Alasarudro

Rizboiul femeilor vol tPRizboiul femeilor vol 212

Cavalerul D'Harmental val LPCava leru I D' Harmental vol 2t2

Sfinxul Rogu vol 1BSfinxul Rogu vol 2BSfinxul Rogu vol 3/3

Laleaua neagrdCavalerul reginei vol LPCavalerul reginei vol 212

Regina Margot vol LB

Alesano/re @uwas

lhefirnu ffilurqotvol 2

Autor: Alexandre Dumas

Titlu original: La reine MargotTitlu: Regina Margot 213

Editor Dexon Office, Bucuregti

Edilie completatd gi revizuiti

@ by Dexon Office,2018Toate drepturile pentru aceaste versiune apar-tin Dexon Office

lnformafii, comenzi rambursEmail dexonoffice@gmail.comwww.aldopress.rorsBN 978-973 -7 0L-7 48-2

Descrierea GIP a Bibliotecii Nationale a Rom6nieiDUMAS, ALEXANDRE

Regina Margot / Alexandre Dumas. - tsucuregti :

Dexon,20183 vol.tsBN 978-973-7 01 -7 62-8Vol. 2. - 2018. - ISBN 978-973-701-748-2

821.133.1

Capitolul 19Locuinta lui Ren4

metterul de parfumuri al reginei-mame

in epoca in care se desfrqoard int0mpldrile pe care le istorisimcititorilor noqtri, ca sd treci dintr-o parrte a oragului in cealaltd, nuerau decdt cinci poduri, unele de piatr[, altele de lemn; qi toate cinciduceau in Cit6. E vorba de Pont des Meuniers, Pont-au-Change,Pont Notre-Dame, Petit-Pont qi Pont Saint-Michel.

in celelalte locuri, unde era nevoie s[ se asigure hecerea, se infiin-

laserd poduri plutitoare cate, de bine de r[u, le inlocuiau pe celelalte.Aceste cinci poduri erau impovdrate de case, aga cum mai e incd

qi ast[zi Ponte Vecchio la Florenfa.Dintre toate cinci - fiecare avdndu-qi povestea lui - ne vom

ocupa deocamdat[ indeosebi de podul Saint-Michel.Podul Saint-Michel fusese zidit din piatrd' in 1373; cu toate cd

pdrea trainic, revbrsarea Senei din 31 ianuarie 1408 il ddrdmasein parte; in 1416 fusese refbcut din lemn; dar in noaptea de 16

decembrie !547 apeleil luaserd iardqi; c[tre 1550, adicd cu doudzecide ani inainte de epoca in care am ajuns, fusese din nou construitdin lemn qi cu toate cd avea nevoie de unele int[rituri, era socotitdestul de hainic.

Printre casele care strdjuiau marginea podului, falh in fa\E cuostrovul, pe care fuseserd arqi templierii gi unde se sprijind astdziridicdturile de.pdmdnt ale lui Pont-Neuf se vedea o casd cu tdbliide lemn, peste care se ldsa un acoperi,s mare, ca pleoapa unui ochiuriag. La singura fereastrd de la primul etaj, ce se deschidea deasupraunei alte ferestre gi a unei uqi de la parter, ermetic inchise, se zirea olumin[ rogiatici, ce atr[gea privirile hecdtorilor spre fa[ada ei scundd,dar latd, zugrdvitd in albastru qi cu stucaturi aurite. Pe un fel de frizdce desp6{ea parterul de etaj se vedeau o sumedenie de diavoli in felde fel de pozilii, unele mai caraghioase decdt altele; iar intre friz[ gi

fereasfa de la etaj, se intindea o dungd latd, vopsitd in albastru ca qi

falada' cu aceast' tnttno[?n, din Floren{a,

meqter in parfumuri al Maiestdfii'Sale, regina-mamd

a Abomdro @unat

Dupd cum am spus, uqa acelei dughene era bine zdvoritd; datinfricoq[toarea faimd ce-gi fdcuse locatarul ei o ferea de atacurile

