Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaz prin insuficiena fondurilor bneti disponibile pentru plata datoriilor exigibile

ACTIUNI IN MATERIA INSOLVENTEI COMERCIALE

CUPRINS

CAPITOLUL I INTRODUCERE

1.1 DEFINIREA INSOLVENTEI

1.2 Administratorul judiciar1.3 LichidatorulCAPITOLUL II Activitatea comerciala si dificultatile sale

2.1 Evolutia conceptiilor privind tratamentul comerciantilor in dificultate

2.2 Efectele juridice ale deschiderii procedurii insolventei

CAPITOLUL III.Procedura insolventei comercialeCAPITOLUL IV.CARACTERELE JURIDICE ALEPROCEDURII DE

INSOLVENCAPITOLUL V. PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI OBLIGATIILE COMERCIALE CONTRACTE COMERCIALE TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE 5.1 PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI CAPITOLUL VI STUDIU DE CAZBIBLLIOGRAFIE

CAPITOLUL I INTRODUCERE1.1 DEFINIREA INSOLVENTEI

Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaz prin insuficiena fondurilor bneti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolvena este prezumat ca fiind vdit atunci cnd debitorul, dup 30 de zile de la scaden, nu a pltit datoria sa fa de unul sau mai muli creditori. Insolvena este iminent atunci cnd se dovedete c debitorul nu va putea plti la scaden datoriile exigibile angajate, cu fondurile bneti disponibile la data scadenei.Una dintre cele mai vechi activiti umane o reprezint comerul, el prinznd contur o dat cu apariia ideii de proprietate , cnd omul a contientizat c anumite bunuri sunt ale sale i c acestea se delimiteaz de cele care aparin altor persoane.Dei iniial comerul a fost practicat sub forma schimbului (troc) doar pentru satisfacerea necesitilor existeniale de zi cu zi ale oamenilor, odat cu apariia banilor trocul a fost nlocuit cu vnzarea-cumprarea, comerul devenind o profesie practicat de un anumit grup specializat n aceast activitate, care nu mai urmrea realizarea propriilor trebuine, ci satisfacerea nevoilor altora i obinerea de profit . Profitul fiind determinat de caracterul speculativ al comerului, realizarea lui presupune un anumit risc, asumat de comerciani, fr ca prin aceasta activitatea comercial s se transforme ntr-un joc al hazardului, n care aleatoriul s domine. Totui, este posibil ca un comerciant, n decursul activitii sale, ca o consecin a unor afaceri nereuite, s ajung n situaia de a nu mai putea face fa datoriilor sale . Angrenarea unui comerciant n relaii complexe i continue cu diveri furnizori (creditori), pe de o parte, i cu clienii (debitori) pe de alt parte, implic funcionarea mecanismului de ncasri i pli dintre acetia. Dac mecanismul se ntrerupe, se blocheaz din cauza lipsei lichiditilor la o verig din acest circuit, activitatea mai multor comerciani, legai prin succesiunea operaiilor lor, este ameninat . Activitatea comercial se fundamenteaz att pe promovarea creditului, ct i pe securitatea i celeritatea operaiilor comerciale, acestea reprezentnd funcii vitale ale mediului economic care sunt grav afectate de declanarea insolvenei comerciale. Insolvena comercial, definit ca fiind incapacitatea unui debitor de a face fa datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, produce n mediul economic aceleai efecte devastatoare pe care o maladie grav le induce unui organism uman. Maladiile nu trebuie lsate s prolifereze, i aa cum prevenirea i tratarea rului pe care ele l reprezint pentru om constituie o preocupare a societii, tot astfel prevenirea i remedierea efectelor