesional de-a lungul vieii, participare la perfecionarea procesului educaional i a inovaiilor din coal, oferirea de servicii educaionale pentru comunitate etc.

Personalitatea profesorului n condiiile nvmntului actual presupune i o serie ntreag de caliti, determinate de specificul i complexitatea muncii pe care o desfoar. Profesorul i asum deci o multitudine de roluri, a cror exercitare este dependent de personalitatea lui. n coal, profesorul este conductorul activitii didactice care se desfoar n vederea realizrii obiectivelor prevzute n documentele colare. Referitor la diversitatea rolurilor pe care le poate exercita profesorul, Anita E. menioneaz urmtoarele:

Profesorul, ca expert al actului de predare-nvare: el poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se ntmpl n procesul de nvmnt.

Profesorul, ca agent motivator, declaneaz i ntreine interesul, curiozitatea i dorina lor pentru activitatea de nvare.

Profesorul, ca lider, conduce un grup de elevi, exercitndu-i puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten i confident al elevilor, un substitut al prinilor, obiect de afeciune, sprijin n ameliorarea strilor de anxietate.

Profesorul, n ipostaz de consilier, este un observator sensibil al comportamentului elevilor, un ndrumtor persuasiv i un sftuitor al acestora.

Profesorul, ca model: prin ntreaga sa personalitate, prin aciunile, comportamentul su este un exemplu pozitiv pentru elevi.

Profesorul, ca profesionist reflexiv, se strduiete tot timpul s neleag i s reflecteze asupra ntmplrilor inedite din clas, s studieze i s analizeze fenomenele psihopedagogice cu care se confrunt.

Profesorul, ca manager, supravegheaz ntreaga activitate din clas, asigur consensul cu ceilali profesori, cu prinii i cu ceilali factori.

Profesorul i asum deci o multitudine de roluri, a cror exercitare este dependent de personalitatea lui.

Dar pe lng activitatea didactic profesorul desfoar i o activitate extracolar sau cultural-educativ. Corolarul coninutului social al acestei profesiuni const n participarea la evenimentele i frmntrile social-culturale ale timpului n care triete i ale poporului din care face parte. n aceast ipostaz, profesorul ne apare ca pedagog social, animat de grija pentru ridicarea gradului de cultur i al naiunii sale.

Desfurndu-i activitatea profesional n cadrul colii, dasclul nu nceteaz de a fi un educator i n afara ei, urmrind, bineneles, obiective specifice i apelnd la mijloace i forme adecvate. Numai n msura n care profesorul i continu misiunea i n afara cadrului profesional pe care l ofer coala poate fi considerat un educator al poporului su. Cele dou laturi ale activitii sale, colar i extracolar, nu numai c se presupun, dar se i ntregesc i se completeaz reciproc, imprimnd acestei profesiuni un rol sporit n progresul general al patriei noastre.

Profesorul este cel care orienteaz i stimuleaz curiozitatea natural i interesul spontan al elevilor pentru descoperire, cel care ndrum i ncurajeaz activitatea de organizare i integrare a datelor culese, a cunotinelor reactualizate n vederea aplicrii lor la soluionarea problemelor date, lsndu-le: libertatea de examinare a faptului real ori de analiz critic a coninutului unui text; independen n activitate; operativitate i rapiditate n reacii (cognitive, afective, motrice); deplin responsabilitate pentru ceea ce ntreprind.

n funcie de necesiti, de gradul de autonomie sau semiautonomie a nvrii, el poate interveni din cnd n cnd, canaliznd energiile partenerilor si. Astfel, el este cel care ofer explicaii, d lmuriri, rspunde la ntrebri, i ajut s utilizeze corect anumite materiale, instrumente sau utilaje, caut s-i ajute s evite devierile inutile, ncercrile fr obiect, eventualele erori i pierderi de timp.

Profesorul este cel care, innd seama de logica nvrii, orienteaz ceea ce elevii au de fcut, devine ghid al demersului lor euristic, canalizndu-i n direcia obinerii rezultatelor ateptate, n loc de a le impune ntr-o manier direct, dinainte stabilit cu mai mult sau mai puin rigurozitate.

n literatura de specialitate se apreciaz c profesiunea didactic nu se poate restrnge doar la cea de simpl surs de cunotine. Rolul conductor al profesorului n activitatea didactic rmne ns una dintre coordonatele de baz ale misiunii sale. Wolfolk menioneaz urmtoarele funcii ale profesiunii didactice: luarea deciziilor privitoare la ceea ce se ntmpl n procesul de nvmnt; declanarea i ntreinerea interesului elevilor, curiozitii i dorinei lor pentru activitatea de nvare; conducerea grupului de elevi; ndrum persuasiv elevii, i sftuiete i observ comportamentul acestora; reprezint un model pozitiv de personalitate i comportament pentru elevii si; nelege, reflecteaz asupra ntmplrilor din clas, studiaz fenomenele psihopedagogice cu care se confrunt.

Asumndu-i o multitudine de roluri, profesorul trebuie s contientizeze c exercitarea lor depinde de personalitatea pe care i-o modeleaz. n acest sens, un rol deosebit n exercitarea acestei profesiuni l au anumite componente ale personalitii: cultura profesional, calitile atitudinale i cele aptitudinale. De fapt, pentru ca anumite cunotine s fie transmise de la o persoan la alta i acceptate, trebuie ntotdeauna ca ntre ele s existe un schimb afectiv format din ncredere i dispoziie receptiv dintr-o parte i din alta.

