Alesandre

Rdzboiul femeilor vol LPRSzboiul femeilor vol 212

Cavalerul D'Harmental vol 1,2Cavalerul D'Harmental vol 212

Sfinxul Rogu vol LBSfinxul Rogu vol 213

Sfinxul Ro;u vol 3BLaleaua neagrd

Cavalerul reginei vol L[2Cavalerul reginei vol 22Regina Margot vol LBRegina Margot vol2B

Absarudro @uwas

lhogrnn ffilurqotvol 3

Autor: Alexandre Dumas

Titlu original: La reine MargotTitlu: Regina Margot 3/3Editor Dexon Office, Bucuregti

Edilie completati gi revizuiti

@ by Dexon Office, 2018

Toate drepturile pentru aceastd versiune aparlin Dexon Office

lnformalii, comenzi rambursEmail dexonoffice@ gmail.com

www.aldopress.rorsBN 978-973 -7 0L-7 49-9

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RominieiDUMAS, ALEXANDRE

Regina Margot / Alexandre Dumas. - Bucuregti :

Dexon, 20183 vol.I SBN 978-973-7 01 -7 62-8Vol. 3. - 2018. - ISBN 978-973-701-749-9

821.133.1

Capitolul 43Solii

A doua zi, toatd populalia Parisului se indrepta spre cartierulSaint-Antoine, pe unde solii Poloniei urryau sd-$i facb intrarea inoraq. Un lan! de gdrzi elve[iene stdvileau mulfimea qi pdlcuri decdldre[i ocroteau circula{ia seniorilor qi a doamnelor de la curte,care ieqeau in intimpinarea cortegiului.

Curdnd se zdi, in dreptul mdndstirii Saint-Antoine, un grup decdldrefi invegmdnta{i in roqu qi galben. Cdciuli qi haine imblEniteqi purt6nd in mdnd spade late qi incovoiate ca iataganele turcegti.Ofilerii mergeau de o parte qi de alta a alaiului.

Urma apoi un alt p6lc, imbrdcat cu un lux in adevdr oriental.Veneau dupd aceea solii, patru la numdr, care reprezentau cu strd-lucire cel mai legendar dintre regatele cavalereqti ale secolului alXVl-lea.

Unul din soli era episcopul Cracoviei. Purta vegminte strdlu-citoare de aur gi nestemate - care aduceau qi cu cele bisericeqti,;i cu cele ostdgegti. Calu-i alb, cu o mdrea{[ coam6 ce flutura invdnt, mergea in pas siltat qi pdrea c[ scoate foc pe nbri; nimeni nus-ar fi gdndit cd nobilul animal fbcuse timp de o lund, in fiecarezi, cdte cincisprezece leghe pe drumuri aproape de nefolosit dinpricina timpului urdt.

Aldturi de episcop mergea palatinul Lasco, boier de vazd, atdtde aproape de capetele incoronate, incdt era mdndru qi bogat caun rege.

In urma celor doi soli de cdpetenie, care erau insoli{i de al{idoi palatini de neam mare, veneau numerogi boieri polonezi, aicdror cai, impodobifi cu mdtase, aur qi nestemate, st6rnird admi-rafia zgomotoasd a mullimii. Intr-adevdr, cavalerii francezi, cutoatd strdlucirea echipajelor lor, erau cu totul pu$i in umbrd denoii venili, cdrora le spuneau cu dispre! - barbari.

Pdnd in ultima clipd, Caterina ndddjduise cd solemnitatea va fiamdnatd gi cd regele, sldbit de boala de care nu se vindecase incd,va reveni asupra hotdrdrii luate. Cdnd insd veni ziua solemnitdliiqi-l vdzu pe Carol, palid ca un spectru, imbr5cat in minunata-i

g Abmndre @unar

mantie regald - ea infelese cd trebuie sd lase impresia cd se_pleacd

infalarroinlei de fier a regelui 9i cel mai bun lucru P!]rtru Henricde Aniou era in surghiunul miref la care fusese osdndit.