nocturne mai bine decdt zdvoarele, aqa cd cei ce treceau podul inacest loc ficeau un ocol care ii ducea cdtre celllalt rend de case, de

parcdle-ar fi fost fricl ca mirosul parfumurilor s[ nu rdzbeascd prinpereli pdnd la ei. Mai mult chiar: vecinii din dreapta qi din stdnga,

temdndu-se f[rd indoiald sd nu le umble vorbe rele din pricina acestei

vecindtdli, de cdnd meqterul Ren6 se mutase pe Pont Saint-Michel,iqi luaser[ t[lpdqila unui cdte unul, din locuinlele 1or, aqa c6 cele

doud case aldturate rdm[seserd pustii qi inchise. Totuqi, deqi goale

qi p[rdsite, trecdtorii intdrzi4i zdriserd prin obloanele trase taze de

luminl qi ar fi pus m0na in foc cd se auziserd qi zgomote ce pdreau

tanguielile cuiva. Faptul dovedea c5 cele doud case nu efau cu totulpdrdsite; numai cd nu se gtia dacd acele fEpturi erau de pe pdmdnt

sau din lumea cealaltd.Ca urmare, qi vecinii acestor doud case pustii se intrebau, din

c6nd in cdnd, dacl n-ar fl mai bine sI urmeze pilda vecinilor lor.

De bund seamd c5 mulfumitd acestei infricogdtoare faime, rneg-

terul Ren6 igi ?ngdduia si stea cu lumina aprinsd dupd ora stingerii.

De altfel, nici pamicul, nici, strdjerul de noapte n-ar fi indrdznit sd

tulbure un om pe care maiestatea sa il iubea indoit: o dat[ pentru cl iiera compatriot, qi in al doilea rdnd, mqter de parfumuri.

$i cum bdnuiesc c[ cititorul, imbdcsit cu fllozofismul secolului al

XViI1-lea, nu mai crede nici in magie, nici in magicieni, il invitdm siintre cu noi in aceast5 locuin!5 care, in acele vremuri de credinfi plind

de superstifii, rdspdndea in jurul ei o groazd atdt de mare.

Dugheana de la parter e intunecoasi 9i pustie de la opt seara -or[ la iare se inchide - spre a se redeschide, de multe ori, a doua zitdrziu;aici se vdndzide zi parfumuri, alifii qi dresuri de tot felul, pe

care le scoate priceputul spiler. Doi ucenici il ajut[ la vdnzarc, dar

nu rdmin sd doarm[ in casl: ei se duc sd se culce in strada Calandre.

seara, ucenicii ies cu o clip6 inainte de inchiderea prdv[liei. Dimi-neala se plimbd in sus qin jos prin fala uqii, pdnd ce prbvdlia se

deschide.Dugheana de la parter, aga cum irm spus, este intunecoasd 9i pustie.

in interiorul ei, destul de larg qi de addnc, sunt doud uqi, fiecare

ddnd spre^cdte o scard. Una trece chiar prin zid, intr-o parte. Cea-

lalt6 e pe dinafar[ qi poate fivdnrtdde pe cheiul cdruia azi i se spune

jl&egina filutgot 2 7

Quai des Augustins qi de pe malul cate azi poartdnumele de Quaides Orfevres.

Am6ndouS duc la incdperea de la primul etaj.

Aceastd incdpere e la fel de mare ca cea de la parter, numai ci o

perdea intinsd paralel cu podul o imparte in dou[' in fundul primeiclespa4ituri se deschide o ugd care d5 pe scara exterioard. in cea

dc-a doua despdr,titurd se afld, in partea latetald,uqa ce dd spre scara

secretd; numai cdaceastha douaug[ e invizibild, fiind ascunsd de unrlulap inalt, sculptat, flxat de ea prin niqte carlige de fier care, cdnd

u$a se deschide, e impins. Numai Caterina qi cu Ren6 cunoqteau

terina acestei uqi. Pe aici urca qi cobora regina; lipind urechea sau

Ochiul de peretele dulapului in care s-au fbcut niqte gduri, ea ascultaqi vedea tot ce se petrecea in odaie.