Rolul profesorului poate s fie analizat i din perspectiva relaiei profesor-elev. Avnd n vedere valorile societii contemporane (libertate, responsabilitate, toleran, cooperare), se impune o nou abordare a relaiei profesor-elev: asumarea de ctre profesor i elevi a unei responsabiliti morale comune n cadrul relaiei educaionale, conducnd la angajarea afectiv i efectiv n procesul educaional; recunoaterea reciproc a dreptului de a fi altfel i valorizarea fiecrei fiine umane n parte, indiferent de ct i de cum este diferit; ncrederea n posibilitile fiecrei fiine umane de a progresa; recunoaterea faptului c toi elevii i profesorii sunt parteneri sociali cu funcii complementare, dar cu responsabilitate comun; considerarea colii ca mediu de construcie cultural; renunarea la principiul cii optime unice i contientizarea faptului c majoritatea problemelor sociale i umane au mai multe soluii echi-finale i echivalente; promovarea autenticitii i sinceritii a fi tu nsui este mai important dect a avea dreptate.

Educaia se sprijin pe patru piloni importani: a nva s tii, a nva s faci, a nva s trieti mpreun cu alii i a nva s fii. n funcie de aceast optic, dar i de implicaiile globalizrii asupra indivizilor, ale problematicii lumii contemporane, educatorii din nvmnt urmeaz s ndeplineasc roluri noi.

Aa de exemplu, prin metodologia de aplicare a noului curriculum naional, li se cere educatorilor din nvmnt s creeze activiti (situaii) de nvare adecvate obiectivelor proiectate, innd seama, desigur, de natura subiectului leciei i de particularitile clasei sau ale grupei de elevi. Ideea nu este nou n pedagogie, ns rolul profesorului este mai recent, el fiind astzi formulat explicit i specificat n documentele de proiectare didactic. Evident, cu ct situaiile de nvare vor fi mai bine alese sau imaginate de profesor, cu att mai interesant i mai eficace n planul nvrii va fi activitatea de instruire.

Un alt rol nou ar putea fi acela de meditator n procesul cunoaterii sau de consiliere, alturi de rolul tradiional de transmitor de informaii, la care nu se renun, dar a crui pondere este, vizibil, n scdere n cadrul nvmntului modern, centrat pe competene. De asemenea, profesorul este astzi un veritabil agent al schimbrii, pregtindu-i elevii n aceast perspectiv, care se constituie tot mai mult ntr-o dimensiune a omului contemporan.

Nu n ultimul rnd, profesorul este chemat s se implice n luarea deciziilor de politic educaional la diferite niveluri, precum i n procesul complex, dificil de inserie profesional i social corespunztoare noilor condiii. O seam de roluri noi deriv i din implicaiile educaiei permanente asupra programelor colare. Acestea tind s se integreze att n plan orizontal, ct i pe vertical, s fie centrate pe valori, atitudini i motivaie, s cultive independena, propria responsabilitate, flexibilitatea, facilitnd dezvoltarea oamenilor.

An increasing amount of scientific evidence indicates that rhythm stimulates and organizes a person's muscle responses and helps people with neuromuscular disorders"

Music therapy is an effective educational and therapeutic tool for both children and adults with forms of disabilities. The strategies involved with music therapy may effect changes in skill areas that are important for people with a variety of forms of disabilities such as learning disabilities, intellectual disabilities, cerebral palsy, autism and many others. As a person with disabilities, I have found music to be invaluable in relation to the forms of disabilities I experience.From a therapeutic perspective, music has a number of benefits for people with disabilities. It is an important learning tool of course. A portion of the benefits of music comes from the fact that repetition within music may be more enjoyable than without it. Music also provides significant memorization assistance. Maybe the most important thing for some people is the fact that they can participate in music even if they experience difficulties in other areas and music therapists are trained to help them accomplish this goal. Successful participation in music can find a person with a disability feeling motivated to pursue additional efforts.

Music is also an effective way to stimulate and focus a person's attention and might be particularly significant for some people who may not respond to other types of interventions. At times, music is used as a stimulating introduction. At other times, an entire therapeutic intervention might be structured using music to maintain a person's attention. Changes in music may provide other signals or alerts that important interactions or information are coming. Some kinds of music might also provide a calming effect when a person's anxiety interferes with their cognitive focus.

Music therapy is an effective tool to use for stimulating and motivating a person's speech. It provides a path for nonverbal communication as well. Music therapy is a valuable tool for people who are learning to use an augmentative or alternative system of communication.

In some songs, harmony and melody cue a person's speech by setting up a type of auditory anticipation, yet delaying the resolution until a person provides the final lyric. In other singing activities, rhythm may help a person to slow down their rate of speech and become more intelligible. The way songs are stored and the way rhythm stimulates a person's motor function appears to help people with apraxia of speech. Changing melody lines can help to improve a person's range and the inflection of their voice.

An increasing amount of scientific evidence indicates that rhythm stimulates and organizes a person's muscle responses and helps people with neuromuscular disorders one of the ways that music therapy strategies can help to improve a person's physical skills. When a specific note played on an electronic device or an instrument is crucial to the completion of a particular song, anyone to include people with severe forms of physical disabilities, can become the focus of a successful musical experience. The opportunity to participate in music may motivate a person to attempt physical movements that require some additional effort. Music may also be very relaxing, on the other hand, and help to alter a person's perception of pain.