inLfarade cele ietevu cuvinte rostite c6nd deschisese ochii qi

o vdzuse pe mama sa ieqind din cdm[ruJa, Carol nu mai vorbise

cu ea, in urma disculiei ce-i pricinuise boala de pe urma cdreiaeras6 i se tragd moartea. La Luvru, toatd lumea ,stia c6 se_certaserd

ingrozitorl frrb sd gtie din ce cauzd qi chiar cei mai indrdzne[i -caid vedeau t[cerea qi rdceala lor - tremurau capisdrile inaintea

linigtii apdsdtoare care vesteqte furhrna.fotugl, la Luvru se fbcurd pregdtiri - este adevdrat - nu ca

pentru o sbrbdtoare, ci ca qi cum ar fi avut loc cine qtie_ce cere-

monie funebra. Fiecare se supunea morocSnos qi apatic. se qtia c6

insdgi Caterina se temea aproape de aceast[ solemnitate, qi toatilumea tremura.

Marea sal6 de receplie a palatului fusese ptegdtitd 9i cum astfel

de solemnitS{i erau de obicei publice, oamenii din gardd;i santi-

nelele primiserd ordin sd lase sd intre, o dat5 cu solii, c6t poporputea s^d incapd in saloanele unde urma s[ se desfrgoare_festivitatea.

Iar Parisul aveu ca intotdeauna, infb{igarea marilor oraqe inasemenea imprejurdri : pretutindeni animafie gi curiozitate..Numaicine ar fi cerbetit cu mai multd atenfie in acea zi populalia Pari-

sului ar fi observat intre grupurile de burghezi cumsecade, care

cdscau gura proste;te, gi un numdr destul de mare de bdrbali infb-gurali in mairtii lungi, ce-gi fbceau s€mne cu ochii sau cu mina,

iand erau departe unul de altul ;i schimbau in qoaptd cuvinte cu

tile atunci cOnd se intdlneau.Aceqti oameni pdreau de altfel foarte preocupafi-de cortegiu,

urmdrindu-l indeaproape gi dddeau ascultare unui b[tran vene-rabil, ai cdrui ochi negri qi plini de foc trddau o agerime ce nuprea se potrivea cu barba lui alb[ ca neaua gi cu sprancenele luiincaruniite. Bdtranul, fie singur, fie ajutat de insolitorii lui, izbutisi se stiecoare printre primii in Luvru ;i, mulgumitd bundvoinleicomandantului-gdrzli elveliene - un hughenot de nddejde care

trecuse de formi la catolicism - se aqezd in spatele solilor. chiarinfa\aMargaretei gi a lui Hendc de Navara.

Henric, ingtiinlat de La Mole cd de Mouy va asista la solem-nitate deghizitintr-un fel oarecare, se uita cu luare aminte in jurul

Eeginu #lsrgot 3 Z

sau. il vdzuinsfdr;it pe bdtrdn qi nu-l mai sldbi din ochi; un semnal lui Mouy risipi orice indoiald a regelui Navarei. Cdci de Mouyse deghizagg atdt de bine, inc6t Henric se indoise c6 moqneagulcu barb6 alb[ poate fi unul qi acelaqi cu indr[zneful comandintal hughenofilor, care cu numai cinci-qase zile in urmd se apdraseald.t de d\tu.

Un cuvdnt al lui Henric, qoptit.la urechea Margaretei, o fbcus6-qialinteascd privirile asupra lui de Mouy. Dupd aceeafrumoqiiei ochi rdtdcird,prin sal6: il c[utau ins[ in zadar pe La Mole.

La Mole nu venise.incepurd discursurile. Primul era adresat regelui - Lasco ii

cerea in numele Dietei consimfdmdntul de a incredinfa unui prinfal Fran{ei coroana Poloniei. - -'---'-' ------'

Carol rdspunse printr-o incuno;tiinlare scurtd ;i clard, ?nfi-qurdndu-l solilor polonezi pe fratele sdu, ducele de Anjou, dreptanviteaz frrd pereche. Vorbea in francezd: un tdlmaci ii traduceardspunsul dupd fiecare frazd. $i pe cdnd tdlmaciul vorbea, regeleputea fi vdrut ducdnd batista la gurd gi indepdrtdnd-o de fiecaredatd plind de sdnge.