insolvenei comerciale constituie, n rile civilizate, un domeniu prioritar de aciune .Buna funcionare a economiei de pia liber presupune, printre altele, i existena unui cadru legal aplicabil comercianilor aflai n dificulti financiare, mecanismul continuu al ncasrilor i plilor n activitatea comercial trebuind a fi meninut n funciune. Acest lucru se realizeaz uneori cu preul eliminrii din circuitul economic a celor care, cel mai adesea din cauza acumulrii de pierderi, nu mai pot face fa datoriilor exigibile angajate, adic nu mai pot continua plile. ntr-o economie aezat pe principiile pieei, eliminarea comercianilor care nu mai pot face fa obligaiilor scadente asumate are loc printr-o procedur denumit generic faliment, organizat i condus dup reguli juridice stricte . De regul, actele normative nu definesc instituiile juridice pe care le reglementeaz, aceast sarcin revenind literaturii de specialitate. Cu toate c Legea nr. 85/2006, n conformitate cu tehnica legislativ modern, cuprinde n partea sa introductiv (art. 3) o serie de definiii ale conceptelor pe care le utilizeaz (35 de termeni i expresii au primit o explicaie din partea legiuitorului), n mod voit sau nu s-a omis definirea procedurii de insolven. In doctrina recent, aceasta a fost definit ca reprezentnd un ansamblu de norme juridice, prin care se urmrete obinerea fondurilor bneti pentru plata datoriilor debitorului aflat n insolven fa de creditorii si, n condiiile stabilite difereniat pe categorii de debitori, prin reorganizare judiciar bazat pe plan de reorganizare sau prin faliment . Din definiia citat se poate deduce cu uurin care sunt caracteristicile procedurii de insolven, ele fiind recunoscute ca atare de majoritatea doctrinarilor romni . Apreciem c, n actuala reglementare, procedura insolvenei are urmtoarele caractere: este o procedur judiciar, colectiv i concursual, unitar i general, egalitar, precum i de remediu sau, dup caz, de executare silit .1. Caracterul judiciarAcest caracter al procedurii de insolven este dat de faptul c ntreaga procedur se desfoar sub controlul direct sau indirect al instanei judectoreti, prin judectorul-sindic desemnat s gestioneze respectivul dosar de insolven. Potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, toate procedurile prevzute de prezenta lege, cu excepia recursului prevzut la art. 8, sunt de competena tribunalului n a crui raz teritorial i are sediul debitorul, astfel cum figureaz acesta n registrul comerului, respectiv n registrul societilor agricole sau n registrul asociaiilor i fundaiilor, i sunt exercitate de un judector-sindic. De asemenea, legiuitorul a stabilit principalele atribuii ale judectorului-sindic i cile de atac ce pot fi exercitate mpotriva hotrrilor acestuia, care sunt tot de competena organelor judectoreti. Este adevrat c noua Lege a insolvenei a mrit responsabilitile administratorului judiciar i ale lichidatorului, precum i prerogativele creditorilor prin creterea rolului adunrii creditorilor i a comitetului acestora, ns, n opinia noastr, acest lucru nu altereaz caracterul judiciar al procedurii n condiiile n care toate actele i operaiunile pe care le implic procedura de insolven sunt reglementate de lege i au rmas n continuare sub supravegherea i controlul de legalitate al organului judiciar competent. De altfel, alineatul 1 al art. 5 statueaz fr echivoc c organele care aplic procedura sunt: instanele judectoreti, judectorul-sindic, administratorul judiciar i lichidatorul.