Alte doud uqi, care se vdd, se deschid de o parte 9i de alta aflcestei a doua despdrfituri. Una din ele db spre o cdm6ru!6luminatd{e <l lucarnl qi care n-are drept mobila decdt un cuptor mare, retorte,

0lambicuri gi creuzete; e laboratorul alchimistului. Cealaltd dd spre

o chilie, mai ciudata decdtresful locuinfei, c6ci nu e luminatS de loc,

n-are nici covoare, nici mobilier, ci doar un fel de altar din piatr6.

Podeaua e flcutl din lespezi aplecate din mijloc spre margini,iar zidul e marginit de un soi de jgheab care se termind ?ntr-o pdlnieprin gaura cdruia se vdd cwgdnd apele intunecate ale Senei. Derriqte cuie infipte in perefi atdmd instrumente de forme stranii, toate

lscu{ite sau tdioase; vdrful le e sublire ca al unui ac, t[i,sul ascu]it ca

briciul; unele strdlucesc ca fala oglinzii; altele, dimpotriva, sunt de

run cenusiu-sters sau de un albastru-dntunecat.intr-un coll se zbat doud glini negre legate una de piciorul celei-

lulte; aici e sanctuarul prezicdtorului.Sd ne intoarcem in incdperea din mijloc, cea care are doud des-

nttti1"o6 clienfii de rand: ibigii egipteni, mumiile cu panglici

lurite, crocodilul care casc[ spre tavan, tidvele cu orbitele goale qi

cu dinlii gubrezi, bucoavnele prdfuite, roase venerabil de goareci,

sc invdlm[qesc in ochii oaspetelui tulburindu-l 9i impiedicdndu-irrrintea sd gdr.deasc[ drept. in dosul perdelei sunt sticlu]e, cutii de

lirrme deosebite, amfore cu infbfiqare sinistra: toate acestea suntlurninate de doub candele de argint absolut la fel, care par sd fi fostritpite altarului de la santa-Maria-Novella sau bisericii Dei-Servi

e Ala:tumdro @umas

din Florenfa qi in care arde un ulei inmiresmat, aruncdndu-qi luminagdlbuie din susul boitei intunecate, unde sunt agd[ate cu cdte treildnfiqoare de fier innegrite.

Ren6, singur, cu brafele incruciqate, se plimba cu pagi mari princea de-a doua desp6r,tituri a camerei din mijloc, clltindnd din cap.Rdmase addncit in g0nduri triste o vreme, apoi se opri in fala uneinisiparnile.

-Ah, ah! fbcu el. Am uitat s-o intorc qi, uite, poate c1-i mult de

cdnd s-a scurs tot nisipul.

$i privind la luna care se desprindea cu greu dintr-un nor mareqi negru ce pbrea sd apese vdrful clopotnifei bisericii Notre-Dame,addugS:

- E noud. Dacd vine, va veni ca de obicci intr-o ord <<au o ord qi

jumbtate; deci o sd fie timp pentru toate.In clipa aceea pe pod se auzi un zgomot ugor.Ren6 igi lipi urechea la gura unei gevi lungi al cdrei caplt rds-

pundea in stradd printr-o altd gurd terminatd in cap de balaur.

- Nu - fbcu Ren6 - nu-i nici ea, nici ele. Sunt paqii unor bdrba{i.Se opresc in fala uqii mele; vin aici!

In acelagi timp se aazird, trei lovituri scurte.Ren6 cobord iute; cu toate acestea, se mulfumi sd-qi lipeasc[

urechea de uq[ qi nu se pripi s[ deschidd.Cele trei lovituri scurte se auzird din nou.

- Cine-i acolo? intrebl megterul Ren6.

- Trebuie neapdrat s[ ne spunem numele? intreb[ un glas.

- Neapdrat - r[spunse Ren6.

- DacS-i aga, md numesc conteleAnnibal de Coconnas - se auziacelaqi glas.

- Iar eu, contele Lerac de La Mole - addug[ un altul, care se

auzea acum pentru prima oard.