Dup[ ce Carol iqi termind discursul, Lasco se intoarse spreducele de Anjou, se ?nclind gi rosti o cuvintare in latineqte, princare ii oferea tronul in numele naliunii poloneze.

Ducele de Anjou rispunse in aceeagi limbi * cu un glas ac[rui emofie cduta zadarnic s-o stdp6neasci,^afirmdnd cd pri-meqte cu recunostinld cinstea ce i se face- In tot timpul c6tfratele sdu vorbi, Carol r6mase in picioare, cu buzele strense,cu privirea a[intitd asupra lui, nemiqcat qi ameninfdtor ca opasdre de prad6.

CAnd Henric de Anjou termin[, Lasco lud coroana Iagellonilorde pe o perni de catifea roqie - qi in timp ce doi boieri poloneziaqezau mantia regeascd pe umerii ducelui - i-o inmdnd lui Carol.

Carol fbcu un semn fratelui sdu. Ducele de Anjou ingenunchein fa[a lui, iar Carol cu mdna lui ii puse coroana pe cap; atunci,cei doi regi se s6rutar5, una din s[rutdrile cele mai pline de ur5 pecare le-au schimbat vreodatd doi frafi.

In aceea;i clipd, un crainic vesti:

- Alexandre-Eduard-Henric al Fran{ei, duce de Anjou, a fostincoronat rege al Poloniei. Tr[iascd regele Poloniei!

e Alooandra @unrs

Atunci l.asco se ?ntoarse spre Margareta. Frumoasa reginitrebuia sd-qi. rosteascd discursul la urmd, ceea ce era un semn de

deosebitd irirtenie, cSci i se da prilejul s[-qi afirme minunatul eitalent apreciat de tofi; aqadar, rdspunsul ei in latineqte era aqteptat

cu vddiid nerdbdare. Am vdzut c[ Margareta il scrisese singurd.

Discursul lui Lasco era mai curdnd un elogiu dec6t un discurs.

Oricdt de barbar ar fi fost polonezul, se supuse admiraliei ce oinspira tufuror frumoasa regind a Navarei; aqa cd,imprumutdndlimba lui Ovidiu, dar folosind stilul lui Ronsard, spuse c6 -pdrdsind Varqovia in plini noapte, el ;i insolitorii lui n-a.r fi pututi5 gdseascd drumul, dacd n-ar fi fost cdlduziti - ca regii magi -de doud stele, ce deveneau tot mai strdlucitoare pe mdsurd ce se

apropiau de Franfa qi care acum ;i-au dat seama cd nu erau alteleAecal frumoqii ochi ai reginei Navarei. in sfhrqit, trec6nd de laEvanghelie la Coran, din Siria in Arabia, de la Nazaret la Mecca,el termind afirmdnd cd era gata - ca ;i adepfii infldcira{i ai Pro-fetului, gi care avuseserd fericirea s6-i vadl mormdntul - s6-9i

scoatd ochii, socotind cd dupd ce se bucurase de o asemenea pri-veliqte, nimic pe lume nu mai merita s[ fie admirat.

Discursul fu acoperit de aplauzele celor ce qtiau latineqte,pentru cd impdrt6qeau pdrerea oratorului; qi de ceilalli, care nu-lin!e1eser6, pentru cd voiau sd par[ cd-l infeleg-Margarela

fbcu mai intdi o grafioasd reverenld in fafq cur-teanului barbar, apoi rdspun zdnd anbasadorului, i$i a{inti privireaasupra lui de Mouy, ;i incepu astfel:

- Quod nunc hac tn aula insperati adestis exultaremus ego etconjux, nisi ideo immineret calamitas, ocilicet non solumfratris,sed etiam amici 6rbitos.1

Aceste cuvinte cu dou[ inlelesuri deqi erau destinate lui de

Mouy, puteau fi socotite cd sunt adresate lui Henric de Anjou.Acesta se plec[ in semn de recunoqtinld.