Procedura insolventei este reglementata prinLegea privind procedura insolventei nr. 85/2006.

Prinprocedura falimentuluise intelege procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculatProcedura se aplica societatilor comerciale, societatilor cooperative, organizatiilor cooperatiste, societatilor agricole, grupurilor de interes economic si oricarei alte persoane juridice de drept privat care desfasoara activitati economice, comercianti care sunt in categoria debitorilor aflati in stare de insolventa sau se insolventa iminenta.

Exista si comercianti, ce fac parte din categoriile de mai sus, exceptati de la aceasta procedura si anume cei care indeplinesc una din urmatoarele conditii:

- comercianti nu detin nici un bun in patrimoniul lor;

- actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;

- administratorul nu poate fi gasit;

- sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;

- debitori care nu au prezentat urmatoarele documente:

a) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate;

b)o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta;

c)o lista a activitatilor curente pe care intentioneaza sa le desfasoare in perioada de observatie si

d) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in procedura simplificata sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii ori prin lichidarea, in tot sau in parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale.

Toate cheltuielile aferente acestei proceduri vor fi suportate din averea debitorului.

1.2 Administratorul judiciarAdministratorul judiciar este persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, autorizat in conditiile legii, desemnat sa exercite atributiile prevazute la art. 20 in perioada de observatie si pe durata procedurii de reorganizare.

Principalele atributii ale administratorului judiciar sunt:a) examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 si 35 si intocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie in cadrul procedurii generale si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;b) examinarea activitatii debitorului si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora, in conditiile art. 138, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;c) intocmirea actelor prevazute la art. 28 alin. (1), in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor;d) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul raportului prevazut la lit. a) si in conditiile si termenele prevazute la art. 94;e) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;f) conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului, in acest ultim caz cu respectarea precizarilor exprese ale judecatorului-sindic cu privire la atributiile sale si la conditiile de efectuare a platilor din contul averii debitorului;g) convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor sau ale actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica;h) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;j) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;k) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor;l) incasarea creantelor; urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor inainte de deschiderea procedurii; formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati;m) cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;n) sesizarea judecatorului-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta.(2) Judecatorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin incheiere, orice alte atributii in afara celor stabilite la alin. (1), cu exceptia celor prevazute de lege in competenta exclusiva a acestuia.

1.3 LichidatorulLichidatorul este persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, autorizat in conditiile legii, desemnata sa conduca activitatea debitorului si sa exercite atributiile prevazute la art. 25 in cadrul procedurii falimentului, atat in procedura generala, cat si in cea simplificata. Lichidatorul este desemnat de catre judecatorul-sindic.

Principalele atributii ale lichidatorului sunt:a) examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura simplificata in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila si a existentei premiselor angajarii raspunderii acestora in conditiile art. 138, si supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administratorul judiciar;b) conducerea activitatii debitorului;c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;e) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;f) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor;g) urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii, incasarea creantelor; formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati;h) primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului;i) vanzarea bunurilor din averea debitorului, in conformitate cu prevederile prezentei legi;j) incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic;k) sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;l) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic.Desi pretutindeni in lume insolventa comerciala, falimentul si reorganizarea judiciara se refera launa si aceeasi problema - intrarea debitorului (comerciant) in stare de incetare de plati -, formeleprocedurale in care sunt intalnite sunt diverse:- inStatele Unite ale Americii, reglementarea acestora o regasim in"Bankruptcy Code";

- inUniunea Europeana(ca urmare a procesului de armonizare si unificare legislativa) a fostadoptata la 20 decembrie 2000"Directiva asupra Statutului Societatii Europene", reglementarecare a intrat in vigoare in iunie 2004. Analizand textul acestei directive observam ca statelemembre ale Uniunii Europene au inteles ca procedurile de lichidare si insolventa ale comerciantilorsa fie reglementate pe mai departe de legislatiile lor nationale. Astfel, sunt in continuare in vigoareurmatoarele acte normative: in Anglia -"Insolvency Act"(1986); in Germania -"Codulcomercial"; in Franta -"Legea privind redresarea si lichidarea judiciara"(1 98 5 );- inRo mania-Legea privind procedura insolventei nr. 85/2006. In tara noastra, Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei reglementeaza doua tipuri de proceduri aplicabile starii deinsolventa comerciala: unage ne r al asi altasimplificata.

CAPITOLUL II Activitatea comerciala si dificultatile sale

Activitatea comerciala, adica activitatea de producere si circulatie a marfurilor si serviciilor, se intemeiaza pe anumite raporturi juridice stabilite intre comercianti, in special raporturi juridice contractuale. Prin asemenea raporturi juridice se realizeaza aprovizionarea tehnico-materiala si desfacerea marfurilor, executarea de lucrari si prestarea de servicii.

Desfasurarea normala a activitatii comerciale impune ca toti comerciantii care si-au asumat obligatii, in baza raporturilor juridice la care participa, sa isi execute aceste obligatii in stricta conformitate cu contractele incheiate.

In privinta executarii obligatiilor, o importanta deosebita o are executarea obligatiilor al caror obiect il constituie plata unor sume de bani (pretul marfurilor, al lucrarilor si serviciilor, rambursarea imprumuturilor etc.). Intr-adevar, neachitarea la scadenta a sumelor de bani datorate de catre debitor il pune pe creditor in situatia de a fi lipsit de mijloacele financiare necesare reluarii ciclului de productie.. Mai mult, avand in vedere ca, cel mai adesea produsele, lucrarile si serviciile se realizeaza cu bani imprumutati, creditorul nu va putea restitui creditele primite.