-Agteptafi, aqteptafi, domnilor, indatd sunt al dumneavoastrd!

In acelaqi timp, Ren6, tr[g0nd zdvoarele, ridicdnd drugii, le des-chise celor doi tineri uga pe care se mulqumi apoi s-o incuie doarcu cheia; le ardtd drumul spre scara exterioard gi ii pofti in cea de-adoua despdr,titurd.

In clipa in care p6qi induntru, La Mole igi fbcu pe sub mantiesemnul crucii: era palid qi mdna-i tremura, ftrI s[ i;i poatd stdpdniaceastd sl[biciune.

lhegina ffilaryot2 e

Coconnas privi, pe rOnd, fiecare lucru gi tot scrutdnd, didu la unmoment dat de uqa chiliei, pe care vru s-o deschidi.

- Dacd nu v[ supdrafi, domnul meu - spuse Rend cu glasullui addnc, apucdndu-l pe Coconnas de minS - oaspefii care imi faccinstea sd intre aici nu-s poftifi decdt in aceastl parte a odlii.

-Ah, atunci se schimbd lucruiile! relub Coconnas. De-altfel, gisimt nevoia sd m[ aqez. $i se l[s6 si cadl pe un scaun.

Se scurse o clipd de tdcere addncd; meqterul Rend aqtepta ca unulsau altul din cei doi tineri s6-l ldmureasc[, in rdstimp, se auzea res-piralia guierdtoare a lui Coconnas, incl nu de tot vindecat.

- Megtere Ren6 - se hotdrd el in sfdrqit - egti un om priceput,spune-mi atunci, te rog, dac5 voi rdmdne schilod de pe urma rbnii,adicd, dacd totdeauna voi avea aceastd respira{ie tdiatd, care mdimpiedicd sd clldresc, s[ scot sabia qi s5 mdndnc omletd cu sl6nin5.

Ren6 igi apropie urechea de pieptul lui Coconnas gi-i ascultiatent pldmdnii.

- Nu, domnule conte - ii spuse el - vd veli vindeca.

-Adevdrat?- V[ asigur.

- Imi faci o mare bucurie.O noud t[cere se aqternu.

- Nu dorili sd mai afl{i qi altceva, domnule conte?

- Ba da - zise Coconnas - a,s dori s5 qtiu dacS-s cu adevdratindrdgostit.

- Suntefi - ?l incredinfd Ren6.

- De unde ;tii?

- Pentru c[ m[ intrebafi.

- Ei, drdcia dracului! Cred cd ai dreptate. Dar de cine suntindrdgostit?

- De femeia carclafiecare vorbd rostegte exclamafia pe care a{iscos-o^qi dumneavoastrd.

- Ink-adevdr - fdcu Coconnas inmdrmurit - jupdne Ren6, eqtiun om priceput. E rdndul tdu acum, La Mole!

La Mole se imbujord lafa[6 gi se fistici.

- Ei, ce dracu * zise Coconnas - vorbeqte odat6!

- Vorbifi! addugd florentinul.

- Eu, domnule Ren6 - se bdlbdi La Mole, al c6rui glas seliniqtea incetul cu incetul - nu vreau sd vd intreb daci sunt indrd-

to Alcnandro @unas

gostit, fiindcd gtiu c5 sunt qi nu m6 ascund; dar spune{i-mi dac6 voi

h inbit, fiindcd adevdrul este cd tot ce-mi dddea la inceput speranfe

se intoarce acum imPotriva mea.

- Poate n-a!i fbcut tot ce era de frcut pentru asta'

- Dar ce se poate face mai mult, domnule, decdt s6 dovedeqti,

prin respect si devotament, femeii gandurilor tale cd e cu adevlrat

gi profrrnd iubitd?

- $tifi - spuse Ren6 - cd astfel de dovezi trec de multe ori

nebdgate de seam6?

-Atunci orice nddejde e Pierdutd?

- Nu trebuie s[ chemdm gtiinla in ajutor. Exista in firea ome-

neascd antipatii pe care le poli invinge 9i sirnpatii P! gare le pofi

forfa. Fierui nu-f magnet, dar magnetizdndu-1, la rdndul s[u atrage

fierul.