Carol nu-gi aminti sd fi citit aceastd" frazd in discursul pe care

i-l diduse cu cdteva zile mai inainte; dar nu d[du prea multlimportanfi, cuvintelor Margaretei, socotind c[ e doar un discursdeiurtoazie. De altfel, in{elegea destui de prost limba latind.

I Sosirea dumneavoastra la aceasti curte ne-ar umple de bucurie pe mine qi pe solul

meu, dacd nu ne-ar pricinui totodatd o deosebit5 supSrare, intrucat nu pierdem numai

un frate, ci qi un prieten (n. red.).

j|&egina #lsrqot 3 I

- Adeo dolemur o te dividi ut tecum proficisci ma- luissemus.

led ilem fatum quo nunc sine ulla moia Lutetia cddere juberis,hac in urbe detinet. Proficiscere ergo, -frot"; proficiscerei amice;proficiscere s-ine nobis; proficiscentem sequentur spes et desi-deria nostra.2

Fireqte, de Mouy asculta cu cea mai mare luare aminte acestecuvinte, .ca19, degi adresate solilor, erau numai pentru el. Dealtminteri, Henric cldtinase capul de doud-trei ori uitdndu-se lata$r.ul hughenot, ea acesta s[ inteleagd cd ducele d,Alenqon nuprimise; acest gest ins6, care putea fi cu totul int6mplitor, nu l-ar ficonvins pe {e }Iouy, daci n-ar fi fost intirit de cuvintele Margaretei.

- _Dar pe cdnd o asculta qi o privea cu nesaf pe Margareta, octrii tui

de Mouy - negn gi scdpbrdtori sub sprdncenele cinrite - ii atraserdluarea aminte caterinei, care tresdri ca arsd qi nu-qi mai ru6privireadin acea^parte a s51ii, unde se afla cdpeteniahugh'eno,tilor.

-

,,Ce figuri ciudatd! murmurd ea, pistr0ndu-qi infb,tiqarea gravdpe care i-o cerea imprejurarea. cine sd fie omul acela care se uitdcu atd.ta.st5ruin!5 la Margareta qi la care Margareta gi Henric seuitd qi ei cu multd luare aminte?'o

-. Totug!, regina Navarei iqi continud discursul, rispunzdnd com-

plimentelor curtenitoare ale solilor, in timp ce caterina iqi spdrgeagapul sd afle numele frumosului bdtr6n; tocmai atunci, miestlutde ceremonii se apropie de ea, venind din spate, qi ii inmdniun sdculef de mdtase parfumat, ce confinea o-hdrtie imp[turiti.Caterina ?l deschise, scoase hdrtia gi citi aceste cuvinte:

^

,,Mulfumit[ unei doctorii intiritoare, pe care i-am dat-o chiaracum, Maurevel a mai prins pu{ind putere qi a putut sI scrienumele omului ce se afla in camera regelui Navarei-. Este domnulde Mouy".

, ,,De Mouy - se gdndi regina - ei, da, presimleam eu... Darbltrdnul ista... Ei, cospetto!... Bitr6nul dsta este....;

Caterina r5mase cu ochii fint6 qi cu gura c6scatd.Apoi, plecdndu-se la urechea cdpitanului gdrzii, care se afla

lAngb ea, ii qopti:

2 suntem dezndddjdui{i de a fi despdrfili de dumneavoastra, atonci c6nd am fi preferatstr plec6m impreund. Dar soarta care cere si plrdsi{i de indatd parisul ne incitugiazi penoi in acest ras. Pleca(i deci, frate iubit, plecali, prietene drag, plecali fbrr noi; nddejdeapi dorinJele noastre sunt cu dumneavoastrd (n. red.).

to Absandra @unar

- Uitd-te, domnule de Nancey, frrdsd atragi aten[ia; uit6-te laseniorul Lasco, cel care vorbeqte acum. In spatele lui... da, acolo...llvezi pe mo$neagul cu barba alb6, in haine de catifea neagr6?

- Da, doamnd - rdspunse cdpitanul.

- Bine, sd nu-l scapi din ochi.

-Acela cdruia regele Navarei ii fbcea semn acum?

