agricultura ecologica

AGRICULTURA ECOLOGICA

Legislatia Europeana si armonizarea legislatiei autohtone la normele

europene

Prof. Universitar:

Soare M.

Masterand :

Pesu Florentina

CMA

Facultatea de Agricultura Craiova Agricultura Ecologica

CUPRINS

1 Delimitarile conceptului.............................................................................. 3

2 Avantafele si dezavantajele agriculturii ecologice..................................... 10

3Legislatia Europeana si armonizarea legislatiei autohtone la normele europene....................................................................................................

12

3.1 Baze de date pentru sistemele ecologice.................................................. 12

3.2 Cicluri de lucru in UE................................................................................. 13

3.3 Comitetul permanent pentru agriculrura.................................................... 13

3.4 Sisteme informationale pentru agricultura ecologica................................. 14

3.5 Sigla …...................................................................................................... 14

4 Obiective si legi ale agriculturii ecologice in Romania............................... 14

4.1 Legislatie Europeana................................................................................. 21

4.2 Legislatie Romana..................................................................................... 22

4.3 Noua legislatie privind agricultura ecologica............................................. 23

4.4 Particularitati ale legislatiei ecologice a UE............................................... 24

4.5 Noile regulamente privind importurile........................................................ 26

Concluzii …............................................................................................... 28

Biblioografie............................................................................................... 32

2


INTRODUCERE

Delimitari conceptuale

Conform definiţiei, dată de Organizaţia pentru Alimente şi Agricultura FAO (Food şi

Agriculture organization), şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii OMS în "Codul

Alimentarius", agricultura ecologică reprezintă un "sistem integral de gestionare a

procesului de producţie, care contribuie la sprijinirea şi consolidarea rezistenţei

agroecosistemului, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a

solului. Agricultura ecologică pune accent pe folosirea unor practici de gestionare

corespunzătoare, in loc de introducerea unor produse fabricate afarǎ din ferma respectivă

şi ia in consideraţie şi faptul cǎ particularitǎţile fiecǎrei regiuni în parte necesită sisteme,

bine adaptate specificului acestei regiuni. Asta se poate realiza prin folosirea, unde este

posibil, a metodelor agronomice, biologice şi mecanice in loc de folosire a materialelor

sintetice pentru anumite operaţii in cadrul sistemului. "Agricultura biologică respectă reguli

stricte, stabilite prin normele legislative.

,,Agricultură ecologică”, termen protejat şi atribuit de U.E României pentru definirea

acestui sistem de agricultură este similar cu termenii ,,agricultură organică”

sau ,,agricultură biologică” utilizaţi în alte state membre. Acest sistem de agricultură este

un procedeu “modern” de a cultiva plante, de a creşte animale şi de a produce alimente,

care se deosebeşte fundamental de agricultura convenţională.

Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mult mai curată,

mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină corelaţie cu conservarea şi

dezvoltarea mediului în respect faţă de natură şi legile ei. Unul dintre principalele scopuri

ale agriculturii ecologice este producerea de alimente cu gust, textură şi calităţi autentice

şi atractive.

3


Aceste alimente se obţin în etapa producţiei la fermă prin interzicerea strictă a

utilizării organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) şi prin restricţii

drastice privind folosirea fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi

regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor şi sistemelor intensive de creştere a

animalelor. Agricultura ecologică are o contribuţie majoră la dezvoltarea durabilă, la

creşterea activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi la sporirea

interesului pentru spaţiul rural.

Direcţia Agricultură Ecologică, Resurse Regenerabile şi Irigare îşi organizează activitatea

în conformitate cu prerogativele prioritare ale Ministerului la elaborarea şi promovarea

politicii agrare de dezvoltare durabilă, sporirea competitivităţii şi productivităţii sectorului

agroindustrial, crearea premiselor pentru creşterea permanentă a bunăstării populaţiei.

În scopul realizării sarcinilor trasate de Minister, Direcţia exercită următoarele funcţii

de bază:

- elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul dezvoltării pieţelor de produse

agroalimentare ecologice, sporirea siguranţei produselor alimentare de origine vegetală,

inclusiv efectuarea analizelor de impact al politicelor, precum şi promovarea unor

tehnologii moderne pentru cultura plantelor, care să satisfacă cerinţele speciilor şi soiurilor;

- reglementarea, în condiţiile legii, a modului de organizare şi funcţionare a pieţei

produselor agroalimentare şi a siguranţei alimentare;

- elaborarea şi promovarea unei politici tehnice orientate spre asigurarea folosirii raţionale

a resurselor energetice, inclusiv prin utilizarea pe larg a resurselor regenerabile;

- exercitarea, prin intermediul instituţiilor subordonate, a controlului de stat în domeniu în

vederea desfăşurării activităţilor de protecţie a plantelor, carantinei fitosanitare, sporirii

siguranţei produselor alimentare, efectuării lucrărilor agrochimice, inclusiv a analizei

riscurilor şi sistemului de control în domeniile vizate;

- promovarea extinderii suprafeţelor de terenuri agricole irigate, precum şi contribuţia la

modernizarea infrastructurii sistemelor de irigaţie, cu excepţia reţelelor magistrale de

distribuţie a apei;

- contribuirea la modernizarea sistemului autohton de management al calităţii, de

inofensivitate a produselor alimentare şi de sănătate a plantelor în vederea creşterii valorii

acestor produse, precum şi respectarea condiţiilor de calitate şi siguranţă alimentară;

- asigurarea implementării politicilor în domeniile pieţei produselor agroalimentare

4


ecologice, siguranţei alimentare, la nivel naţional şi local, colaborarea în acest sens cu

reprezentanţii autorităţilor de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, ai

societăţii civile, precum şi cu mass-media;

- coordonarea organizării şi desfăşurării seminarelor, conferinţelor, meselor rotunde,

expoziţiilor şi publicaţiilor în mass-media, emisiunilor Radio-TV;

- elaborarea programelor şi politicii de stat în problemele agriculturii ecologice, protecţiei

plantelor, sistemului de irigare şi fertilizare a solului, în contextul de prevenire a poluării

mediului înconjurător;

- determinarea direcţiilor principale de producţie agroalimentară ecologică, sistemelor de

protecţie a plantelor, irigare, utilizare a resurselor regenerabile şi elaborarea programelor

complexe în aceste domenii.

- gestionarea programelor internaţionale de asistenţă tehnică şi financiară pentru

susţinerea şi dezvoltarea reformei din sectoarele pieţei de produse agroalimentare de

origine vegetală, siguranţei alimentare, agriculturii ecologice, resurselor regenerabile şi

sistemelor de irigare;

- asigurarea armonizării legislaţiei naţionale cu normele internaţionale, inclusiv cu

reglementările legislaţiei comunitare, precum şi racordarea politicilor de dezvoltare a

complexului ţării la priorităţile şi necesităţile de integrare europeană a Republicii Moldova;

- promovarea unei politici de subvenţionare argumentate şi justificate, cu utilizarea

mecanismelor clare şi transparente de distribuire a subsidiilor;

- elaborarea, iniţierea, menţinerea şi modernizarea permanentă a sistemului de control

fitosanitar în conformitate cu standardele şi principiile UE;

- asigurarea implementării sistemelor ştiinţifice în agricultura ecologică, protecţia plantelor,

resursele regenerabile, irigare, precum şi în alte ramuri ale sectorului agrar şi

agroindustrial;

- elaborarea reglementărilor tehnice în conformitate cu acordurile internaţionale şi, în

special, ale UE, inclusiv în baza standardelor Comisiei Codex Alimentarius;

- contribuirea la promovarea politicii investiţionale prin atragerea investiţiilor autohtone şi

străine în agricultură şi în industria alimentară prin elaborarea şi implementarea unor

măsuri adecvate de ordin legislativ şi financiar, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;

- monitorizarea respectării prevederilor legale specifice şi coordonarea activităţilor privind

metodele de producţie agroalimentară cu valoare ecologică şi biologică adăugată pentru

piaţa internă şi externă;

5


- monitorizarea şi evidenţa organismelor de inspecţie şi certificare a producţiei

agroalimentare ecologice, precum şi a agenţilor economici, indiferent de tipul de

proprietate şi forma juridică de organizare, în scopul implementării tehnologiilor moderne

agrofitotehnice şi sporirii eficienţei producţiei agricole;

- cooperarea relevantă cu autorităţile internaţionale din domeniul siguranţei alimentare;

- gestionarea mărcii “Agricultura Ecologică – Republica Moldova” proprietate a statului, în

conformitate cu actele legislative şi normative în vigoare;

- examinarea, în termenele stabilite de legislaţia în vigoare, a petiţiilor cetăţenilor şi

propunerea măsurilor de rigoare;

- reprezentarea Ministerului în relaţiile cu organismele internaţionale în domeniile de

activitate.