- F6rd indoia16, frr6 indoiala - rnurmurd La Mole - dar toate

aceste maginalii nu-mi fac pl[cere.

- Ah,'dac'd nu vd fac pl6cere, atunci n-ar fi trebuit sd venifi la

mine.

- Ei, haide, haide - interveni Coconnas - nu mai fi copil!

Domnule Ren6, poli s6 mi-l ar6li pe diavol?

- Nu, domnule conte.

- Pdcat. Voiarn s6-i spun vreo doud vorbe, poate c[ aqa i-aq

insufla curaj lui La Mole'

- etunci bine, fie! spuse La Mole' Sd vorbim deschis: Mi s-a

pomenit despre niqte p5puqi de cear6 care seam6n[ de minune cu

hinp iubita. Oare acesta e un mijloc?

- Fdrd greq.

- $i printr-o astfel de experienf5 nu e primejduita intru nimtc

viala sau sdndtatea celei dragi?

- De loc.

-Atunci, sd incercdm.

- Vrei sd incep eu? se oferi Coconnas.

- Nu - zise La Mole - pentru c6 am intrat ?n joc, am sd merg

pdnd la caplt.' - 1ine1i mult, arudtoE neaplrat s6 qtili la ce sd vd aqteptali,

domnuie de La Mole? intreb[ florentinul.

- Oh! strig[ La Mole. Mor sd qtiu, meqtere Ren6!

il&egina Nlurgot2 tl

in clipa aceasta,la uqa din stradd se auzi o bdtaie u;oard, atdt

de uqoard c[ numai meqterul Ren6 o auzi qi asta doar pentru ca oaqtepta.

Fdrd sd dea de bdnuit, igi apropie urechea de !eav6, in timp ce

ii punea intrebbri intdmpldtoare lui La Mole, si prinse frdnturi de

glasuri care al'urb darul sd-l ldmureasc[.

- Spunefi-v5 acum pe scurt dorinfa - ii ceru el - 9i chemali ingdnd fiinfa pe care-o iubifi.

La Mole ingenunche de parc-ar fl vorbit unei zeitdti, iar Rend trecuin prima desp[rfihu6, de unde se strecurd fardzgomot pe scara exte-

rioard; o clipd maitArziu,paqi ugori lunecau pe podeaua dughenei.

Ridic0ndu-se, La Mole v[zu in fala sa pe meqterul Ren6: floren-tinul finea in mdnl o plpugd micd de cear6, destul de prost lucratd,care purta o coroand gi o mantie.

- Vrefi sl fi,ti totdeauna iubit de cStre augusta dumneavoastrdst[pdnd? intrebd meqterul de parfumuri.

- Da, chiar de m-ar costa viafa, chiar de mi-ag pierde sufletul -rdspunse La Mole.

- Bine - murmurd florentinul, ludnd dintr-o cristelnild cdtevapicdturi de apd pe vdrful degetelor, cu care stropi capul pdpuqii,rostind totodati cdteva vorbe in latineqte.

La Mole fu strdb[tut de un fior, infelegOnd cd se implinea unsacrilegiu.

- Ce facefi? intrebd el.

-Botez aceastd pdpuqd cu numele Margareta.

- Dar de ce?

- Ca sd fac legdfura.La Mole deschise gura spre a-l impiedica s[ continue, dar o

privire batjocoritoare din partea lui Coconnas il opri. Ren6, careprinsese miEcarea, se intrerupse.

- Doar dac[ sunteli pe deplin de acord - zise el.

- Fb-o! ii dldu dezlegare La Mole.Ren6 desend pe o frqie de hdrtie rogie cdteva semne cabalistice,

o infipse intr-o andrea de olel qi cu andreaua impunse inima pdpuqii.

Ciudat lucru! Pe buza rdnii se ivi o piclturd de sOnge, dupd care

el dddu foc hdrtiei.Cildura andrelei topi ceara dinjur gi uscd picdtura de sdnge.