As a person who experiences pain related to osteoarthritis, music has become a part of my relaxation therapy. Listening to certain types of music helps me to relax and also helps to ease the physical pain I experience through relaxation to music. After learning that I can use music as a means of relaxation, it has become a part of my routine for responding to osteoarthritis pain.

Music therapy can help people work on their social skills too.

It helps in a couple of ways by providing a familiar and consistent support for practicing, and by encouraging cooperation in the completion of a satisfying musical product such as a musical piece accompanied by others who each play a beat for example where each note is important. Music also provides people with developmental disabilities with opportunities to interact and cooperate with those who do not experience these forms of disabilities. Music has the ability to equalize and enrich the lives of those who become involved with it.

From an emotional perspective, music provides people with many opportunities to express and experience a number of emotions. The desire to participate in music, as well as to produce something musical, may become motivations to control emotional outbursts. Live music may be changed from moment to moment to reflect, or maybe alter, the moods of the people who are listening and participating. Successful participation with music that a great many people with disabilities have the ability to achieve has a positive effect on self-esteem too.

From a simple perspective, music has always been something that I can enjoy with others because I enjoy a number of types of music. It is a social equalizer in many ways and has led to friendships, social participation, and much more. Somehow, when music becomes involved, the presence of disabilities seem to fade or disappear entirely. Where pain is concerned, music is one of the best things in the world.

References and Citations:

Skoog Musichttp://www.skoogmusic.com/

For those with Autism the Skoog provides an alternative means of communication and encourages participation, sympathetic engagement and social skills through melody and rhythm.

BlindRadio.comhttp://www.blindradio.com/

Online radio is for our ears and not our eyes so we keep that in mind alwaysselect an online channel by location or by type (news, sports, rock etc.) and with just 3 clicks, you can sit back and enjoy that Caribbean cricket score, the latest BBC news, the latest Trance or ...it's your choice.