Ca orice marcă comercială, care garantează o mai înaltă calitate şi originea

produselor, agricultura biologică este strâns legată de respectarea unor reguli stricte de

producţie, stabilite prin anumite norme legislative agricultura biologică trebuie controlată şi

certificată. In scopul a garanta consumătorului respectarea regulilor de producţie stabilite.

Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţele tradiţionale

ale ţăranilor şi care integrează progresele ştiinţifice în toate disciplinele agronomice,

răspunzând preocupărilor sociale fi ale mediului înconjurător, fumizăndu-se consumatorilor

produse de calitate chiar şi în ţările mai sărace.

Obiectivul principal al agriculturii ecologice este de a proteja biosfera şi resursele

naturale ale planetei, excluzând utilizarea îngrăşămintelor chimice, pesticidelor de sinteză

şi a erbicideior, metodeie de prevenire jucând un rol primordial în lupta împotriva

dăunătorilor, boliior şi a buruienilor.

Pentru a practica o agricultură în armonie cu natura trebuie să se ţină seama de

tehnicile biologice utilizate şi de condiţiile locale, adaptându-se la realităţile socio-

economice dar şi la metodele tradiţionale, prin utilizarea optimă a resurselor din

agroecosisteme, fiind un factor esenţial pentru obţinerea unor rezultate optime şi de lungă

durată.

Principiile pe care este fondată agricultura ecologică sunt universale, dar tehnicile

utilizate sunt adaptate în funcţie de condiţiile pedoclimatice, de resurse şi de tradiţiile

locale. Agricultura ecologică este o metodă care necesită capacitate de observare şi de

reflexie. Foloseşte un potenţial ridicat de mână de lucru, necesitând deci locuri noi de

muncă, şi menţine ţăranii la munca câmpului, aspect important într-o perioadă de şomaj,

6


pe de o parte şi exod masiv din zonele rurale către aglomerările urbane, pe de altă parte.

Mediul şi resursele naturale trebuie să fie recunoscute ca fundament al tuturor

activităţilor umane, iar protejarea lor trebuie să reprezinte o condiţie obligatorie pentru

dezvoltare. Conceptul de dezvoltare durabilă se bazează pe drepturi, obligaţii şi justiţie,

presupunând: necesitatea de menţinere a integrităţii mediului {Enviromental integrity):

- promovarea eficienţei economice (Economic efficiency);

- menţinerea echităţii (Equity). Dezvoltarea durabilă a ecosistemelor agricole şi

posibilitatea de a produce alimente de cea mai bună calitate, poate fi considerată cea mai

însemnată contribuţie a agriculturii în asigurarea viitorului omenirii.

Agricultura durabilă (sustenabilă) este în primul rând viabilă din punct de vedere

economic, răspunde exigenţei cererii de alimente sănătoase şi de calitate superioară, este

o agricultură care garantează protecţia şi ameliorarea resurselor naturale pe termen lung

şi le transmite nealterate generaţiilor viitoare.

O astfel de agricultură determină şi diversifică activităţi economice deoarece

materiile prime apar şi se prelucrează prioritar în zonele rurale, dezvoltă infrastructura şi

creşterea potenţialului economic al satelor.

Deci, agricultura durabilă trebuie să fie: productivă; profitabilă; ecologică; să

conserve resursele: echilibrată social şi uman.

Relaţia AGRICULTURĂ - ALIMENTAŢIE - SĂNĂTATE este din ce în ce mai

evidentă, deoarece în mare parte „bolile civilizaţiei" sunt puse pe seama unei alimentaţii

necorespunzătoare calitativ, urmare a exceselor de utilizare a chimizării în cadrul

tehnologiilor intensive şi ca atare piaţa produselor ,bio" este din ce mai căutată şi mai

apreciată.

Agricultura ecologică este considerată ca fiind singura alternativă pentru mileniul

trei. Europa şi în special statele occidentale, au început sâ-şi organizeze această activitate

încă din anii 1935-1940, dar primele semne de recunoaştere a activităţii productive şi

comerciale datează din anul 1980, când agricultura ecologică este recunoscută atât de

piaţă, cât şi de către guverne, organisme naţionale şi internaţionale. După anul 1990

dezvoltarea devine spectaculoasă, astfel ca la nivelul anului 1997 agricultura ecologică în

Europa occidentală va deţine o pondere de 0,44% din suprafaţa agricolă, respectiv

1.995.435 ha, iar în anul 1999 să ajungă la 2,1% din total, respectiv 2.858.339 ha. Se

evidenţiază în acest sens ţări ca Italia, Australia. Spania. Marea Britanie. Germania.

Franţa etc.

7


Statistici recente publicate de SOEL - SURVEY (2004), INFOAM, EUROSTAT, şi

USDA arată că agricultura ecologică este în plină ascensiune, practicându-se în peste 100

de ţări din 5 continente, dar inclusiv reuşite şi preocupări în multe alte ţări.

În 2003, numarul cel mai mare de ferme ecologice era în Italia ( 56,4 mii hectare),

Turcia ( 18,4 mii hectare), si Austria ( 18,3 mii hectare), iar procentul cel mai mare de

ferme ecologice din numarul total de ferme era în Liechtenstein ( 28%), Elvetia ( 10,2 %) si

Austria ( 9,3 %).

În majoritatea ţărilor producătoare există organisme naţionale care protejează şi

controlează producţia „ecologică".

În 1972 s-a constituit Federaţia Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Organică

(I.F.O.A.M.-înternational Federation of Organic Agriculture Movements) cu sediul în

Germania care grupează peste 500 de organizaţii de agricultură ecologică şi peste 80 de

ţări.

I.F.O.A.M. organizează manifestări ştiinţifice, simpozioane, congrese mondiale,

editează lucrări ştiinţifice şi de popularizare, adoptă la Congresele mondiale ..Caietul de

sarcini cadru" important în unificarea mişcărilor de agricultură biologică, unde orice ţară

poate interveni, corecta sau substitui unele prevederi.

Principiul de bază al agriculturii ecologice este ,,de a dezvolta agricultura ca un

organism şi a o considera ca un ecosistem care se modelează în natură şi constituie o

alternativă la intensivizare la specializare şi la dependenţă faţă de utilizarea produşilor

chimici".

Principalele obiective ale agriculturii ecologice :

să realizeze produse agricole de înaltă calitate nutritivă şi în condiţii

eficiente;

să dezvolte şi să întărească sistemele vii pe parcursul ciclurilor de

producţie;

să menţină şi să amelioreze fertilitatea solului pe termen lung;

să evite toate formele de poluare care pot rezulta din practica

agricolă;

8


să permită agricultorilor o remunerare justă ca satisfacţie a muncii lor

şi un mediu de lucru sigur şi sănătos.

sǎ promoveze şi diversifice ciclurile biologice în cadrul sistemelor

agrare, respectând micro-organismele, flora si fauna solului, culturile

si cresterea animalelor;

sa mentina si sa amelioreze fertilitatea solurilor pe termen lung;

sa utilizeze atât cât se poate resursele naturale si reciclabile la nivel

local;

sa puna la punct sisteme agricole cât mai autosuficiente, în ceea ce

priveste materia organica si elemente nutritive;

sa asigure tuturor animalelor conditii de viata cât mai putin contrarii

aspectelor

fundamentale ale comporta-mentului lor natural;

sa mentina diversitatea genetica a sistemelor agricole, a mediului lor,

inclusiv protectia plantelor si a animalelor salbatice;

sa tina cont de impactul tehnicilor culturale asupra mediului si a

relaţiilor sociale.