Prin urmare, neexecutarea obligatiilor banesti la scadenta produce consecinte negative nu numai asupra creditorului si si fata de alti comercianti cu care creditorul se afla in raporturi juridice.

Neexecutarea obligatiilor banesti la scadenta poate fi determinata de lipsa de lichiditati a debitorului, cauzata de existenta unor dificultati financiare cu care se confrunta debitorul in activitatea sa comerciala.

Inca de la inceputul activitatii comerciale, cand au aparut si dificultatile financiare unerente acesteia, s-a pus problema reactiei fata de un atare comerciant a carui activitate necorespunzatoare cangreneaza activitatea comerciala. Atitudinea fata de un astfel de comerciant nu a fost intotdeauna aceeasi; ea a fost in functie de anumite conceptii care s-au manifestat de-a lungul vremii.

2.1 Evolutia conceptiilor privind tratamentul comerciantilor in dificultate

1. Perioada veche (antica). Fara sa faca distinctie intre

comercianti si necomercianti, dreptul roman a reglementat situatia juridica a datornicilor, inlocuind executarea asupra persoanei debiorului cu executarea asupra patrimoniului acestuia, dupa procedura executarii fiscale. Creditorii erau trimisi in posesia bunurilor debitorului, in vederea vanzarii lor in masa. Bunurile debitorului, in totalitatea lor, reveneau adjudecatarului care se oferea sa plateasca cea mai mare cota din creantele creditorului.

2. Perioada Evului Mediu. In aceasta perioada, procedura avea

un caracter penal si corporatist si se aplica numai comerciantilor nu si necomerciantilor. Comerciantii se bucurau de anumite avantaje privind obtinerea creditelor. Cei care abuzau ori nu puteau restitui la scadenta semele imprumutate erau tratati cu severitate.

3. Perioada moderna. Prin prima noua reglementare se urmarea

realizarea a doua scopuri : un scop imediat, constand in asigurarea platii creantelor creditorilor si pedepsirea falitului si un scop imediat care viza asanarea activitatii comerciale. Codul comercial francez organiza o procedura de lichidare a bunurilor falitului si de distribuire a sumelor rezultate intre creditorii falitului. In acest scop toate bunurile falitului erau puse sub sechestru, cu privarea falitului de dreptul de a dispune de aceste bunuri.. Cat il privea pe falit acesta era incarcerat in inchisoarea datornicilor ori retinut la domiciliul sau pe durata procedurii.

4. Perioada contemporana. Incepand din a doua jumatate a

secolului trecut, conceptia privind tratamentul aplicabil comerciantului in dificultate a suferit schimbari important. A fost fundamentata o noua conceptie, care a abandonat ideea de faliment. A aparut ideea necesitatii organizarii unei proceduri legale de redresare judiciara a activitatii, care sa asigure supravietuirea comerciantului care merita sa fie salvat. In noua conceptie, redresarea si lichidarea judiciara apare ca o procedura care permite comerciantului aflat in dificultate sa esueze intr-un mod organizat.

Asa cum rezulta din reglementarea legala, dreptul intreprinderilor in dificultate urmareste patru obiective : prevenirea dificultatilor, redresarea intreprinderilor in situatii compromise, lichidarea intreprinderilor ale caror dificultati financiare sunt iremediabile, sanctionarea conducatorilor culpabili.

Definitia, scopul si caracterele procedurii insolventei

Procedura insolventei este o procedura colectiva (concursuala) unitara, generala, indreptata impotriva debitorului care se afla in insolventa, avand ca scop acoperirea pasivului debitorului, fie prin reorganizarea activitatii acestuia, sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment.

Scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.

Caracterele procedurii insolventei

Procedura insolventei are caracter judiciar procedura la care este supus debitorul aflat in insolventa este o procedura judiciara. Prin caracterul sau judiciar, procedura insolventei constituie un mijloc de protectie atat pentru creditori, cat si pentru debitor.