12 A/c,wndre @umat

-Aqa - spuse Ren6 - prin forla acestei legdturi dragostea dum-

neavoastrd vastr[punge qi va arde inima femeii pe care o iubi{i.Coconnas, tare de inger cum era, iqi rddea in barbd qi iqi bdteajoc

in sinea lui de toate astea; dat La Mole, indrigostit qi superstifios,

simfea cum il trec sudori de gheafi la r6d[cina p6ru1ui.

- $i acum - i se adresd Ren6 - lipifi-vd gura de buzele pdpuqii,

rostind: ,,Margareta, te iubesc; vino, Margaretat'oLa Mole frcu intocmai.in aceastd clip[ se auzi deschizdndu-se uga celei de-a doua

inc[peri, in care era impdrfit[ camera, 9i paqi uqori se apropiard.

Coconnas, curios qi nedncrezdtor, iqi trase pumnalul qi temdn-

du-se ca nu cumva Ren6 sd-i fac[ aceeaqi observa{ie ca atunci cdnd

vrusese s[ deschidd uqa, sfdqie cu pumnalul perdeaua cea groas5

qi, apropiindu-qi ochiul de crestdtura frcutd, scoase un striglt de

uimire, cdruia ii r[spunserd doud strigdte de femeie

- Ce s-a intdmplat? intreb[ La Mole, gata sd lase s[-i cad[pipuqa de cear[, pe care Ren6 i-o lui din m6nd.

Nevers qi doamna Margareta sunt aici.

- Ei bine, necredincioqilor - le vorbi Ren6 cu un zdmbet aspru

- vd mai indoi,ti de puterea leg[turii?La Mole rdmase impietrit, zdrindu-gi regina- Coconnas avu o tre-

sdrire de incantare recunoscdnd-o pe doamna de Nevers. Unul iqiinchipui c[ vrdjitoriile meqterului Ren6 chemaseri umbra Marga-retei; celalalt, vdzend uga inc6 intredeschisd prin care pdtrunseser[

incantatoarele fantome, gdsi indat[ dezlegarea minunii intr-o lume

vulsard si materiald.in timp ce La Mole iqi fEcea cruci 9i suspina de-ar fi putut face

st0ncile se se despice, Coconnas avusese tot timpul s6-;i pun6

intreb[ri filozofice qi sd goneasca diavolul cu ajutorul acelui dr[-cugor care se cheamd indoial[. Ydzdnd prin deschizdttxa perdelei

zdpdcealadoamnei de Nevers qi z0mbetul pu{in batjocgritgr a] Mar-

garetei, Coconnas chibzui c[ e clipa hotardtoare qi infelegdnd c[foli spune, in numele unui prieten, ceea ce in numele tdu insu{i nu

indrazneqti s6 spui, in loc s[ se indrepte spre doamna de Nevers,.

merse drept spre Margareta qi cu un genunchi in pdmdnt, aqa cum a

ardtatmarele Afiaxemes in spectacolele de bdlci, strigl cu un glas

cdruia quierdturile din piept ii dddeau o anume fo4d:

J&egins ffiaryot2 13

- Doamn[, chiar in aceast[ clipi, la cererea prietenului meucontele deLa Mole, meqterul Ren6 chema umbra dumneavoastrd;dar, spre marea mea mirare, umbra dumneavoastrd s-a ivit insogitdde o f[pturd care mi-e tare dragd qi pe care-mi dafi voie s-o prezintprietenului meu. Umbri a maiestifii sale regina de Navara, binevoilis[ spunefi trupului inso,titoarei dumneavoastrd sd treacd de cealalt[parte a perdelei?

Margareta izbucni in rds gi-i ficu semn Henriettei, care trecudincolo.

- La Mole, prietene - spuse Coconnas - fii bun de gurd caDemostene, ca Cicero, ca domnul cancelar de l?Hospitaf qi gdndeq-te-te cd e in joc viafamea, dacd nu convingi trupul doamnei ducesede Nevers c6-i sunt cea mai credincioasd,, mai ascultdtoare gi maiumild slugd.

- Dar... se bOlbdi La Mole.