I.F.O.A.M.- înglobând toate cele trei curente ale agriculturii ecologice prezintă în

caietul de sarcini elemente specifice tuturor. Ele nu se contrazic ci se completează având

la bază aceleaşi principii, dar mai ales aceleaşi obiective nobile ale „menţinerii sănătăţii

pământului, plantelor, animalelor şi omului".

Bazele ştiinţifice ale agriculturii ecologice

Agricultura ecologică are la bază preocuparea conştientă de a urmări descoperirile

ştiinţelor biologice. Agricultura ecologică este ştiinţifică, ea integrând progresele ştiinţei

vieţii, dar se sprijină şi pe „respectul faptelor" care obligă să se reţină practicile ale căror

efecte sunt bune. chiar dacă explicaţia corelaţiilor acestora se face încă defectuos, datorită

insuficienţei sau lipsei de cercetări aplicative.9


Principalele elemente practice la care se raportează agricultura ecologică se referă

la:

- menţinerea unor proporţii convenabile la nivelul exploataţiei agricole între diferitele

grupe mari de plante, prsaecum şi realizarea unor asolamente cât mai variate şi de lungă

durată:

1. efectuarea de asociaţii de culturi respectând principii ecologice;

2. fertilizarea la suprafaţa solului, fără încorporare de materie organică

proaspătă;

3. lucrări moderate asupra solului;

4. prevenirea atacurilor de boli şi dăunători, folosindu-se mijloace fizice,

tehnologice şi fitoterapeutice;

5. extinderea lucrărilor manuale şi reducerea celor mecanice specifice în

agricultură clasică.

2. Avantajele si dezavantajele agriculturii ecologice :

Prin extinderea agriculturii ecologice, aerul prezintă o calitate mai bună în principal

prin faptul că nu se mai utilizează produse chimice care se pulverizează.

Prezenta pesticidelor în apa potabilă a devenit o problema din ce în ce mai mare,

agricultura convenţională fiind principala sursa de contaminare a apei cu nitraţi, nitriti,

bacterii, pesticide. Neutilizarea pesticidelor determină un risc mai mic de contaminare a

produselor agricole. Produsele agricole sunt produse sănătoase, sigure pentru consumul

uman si animal.

Dezavantajele agriculturii ecologice

• Nivel scǎzut al randamentelor În agricultura ecologica productiile pe unitatea de suprafata sunt mai scazute comparativ cu sistemele agricole conventionale. Scǎderea randamentelor se înregistreaza mai ales în perioada de conversie de la agricultura conventionala catre agricultura ecologica, fiind necesar un timp pâna ce la nivelul ecosistemului agricol se restabileste un echilibru ecologic, dupa care nivelul productiilor se stabilizeaza.

10


• Pretul de valorificare al produselor agricole ecologice este mai ridicat decât cel al produselor conventionale Tehnicile specifice de productie utilizate în sistemele de agricultura ecologica la care se adauga productiile ceva mai mici decât în sistemele conventionale fac ca pretul de productie sa fie ceva mai ridicat. Ca atare, daca în tarile dezvoltate acestea sunt accesibile majoritatii populatiei, în tarile mai putin dezvoltate, unde înca este important aspectul cantitativ al alimentatiei, produsele ecologice sunt accesibile segmentului de consumatori cu posibilitati financiare peste medie populatiei.

• Necesitatea susţinerii agriculturii ecologice Chiar în tarile dezvoltate unde agricultura ecologica detine o pondere mai importanta, aceasta a fost si mai este înca sustinuta prin diferite pârghii economice (prime, scutiri de taxe etc.). În prezent, când aceste forme de sustinere a agriculturii ecologice sunt eliminate din diferite motive, se constata revenirea unor agricultori la sistemul de agricultura conventionala. Necesitatea sustinerii agriculturii ecologice este cu atât mai importanta cu cât aceasta este în stadii incipiente de dezvoltare în anumite tari.

• Produsele ecologice sunt adeseori susceptate a toxice. Ca urmare a unei tehnologii deficitare de-a lungul procesului de productie, dar si al conservarii si pastrarii produselor agricole cu privire la combaterea bolilor, consumatorii sunt pusi în situatia de a alege între posibilitatea prezentei micotoxinelor în produsele ecologice si prezenta reziduurilor de pesticide în produsele agricole rezultate în sistemele de agricultura conventionala.

• Caracteristici organo-leptice (aspect, gust) uneori deficitare la unele produse agricole. Exista posibilitatea ca unele produse ecologice, ca urmare a neutilizarii de produse chimice de combatere a bolilor si daunatorilor, a regulatorilor de crestere si a altor substante chimice, sa aiba un aspect comercial deficitar ( ex. fructe mai mici, cu pete pe ele etc.), dar acest aspect negativ este pe deplin compensat de valoarea nutritiva si biologica a acestor produse.

• Prezenta produselor ecologice false pe piata Anumiti comercianti sunt atrasi de pretul si profitul mare al produselor ecologice si comercializeaza produse agricole conventionale ca fiind produse ecologice.

• Controlul si procesul de certificare trebuie sa fie ameliorat Pentru ca produsele ecologice sa fie comercializate pe piata sub aceasta forma, acestea trebuie sa fie controlate si verificate de catre laboratoare autorizate. Aceste laboratoare trebuie sa fie accesibile producatorilor agricoli, atât ca timp si spatiu, cât si din punct de vedere financiar. De exemplu, produsele ecologice obtinute în România sunt trimise pentru control unor laboratoare din alte tari, aceasta ca urmare a neexistentei înca a unor astfel de laboratoare autorizate la noi în tara. •Lipsa sistemelor de cercetare si extensie pentru agricultura ecologicǎ

11


Chiar daca s-au facut unele progrese în ceea ce priveste cercetarea si extensia cu privire la agricultura ecologica, comparativ cu activitatile similare desfasurate în cadrul agriculturii conventionale acestea sunt înca nesemnificative.

3.Legislatia Europeana si armonizarea legislatiei autohtone la normele

europene

În 1991, Consiliul European al Miniştrilor Agriculturii a adoptat Regulamentul (CEE)

nr. 2092/91 privind agricultura ecologică şi etichetarea corespunzătoare a produselor şi

alimentelor agricole. Introducerea acestui regulament a făcut parte din reforma Politicii

Agricole Comune a UE şi a reprezentat încheierea unui proces prin care agricultura

ecologică a primit recunoaşterea oficială din partea celor 15 state care erau membre ale

UE la vremea respectivă. Iniţial, Regulamentul privind agricultura ecologică reglementa

numai produsele vegetale. Ulterior, au fost introduse prevederi suplimentare pentru

producţia de produse animale. Aceste norme se refereau şi la furajele pentru animale, la

prevenirea bolilor, tratamentele veterinare, protecţia animalelor, creşterea şeptelului în

general şi la utilizarea îngrăşămintelor de origine animală. Utilizarea organismelor

modificate genetic şi a produselor generate din acestea a fost explicit exclusă din

producţia ecologică. Totodată, s-a aprobat importul de produse ecologice din ţări terţe ale 12

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:1991R2092:20080514:RO:PDF

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:1991R2092:20080514:RO:PDF


căror criterii de producţie şi sisteme de control ar putea fi recunoscute ca fiind echivalente

cu cele ale UE.

Ca urmare a acestui proces continuu de completare şi modificare, prevederile din

Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 au devenit foarte complexe şi detaliate. Importanţa de

care s-a bucurat iniţial Regulamentul UE privind agricultura ecologică a constat, de fapt, în

crearea standardelor minime comune pentru întreg teritoriul UE. În cadrul acestui proces,

s-a întărit încrederea consumatorilor, care puteau cumpăra produse ecologice din alte

state membre având siguranţa că aceste produse îndeplinesc aceleaşi cerinţe minime. S-a

lăsat la latitudinea statelor membre şi a organizaţiilor private adoptarea propriilor lor

standarde suplimentare mai stricte.