Procedura insolventei are un caracter personal. In functie de categoria de persoane din care face parte, debitorul in stare de insolventa i se va aplica procedura generala sau procedura simplificata.

Procedura insolventei are un caracter colectiv (concursual). Procedura insolventei urmareste satisfacerea creantelor creditorilor debitorului aflat in stare de insolventa.Caracterul colectiv al procedurii insolventei reclama un tratament egal pentru toti creditorii, indiferent de natura creantelor si de interesul public sau privat reprezentat de creditori.

Procedura insolventei are un caracter de remediu sau dupa caz, de executare silita. Procedura insolventei are ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa. Potrivit legii acest scop se realizeaza fie prin procedura reorganizarii judiciare, fie prin procedura falimentului. Aplicarea procedurii reorganizarii judiciare reprezinta remediul pentru activitatea debitorului, pe cand procedura falimentului constituie un instrument de executare silita asupra averii debitorului.

Semnificatia juridica a notiunii de insolventa comerciala

In absenta unei reglementari legale concisa si exhaustiva, jurisprudenta si doctrina juridica au definit notiunea de insolventa (stipulata in Legea nr. 64/1995), ca fiind incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile

Incapacitatea vadita este o stare de fapt obiectiva, constatata ca rezultat al comparatiei aritmetice intre cuantumul total al datoriilor exigibile si sumele de bani disponibile: soldul creditor al contului bancar plus lichiditatile din casierie.

Cu alte cuvinte, ori de cate ori debitorul - societate comerciala nu dispune de un sold pozitiv care sa acopere datoriile sale, legea prezuma ca acesta se afla in stare de insolventa comerciala.

Totusi, nu orice refuz de plata poate fi interpretat ca o dovada a starii de insolventa a pretinsului debitor. In acest sens, dupa cum s-a stabilit in unanimitate in jurisprudenta, nici un debitor nu poate fi socotit in incetare de plati, atunci cand la baza refuzului sau stau exceptii invocate de catre acesta cu buna - credinta.

De aceea, in ipoteza intentarii de catre creditor a procedurii judiciare specifice Legii nr. 64/1995, este imperativ necesara prezenta debitorului ca parte procesuala, acesta avand posibilitatea legala de a constesta creanta pretinsa a exista impotriva sa, si, pe cale de consecinta, sa rastoarne prezumtia de insolventa generata de neplata la scadenta a datoriilor sale.

Legea privind procedura insolventei, legea nr 85/2006, publicata in M.Of. partea I nr 359/21.04.2006

Comparativ cu dispozitiile anterioare existente in Legea nr. 64 / 1995 modificata, privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, legea actuala stabileste doua proceduri, respectiv procedra generala, aplicabila anumitor categorii de debitori aflati in stare de insolventa sau de insolventa iminenta si procedura sinplificata aplicabila debitorilor aflati in stare de insolventa si care se incadreaza intr-una dintre categoriile prevazute in art. 1 alin.2.

Procedura generala se aplica societatilor comerciale, societatilor cooperative, organizatiilor cooperatiste, societatilor agricole, grupurilor de interes economic si oricarei alte persoane juridice de drept privat care desfasoara activitati economice.

Procedura simplificata intervine in cazul in care debitorul intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maxim 60 de zile.

In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile;

Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori;

Insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei;

Averea debitorului reprezinta totalitatea bunurilor si drepturilor sale patrimoniale - inclusiv cele dobandite in cursul procedurii insolventei - care pot face obiectul executarii silite, in conditiile reglementate de Codul de procedura civila;

Procedura colectiva este procedura in care creditorii recunoscuti participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de prezenta lege;

Prin creditor se intelege persoana fizica sau juridica ce detine un drept de creanta asupra averii debitorului si care a solicitat, in mod expres, instantei sa ii fie inregistrata creanta in tabelul definitiv de creante sau in tabelul definitiv consolidat de creante si care poate face dovada creantei sale fata de patrimoniul debitorului, in conditiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fara a depune personal declaratiile de creanta, salariatii debitorului;

Participantii la procedura insolventei

Organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul.