-Da, exact. Posteazd-te lapoarta Luvrului, cvzece oameni,qi cdnd iese, pofteqte-I, in numele regelui, s5 vind la mas6. Dacdte urmeazl". du-l intr-o camerd unde ai sd-l {ii prizonier. Dacd se

impotriveqte, pune mdna pe el, viu sau mort. Hai, du-te, du-te...Din fericire, Henric de Navara nu prea asculta discursul Mar-

garetei qi n-o scdpa din ochi pe Caterina, nepierzdnd nici una dinschimbdrile de pe chipul ei.

Ydzdnd cd regina-mamd iqi afinteqte privirile atdt de stdruitorasupra lui de Mouy, se ingrijor[ de-a binelea, iar cdnd observdci-i poruncegte ceva c6pitanului gdrzii, pricepu totul.

Atunci fbcuse el gestul acela pe care domnul de Nancey ilsurprinsese qi care in limbajul lor convenfional avea urmdtoareasemnificafie: ,,Ai fost descoperit. Fugi ftrdintdrziere!"

De Mouy infelese semnul care insofea atdt de bine cuvinteleMargaretei, ce-i erau adresate. Se pierdu pe datd in mulfime qi sefrcu nevdzut. Dar Henric nu se liniqti dec6t dupd ce domnul deNancey se intoarse la Caterina ;i vdzu, dupd strdmbdtura ei deciudd, ci o vesteqte cd ajunsese prea tdrziu.

S olemnitatea lud sfdrgit. Margareta mai s chimbd cdtev a cuvinteneoficiale cu Lasco.

Carol se ridicd de pe scaun, cldtindndu-se, salutd qi iegi spriji-nindu-se, de umdrul lui Ambroise Pard, care nu-l mai pdrdsea perege de cdnd se imboln[vise.

Caterina, vdndtd de m6nie, qi Henric de Anjou, mut de durere,il urmar6.

Cdt despre ducele d'Alengon, se finuse deoparte tot timpulceremoniei, iarprivirea regelui, care nu-l sldbise o clipd pe ducede Anjou, nu se oprise niciodatd asupra lui.

Noul rege al Poloniei se sim{ea pierdut. Departe de maic6-sa,rdpit de aceqti barbari din nord, era asemenea lui Anteu, fiul Geeicare qi-a pierdut puterea atunci cdnd Hercule l-a ridicat inde n-a mai atins pdmdntul. Dincolo de grani1d, Henric seindepdrtat pentru totdeauna de tronul Frantei.

l&egino filsrgot 3 trDe aceea, in loc sd-l urmeze pe rege, se duse la maic6_sa.

- 9 eari la fel de posomorit[ gi ae ingruorata ca-,si-Lt, .eri ,,gdndea la capul acela cu o expresie at6t"de "ouita

qi o" tutio.o-ritoare, pe care nu-l scipase din ochi in tot timput J.."*oni"i, tubearnezal cdruia destinulp6rea sd-i deschidd

"ir"u,-lto*"0 p.tofi regii, prinlii uciga;i, dugmanii 9i piedicile de toif;i;i-'

v[z6ndu-qi fiul mult iubitparid sub-.oroun[, cople;it de mantiaregald,, impreundndu-qi rugdtor mdinile nontour"l

"" a.lu .u r"

rnogtenise, Caterina se ridici qi-i veni in intdmpinLr". -- --

- oh, mam[! exclami regele poloniei. ra1djmdosAndit sd mor?n surghiun!

- Fiul meu - ii spuse caterina - ai uitat at6t de repede pre-'zicerea lui Ren6? Fii pe pace, n-ai s[ rrmdi mult pe -Jrlugurir"acelea!

.--Scumpd mam[, te implor _ spuse ducele de Aniou * laprimulzvon, la prima bdnuiald ci tronul rranlei aip"t"i'Hriu"r,d5-mi de veste...

- Fii pe pace, fi.ule -.spuse Caterina _ p0nd in ziuape care oaqteptdm am6ndoi, ?n grajdul meu, zi qi noipte, va sta inqduat uncal, iar in anticamera mea va agtepta o qtafeir,

'gata de pL"ur" in

Polonia!