3.1 Baze de date pentru seminţele ecologice

Un principiu fundamental al agriculturii ecologice îl reprezintă utilizarea seminţelor

produse ecologic prin operaţiuni agricole. Statele membre menţin o bază de date on-line

pentru a facilita achiziţia de astfel de seminţe. Furnizorii pot introduce în această listă

seminţele şi cartofii de sămânţă produşi ecologic care sunt disponibili la vânzare.

Pentru informaţii suplimentare, consultaţi baza (bazele) de date.

3.2Cicluri de lucru în cadrul UE

Deciziile precum cele referitoare la noi Regulamente privind agricultura ecologică

se iau cu participarea a diverse instituţii europene. Noua legislaţie a UE, cum ar fi

Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului, a fost recomandată de către Comisie (prin

Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală), a fost adoptată de Consiliul

European al Miniştrilor Agriculturii şi, în final, aprobată în urma consultării în Parlament.

Numai după aceea a intrat în vigoare. Se găsesc mai multe informaţii despre această

procedură on-line. Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei a fost propus de către

Comisie şi a necesitat sprijinul statelor membre în faţa comitetului de reglementare,

Comitetul permanent pentru agricultura ecologică. În acest proces, este necesar acordul

cu majoritate calificată al reprezentanţilor statelor membre din Comitetul permanent privind

această recomandare.

3 .3Comitetul permanent pentru agricultura ecologică

13

http://europa.eu/institutions/index_ro.htm

http://europa.eu/institutions/index_ro.htm

http://ec.europa.eu/agriculture/qual/organic/seeds/links_ro.htm


Comitetul permanent pentru agricultura ecologică este format din reprezentanţi ai

statelor membre. Comitetul este prezidat de un reprezentant al Comisiei.Comitetul a fost

înfiinţat în vederea asigurării unei strânse cooperări cu autorităţile responsabile de sectorul

ecologic şi în vederea garantării aplicării uniforme a legislaţiei UE privind agricultura

ecologică.

Comisia Europeană cooperează, de asemenea, cu alte două organisme care

sprijină procesul său de luare a deciziilor în materie de agricultură ecologică:

Comitetul consultativ „Agricultură ecologică”

Grupul de experţi pentru promovarea agriculturii ecologice

Comitetul consultativ reuneşte reprezentanţi ai diferitor grupuri de interese tehnice

şi economice, cum ar fi: IFOAM, BEUC, COPA/COCEGA, COFALEC şi despre altele.

Aceasta facilitează schimbul de experienţe şi opinii pe diverse teme legate de producţia

ecologică pentru a promova dezvoltarea permanentă a legislaţiei privind agricultura

ecologică.Grupul de experţi pentru promovarea agriculturii ecologice se ocupă de

consilierea Comisiei în chestiuni referitoare la campanii de informare şi promovare pentru

agricultura ecologică şi care sunt puse în aplicare ca parte a Planului de acţiune european

pentru alimentaţie şi agricultură ecologice.Comisia poate consulta comitetul consultativ şi

grupul de experţi în orice împrejurare şi, totodată, preşedinţii reprezentanţi ai Comisiei pot

face propuneri şi solicita consultarea comitetului consultativ sau a grupului de experţi în

chestiuni care ţin de competenţa acestora.Deciziile comitetului consultativ sau ale grupului

de experţi nu sunt obligatorii pentru Comisie, însă sunt tratate cu mare seriozitate şi

membrii sunt informaţi cu privire la toate activităţile întreprinse în legătură cu aceste

decizii.

Printre alte contribuţii importante ale acestor organisme se numără:

Stabilirea unei strânse cooperări între organizaţiile internaţionale, organizaţiile

statelor membre şi Comisie

Supravegherea progreselor din sfera politică

Sprijinirea schimbului de informaţii, experienţă şi metode certificate

3.4Sistemul Informaţional pentru Agricultura Ecologică (OFIS)

14

http://www.cofalec.com/

http://www.copa-cogeca.be/Main.aspx?page=HomePage&lang=en

http://www.beuc.org/

http://www.ifoam.org/


Statele membre şi Comisia Europeană utilizează sistemul informaţional ca

instrument esenţial pentru schimbul de date agricole referitoare la produsele ecologice şi

pentru a oferi acces publicului la informaţiile existente.Baza de date OFIS cuprinde:

Aprobările din partea statelor membre ale promovării produselor importate din ţări

terţe

Autorizaţiile de utilizare temporară a ingredientelor de origine agricolă

convenţională care nu pot fi produse ecologic în cantităţi suficiente

Lista organismelor sau a autorităţilor de control

3.5Sigla

Toate produsele care poartă sigla UE de agricultură ecologică au fost produse în

conformitate cu Regulamentul UE privind agricultura ecologică. Prin urmare, acestea

promovează încrederea consumatorilor în privinţa originii şi calităţii alimentelor şi

băuturilor. În prezent, etichetarea de către producătorii din agricultura ecologică a

produselor cu sigla UE de agricultură ecologică este opţională. Totuşi, începând de la 1

iulie 2010, utilizarea siglei va fi obligatorie. Un avantaj al siglei ecologice a UE este acela

că produsele ecologice, indiferent de originea lor, pot fi recunoscute mult mai uşor de către

consumatorii din toate statele membre.

Definirea termenilor specifici

ACREDITARE/APROBARE: procedura prin care un organism abilitat recunoaşte

capacităţile tehnice ale unei organizaţii pentru a derula activităţi de inspecţie si

certificare conform criteriilor specifice;

INSPECŢIA: vizită la operator/fermier în care se face verificarea completă a

modului în care este implementat sistemul de producţie specifc agriculturii

ecologice precum şi evaluarea confomităţii cu regulile si standardele specifice;

CERTIFICARE: procedura prin care organizaţia abilitată/acreditată (organismul de

certificare) eliberează un document în care se specifică clar că metodele,

procesele, etc., folosite pentru obţinerea produsului/lor au fost evaluate şi sunt

produse în conformitate cu cerinţele specifice. 15


4.OBIECTIVE SI LEGI ALE AGRICULTURII ECOLOGICE IN

ROMANIA

Obiectivele principiile şi normele aplicabile producţiei ecologice sunt cuprinse în

legislaţia comunitară şi naţională din acest domeniu. Aceste norme, alături de definirea

metodei de producţie în sectorul vegetal şi de creştere a animalelor, reglementează şi

următoarele aspecte legate de sistemul de agricultura ecologică: etichetarea, procesarea,

inspecţia, marketingul şi importurile. Pentru a putea obţine produse agricole ce pot fi

comercializate cu menţiunea, produs obţinut din agricultura ecologică” exploataţia trebuie

mai întâi să parcurgă o perioadă de conversie, de minimum doi ani.

Pe durata întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să

respecte permanent regulile stabilite de Regulamentul (CEE) nr. 834/2007 al Consiliului. Ei

trebuie să-şi supună activitatea din exploataţie, unor vizite de inspecţie, realizate de

organisme de inspecţie şi certificare în scopul controlului conformităţii cu prevederile

legislaţiei în vigoare privind producţia ecologică.

În România, controlul şi certificarea produselor ecologice este asigurată în prezent

de organisme de inspecţie şi certificare private. Acestea sunt aprobate de Ministerul

Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pe baza criteriilor de independenţă,

imparţialitate şi competenţă stabilite în Ordinul nr. 688/ 2007 .

Etapele agriculturii ecologice

- inspecţia şi certificarea: procedura prin care se determină respectarea condiţiilor şi

a standadrelor specifice de producţie în agricultura ecologică. Aceasta se face prin

INSPECŢIE, prelevarea de mostre (de sol, produs, etc), efectuarea de teste şi analize

chimice; evaluarea, verificarea şi asigurarea confomităţii – CERTIFICAREA.