Instantele judecatoresti, judecatorul - sindic, administratorul judiciar si lichidatorul trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte si operatiuni.

2.2 Efectele juridice ale deschiderii procedurii insolventei

Judecatorul - sindic investit cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, in urma administrarii probatoriului depus la dosarul cauzei va putea pronunta solutia deschiderii procedurii de reorganizare judiciara impotriva debitorului, care nu a reusit sa rastoarne prezumtia de insolventa.

Consecintele juridice esentiale ale deschiderii procedurii de reorganizare judiciara sunt urmatoarele : suspendarea actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor fata de averea debitorului; interzicerea sub sanctiunea nulitatii a instrainarii actiunilor sau partilor sociale ori a partilor de interes ale administratorilor debitorilor persoane juridice, detinute la debitorul care face obiectul procedurii, fara acordul judecatorului sindic; obligatia debitorului de a pune la dispozitia administratorului judiciar (sau, dupa caz, a lichidatorului) toate informatiile cerute de acesta cu privire la activitatea si averea sa, precum si lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale facute de acesta in cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii; obligatia mentionarii in insolventa, in reorganziare judiciara pe actele si corespondenta debitorului; nulitatea tuturor actelor, operatiunilor si platilor efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii, cu exceptia cazurilor prevazute de Legea nr. 64/1995 si a celor autorizate de judecatorul-sindic; ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea, daca nu si-a declarat, conform legii, intentia de reorganizare; hotararea prin care s-a deschis procedura reorganizarii judiciare va fi notificata de administratorul judiciar tuturor creditorilor, precum si Oficiului Registrului Comertului; desemnarea unui administrator judiciar care va prelua, in tot sau in parte, conducerea activitatii societatii, acesta avand obligatia de a intocmi si a supune judecatorului-sindic, fara a depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului, un raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabile. Totodata, administratorul judiciar va indica in raportul sau posibilitatea reala de reorganizare efectiva a activitatii debitorului, ori, dupa caz, motivele care nu permit reorganizarea si, in acest caz, raportul va propune intrarea in faliment

CAPITOLUL III.Procedura insolventei comerciale. Conditiile aplicarii procedurii insolventei comerciale

Conditiile aplicarii procedurii reorganizarii judiciare sunt similare in legislatia Romaniei si in

legislatiile altor state.

Doua conditii trebuie intrunite pentru a fi aplicabile prevederile acestei legi:

Persoana careia i se aplica procedura insolventei sa faca parte din categoriile de debitori prevazuti expres de lege

Procedura generala a insolventei este aplicabila:- societatilor comerciale;- societatilor cooperatiste;- organizatiilor cooperatiste;- societatilor agricole;- grupurilor de interes economic;- oricarei alte persoane juridice de drept privat care desfasoara activitati economice.

Procedura simplificata a insolventei este aplicabila:- comerciantilor persoane fizice;- asociatiilor familiale;- comerciantilor carora le este aplicabila procedura generala a insolventei (aratati mai sus) si careindeplinesc una din urmatoarele conditii (nu detin nici un bun in patrimoniul lor; actele constitutivesau documentele contabile nu pot fi gasite; administratorul nu poate fi gasit; sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din Registrul Comertului);- debitorilor carora le este aplicabila procedura generala a insolventei care nu prezinta anumite documente (prevazute de lege) in termenul legal;- societatilor comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;- debitorilor care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu au dreptul de a beneficia de procedura de

reorganizare judiciara.

Starea de insolventa in care trebuie sa se afle debitorul

Prin insolventa se intelege acea stare a patrimoniului debitorului caracterizata prin insuficienta sumelor banesti disponibile pentru plata datoriilor scadente.Ne referim asadar la o lipsa de lichiditati.Altfel spus, insolventa reprezinta acea stare a patrimoniului debitorului, care exprima neputinta debitorului de a plati datoriile scadente din cauza lipsei de lichiditati.

Insolventa poate fi:- vadita - cand debitorul, dupa 30 zile de la scadenta, nu a platit datoria fata de unul sau mai multicreditori;- iminenta - cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile cufondurile banesti disponibile la data scadentei.