Capitolul 44Oreste gi Pilade

Dupd plecarea lui Henric de Anjou, s_ar fi zis cd paceasi feri_cirea se inscdunaseri din nou la ruvru, in acest

"a-ii ur nti izilor.carol, uitdnd de melancolie, igi redobdndi sanatatea lui de fier

de odinioard, qi se ducea lavdndtoare cu Henric, ,uu uo.b"a cu elrlespre vdndtoare in .zllele c6nd nu putea s6 vdn'eze; nu-l dojeneaclccdt pentru cd nu-i pldcea vandtoarea cu qoimi, rp,*aJ.a u,li fost.un.prin! desrvdrgit dacd s-ar fi priceput sE o16."r" loi-"r,gaia. qi uliul, aqa cum se pricepea sd dresez^e cdinii gi copo'ii ouis-rr u ili.

caterina redevenise o mami bund; blAndd cu ducele d,Alengon5i cu carol, alintdndu-i pe Henric qi pe Margareta, binevoitour.

"utkramnele de Nevers qi de Sauve;-gi, sub pietextul cd fusese rdnit

12 Absandra @unm

in timp ce executa un ordin al ei, impinsese bundtateapdnd acolo,

incdt il vizit| de dou6 ori pe Maurevel, aflat in convalescenla incasa lui din strada C6risaie.

Margareta iqi continua intdlnirile de dragostea dupd m-oda spa-

nio16. S"eard de seara deschidea fereastra ;i conversa cu La Moleprin gesturi qi bileJele; gi in fiecare din scrisorile lui, tdn6ru1 iiiminlea frumoasei iui regine cd ii ftgdduise s[ petreacdimpreunicdteva clipe in strada cloche-Percde, drept r5splat6 pentru sur-

ghiunul indurat.Doar o fiinfd pe lume era singuri qi stingherb in Luvru unde

domnea iardqi liniqtea qi tihna.Era vorba-despre prietenul nostru, contele Annibal de Coconnas.

Firegte, era ceva faptul cd il gtia pe La Mole in via!6; qi insemna

mare lucru sd fi rdmas alesul doamnei de Nevers, cea mai zglobiegi mai capricioasd dintre femei. Dar toatd fericirea intalnirilor indoi, pe care frumoasa ducesd i le acorda, qi toate asigurdrile pe

.ur. i. primea din partea Margaretei in privinla soartei prietenuluilor comun. in ochii lui Coconnas nu cdntdreau nici cdt un ceas

p!tr..ot.u La Mole la jupin La Huridre, dinaintea.unei.garafe cu

uin drrl"" sau sd o facd iafA prin coclaurile Parisului, unde oricdnd

un gentilom cinstit putea sd aib6 vreo incurcdturd din care sd ias6

cu pielea gduritd, frrd pungd sau cu hainele ferfenild.boamna de Nevers - trebuie s-o mdrturisim spre ru;inea ome-

nirii indura anevoie aceastd concurenld a lui La Mole. Nu pentru

cd l-ar fi urdt pe provensal, dimpotrivi, impinsd de acel instinctde nestdvilit --caie face pe orice femeie sd fie cochetd, frrd voiaei, cu iubitul alteia, mai ales cdnd aceasta ii este prietend - ea

nu-l crufase pe La Mole de fulgerele ochilor ei de smarald; iCoconnas ar fi putut sd rdvneascd tandrele strdngeri de mdnd qi

excesul de amaLilitate pe care ducesa le acorda prietenului sdu,excesul de a litate pe care ducesa le acorda Priprietenului sdu,

in zilele capricioase cand stdteau piemontezului p[rea sd pdleascd

pe cerul pieafrumoasei lui iubite; dar Coconnas, care q fi uc1Y 1YL-,-Y ^ i--l^i1^:1--: ^+Abincispreiece oameni pentru o singurd cdutdturd a iubitei lui,

de pu11n gelos pe La Mole, incdt ii qoptise adeseori la ureche,

urma unor astfel de purtdri nestatornice ale ducesei, anumitepuneri care il fbcuserd pe provensal sd roqeascd. _ ,^

Aqadar, Hanriette, pe care absenJa lui La Mole o lipseatoate'foloasele aduse de prietenia lui Coconnas, adicd de veseli

iBegina #larqot 3 t3

nesecatd qi de nepotolita lui sete de pl[cere, veni intr-o bund. zilaMargareta qi se rugi sd-i aduci inapoi pe acest al treilea partener,atit de necesar, ftrd de care spiritul qi inima lui cooonnis secaudin ce in ce.