- Standard de acreditare - este un element foarte important de urmărit deoarece

este în strânsă legatură cu piaţa de desfacere. Organismele de inspecţie şi certificare pot

deţine una sau mai multe din următoarele recunoaşteri pentru efectuarea certificării

conform:

16

http://www.madr.ro/pages/l52/ORDIN_nr_688_din_2007.html

http://www.madr.ro/pages/page.php?self=01&sub=0107&tz=010709




•Standardului IFOAM: acreditarea conform standardului International Organics

Accreditation Service (IOAS) of CB to IFOAM;

•Standard ISO 65: standard general aplicabil organismelor de certificare a

produselor

•Acreditare NOP: în general cerută de piaţa SUA;

•Acreditare JAS: cerută de piaţa Japoneză;

•Regulamentul UE: Regulamentul Consiliului 2092/91 - piaţa Europeană,

Etape pentru trecerea de la agricultura convenţională la agricultura ecologică:

1. Informarea:

prin ziare, reviste, cărţi, pliante etc.;

prin asociaţiile pentru protecţia mediului şi agricultură ecologică:

prin institute şi staţiuni de cercetare;

prin unităţile de învăţământ;

Fermierul ecologic trebuie să fie foarte bine informat şi să fie permanent la curent cu ceea

ce este nou în domeniu!

2. Testarea/practicarea:

prin participare la ,,zile deschise” organizate în fermele/unităţile ecologice;

prin cursuri de pregătire;

prin încercarea sistemului de agricultură ecologică în ferma/unitatea proprie

(nu vă aşteptaţi la rezultate spectaculoase din prima încercare);

prin contactarea organismului de inspecţie şi certificare;

3. Planificarea conversiei:

înregistrarea activităţii la Ministerul Agriculturii;

cerere către un organism de control;

întocmirea planului de conversie;

organizarea comercializării produselor ecologice;

afilierea la o asociaţie de agricultură ecologică;

17


Noţiuni generale legate de conversie

Aplicarea şi conversia către agricultura ecologică:

metodele de producţie ecologică se aplică de la început;

data de început a conversiei – odată cu data efectuării cererii către OIC (sunt

posibile si excepţii);

nu se recomandă ca suprafeţele sau/şi animalele convertite în agricultura

ecologică↔ agricultura conventională;

durata conversiei,

Culturi anuale: minim 2 ani;

Culturi perene: minim 3 ani;

Creşterea animalelor – diferite perioade în funcţie de specie.

Marcarea produsului “în conversie spre agricultura ecologică” este posibilă după

minim 12 luni şi constatarea conformităţii.

În urma inspecţiilor efectuate de organismele de control, operatorii care au

respectat regulile de producţie vor primi certificatul de produs ecologic şi îşi vor putea

eticheta produsele cu menţiunea ,,ecologic”.

Pe eticheta care se aplică pe un produs ecologic sunt obligatorii următoarele menţiuni:

referirea la modul de producţie ecologic, sigla, numele şi codul organismului de inspecţie

şi certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat certificatul de produs ecologic.

Sigla ,,ae”, sigla naţională specifică produselor ecologice, alături de sigla

comunitară pot fi folosite în scopul unei mai bune vizualizări de către consumatori a

produselor obţinute din producţia ecologică.

Sigla ,,ae , proprietate a M.A.P.D.R , garantează ca produsul, astfel etichetat, provine din

agricultura ecologică şi este certificat de un organism de control. Regulile de utilizare a

siglei ,,ae” sunt cuprinse în Anexa nr.1 la Ordinul comun pentru modificarea şi

completarea Anexei la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.

317/2006 şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

nr.190/2006 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor

agroalimentare ecologice.

Dreptul de utilizare a siglei ,,ae” pe produsele, etichetele şi ambalajele produselor

ecologice îl au producătorii, procesatorii şi importatorii înregistraţi la M.A.P.D.R şi care

18

http://www.madr.ro/pages/agricultura_ecologica/ORDIN_317_2006.zip







deţin un contract, cu un organism de control aprobat de către M.A.P.D.R.

În vederea obţinerii dreptului de utilizare a siglei „ae’’ de certificare şi a siglei „ae” de

comunicare, solicitanţii vor completa cererile de solicitare. În prezent, aplicarea siglei

comunitare pe eticheta produselor ecologice este facultativă, dar va deveni obligatorie, la

data de 1 iulie 2010 în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) al Consiliului nr.

967/2008.

Înainte ca producătorii să înceapă să-şi desfăşoare activitatea in acest domeniu,

sau să obţină produse ecologice, au obligaţia să se înregistreze la M.A.P.D.R.

Înregistrarea producătorilor în agricultura ecologică, este obligatorie în fiecare an şi se

face prin completarea Fişelor de înregistrare în agricultura ecologică, disponibile la

Direcţiile de Agricultură şi Dezvoltare Rurală judeţene, în perimetrul căreia producătorul îşi

desfăşoară activitatea, la responsabilii judeţeni pentru agricultura ecologică. Procedura de

înregistrare a producătorilor în agricultura ecologica este reglementată prin Ordinul nr. 219

/2007 pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică,

completat şi amendat.

Urmare a procesului de înregistrare, M.A.P.D.R elaborează în fiecare an Lista

operatorilor din agricultura ecologică care este pusă la dispoziţia celor interesaţi.

Paşii principali de începere a conversiei către Agricultură Ecologică:

1. Încheierea unui Contract între solicitant şi un organism (firmă) de inspecţie şi

certificare (OIC) acreditat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

2. Înregistrare la Direcţia Judeţeană de Agricultură şi Dezvoltare Rurală – persoană de

contact: Iancu Marian – responsabil agricultură ecologică, telefon:0268/478529;

3. DJADP, transmit înregestrarea către MADR;

4. OIC, pot începe activităţile necesare de certificare;

Pentru anul 2010, Organisme de inspecţie şi certificare acreditate de MADR este în curs

de apariţie pe site-ul ministerului.

Agricultura ecologică este un sector dinamic în România care a cunoscut în ultimii

ani o evoluţie ascendentă, atât în sectorul vegetal cât şi în sectorul animalier.

Organizarea comercializării produselor constituie un element important din filiera de

agricultură ecologică. Comercializarea produselor ecologice se face numai de comercianţi

înregistraţi la M.A.P.D.R, prin diferite canale de piaţă: vânzări de la poarta fermei, vânzări 19




http://www.madr.ro/pages/l52/Ordin_217_2007.html

http://www.madr.ro/pages/l52/Ordin_217_2007.html



http://www.madr.ro/pages/agricultura_ecologica/r_967_2008.pdf

http://www.madr.ro/pages/agricultura_ecologica/r_967_2008.pdf



prin magazine en-gros, vânzări prin magazine specializate , vânzări prin bursa on-line

pentru produse ecologice (www.agricultura-ecologica.ro) vânzări prin pieţe sezoniere.

Acţiunile de informare a producătorilor, de instruire şi de promovarea a conceptului de

agricultură ecologică sunt realizate de către organizaţii de stat şi private. Educaţia în

agricultura ecologică, în vederea formării de specialişti pentru acest domeniu constituie o

preocupare a instituţiilor de profil din învăţământul superior. Ca parte a campaniei de

promovare a agriculturii ecologice în Uniunea Europeană, la iniţiativă Directoratului

General pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene, a fost creat site-ul :

www.ec.europa.eu/agriculture/organic/home_ro ce are ca principal obiectiv informarea

publicului larg cu privire la sistemul de agricultură ecologică cât şi un punct de plecare în

realizarea campaniilor promoţionale în diferite State Membre. De asemenea, în vederea

promovării produselor ecologice, Comisia Europeană acordă sprijin de până la 50%

programelor de informare şi promovare propuse de organizaţiile profesionale şi

interprofesionale din sector, care participă cu minim 20 % din costul real al acţiunilor,

cofinanţarea fiind asigurată de la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile

Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind acţiunile de informare şi promovare

pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările terţe şi cu Regulamentul (CE) nr.