- FA ce-fi spun; qi dumneata, megtere Ren6, ia seama sd nu nehrlbure cineva!

Ren6 fbcu ce-i cerea Coconnas.

- Ei, dricia dracului, domnule - spuse Margareta - dumnea-voastrd sunte{i un om de duh! Vi ascult: sd vedem, poftim, ce avefis[-mi spune{i!

- Vreau'sd vd spun, doamn[, cd umbra prietenului meu, fiindcdumbrd este, qi aduc drept m[rturie faptul cd nu mai scoate o vor-bulifi, umbra lui,zic, mi roagd sd md folosesc de darul de a vorbi peinteles pe care-l au trupurile, pentru a vd spune: ,,Frumoasi umbr[,gentilomul descitugat in [st chip de trupu-i qi-a pierdut qi trupulqi rdsuflarea din pricina asprimii ochilor dumneavoastrd. Dac-a{i fidumneavoastrd ingivd, ag cere mai bine megterului Ren6 sd mi arunceintr-o groap[ cu pucioasI, decdt s5 rostesc astfel de vorbe fali defiica regelui Henric al Il-lea, fa[6, de sora regelui Carol al IX-lea gi desofia regelui Navarei. Dar umbrelor le lipsegte m6ndria pdmAnteascdqi nu se supdrd cdnd te indrdgosteqti de ele. Deci, rugafi-v[, doamnd,de trupul dumneavoashd sd iubeasci pu,tin sufletul acestui biet de LaMole, suflet amdrdt cum n-a mai fost vreodat5; suflet suferind maiintdi datorit5 prieteniei care de trei ori a fdcut si-i fie infipt[ de cdtevadegete sabia in pdntec; suflet ars de focul ochilor dumneavoastrI, focde mii de ori mai mistuitor decdt toate flScdrile iadului. Fie-v[ mi15dar de acest biet suflet, iubiti-l pu{in pe cel ce-a fost frumosul La

l

t4 Absandra @unas

Mole qi, dacd nu mai avefi grai, facefi un selnn, zdmbili. Duhul prie-tenului meu e un suflet foarte deqtept qi o sd priceap[ totul. incercafi,pentru numele lui Dumnezeu, sau imi infig sabia in trupul lui Ren6'

ca datoritd puterii pe care el o are asupra urnbrelor, sd o sileasc[ pe a

dumneavoastr[, pe care aadus-o la momentul cel mai potrivit, sd facd

lucruri pulin cumsecade pentru o umbrd cinstitd cum pdre,ti a fi.La iceasth cuvdntare a lui Coconnas, care se profipise in fafa

reginei ca un Eneas coborAt in infern, Margareta nu-gi putu stdpdni

hohotul de rds qi, pdstrdnd totuqi tdcerea potriviti unei umbre auguste

intr-o asemenea imprejurare, ii intinse mdna lui Coconnas.

El i-o lu6 cu gingdqie intr-a sa, chemdndu-lpe La Mole:

- Umbrd a prietenului meu - strigd el - vino repede incoace!La Mole, inmdrmurit qi tremurdnd, se supuse

-A$a * frcu Cocoruras, ludndu-l de ceafr - acum apropie-fi umbra

frumosului tiu chip oacheq de aceasti mdn[ vaporoasl qi ah1.

$i Coconnas, insofindu-qi gestul de vorbe, duse mdna gingaqd

c[tre gura lui La Mole, fin0ndu-le o clipd lipite una de alta, frtd ca

mdna sd incerce sd se desprindd din dulcea strdnsoare.Margareta zdntbea mai departe, dar doamna de Nevers, speriatd

incd de ivirea neaqteptatd a celor doi gentilomi, nu zdmbea. Se

simlea prost, cu atdt mai mult cu cdt un inceput de gelozie o fbcea

sd cread[ cd lui Coconnas nu-i era ingdduit sd-;i uite de propriilesale treburi pentru ale altora.