Drake Musichttp://www.drakemusic.org/

Drake Music breaks down disabling barriers to music through innovative approaches to learning, teaching and making music. Our focus is on nurturing creativity through exploring music and technology in imaginative ways. ntlnim peste tot n jurul nostru oameni cu deficiene. Ei sunt percepui diferit, perceperea lor social nefiind ntotdeauna constant, ea variaz de la societate la societate, furniznd semnificaii diferite, n funcie de cultura i de valorile promovate. Muli oameni au reticene fa de persoanele cu deficiene, deoarece au o concepie greit despre ele. Trebuie ns s nelegem c sunt nite oameni la fel ca ceilai, fiind produsul unic al ereditii lor i al mediului.Persoanele deficiente, la rndul lor au dou preri n ceea ce privete impedimentul lor: unele l consider dezastru, iar altele un simplu inconvenient.Exist mai multe perspective de abordare a handicapului ce se concretizeaz n diferite definiii sau modele ale acestuia:Modelul medical- definete handicapul ca o boala cronic; Modelul economic- consider c persoanele cu handicap sunt incapabile de a munci sau de a se deplasa, deci sunt neproductive sau mai puin productive, fiind deci o boal economic; Modelul limitrii funcionale- definete handicapul ca o deficiena sever, cronic, proprie persoanei care ndeplinete urmtoarele condiii: manifest o deficien mental sau fizic (sau o combinaie de deficiene mentale i fizice), se manifest naintea vrstei de 22 de ani, se continu fr a preciza o limit, reflect nevoia persoanei de ngrijire, tratament sau alte forme de servicii pentru o perioad ndelungat sau pentru toata viaa, concepute i aplicate n mod individual. Modelul psiho-social- raporteaz handicapul de societate plasnd problema handicapului la interaciunea dintre persoane i diferitele segmente ale sistemului social, astfel c societatea este cea care trebuie sa se adapteze la persoanele care o compun, nu numai persoana s se adapteze societii.Din categoria copiilor cu C.E.S (cerine educative speciale) fac parte att copiii cu deficiene propriu zise, ct i copiii fr deficiene, dar care prezint manifestri stabile de inadaptare la exigenele colii. Din aceast categorie fac parte:- copiii cu deficiene senzoriale i fizice (tulburri vizuale, tulburri de auz, dizabiliti mintale, paralizia cerebral);- copiii cu deficiene mintale, comportamentale (tulburri de conduit, hiperactivitate cu deficit de atenie-ADHD, tulburri de opoziie i rezisten);- copiii cu tulburri afective, emoionale (anxietatea, depresia, mutism selectiv, atacul de panic, tulburri de stres posttraumatic, tulburri de alimentaie: anorexia nervoas, bulimia nervoas, supra-alimentarea);- copiii cu handicap asociat;- copiii cu dificulti de cunoatere i nvare (dificulti de nvare, sindromul Down, dislexia, discalculia, dispraxia);- copiii cu deficiene de comunicare i interaciune (tulburri din spectrul autistic, sindromul Asperger, ntrzieri n dezvoltarea limbajului).Copiii cu C.E.S. pot prin joc s-i exprime propriile capaciti. Astfel copilul capt prin joc informaii despre lumea n care triete, intr n contact cu oamenii i cu obiectele din mediul nconjurator i nva s se orienteze n spaiu i timp.Datorit faptului c se desfoar mai ales n grup, jocul asigur socializarea. Jocurile sociale sunt necesare pentru persoanele cu handicap, ntruct le ofer ansa de a juca cu ali copii, orice joc avnd nevoie de minim dou persoane pentru a se desfura. Jocurile trebuie ns s fie adaptate n funcie de deficiena copilului.Copiii cu tulburri de comportament trebuie s fie permanent sub observaie, iar la cei cu ADHD jocurile trebuie s fie ct mai variate.coala este de asemenea un mediu important de socializare.Formele de integrare a copiilor cu C.E.S. pot fi urmtoarele: clase difereniate, integrate n structurile colii obinuite, grupuri de cte doi-trei copii deficieni inclui n clasele obinuite, integrarea individual a acestor copii n aceleai clase obinuite.Integrarea colar exprim atitudinea favorabil a elevului fa de coala pe care o urmeaz; condiia psihic n care aciunile instructive-educative devin accesibile copilului; consolidarea unei motivaii puternice care susine efortul copilului n munca de invare; situaie n care copilul sau tnarul poate fi considerat un colaborator la aciunile desfurate pentru educaia sa; corespondena total ntre solicitrile formulate de coal i posibilitile copilului de a le rezolva; existena unor randamente la nvatur i n plan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilitile copilului sau la cerinele colare.n coal, copilul cu tulburri de comportament aparine de obicei grupului de elevi slabi sau indisciplinai, el nclcnd deseori regulamentul colar. Din asemenea motive, copilul cu tulburri de comportament se simte respins de catre mediul colar (educatori, colegi). Ca urmare, acest tip de colar intr n relaii cu alte persoane marginalizate, intr n grupuri subculturale i triete n cadrul acestora tot ceea ce nu-i ofer societatea.Datorit comportamentului lor discordant n raport cu normele i valorile comunitii sociale, persoanele cu tulburri de comportament sunt, de regul, respinse de ctre societate. Aceste persoane sunt puse n situaia de a renuna la ajutorul societii cu instituiile sale, trind n familii problem, care nu se preocup de bunstarea copilului.Elevii cu C.E.S. au nevoie de un curriculum planificat difereniat, de programe de terapie lingvistic, de tratament logopedic specializat, de programe specifice de predare-nvare i evaluare specializate, adaptate abilitilor lor de citire, scriere, calcul, de programe terapeutice pentru tulburri motorii. De asemenea vor beneficia de consiliere colar i vocaional personal i a familiei.Stilul de predare trebuie s fie ct mai apropiat de stilul de nvare pentru ca un volum mai mare de informaii s fie acumulat n aceeai perioad de timp. Acest lucru este posibil dac este cunoscut stilul de nvare al copilului, dac este facut o evaluare eficient care ne permite s tim cum nva copilul, dar i ce si cum este necesar s fie nvat.Unii elevi au nevoie de o terapie a tulburrilor de vorbire i de limbaj i de psihoterapie individual i de grup pentru sprijinirea integrrii pe plan social.De asemenea copiii au nevoie de ajutor suplimentar din partea profesorilor i colegilor, fiind nevoie s primeasc n activitatea colar coninuturi i sarcini simplificate.Elevii cu tulburri vizuale, tulburri de auz, cu dizabiliti fizice, necesit programe i modaliti de predare adaptate cerinelor lor educative, programe de terapie, rampe de acces pentru deplasare, asisten medical specializat, asisten psihoterapeutic.Elevii ce prezint tulburri emoionale trebuie s fie din timp identificai astfel nct consultarea psihologului, a medicului neuropsihiatru i terapia s fie facute ct mai precoce, cu implicarea tuturor factorilor educaionali (familie, cadre didactice). Consilierul colar este i el de un real ajutor, el oferind consilierea elevului i a familiei.Din experiena personal putem afirma c profesorul poate folosi n procesul de predare-nvare, evaluare diverse strategii i intervenii utile: Crearea unui climat afectiv-pozitiv; Stimularea ncrederii n sine i a motivaiei pentru nvare; ncurajarea sprijinului i cooperrii din partea colegilor, formarea unei atitudini pozitive a colegilor; ncurajarea independenei, creterea autonomiei personale; ncurajarea eforturilor; Sprijin, ncurajare i apreciere pozitiv n realizarea sarcinilor colare, fr a crea dependen; Folosirea frecvent a sistemului de recompense, laude, ncurajri, ntrirea pozitiv, astfel nct s fie ncurajat i evideniat cel mai mic progres; Crearea unui climat afectiv, confortabil; Centrarea nvarii pe activitatea practic; Sarcini mprite n etape mai mici, realizabile; Folosirea nvrii afective; Adaptarea metodelor i mijloacelor de nvare, evaluare; Sprijinirea elevului s devin membru al unui grup; Organizarea unor activiti de grup care s stimuleze comunicarea i relaionarea interpersonal (jocuri, excursii, activiti extracolare, activiti sportive, de echip); Sprijin emoional; Folosirea unui limbaj simplu, accesibil elevului i nivelului lui de nelegere; Instruciuni clare privind sarcinile i elaborarea unor programe individuale de lucru; Aezarea n prima banc a elevilor cu deficiene de vedere, mbuntairea calitii iluminrii, adecvarea materialelor didactice; Poziia profesorului s fie astfel ca fiecare elev s-l poat vedea, iar n dialogul profesor-elev profesorul s vorbeasc numai stnd numai cu faa spre elevi; Stabilirea foarte clar a regulilor i consecinelor nerespectrii lor n clas i aplicarea lor constant; Aezarea copiilor cu hiperactivitate i deficit de atenie n primele banci, astfel nct s nu le distrag atenia restul colectivului i s fie aezat n apropierea elevilor care sunt acceptai de colectiv ca modele pozitive; ncurajarea oricrei tentative de comunicare, indiferent de natura ei; Profesorul s fie ferm, consecvent, s foloseasc nelegerea i calmul ca modalitate de stingere a manifestrii agresive a elevului; S fie comentat aciunea elevului i nu personalitatea lui; Profesorul s aprecieze limita de suportabilitate a elevului (s nu-l jigneasc sau umileasc); Profesorul s foloseasc o mimic binevoitoare i o atitudine deschis (s nu ncrucieze braele i s nu ncrunte privirea); Orice activitate s fie bine planificat, organizat i structurat; Profesorul s dea dovad de consecven i corectitudine n evaluare;Abordarea incluziv susine c scolile au responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi s depaeasc barierele din calea nvarii i c cei mai buni profesori sunt aceia care au abilitile necesare pentru a-i ajuta pe elevi s reueasca acest lucru. Pentru aceasta coala trebuie s dispun de strategii funcionale pentru a aborda msuri practice care s faciliteze ndeprtarea barierelor cu care se confrunt elevii n calea participrii lor la educaie. Putem stabili de asemenea relaii de colaborare cu autoritaile locale, prinii i reprezentanii comunitii. Poate fi dezvoltat un mediu afectiv pozitiv n care elevii s poat discuta cu lejeritate despre dificultile pe care le pot ntlni i s aiba curaj s cear ajutor.ntr-o abordare incluziv toi elevii trebuie considerai la fel de importani, fiecruia s i fie valorificate calitile, pornind de la premisa c fiecare elev este capabil s realizeze ceva bun.Referinte :1. Albu A., Albu C. Asistena psihopedagogic i medical a copilului deficient fizic, Iasi, Poliron, 20002. Ionescu S Adaptarea socioprofesional a deficienilor mintal, Bucuresti, Ed Academiei, 19753. Popescu G, Plesa O Handicap, readaptare, integrare, Bucuresti, Pro Humanitate, 19984. Verza E, Paun E Educaia integrat a copiilor cu handicap, Unicef, 19985. Weihs T J Copilul cu nevoi speciale, Ed Triade, Cluj Napoca, 19986. Arcan P, Ciumageanu D Copilul deficient mintal, Ed Facla7. Verza F Introducerea n psihopedagogia special i asistena social, Ed Fundatiei Humanitas, 20028. Pavelcu V Psihiatrie, Ed Medicala, 19899. Enachescu C Tratat de psihopatologie, Ed Tehnica, 200010. Nicola I Pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994sursa imaginii : freeschoolclipart.comConceptul de "Educatie pentru toti" a fost lansat in 1990 in Tailanda la Conferinta Internationala a Ministerului Educatiei, iar in 1994 la Salamanca, in Spania, s-au lansat dimensiunile educatiei pentru toti care constau in calitatea actului educational si acces pentru toti copiii:

"Scolile trebuie sa primeasca toti copiii, fara nici o deosebire privind conditiile lor fizice, sociale, emotionale, lingvistice sau de alta natura. Acestea se refera si la copiii cu dizabilitati sau talentati, copiii strazii si copiii care muncesc, copii din populatii indepartate sau nomade, copii apartinand minoritatilor lingvistice si etnice "

Idealul scolii pentru toti este scoala care nu exclude (prin selectie si marginalizare in forme variate, directe sau indirecte), ci include, accepta si valorizeaza copiii, chiar foarte diferiti, anterior exclusi.

Prin documentul adoptat la Salamanca, statele semnatare, printre care si tara noastra au decis realizarea unor schimbari fundamentale in domeniul politicilor educationale in sensul de dezinstitutionalizarii si adoptarii educatiei integrate (incluzive).

Educatia integrata se refera la includerea in structurile invatamantului de masa a copiilor cu cerinte educative speciale, pentru a oferi un climat favorabil dezvoltarii armonioase si cat mai echilibrate a personalitatii acestora.

Trebuie sa pornim de la ideea ca scoala are datoria de a asigura sanse egale tuturor elevilor.

Unii inteleg prin sanse egale crearea unor conditii identice : programe comune, manuale de un singur ghid etc. Dar sistemul scolar care asigura aceleasi conditii de instruire pentru toti elevii reprezinta o inegalitate, deoarece ei nu profita in acelasi fel de aceste conditii. A asigura sanse egale elevilor inseamna a asigura posibilitati maxime de dezvoltare fiecaruia, in functie de aptitudinele si interesele sale.

Pentru ca activitatea instructiv educativa sa fie profitabila pentru toti elevii, aceasta trebuie sa se realizeze diferentiat. Educatia diferentiata vizeaza adaptarea activitatii de instruire la posibilitatile diferite ale elevilor, la capacitatea de intelegere si ritmul de lucru propriu unor grupuri de elevi sau chiar fiecarui elev in parte.