501/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008.

La iniţiativa Asociaţiei Bioagricultorilor din România "Bioterra", precum şi a altor persoane

fizice şi juridice, a fost creat în anul 2002 S.C. ECOINSPECT S.R.L., organism privat

pentru inspecţia şi certificarea produselor ecologice, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca,

judeţul Cluj. Societatea are un număr de 21 asociaţi iar în primii doi ani de activitate,

Ecoinspect a beneficiat de un sprijin important din partea Biokontrol Hungaria, cea mai

cunoscută firma de inspecţie şi certificare din Ungaria. Din punct de vedere tehnic,

Ecoinspect a fost indrumat de FIBL - Institutul de Cercetare pentru Agricultură Ecologică şi

de Bio.Inspecta AG din Elvetia. S.C. ECOINSPECT S.R.L. este primul organism romanesc

privat din domeniul inspecţiei şi certificării produselor agroalimentare ecologice,

recunoscut de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

Documente specifice: Exemple-

Certificatul de acreditare

Standardele si documentele de referinta pentru activitatea Ecoinspect sunt:

20

http://www.ec.europa.eu/agriculture/organic/home_ro





SR EN 45011/ 2001- Reglementări generale pentru sistemul calităţii;

Regulamentul CE 834/ 2007 privind agricultura ecologică;

S.C. ECOINSPECT S.R.L. oferă servicii de inspecţie şi certificare în conformitate cu :

Regulamentul CE 834/ 2007;

Standardul Bio.suisse - cu certificare prin Bio.inspecta;

USDA NOP - cu certificare prin Bio.inspecta;

Naturland - cu certificare prin Naturland Germania.

Domeniul de activitate al organismului de control este certificarea produselor

agroalimentare ecologice, proces care include:

inspecţia tehnologiilor de cultură a plantelor;

inspecţia tehnologiilor de creştere a animalelor;

inspecţia colectării plantelor din flora spontană;

inspecţia procesării produselor agricole ecologice (vegetale şi animale);

inspecţia activităţilor de comercializare/ import/ export.

Activitatea organismului are ca scop principal furnizarea garanţiei ca produsele controlate

de acesta sunt în conformitate cu reglementarile în vigoare privind agricultura ecologică.

In cazurile uzuale, certificatorul analizeaza raportul de inspectie şi ia decizia de acordare

sau neacordare a certificării, iar in cazurile dificile, decizia este luata de către Comisia de

Certificare.

In vederea sustinerii agriculturii ecologice exista linkuri utile care vin in intampinarea celor

dornici de a realiza o agricultura cat mai performanta si mai corecta:

www.organic-europe.net/europe_eu/default.asp

www.biofach.de/main/Page.html

www.soel.de/english/index.html

www.ifoam.org/whoisifoam/index.html

www.bioagro.ro

4.1 Legislaţie europeană

21

http://www.bioagro.ro/

http://www.ifoam.org/whoisifoam/index.html

http://www.soel.de/english/index.html

http://www.biofach.de/main/Page.html

http://www.organic-europe.net/europe_eu/default.asp


REGULAMENTUL (CE) NR. 710/2009 AL COMISIEI din 5 august 2009 de

modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a

Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce priveste stabilirea de norme

detaliate privind productia ecologică de animale de acvacultură si de alge marine.

REGULAMENTUL (CE) NR. 537/2009 AL COMISIEI din 19 iunie 2009 de

modificare a Regulamentului (CE) nr. 1235/2008, în ceea ce priveşte lista ţărilor terţe din

care trebuie să provină anumite produse agricole obtinute prin metode de producţie

ecologică pentru a putea fi comercializate în Comunitate.

REGULAMENTUL (CE) NR. 765/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL

CONSILIULUI din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a

pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului

(CEE) nr. 339/93.

REGULAMENTUL (CE) NR. 1254/2008 AL COMISIEI din 15 decembrie 2008 de

modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a

Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind productia ecologică şi etichetarea

produselor ecologice în ceea ce priveste producţia ecologică, etichetarea şi controlul.

REGULAMENTUL (CE) NR. 967/2008 AL CONSILIULUI din 29 septembrie 2008 de

modificare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 privind producţia ecologică şi etichetarea

produselor ecologice.

REGULAMENT (CE) NR. 889/2008 AL COMISIEI din 5 septembrie 2008 de stabilire a

normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producţia

ecologică şi etichetarea produselor ecologice în ceea ce priveşte producţia ecologică,

etichetarea şi controlul.

REGULAMENTUL (CE) NR. 501/2008 AL COMISIEI din 5 iunie 2008 de stabilire a

normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind acţiunile de

informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţarile terţe.

REGULAMENTUL (CE) NR. 3/2008 AL CONSILIULUI din 17 decembrie 2007 privind

acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă şi în ţările

terţe.22


REGULAMENTUL (CE) NR. 834/2007 AL CONSILIULUI din 28 iunie 2007 privind

producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a

Regulamentului (CEE) nr. 2092/91.

4.2Legislaţie română

ORDIN nr. 4 din 8 ianuarie 2010

Ordin privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor

şi dezvoltării rurale nr. 219/2007 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea

operatorilor în agricultura ecologică.

ORDIN nr. 407 din 23 iunie 2009 -privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului

agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 219/2007 pentru aprobarea regulilor privind

înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică.

ORDIN nr. 35 din 9 februarie 2009- pentru modificarea şi completarea Ordinului nr.

219/2007 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura

ecologică.

ORDIN nr. 688 din 09.08.2007- pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului

de inspecţie şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare şi de

supraveghere a activităţii organismelor de control.

ORDIN nr. 219 din 21.03.200- pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea

operatorilor în agricultura ecologică.

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 62 din 6 septembrie 2006-pentru modificarea şi

completarea <LLNK 12000 34180 301 0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice.

ORDIN nr. 317/190 din 11 mai 2006-privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul

ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale

pentru Protecţia Consumatorilor nr. 417/110/2002 pentru aprobarea Regulilor specifice

privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice.

23


ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 17 aprilie 2000 -privind produsele

agroalimentare ecologice.

4.3 Noua legislaţie privind agricultura ecologica

La data de 1 ianuarie 2009, au intrat în vigoare noile regulamente ale Uniunii

Europene privind producţia, controlul şi etichetarea produselor ecologice. Cu toate

acestea, unele dintre noile prevederi privind etichetarea vor intra în vigoare abia de la data

de 1 iulie 2010. În iunie 2007, Consiliul European al Miniştrilor Agriculturii a convenit

asupra unui nou Regulament al Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea

produselor ecologice. Acest nou Regulament al Consiliului conţine obiective, principii şi

reguli generale clar definite privind producţia ecologică.

Obiectivul acestui nou cadru juridic este stabilirea unui nou parcurs pentru

dezvoltarea permanentă a agriculturii ecologice. Scopul îl reprezintă sistemele sustenabile

de cultivare şi o gamă variată de produse de calitate ridicată. În cadrul acestui proces, în

viitor va trebui să se pună accentul într-o şi mai mare măsură pe protecţia mediului, pe

biodiversitate şi pe standardele ridicate de protecţie a animalelor.

Producţia ecologică trebuie să respecte sistemele şi ciclurile naturale. Producţia

durabilă trebuie realizată pe cât posibil cu ajutorul proceselor de producţie biologice şi

mecanice, prin intermediul producţiei legate de pământ şi fără utilizarea organismelor

modificate genetic (OMG).

În agricultura ecologică, se preferă ciclurile închise care utilizează resursele interne

în locul ciclurilor deschise care se bazează pe resurse externe. În mod ideal, resursele

externe trebuie limitate la resurse ecologice din alte ferme ecologice, materiale naturale

sau obţinute pe cale naturală şi îngrăşăminte minerale cu solubilitate scăzută. Cu toate

acestea, în cazuri excepţionale, se admit resurse chimice sintetice dacă lipsesc

alternativele corespunzătoare. Acestea sunt autorizate şi incluse în liste aprobate ale

Anexei Regulamentului Comisiei numai după ce au fost analizate amănunţit de către

Comisie şi de către statele membre.