Margareta,miloas[ ca de obicei qi zoritd de altfel de stdruintelelui La Mole gi de indemnurile prqiriei ei inimi, ii dddu intAlnireHenriettei ?n casa cu doud intrdri, pentru a vorbi pe ?ndelete despretoate acestea intr-un loc unde nimeni nu le putea stAnjeni.

Coconnas primi imbufnat bile,telul Henriettei care-l chemain strada Tizon la orele noud gi jumdtate. Totu,si se duse la loculintdlnirii, unde o gdsi pe Henriette miniatd,cd sosise ea mai intdi.

- Ei, doamne - zise - ce lips[ de bund-cuviin{d sd lagi s6aqtepte astfel... sI nu spun o prinfeasd, dar o femeie...

- Oh, afi aqteptat? se ardt[ miratCoconnas. Auzi vorbd! Dim-potriv[, md prind cd amvenit amAndoi mai devreme.

- Eu, da.

- $i eu la fel, qi mb prind c[ este cel mult ora zece.

- Ei bine, pe biletul meu scria noud qi jumdtate.

- De aceea am pirdsit Luvrul la ora noud, cdci trebuie sd viamintesc in treacdt ci sunt de serviciu pe ldng6 domnul d,Alengonqi voi fi silit sE vd pirdsesc peste o or[.

- Ceea ce, fireqte, te incAntd?l!u, pe legea mea, pentru cd domnul d'Alengon este un

stlpdn foarte morocdnos gi cu toane ;i dac6 e vorba sd fiu certat,prgfer s-o facd preafrumoasele dumneavoastrd buze dec6t guraluipocit6.

- Eh - fbcu ducesa - aqa mai zic qi eu... gi spuneai cI ai plecatla ora noud din Luvru?

- Oh, Doamne, da, ca si vin de-a dreptul aici, dar cAndcoteam pe strada Grenelle, zdresc deodat5 pe unul care semdnacu La Mole.

- Bravo! IarLa Mole!

- Iardgi, cu sau fbrd voia ta!

- Bdddranule!

- Poftim! Iar o ludm cu amabilitdlile!

- Nu, dar termind odatd cu istoria asta!

- Nu-s eu de vinb dac5 md tot intrebi de ce am ?ntfuziat!

- Fireqte, qezi cd se cuvine s[ ajung eu prima?

14 Aboandra @unas

- Ei, dumneata n-ai pe nimeni pe care sd-l cau{i!

- MA cam plictiseqti, dragul meu; dar zimai departe' Aqadar,

pe c6nd coteai pe strada Grenelle, ai zdrit un bdrbat care semana

cu La Mole... Dar ce ai pe jachetd? S6nge!

- Poftim, incd unulbare m-o fi stropit pe cdnd cddea!

- Te-ai bAtut?

- Cred qi eu!

- Pentru La Mole al dumitale?

- Dar pentru cine ai fi vrut sd md bat? Pentru vreo femeie?

- Multumesc.

- it .tr-atesc deci pe individul care are gbrdznicia s6 aibd

o inftf4are c" ad.t"eu cu a prietenului meu. it algg pe strada

Copuiilidre, il intrec, md zgd{esc la el la lumina unei dughene' Nuera el!

- Bine. Aqa ali trebuie!

