Rezumat ''Amintiri din copilarie '' de Ion Creanga Partea 1 incepe cu descrierea Humulestilor, sat mare si vesel impartit in trei parti , sat vechi si razasesc , cu flacai voinici si fete mandre . Scoala ridicata de preotul Ioan Humulescu adunaste o multime de baieti si fete , printre care se afla siNica . Copiii nu inteleg rostul invataturii si de aceea pariuntele Ioan ,le aduce pentru ai sili spre invatatura '' calul balan'' si pe '' Sf. Nicolai '' .Filele ceaslovului fiind patate de sangele mustelor si a bondarilor parintele vazand toate astea ii pofti pe fiecare la '' Balan'' pentru a ''mangaia'' cu Sf. Nicolai durerile suferite de muste si de bondari . Badita Vasile , invatatorul , a fost prins la oastea si parintele Ioan umbla prin sat sa gaseasca un alt dascal ca fostul dar nu gaseste . Pentru a urma scoala, Nica este inpins de mama sa , Smaranda , care dorea foarte mult sa invete mai departe , desi Stefan a Petrii nu era de acceasi parere ca aceasta . Bunicul dinsprea mama , David Creanga , ii duce pe Nica si pe Dumintru la scoala lui Alecu Balos din Brosteni ; acum sufera copilul prima ruptura de parintii sai . Calatoria a avut loc intr-o dimineata de iarna si-l transporta pe Nica intr-o lume complet noua . Necunoscuta , careia copilul nu i se adapteaza deloc ,avnad loc o serie de intamplari : caderea in Ozana , taierea pentelor , locuirea in gazda la Irinuca , unde se umple de raie , daramarea bordeiului Irinucai , fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita .Partea a 2-a incepe cu sentimentul de dor pentru casa parinteasca '' Nu stiu cum altii sunt , dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele , la casa parinteasca din Humulestii, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat de crapau matele jucandu-se cu ei , (...) parca-mi salta si acuma inima de bucurie (...). Si eu eram vesel ca vreamea cea buna si sturlubatic si cupilaros ca vantul in turbarea sa'' . Aducerile aminte reinvie chipul mamei sale care cu adevarat ca '' stia a face multe si mari minunatii '' , despre intamplarile copilariei : ''Hai mai bine despre copilarie sa povestim , caci ea singura e vesela si nevinovata '' .Sunt intamplari celebre pentru copilariea lui Nica a lus Stefan Apetrei : la cirese , pupaza din tei , la scaldat . Finalul acestiui capitol este momorabil prin minunata autoironie : '' Ia , am fost si eu in lumea asta un bot , cu ochi, o bucata de huma insufletita din Humulestii , care nici frumos pana la 20 de ani , nici cu minte pana la 30 si nici bogat pana la 40 nu m-am facut . Dar si sarac , ca in anul acesta , ca in anul trecut si ca de cand sunt , niciodata nu am fost '' .Partea a 3-a ncepe cu un monolog dialogat cu aceeasi autoironie : ''Nu mi-ar fi ciuda incaltea cand ai fi si tu ceva si de le miri unde , imi zice cugetul meu '' ,prilej cu care Creanga descrie satul Humulesti si inprejurimile acestuia, facand referiri si la istoria acestor lacuri , cu domnitori ce '' s-au randuit la scaunul Moldovei '' si care '' au trebuit sa treaca macar o data prin Humulesti ''.Nica este acum adolescent , urmeaza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului , apoi pe cele de la Scoala de Cathideti din Falticeni . Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga , urmarind procesul formarii lui Nica , viata lui sociala , colegii de scoala , intre care varul sau . Ion Mogorogca , Gtlan , Trsnea , Olobanul , impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul , unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc .Accentele se indreapta , in acest capitol, sprea ''fabrica de popi'' din Falticeni , spre deprinderile unor membri ai tagmei preotesti sau monahale , spre manualele scolare aride si sprea invatarea mecanica , un '' cumplit mestesug de tampenie '' , care dau tabloului o imagine realista asuprea scolii romanesti din acea perioada . Partea a 4-a debuteaza prin exprimarea sentimentului de tristete a eroului care , ''in toamne anului 1855'' este silit sa-si paraseasca satul natal pentru a merge la seminarul tic la Socola: '' Cum nu se da scos ursul din barlog , taranul de la munte stramutat la camp si pruncul dezlipit de la sanul mamei sale , asa nu ma dau eu dus din Humulesti cand veni vremea sa plec la Socola dupa staruinta mamei '' .Parasirea satului este dezradacinarea definitiva din universul Humulestilor ,iesirea din taramul miraculos al copilariei si instrainarea eroului '' hotarata cine stie pentru cata vreme taramul miraculos al copilariei si instrainarea eroului '' hotarata cine stie pentru cata vreme. Universul in care patrunde eroul e inferior celui din Humulesti , incepand cu statele de campie si pana la '' ratacaniile de pe ulitele lasilor'' .Sosirea la Socola, intr-un tarziu ''noaptea '' si ramanerea in caruta rasa '' sub un plop mare , deci sub cerul liber , exprima lumea necunoscuta incarc urmeaza sa intre Nica si in care se simt stingher''. Creeat de eleveul : Maris Adrian Clasa : 9 A