Deoarece Uniunea Europeană se întinde din Nordul îndepărtat înspre Sud şi

Europa de Est, diferenţele locale climatice, culturale sau structurale se pot compensa prin

reguli de flexibilitate.

Alimentele pot fi marcate ca fiind „ecologice” numai dacă cel puţin 95% din

24

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2007:189:0001:0023:RO:PDF


ingredientele lor agricole sunt ecologice. Ingredientele ecologice din alimentele

neecologice pot fi enumerate ca ecologice pe lista ingredientelor cu condiţia ca aceste

alimente să fie produse în conformitate cu legislaţia privind agricultura ecologică. În

vederea asigurării unei mai bune transparenţe, trebuie indicat codul numeric al

organismului de control. Încă este interzisă utilizarea în producţia ecologică a organismelor

modificate genetic (OMG) şi a produselor obţinute din OMG-uri. Produsele care conţin

OMG-uri nu pot fi etichetate ca fiind ecologice decât dacă ingredientele care conţin OMG-

uri au ajuns în produse în mod neintenţionat şi dacă proporţia de OMG din ingredient este

de sub 0,9%.

Conform noii legislaţii, producătorii de alimente ecologice ambalate trebuie să

utilizeze sigla UE de agricultură ecologică de la data de 1 iulie 2010. Totuşi, utilizarea

siglei pe alimentele ecologice din ţări terţe este opţională. Atunci când se utilizează sigla

UE de agricultură ecologică, trebuie menţionat locul producţiei ingredientelor agricole,

începând de la 1 iulie 2010. Se permite distribuţia produselor ecologice din ţări terţe numai

pe piaţa comună, dacă acestea sunt produse şi controlate în aceleaşi condiţii sau în

condiţii echivalente. Odată cu noua legislaţie, regimul de importuri a fost extins. Anterior,

se puteau importa numai alimentele ecologice din ţări terţe recunoscute de către UE sau

bunuri a căror producţie era controlată de către statele membre şi care primiseră

autorizaţii de import. Pe viitor, procedura pentru autorizaţiile de import va fi înlocuită cu un

nou regim de importuri. Organismele de control care activează în ţări terţe vor fi autorizate

şi monitorizate direct de către Comisia Europeană şi de către statele membre. Această

nouă procedură permite Comisiei Uniunii Europene să supravegheze şi să monitorizeze

mai eficient importurile de produse ecologice şi controlul garanţiilor de agricultură

ecologică. În plus, în noua legislaţie s-au pus bazele acceptării normelor UE privind

acvacultura ecologică şi algele.

4.4 Particularităţi ale legislaţiei ecologice a UE

Pe lângă un nou Regulament al Consiliului, în 2008 au fost adoptate două

noi Regulamente ale Comisiei referitoare la producţia ecologică, la importul şi distribuţia

de produse ecologice, precum şi la etichetarea acestora.

Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia

ecologică şi etichetarea produselor ecologice şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.

2092/91 - acest regulament stabileşte cadrul legal pentru toate nivelurile de producţie,

25





distribuţie, control şi etichetare ale produselor ecologice care se pot oferi şi comercializa în

UE. Acesta stabileşte dezvoltarea permanentă a producţiei ecologice prin asigurarea de

obiective şi principii clar definite. Instrucţiunile generale privind producţia, controlul şi

etichetarea au fost stabilite prin Regulamentul Consiliului şi, prin urmare, pot fi modificate

numai de către Consiliul European al Miniştrilor Agriculturii. În acelaşi, timp, se abrogă

Regulamentul (CEE) nr. 2092/91. Noile regulamente privind etichetarea legate de

utilizarea obligatorie a siglei UE de agricultură ecologică au fost amânate până la 1 iulie

2010 printr-un amendament la Regulamentul Consiliului.

Regulamentul Consiliului se aplică următoarelor produse de origine agricolă,

inclusiv acvaculturii şi drojdiei:

Produse vii sau neprocesate

Produse agricole procesate

Furaje pentru animale

Seminţe şi material de înmulţire vegetativ

Colectarea de plante sălbatice şi de seminţe este inclusă, de asemenea, în sfera de

aplicare a acestui Regulament. Nu sunt incluse produsele obţinute din vânatul şi pescuitul

animalelor sălbatice.

Până în prezent, au fost adoptate următoarele Regulamente ale Comisiei:

Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 care conţine

norme amănunţite în ceea ce priveşte producţia, etichetarea şi controlul, inclusiv

prima sa modificare privind normele de producţie a drojdiei ecologice Primul

Regulament de modificare, care stabileşte noi norme pentru producţia drojdiei

ecologice.

Regulamentul (CE) nr. 1235/2008 al Comisiei din 8 decembrie 2008 care stabileşte

norme amănunţite privind importul produselor ecologice din ţări terţe

În Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei, sunt reglementate toate nivelurile

de producţie vegetală şi animalieră, de la cultivarea terenurilor şi îngrijirea animalelor la

procesarea, distribuţia şi controlul produselor alimentare ecologice. Acestea conţin

numeroase detalii tehnice şi reprezintă, în mare parte, o continuare a regulamentului iniţial

privind agricultura ecologică, cu excepţia reglementărilor diferite din Regulamentul

26








Consiliului. Regulamentul Comisiei cuprinde numeroase anexe. În cadrul acestora, se

enumeră următoarele:

Produse permise în agricultura ecologică, cum ar fi îngrăşămintele, amelioratorii de

sol şi pesticidele

Cerinţele minime privind dimensiunea suprafeţelor destinate adăpostirii şi mişcării,

inclusiv a păşunilor pentru efectivele de animale ecologice, în funcţie de speciile de

animale şi de stadiul de dezvoltare.

Furajele neecologice pentru animale, aditivii pentru furaje şi substanţele auxiliare la

procesare pentru producţia de furaje combinate şi preamestecuri permise în

agricultura ecologică.

Ingredientele, aditivii şi substanţele auxiliare neecologice permise în producţia de

hrană ecologică (inclusiv în producţia de drojdie).

Cerinţe privind sigla comunitară.

4.5 NOILE REGULAMENTE PRIVIND IMPORTURILE

Se va menţine recunoaşterea bilaterală obişnuită a ţărilor terţe de către Comisie, în

cooperare cu statele membre. Astfel, Comisia, cu sprijinul statelor membre,

supraveghează producţia şi controlul produselor ecologice care trebuie să fie conforme cu

obiectivele şi principiile legislaţiei privind agricultura ecologică, însă nu este necesar să fie

identice. O listă a ţărilor terţe recunoscute se găseşte în anexa III la Regulamentul privind

importurile. Noile regulamente privind importurile asigură posibilitatea de a importa

produse ecologice din ţări terţe care nu au obţinut încă recunoaşterea bilaterală.

Produsele care sunt obţinute şi controlate exact în acelaşi mod ca în UE ar trebui, de

asemenea, să aibă acces liber pe piaţa comună în viitor. Organismele de control care

intenţionează să întreprindă astfel de controale trebuie să-şi depună candidatura în faţa

Comisiei UE şi să fie autorizate în acest scop de către Comisie şi de către statele membre.

Sarcina de supraveghere a acestora revine direct Comisiei în cooperare cu statele

membre. Cu toate acestea, deoarece, în general, condiţiile de producţie din ţări terţe diferă

semnificativ de cele din Europa, adesea este imposibil să se aplice exact aceleaşi reguli

pentru producţie sau control. Prin urmare, trebuie să se poată permite şi existenţa unor

reguli similare care să fie conforme ca principiu cu obiectivele şi principiile legislaţiei

privind agricultura ecologică. Anterior, acestea trebuiau verificate de către statele membre 27




pentru fiecare produs în parte printr-o procedură de autorizare a importurilor. Acest sistem

complicat va fi acum înlocuit cu unul mai simplu. Pe viitor, organismele de control

autorizate pentru acest scop vor putea efectua această inspecţie pe teren. De asemenea,

aceste organisme de control trebuie să fie autorizate pentru acest scop direct de către

Comisia Europeană şi de statele membre şi să rămână sub supravegherea lor directă. Au

fost publicate orientări care explică modul în care organismele de control pot solicita

autorizarea, modul în care acestea trebuie supravegheate şi ce alte măsuri sunt necesare

cu privire la importurile de produse ecologice şi controlul acestora. Pe viitor, noile

regulamente privind importurile vor facilita importurile de produse ecologice în UE în

general, promovând totodată monitorizarea mai eficientă şi contracarând astfel înşelătoriile

şi fraudele.

