AFECTIUNI OMBILICALE

Download AFECTIUNI OMBILICALE

Post on 12-Oct-2015

238 views

Category:

Documents

1 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

AFECTIUNI OMBILICALE

TRANSCRIPT

UMBILICAL DISORDERS

AFECTIUNI OMBILICALEIntroDUCERE

La nastere, cordonul ombilical care asigura fuxul vascular intre fetus si placenta este clampat si taiat.

In timpul primei saptamani de viata, bontul ombilical se separa de nn formandu-se cicatricea ombilicala.

Infectiile, hernia, granulomul si afectiuni congenitale pot interesa ombilicul si sunt mult mai frecvente la copil.

AnatomIE

cordonul ombilical contine: Doua artereO venaDuctul omfaloentericUracaInglobate de un tesut gelatinos denumit gelatina Wharton

La nastere, media diametrului si circumferintei cordonului ombilical la un nou nascut la termen este 1,5 si 3,6 cm.

Ombilicul este compus din trei arii anatomice distincte:Mamelonul Area depresiunii centraleCicatricea cicatrice densa care marcheaza intersectia dintre mezodermul fetal intra- si extraabdominalCushion-ul margini pronuntate subtiri in jurul mamelonului si cicatricii

AFECTIUNILE DUCTULUI OMFALOMEZENTERIC

CANAL OMFALO- ENTERICPermeabilitatea completa rezulta din conexiunea directa a ductului omfalomezenteric cu ileonul terminal Aceasta poate duce la drenajul intestinului prin ombilic. Acesti copii par a avea o stoma ombilicala dupa separarea cordonului.Tesut ombilical persistent fara conexiune intestinala rezulta intr-un polip ombilical.Persistenta tesutului la nivelul ileonului, fara conexiune cu ombilicul rezulta intr-un diverticul Meckel.

Duct mijlociu persistent cu inchidere in ambele parti, atat cea ombilicala cat si cea ileala, duce la aparitia chistului de duct omfalomezenteric.

Persistenta de cordon fibros intre ombilic si ileon poate duce la ocluzie intestinala

Tratamentul este excizia chirurgicala a ductului omfalomezenteric restant.

AFECTIUNILE URACAI

Uraca, in mod normal, involueaza, rezultand un cordon fibros intre ombilic si vezica urinara. Disfunctia acestui proces poate duce la un spectru de anomalii rare.Persistenta completa duce la o comunicare libera intre vezica urinara si ombilic. Pacientii prezinta un ombilic ud permanent, si ocazional, infectii de tract urinar.Persistenta tesutului la nivel ombilical fara conexiune cu vezica urinare rezulta intr-un polip ombilical. Persistenta tesutului la nivelul vezicii urinare fara conexiune cu ombilicul formeaza un diverticul al vezicii. Diverticulul vezicii urinare poate cauza obstructie ureterala la nivelul sitului de insertie in vezica.Persistenta ductului inchis la ambele capete duce la aparitia unui chist de uraca. Chistul se poate prezenta ca o masa tumorala, in special la copiii mari sau la adulti. Chistul se poate infecta, sau sa prezinte semne si simptome asociate cu durere abdominala, eritem sau tumefiere, de obicei situate subombilical.AFECTIUNILE URACAITratamentul afectiunilor uracai este excizia chirurgicala a intregii leziuni, incluzand o manseta din vezica urinara normala.

Excizia completa este importanta pentru a elimina riscul adenocarcinomului de uraca.

HERNIA OMBILICALA

Inchiderea inelului ombilical este completa la aproape toti copiii pana la 5 ani.

Inchiderea poate continua si la copiii mai mari, manifestandu-se printr-o rata mica a herniei ombilicale.

Inchiderea spontana este mai putin probabil sa se produca la pacienti cu o deschidere mai mare de 1,5 cm, o cantitate de piele semnificativa proeminenta, sau la cei cu o conditie predispozanta.

HERNIA OMBILICALAManifestari clinice:

Pacientii cu hernie ombilicala sunt asimptomatici, in rare cazuri hernia putand interfera cu alimentatia, in special la copiii mici la care hernia are continut intestinal.Herniile ombilicale sunt detectate in timpul examinarii abdomenului la nn, sau in timpul cresterii presiunii abdominale in timpul plansului. Ele se reduc usor chiar si atunci cand sunt voluminoase, iar marginile defectului fascial pot fi palpate prin piele. Defectul fascial si nu gradul protruziei este un indicator clar pentru aparitia inchiderii spontane. Este foarte important sa diferentiem herniile ombilicale de cele ale peretelui abdominal (ventrale sau supraombilicale) care nu se inchid spontan.La copii hernia ombilicala se incarcereaza sau devin strangulate foarte rar (0,2% din cazuri).