Pentru ca educatia copiilor cu cerinte speciale sa fie eficenta, pe de o parte trebuie sa aiba un caracter integrat iar pe de alta parte trebuie sa aiba un caracter diferentiat, sa fie adaptata particularitatilor elevilor.

Caracterul integrat al invatamantului ne pune in fata problematica situatiei in care un copil cu handicap este integrat intr-o clasa obisnuita. In fapt este vorba pe de o parte de situatia copilului respectiv, iar pe de alta parte, de situatia clasei in care este integrat.

Sub ambele aspecte, ceea ce urmarim este o buna intelegere reciproca, o existenta sociala normala a copiilor, in ciuda diferentelor existente.

Pentru copilul cu handicap aceasta inseamna a fi inteles si acceptat, cu tot ce are el pozitiv, cu tot ce poate aduce vietii de grup.

Acesta normalizare a relatiilor este benefica si pentru ceilalti elevi, care invata sa respecte dreptul la diferenta, sa fie solidari cu semenii lor care intampina dificultati in viata.

Experienta din alte tari ne arata ca integrarea fiecarui copil cu handicap este o problema care trebuie serios studiata, alcatuindu-se un proiect individual de integrare, care sa prevada toate masurile pentru reusita acestei actiuni. In vederea alcatuirii proiectului individual de integrare cadrul didactic trebuie sa fie sprijinit atat de medic, psiholog si logoped cat si de cadrul didactic itinerant si de sprijin.

Rolul esential in educatia integrata il detine invatatorul clasei, care devine principalul factor de actiune si de coordonare a realizarii programului pedagogic individual pentru elevii cu CES.

Acesta trebuie :

- sa-si imbogateasca pregatirea pedagogica cu elemente care sa-i faciliteze includerea optima in clasa elevilor cu CES si asigurarea de sanse egale pentru acestia la instructie si educatie ; - sa manifeste interes continuu pentru identificarea, evaluarea si reprogramarea periodica a continuturilor invatarii pentru fiecare elev ; - sa coopereze in parteneriat cu profesorul de sprijin si cu ceilalti membri ai echipei educationale, dar si cu familia elevului ; - sa participe la elaborarea programului pedagogic individualizat pentru fiecare elev cu CES si sa tina evidenta rutei curriculare a acestuia. Procesul de integrare educationala a elevilor cu CES include elaborarea unui plan de interventie individualizat, in cadrul caruia, folosirea unor modalitati eficente de adaptare curriculara joaca rolul esential.

Curriculum-ul poate fi definit ca fiind programul de activitati scolare in integralitatea sa, care se concretizeaza in planul de invatamant, programa scolara, manualele scolare, indrumatoarele metodice, obiectivele si modurile comportamentale ce conduc la realizarea obiectivelor, metodele si mijloacele de predare-invatare, ce dezvolta modurile de evaluare a rezultatelor.

In planul dezvoltarii curriculare pentru elevii cu deficienta, are loc o miscare in sensuri diferite fata de curriculum-ul general pentru elevii valizi.

Pe de o parte curriculum-ul acestora se restrange, iar pe de alta parte se amplifica prin introducerea unor activitati suplimentare individualizate, destinate compensarii si recuperarii starii de deficenta.

Spre exemplu, in cazul elevilor cu deficenta mintala, planul de invatamant se reduce, atat din punct de vedere al numarului de discipline de studiu, cat si din punct de vedere al continutului informational, ce urmeaza a fi insusit in fiecare capitol in parte.

In schimb, creste numarul de activitati individuale suplimentare, in care urmeaza sa fie inclus elevul cu deficenta mintala, in scopul recuperarii acestuia.

Raporturile ce se stabilesc cu fiecare elev in parte sunt foarte importante. Elevul trebuie sa simta ca este apreciat ca individ.

Astfel, elevii vor participa la procesul de invatamant dupa posibilitatile fiecaruia, cadrele didactice trebuind sa-si adapteze metodele pedagogice in consecinta.

De multe ori se folosesete si lucrul in grup care ofera posibilitatea elevilor cu dificultati de invatare sa colaboreze cu altii prin discutii, lucrari de cercetare si jocul de rol. Tipurile de grupuri pot fi : - grup de opinii : acest tip de activitate se desfasoara prin discutii libere, insa asupra unui anume subiect ; - grup de simulare : aceasta forma este utila pentru studierea situatilor reale, din viata, elevii trebuind sa se puna in pielea unui personaj ; - grupul de discutii libere : aceasta forma este buna pentru invatarea anumitor abilitati fundamentale ; - adunarea clasei : este utila pentru a modifica comportamentele indezirabile si ai induce simtul raspunderii ;

In concluzie, invatatorul clasei trebuie sa dobandeasca o pregatire adecvata in educatia speciala, sa poata identifica elevii cu CES, sa-i trimita la Comisia de Expertiza Scolara, sa elaboreze, in colaborare, programele individualizate, sa fie disponibil pentru a lucra cu alti specialisti, cu parintii, sa aiba capacitati manageriale si pedagocice la clasa, sa lupte pentru reducerea izolarii in clasa si activitate didactica.

Copiii sunt o categorie sociala care, in ciuda aparentelor nu au timp sa astepte : daca sunt lasati sa creasca fara ajutorul de care au nevoi, personalitatea viitorului adult are cu siguranta de suferit.

Dimensiunea psihopedagogica si psihosociala a scolii incluzive

Motto: "Nici unul dintre noi nu este la fel de istet ca noi toti la un loc."