28

http://ec.europa.eu/agriculture/organic/files/news/download-material/guidelines_for_imports_ro.pdf


CONCLUZII

Agricultura ecologică are o mare contribuţie la o dezvoltare economică de durată şi

joacă un rol important în îmbunătăţirea condiţiei mediului, prezervarea solului,

îmbunătăţirea calităţii apelor, biodiversificare şi protejarea naturii. Agricultura ecologică

poate să meargă înainte în economia rurală şi să o facă viabilă prin extinderea activităţilor

economice cu valoare adăugată mare şi prin generarea de locuri de muncă în zone rurale.

În majoritatea industriilor de procesare a alimentelor şi în vinificaţie există o mare

lipsă de capacitate pentru valorificarea strugurilor, cărnii şi legumelor, fapt care limitează

volumul produselor exportabile.

Pentru a fi validate ca fiind ecologice şi a fi scoase pe piaţă produsele alimentare

trebuie să aibă pe etichete referinţe explicite referitoare la metodele ecologice de producţie

a acestora şi referitor la certificarea de evaluare a calităţii emisă de o organizaţie

supervizoare. Fermele ecologice reprezintă un nou sector.

România beneficiază de condiţii corespunzătoare pentru a promova agricultura

ecologică, cum ar fi:

sol fertil şi productiv;

agricultura tradiţională românească se bazează pe abordări care nu dăunează

mediului şi există posibilităţi de a identifica zone ecologice nepoluate unde

agricultura ecologică ar putea fi dezvoltată;

În vederea dezvoltării sectorului agro-ecologic şi pentru îmbunătăţirea

competitivităţii produselor ecologice pe pieţele de export trebuie identificate şi

implementate următoarele:

29


captarea şi reţinerea de mai multă valoare pe componenta naţională a lanţului

valoric prin orientarea producţiei şi a vânzărilor către produse primare şi produse de

procesare, promovarea produselor ecologice de export româneşti;

acoperirea nişei de piaţă existentă prin identificarea de noi pieţe de export şi

consolidarea pieţelor existente;

Aceste Anexe şi alte părţi ale Regulamentului Comisiei pot fi completate de către

Comisie în aşa fel încât să fie menţinute la zi în ceea ce priveşte progresele permanente

ale tehnologiei, ştiinţei şi pieţei produselor ecologice. Pentru a se facilita punerea în

aplicare a noilor norme şi pentru a se integra unele derogări care expiră ale

Regulamentului anterior privind agricultura ecologică, s-au stabilit măsuri de tranziţie. În

plus faţă de legislaţia UE privind agricultura ecologică şi producţia ecologică, fermierii şi

procesatorii care lucrează prin metode ecologice trebuie să adere, de asemenea, la

normele cu aplicabilitate generală privind producţia agricolă şi procesarea produselor

agricole. Aceasta înseamnă că normele cu aplicabilitate generală privind reglementarea

producţiei, procesării, promovării, etichetării şi controlului produselor agricole se aplică şi

produselor agricole ecologice.

Implementarea legislaţiei elaborate pentru acest sector pentru a consolida sistemul

de control prin masuri suplimentare menite să supervizeze organismele de inspecţie şi

certificare pentru a creşte calitatea produselor exportate;

crearea unui sistem corespunzător de producţie, procesare şi marketing pentru

produse ecologice, menit să satisfacă nevoile pieţelor interne şi externe;

promovarea exporturilor produselor ecologice româneşti prin dezvoltarea activităţii

de cercetare;

îmbunătăţirea formării profesionale a tuturor actorilor implicaţi în sectorul ecologic:

-crescători,

-procesatori,

-inspectori,

30


-experţi de la minister,

-exportatori si importatori.

crearea de grupuri organizate de producători pentru extinderea producţiei şi a pieţii.

În mod strategic obiectivul calitativ al sectorului este poziţionarea agriculturii

ecologice în centrul agriculturii naţionale, ca un pivot pentru dezvoltarea de durată în

mediul rural.

Principalul obiectiv al politicii agricole a UE referitor la dezvoltarea rurală este

promovarea şi dezvoltarea unei relaţii compatibile între agricultură şi mediu.

Obiectivul cantitativ este de a extinde zona cultivată prin metode ecologice la

150.000 hectare în 2007 şi crearea unei pieţe interne cu produse ecologice. România are

mari oportunităţi de promovare si dezvoltare a agriculturii ecologice datorită unei suprafeţe

agricole de 14,8 milioane hectare şi a solurilor nepoluate. Creşterea participării

producătorilor agricoli ecologici la evenimente economice din ţară sau din străinătate

(BioFach 2006).

Prin examinarea lanţului valoric şi a cerinţelor consumatorilor de pe piaţa

internaţională au putut fi identificaţi următorii factori critici de succes:

■ preţ;

■ sortimente;

■ ambalaj – branding;

■ disponibilitate.

Atingerea ţintelor de export este legată de alte obiective (pe termen scurt, mediu şi

lung) care pot contribui la îmbunătăţirea competitivităţii sectorului ecologic românesc în

perioada viitor:

creşterea numărului de operatori din acest sector care primesc sprijin financiar din

partea Programelor Guvernamentale Româneşti;

creşterea rolului organizaţiilor non-guvernamentale (ONG) în acest sector prin

programe pentru dezvoltarea comerţului cu produse ecologice;

creşterea numărului de exportatori implicaţi activ în programele pentru dezvoltarea

comerţului cu produse agricole ecologice, în zone dezavantajate;

31


spijinirea exploatărilor comerciale în agricultura ecologică, pentru a fi mai des

întâlnite pe piaţă;

asocierea micilor producători din domeniul agriculturii ecologice în scopul de a

coopera în marketingul produselor ecologice;

creşterea numărului de organizaţii municipale şi regionale implicate direct în

implementarea Strategiei Naţionale de Export din faza iniţială;

creşterea numărului de unităţi de procesare locală şi de proiecte pentru investiţii

străine directe;

creşterea investiţiilor în activităţile înrudite exporturilor în zonele rurale;

creşterea numărului de angajaţi din unităţile exportatoare care implementează

reglementările agriculturii ecologice;

creşterea investiţiilor în activităţi legate de produse agricole ecologice exportabile

din zone rurale mai puţin dezvoltate;

creşterea volumului de producţie al agriculturii ecologice;

creşterea numărului de noi companii implicate în activităţi exportatoare de produse

agricole ecologice primare şi procesate;

creşterea numărului de module de exploatare optimă prin asocierea fermelor

agricole şi de animale;

creşterea capacităţilor specifice de procesare din agricultura ecologica;

îmbunătăţirea capacităţii în termeni de produse şi valoare adăugată;

32


BIBLIOGRAFIE:

Prof. Dr. Mihail Dumitru şi colab.; „Cod de bune practici agricole” vol. I, Ed. Expert, Bucureşti 2003.

A.Fitiu, „Ecologia şi protecţia mediului”, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca, 2003

I.Toncea, „Ghid practic de agricultură ecologică”, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca, 2002

Maria Barsan, “Integrare economica europeana”, vol ii- editura fundatiei CDIMM Maramures 2000;

Planul national de dezvoltare 2004-2006;

www.infoeuropa.com ;

www.superlex.ro .

33

http://www.superlex.ro/

http://www.infoeuropa.com/

agricultura ecologica

Documents