- Da, numai c[ nu i-a fost a bunS! ,,Domnule, i-am spus eu,

suntefi un infumurat, pentru cd v[ ingadui{i sa-semdnafi chiar

de departe cu prietenul meu, domnul de La Mole, care este un

cavaler desdvdrqit, pe cdnd dumneavoastrS, se vede prea bine

de aproape, nu iunGli decdt o puqlama". Atunci a.pus pana p9de aproape, nu suntell decat o pu$lama--. Aluncr a pus rrrar

spad^d, fireqte, am fbcut gi eu la fel; la atreiaincruciqare l-am

gata pe neobrdzat... gi cdnd a cdzttt, m-a stropit.

- Tocmai md preg6team... cdnd apare un c616re,t1 Ah, de da

asta, duces6, sunt-sigur cd a fost La Mole! Din nefericire, calu

galopa din rdsputeri. Am alergatdupd el, qi cei care cdscau gura

mine in timpul duelului s-au luat dupd mine. Or, cum puteam

fiu luat drepi un ho! cu toat[ gloata aia carc se linea sc^ai pe u

mele qi urli, am foit silit sd md intorc ca s-o pql pe fug[,.ceeam-a ficut sd pierd pulind vreme. Intre timp, cdldreful a dispSrut'

Am cdutat sd^-i dau de urm6, am intrebat' m-am interesat pe I

oameni, le-am spus ce culoare avea calul; dar, nimic! Totul irzadar; nimeni tt t^-1 rrAr,ts". in sfdrqit. cum nu mai aveam ce face

am venit aici!

- Nu mai aveai ce face! zise ducesa. Ce indatoritor!

- Ascultd, scumpa mea prietena - spuse Coconnas, l[sdndu-se nepSsator intr-un jilf - iar mdprigoneqti din pricina bietulu

La Molel Ei bine, nu ai dreptate, pentru c6, 1a urma urmelor, asta-

j|&eginu #lsrgot 3 l5

prietenia, vezi... As vrea sd am mintea sau cunogtintele acestuibiet prieten al meu; aq gdsi atunci vreo comp aragie' care te-ar facesd-mi-infelegi g6ndul... Prietenia, vezi dumneata, este o stea, pecdnd dragostea... dragostea... ei bine, am g6sit o comparafie... dra-gostea nu este decdt o luminare. O sd-mi spui cd existi de mairnulte feluri...

- De dragoste?

- Nu, de lumindri, qi cd printre ele sunt unele mai bune: ceatrandafirie... hai s[ zicem... e cea mai bund; dar oricdt de tran-dafirie ar fi luminarea, tot se topegte, pe cdnd steaua striluceqternereu. La asta ai sd-mi rdspunzi cd atunci c6nd luminarea s-atopit, se pune alta in sfeqnic.

- Domnule de Coconnas, egti un increzut.

- Ei?

- Domnule de Coconnas, eqti un obraznic!

- Oho!

- Domnule de Coconnas, eqti un ticilos!

- Doamnd,,ifi atrag aten[ia cd ai sa mi faci sd-l regret de treiori mai mult pe La Mole.

-Nu md mai iubegti!

- Dimpotrivd, duces[. VAd c5 nu prea te pricepi la treburilerrstea; te idolatrizez. Dar pot sd te iubesc, sd te adbr, sd te ido-latrizez, gi in anumite clipe sd-mi laud prietenul.

- Dumneata numeqti, ,,anumite clipe" cele petrecule l6ngdrnine?

- Ce vrei? Pe bietul La Mole il port mereu in gAnd.

- El !i-e mai drag, nu fi-e ruqine? Uite ce, Annibal te urdsc!lb detest! indrdzneqte, fii sincer, qi spune-mi c6 fi-e mai drag!Annibal, te inqtiin{ez cd dacd {i-e mai drag altcineva pe lume...

- Henriette, cea mai frumoasd dintre ducese! Pentru linigteatlumitale sufleteascd, crede-m6, nu-mi mai pune intrebdri indis-t:rote. Te iubesc mai mult decdt pe toate femeile, dar pe La Moleil iubesc mai mult decdt pe tofi bdrba{ii.

- Bun rdspuns! se auzi deodatd o voce.O perdea de damasc se dddu in ldturi din fata unei usi

sccretb, sdpatd in zid,, care unea cele doud apartamente, qi LaMole apdru in cadrul ei, caun frumos portret deTizianin ramalrri auritd.