Poate fiecare dintre noi a cutat rspunsul la intrebri de felul: De ce nu pot face progrese semnificative n nvare toi elevii din clas? sau Pot fi sprijinii s progreseze n nvarea de tip colar elevii care nva mai greu?

Copiii care nu pot face fa cerinelor colare, cei care prezint diverse forme i niveluri de eec colar sunt nc prea puin cunoscui, acceptai i abordai din punct de vedere psihopedagogic.

Atitudinea cea mai frecvent manifestat fa de acetia din partea colii este de subvalorizare.

i numim ,,dificili ,,turbuleni sau ,,handicapai.

Handicapul semnific dezavantajul social rezultat prin pierderea ori limitarea anselor unei persoane de a lua parte la viaa comunitii, la un nivel echivalent cu ceilali membrii ai acesteia. Sensul actual al acestui termen este de a concentra atenia asupra disfuncionalitilor din mediul nconjurtor i a unor aciuni organizate de societate, ca de pild informaiile, comunicarea i educaia, care mpiedic persoanele cu dizabiliti s participe n condiii de egalitate.

Ce reprezint aceste dizabilitai? Sunt copii care au deficiene mintale, auditive, vizuale, fizice, copii cu autism sau copii infectai cu HIV.

Sunt situatii in care astfel de elevi ar putea progresa mai mult ntr-o clas normal dac noi, cadrele am accepta ca educaia este pentru toi.

Respingerea unor astfel de copii de la educaie este o reacie primitiv datorat intoleranei fa de diversitatea uman.

Declaraia de la Salamanca i Convenia privind drepturile copilului ilustreaz n foarte mare masur dreptul la educaie.

Democratizarea colii i egalizarea anselor reprezint direcii strategice care angajeaz n mod clar o mai mare responsabilitate i flexibilitate a serviciilor educaionale.

Cu pai timizi se ncearc rezolvarea acestei probleme a nvmntului general, educaia celor cu cerine speciale i sub denumirea ,,o coal pentru toi a luat fiin coala incluziv. Aceasta nu exclude, este tolerant, prietenoas i democratic valoriznd i integrnd toi copiii.

Diferenele umane sunt normale i nvarea trebuie adaptat la necesitile copilului. O pedagogie centrat pe copil este benefic pentru toi. colile centrate pe copii sunt terenuri de instruire pentru o societate centrat pe oameni, care respect atat diferenele ct i demnitatea fiinelor umane.

Realizarea obiectivului unei educaii colare de succes pentru toi copiii necesit cooperarea cu familiile i mobilizarea organizaiilor voluntare ale comunitii.

Educaia incluziv constituie o provocare pentru coala obinuit, fr s reprezinte o ameninare direct pentru statutul profesional i social al cadrelor didactice i nu nseamn neaprat desfiinarea colilor speciale.

Cadrele didactice trebuie ncurajate s experimenteze, s exploreze noi practici la clas n colaborare i interaciune cu colegii; este foarte important att practica ct i reflecia pe marginea ei.

n evoluia colarizrii copiilor cu cerine speciale sunt necesare parcurgerea unor etape:

recunoaterea faptului ca exist copii care au nevoie de servicii i sprijin special; recunoaterea de ctre societate a responsabilitilor fa de aceti copii; integrarea treptat din colile speciale n colile normale; recunoaterea drepturilor la educaie a copiilor. Promovarea nvmntului incluziv presupune cunoaterea i punerea la dispoziie pe o scar mai larg dect pn acum a cunotinelor i abilitilor acumulate tradiional n educaia special.

Deoarece este de dat mai recent aceast problematic i provocare pedagogic iar pn acum sistemul educaional romnesc a fost izolat, se impune o abordare comparativ, n planul dezvoltrii internaionale.

Pentru ca personalul didactic din colile obinuite s fac fa provocrii legate de integrarea copiilor cu CES , una dintre condiiile de baz este sprijinul n activitatea la clas.

Acesta poate i trebuie s vin de la directorul unitii colare, de la personalul didactic cu experien din coal, de la cadre didactice (sau echipe de profesioniti) specializate n abordarea copiilor cu CES, de la psihologi (psihopedagogi) colari , asisteni sociali sau de la personalul medical relevant.

Suportul poate lua diferite forme. n prezent se contureaz o tendin crescnd de descurajare a retragerii (excluderii) din clas.

Se caut modaliti de sprijin a copiilor cu CES chiar n clasa obinuit. Profesorii de educaie special, de pild, lucreaz tot mai mult alturi de profesorii clasei obinuite, n aceste clase, acordnd sprijin nu numai copiilor integrai, ci i altor copii care ntmpin greuti.

Cadrul didactic itinerant joac un rol ce reprezint o combinaie ntre un profesor consultant i un tutore pentru copiii cu cerine speciale integrai. Un asemenea profesor acioneaz n mai multe coli, dintr-o zon geografic delimitate. El asigur consilierea necesar pentru cadrele didactice de la clasa obinuit, evaluarea unor copii, precum i participarea direct la instruirea copiilor cu CES. n anumite zone rurale, n care aceti copii sunt rspndii pe arii foarte mari, sistemul itinerant poate fi singurul mod realist pentru a asigura servicii de educaie special, permindu-se n acelai timp rmnerea acestora n clasele/colile obinuite.