HERNIA OMBILICALATratament: Din cauza ca evolutia naturala a inelului ombilical este inchiderea spontana, cele mai multe hernii ombilicale se inchid pana la varsta de 5 ani.

Interventia chirurgicala este necesara doar in caz de incarcerare, strangulare sau hernii largi care au sanse mici sa se rezolve spontan.

GRANULOMUL OMBILICAL

Granulomul ombilical este cea mai frecventa cauza a unei mase ombilicale. Este o leziune moale, umeda, roz, pedunculata, si friabila, de tesut granulat care variaza intre 3 si 10 mm lungime.

Se formeaza in primele cateva saptamani de viata din cauza excesului de tesut persistent la baza ombilicului dupa separarea cordonului. Formarea granulomului este cel mai probabil sa apara atunci cand exista o inflamatie la nivelul cordonului datorata unei infectii, care intarzie separarea acestuia. Granulomul ombilical este diagnosticat cel mai adesea dupa separarea cordonului din cauza persistentei drenajului unui lichid seros sau serosangvinolent in jurul ombilicului.

GRANULOMUL OMBILICALCel mai comun tratament pentru granulomul ombilical este topicul de nitrat de argint 75%, de obicei aplicat cu un aplicator din lemn cu nitrat de argint premontat. Leziunea este tratata o data sau de doua ori pe saptamana timp de cateva saptamani, dar, in general sunt necesare putine aplicari. Nitratul de argint trebuie folosit cu prudenta deoarece poate cauza arsuri chimice sau colorarea tesutului inconjurator. In cazul in care nu raspunde la tratament cu nitrat de argint, se poate practica ligaturarea granulomului.

POLIPUL OMBILICAL

Polipii ombilicali sunt formatiuni ferme, compuse din epiteliu intestinal sau uroepiteliu, care sunt reminiscente ale ductului omfalomezenteric sau ale uracai.

Polipii ombilicali sunt destul de rari, si in general de dimensiuni mai mari decat granuloamele ombilicale, nu raspund la tratament cu nitrat de argint si necesita excizie chirurgicala.

Omfalita este o infectie a ombilicului si/sau tesutului din jurul acestuia. Este predominant o boala a nou-nascutului, si se caracterizeaza printr-o scurgere purulenta la nivelul bontului ombilical, cu indurare periferica, eritem si sensibilitate.

La nn, factorii de risc pentru dezvoltarea omfalitei include greutatea mica la nastere, nastere prelungita, ruptura prematura a membranelor, infectia materna, nastere nesterila, cateterizarea ombilicala, si nasterea la domiciliu.Afectiunile sistemului imunitar, cum ar fi defectele in adeziunea leucocitelor, functiile neutrofilelor si a limfocitelor natural killer si productia de interferon pot contribui la dezvoltarea omfalitei.OMFALITAOMFALITASemne sistemice, incluzand letargie, febra, iritabilitate si inapetenta sunt sugestive pentru o infectie severa sau complicatii. Cea mai comuna complicatie a omfalitei este sepsis-ul. Alte complicatii include arterita ombilicala septica, tromboza de vena porta, abces hepatic, peritonita, gangrena intestinala, eviscerarea intestinului subtire, fasceita necrozanta si exitus. La copiii cu omfalita, rata de mortalitate este estimata intre 7 si 15%. Sexul masculin, prematuritatea, nasterea septica (incluzand si nasterea neplanificata la domiciliu), si temperatura anormala sunt raportate a fi factori de risc pentru un prognostic nefavorabil la copiii cu omfalita.

OmFALITA

Omfalita este o infectie polimicrobiana. Patogenii predominanti sunt Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, si bacterii gram negative cum ar fi Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, si Proteus mirabilis.

Tratamentul antibiotic este de electie, si este tintit pe organismele gram pozitive si gram negative. Sunt recomandate Metronidazolul si Clindamicina.

Tratamentul local cu bandaje antiseptice este foarte important

FASCEITA NECROZANTAFasceita necrozanta a nn este o complicatie rara a omfalitei. Este o infectie polimicrobiana a pielii, tesutului subcutanat si fasciilor superficiale si profunde. Se caracterizeaza prin diseminarea rapida a infectiei si inflamatiei, acompaniate de semne toxice sistemice. Copiii ce prezinta fasceita au o incidenta mare a bacteriemiei, socului si decesului.Mortalitatea se situeaza intre 60 si 85%.Chirurgia prompta si agresiva, antbiotice cu spectru larg si terapia intensiva sunt critice in management-ul fasceitei necrozante.