La Mole livdzu incruntarea sprdncenelor, ii surprinse fulgerulameninf[tor din ochi qi cu toatd tulburarea amefitoare spre care

voluptatea il impingea sd se lase pradd, inlelesese primejdia princare trece prietenul lui ;i ghici cum trebuia sd incerce s6-l scape.

Se ridicb deci ;i, ldsdnd m6na Margaretei s[ se odihneascd intr-a luiCoconnas, se duse s-o strdngd pe cea a ducesei de Nevers ;i, plecdn-

du-qi un genunchi, ii vorbi astfel:O, cea mai frumoasd, cea mai iubitd dintre femei! Vorbesc

de femeile vii qi nu de umbre - gi-i aruncl o privire zdmbitoare

Margaretei - ing[dui,ti unui suflet lipsit de inveliquri pdm0ntene sd

dreaga scdpdrile unui trup absorbit de o prietenie materiala. Domnulde Cbconnas nu-i decdt un bdrbat, un bflrbat inzestrat cu for!5 qi

indrdzneald, adicd o flin!6 poate frumoasd la vedere, dar pieritoare

ca orice fitntd. Cu toate cd zi qi noapte imi vorbeqte de dumnea-

voastr[, cu glas rugdtor, cu toate cd l-a{i vdztrt ddnd lovituri dintre

l&egina Nlaryst2 t5

cele, mai puternice din cdte au fost vreodatd date in Franfa, acestmaestru al vorbei c6ti vreme se afl6l6ngd o umbrd nu se incumetdsd vorbeascd unei femei vii. De aceea s-a adresat umbrei reginei,tnsdrcindndu-md pe mine sd vorbesc frumosului dumneavoastr[trup, sd vd spun c[ v[ depune la picioare inima qi sufletul; cdroagdochii dumneavoastrd dumnezeieqti s[-l priveascd cu mil5, degeteletrandafirii qi arzdtoare sd-i facd un semn; glasul cald qi armonios s[-ispund cuvinte care nu se uit[; gi de nu. m-a mai rugat ceva, adic6,de nu va putea s[ v5 induplece, sd impldntafi pentru a doua oar5spada mea, eare are un tdiq adevdrat, cdci s6biile n-au umbre decdtla soare, s[ impldntafi, vd spun, pentru a doua oard sabia mea intrupul lui, fiindcd n-ar putea trii dac6 nu-i ingdduifi sd trSiasci doarpentru dumneavoastrd.

Pe cdtl vervi qihaz pusese Coconnas in cuvdntarea lui, pe atdtasim{ire, forf5 imbietoare qi sfiiciune gingag[ ardtare La Mole in rugasa.

Ochii Henriettei se intoarser[ de la cel pe care-l ascultase tottimpul c6t vorbise, a,tintindu-se asupra lui Coconnas, sd vadd dacdexpresia de pe chipul gentilomului se potrivea cu predica de indr6-gostit a prietenului sdu. Pdru sd fie mulgumit, ceci imbujoratd,g0fhind, invins6. il iscodi pe Coconnas cu un zdmbet care-i des-coperi dou6 giraguri de perle infipte in mdrgean:

- SAfie oare adevdrat?

- Ei, drdcia dracului - strigi Coconnas, vr[jit de aceastd priviregi arzdnd de acelaqi foc - e adevdrat!... Oh, da, doamn[, e adev[ratadevdrat, v-o spun, pe viala dumneavoastr[, v-o spun pe moarteamea, e adevdrat!

-Atunci, vino! spuse Henriette intinzindu-i mdna, cu o d[ruire

pe care o adeverea qi tinjirea ochilor.Coconnas iqi aruncd in aer toca de catifea qi dintr-un salt fu lAng6

tdndra femeie, in timp ceLa Mole, chemat la rdndul sdu de un gestal Margaretei, schimbd locul cu cel al prietenului, ca intr-o figurdde cadril.

in aceeaqi clipd, pe uqa din fund se ivi Ren6.

- T6cere!... sfiigd el cu un glas care le stinse infldcirarea.Tbcere!

in zidul gros se a:uzi scd$itul cheii ?n broasc[ qi scrdqnetul uqiicare se invdrtea in balamale.