Alte roluri pentru cadrele didactice n educaia integrat sunt reprezentate de profesorul (i camera) de resurs, profesorul consultant pentru CES, coordonatorul pentru CES, facilitatorul de suport, asistentul de clasa pentru cerinele speciale.

Aceste genuri de personal sunt foarte rspndite n strintate i treptat sunt asimilate i de ara noastr.

Pentru valorizarea ct mai eficient a potenialului creator al fiecrui copil, trebuie ca fiecare cadru didactic s identifice acel set de abiliti, talente pe care Gardner le numete inteligene.

Toi indivizii posed fiecare din cele 8 tipuri de inteligene ntr-o anumit msur.

La nivel individual ele apar n combinaii, fiecare individ fiind de fapt ,, o colecie de inteligene. i pentru c indivizii au profiluri de inteligen diferite, coala trebuie s conceap o educaie care s maximalizeze potenialul intelectual al fiecruia. Un element esenial n aplicarea teoriei inteligenelor multiple la clas este cunoaterea profilului de inteligen al elevilor. Promovarea nvmntului incluziv presupune cunoaterea i punerea la dispoziie pe o scar mai larg dect pn acum a cunotinelor i abilitilor acumulate tradiional n educaia special. n concluzie,se impune o redimensionare a formelor de educaie n conformitate cu schimbrile intervenite n societatea noastr, o preocupare sporit n vederea gsirii modalitilor celor mai eficiente de a integra copiii cu CES intr-o clas normal, fie prin perfecionarea continu a cadrelor didactice existente n coal, fie prin apelarea la serviciile persoanelor specializate n acest domeniu.

Cert este c nu trebuie sa ignorm existena unor astfel de cazuri n coal pentru a fi pe deplin convini c ne respectm profesia de cadru didactic.

Tema: Copii cu nevoi speciale | Subiecte tratate: autism, sindrom Down, copii cu nevoi speciale, terapie, terapia prin muzica, dans, terapia prin dansTerapia prin muzica Terapia prin muzica se defineste ca folosirea muzicii in tratamentul diverselor afectiuni psihologice, accentul fiind pus pe dobandirea de competente non-muzicale si comportamente determinate de catre un terapeut, prin evaluare sistematica si printr-un plan de tratament prestabilit. Primul program oficial de terapie prin muzica dateaza din 1944 si a fost implementat la Universitatea din Michigan, SUA.Persoanele cu intarzieri de dezvoltare psihica sau cu dizabilitati de invatare (cum sunt cele care sufera de sindromul Down, spre exemplu) raspund foarte bine la o astfel de terapie. Raspunsurile pot varia de la o simpla clipire, la un zambet sau la vocalizare, la cantat sau dans. Terapia prin muzica le ofera acestor pacienti oportunitatea de a se exprima. In plus, se pare ca terapia prin muzica este una dintre cele mai bine primite de catre pacienti.Cititi neaparat:Verdict: Sindrom Downsindrom downPersoanele suferinde pot avea probleme motorii sau alte probleme fizice. De aceea, folosirea vocii sau a unui instrument muzical pentru a canta, indiferent de calitatea sunetelor rezultate, demonstreaza abilitatea de a crea sunetele respective, lucru care creste stima de sine a persoanelor in cauza. Cantatul la diverse instrumente creste increderea in sine, dezvoltand si abilitatile de miscare. Conexiunea dintre sunete si miscarile facute de pacient incurajeaza constinetizarea actului in sine si repetarea procesului, ceea ce creeaza un mediu bun pentru invatare. Exercitiile de miscare pe muzica sunt foarte eficiente in acest sens. Datorita faptului ca muzica este temporizata, miscarile pot fi coordonate mai bine la auzul ei.Experientele muzicale sunt utile si in asimilarea unor cunostinte despre corp, culori, numere, bani sau forme. Desigur, obiectivul nu este cresterea gradului de inteligenta sau a performantelor muzicale, ci stimularea calitatilor cognitive care ajuta persoana respectiva sa se descurce mai bine in cadrul comunitatii. Terapia prin muzica poate imbunatati, printre altele, abilitatea de a retine informatii. Spre exemplu, numele animalelor pot fi retinute mai usor daca in timp ce sunt privite fotografii cu animale, se aude un fundal cu o melodie despre ferma.Terapia prin muzica ajuta si la dezvoltarea interactiunii sociale, in cazul terapiei de grup. Spre exemplu, pacientii pot fi incurajati sa cante numele celorlalti, odata cu terapeutul, sa ofere instrumente muzicale celor din jur si sa cante impreuna la ele. Indiferent de cat de grave sunt afectiunile psihice ale pacientilor, terapia prin muzica stimuleaza capacitatea creativa si expresiva a fiintei, aducand uneori rezultate miraculoase.Terapia prin dansDansul este una dintre cele mai expresive arte. De aceea este, probabil, si una dintre cele mai puternice terapii pentru bolnavii cu diverse afectiuni psihice. Bazata pe ideea ca mintea si corpul sunt legate intre ele, terapia prin dans este definita drept utilizarea psihoterapeutica a miscarii ca proces ce influenteaza integrarea emotionala, cognitiva si fizica a individului. Terapia prin dans / miscare se bazeaza pe modelarea sentimentelor, a capacitatii cognitive, a functiilor fizice ale organismului, precum si a elementelor comportamentale.