In nici un caz insa,insolventa nu trebuie confundata cu insolvabilitatea debitorului, reamintindu-ne prin insolvabilitatea debitorului se intelege acea stare de dezechilibru financiar alpatrimoniului debitorului, in care valoarea elementelor pasive este mai mare decat valoareaelementelor active.

Pentru o mai buna intelegere a diferentierii dintre insolventa si insolvabilitatea debitorului, recurgem la doua exemple:

Exemplul 1: Cazul societatii comerciale WorldCom, cunoscut si drept "cel mai spectaculos caz defaliment din istorie", care cu o valoare a activului de 107 miliarde dolari si cu o valoare a pasivuluide aproximativ 50 milioane dolari a intrat la jumatatea anului 2002 in reorganizare judiciara.Asadar este posibil ca valoarea activului patrimoniului debitorului sa depaseasca cu mult valoareaelementelor pasive si totusi, datorita lipsei de lichiditati, debitorul sa fie in imposibilitate de a-siplati datoriile comerciale ajunse la scadenta. Intr-o astfel de situatie, debitorul se afla in stare deinsolventa, desi patrimoniul sau este solvabil.

Exemplul 2:Cazul X (ipotetic) care cu o valoare a activului de 4 miliarde dolari si cu o valoare a pasivului de5 miliarde de dolari nu intra in faliment si nici in procedura de reorganizare judiciara.Pe creditori ii intereseaza mai putin daca patrimoniul debitorului este sau nu solvabil. Faptul capasivul patrimoniului debitorului este mai mare decat activul nu ii afecteaza, daca la scadentaacesta isi plateste datoriile sale comerciale. Aceasta situatie este mai usor de inteles daca avem invedere ca, in privinta comerciantilor, alaturi de elementele active ale patrimoniului, un rolimportant il are creditul de care se bucura comerciantul. Bucurandu-se de credibilitate, debitorul,chiar insolvabil, poate primi credite de la o banca si cu sumele de bani primite isi va plati datoriile scadente.

Planul de reorganizare

Planul de reorganizare judiciara (care poate fi, in concret, sau un plan de reorganizare a activitatiidebitorului sau un plan de lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului) este instrumentulprin care se realizeaza reorganizarea judiciara.

Propunerea planului

a)Cine are dreptul sa propuna planul (art. 94 din Legea 85/2006)Inprocedura Legii 85/2006, au dreptul sa propuna un astfel de plan: debitorul, administratoruljudiciar, creditorii titulari a cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabeluldefinitiv de creante.

Nu va putea depune un plan de reorganizaredebitorul care, intr-un interval de cinci anianteriori formularii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite in baza Legii nr.85/2006 sau debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infractiuni prevazute de Legea nr. 21/1996 sau ai carui administratori, directori si/sau asociati, au fost condamnati definitiv pentru: bancruta frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, delapidare,marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute de Legea nr. 21/1996, in ultimiicinci ani anteriori deschiderii procedurii.

Indreptul francez, in procedura obisnuita, planul este propus de administrator, iar in procedurasimplificata, de debitor sau de administrator.

Indreptul americanpoate formula un astfel de plan debitorul si numai daca debitorul nu apropus un plan sunt indreptatiti sa propuna un plan de reorganizare creditorul, comitetulcreditorilor, actionarii sau un actionar al societatii comerciale respective.

b)Termenul de propunere a planuluiInprocedura Legii nr. 85/2006, durata termenului este de 30 de zile si momentul de la careincepe este determinat de data afisarii tabelului definitiv de creante.

Inlegislatia americana, termenul difera in functie de "afacerea" pe care o are debitorul. Astfel,daca debitorul are doar o mica afacere, el poate introduce planul in 100 de zile de la inregistrareacererii introductive, iar daca afacerea sa este mai mare, termenul este de 120 de zile de la inregistrarea cererii introductive.Cuprinsul planului de reorganizarePlanul de reorganizare va fi conceput cu respectarea urmatoarelor aspecte:- aspectul financiar (modul de aducere la indeplinire a obligatiilor debitorului fata de creditori

programul de plata a creantelor; mijloace financiare de stingere a creantelor; garantii pentruexecutarea planului pe care le poate oferi debitorul din averea proprie sau din partea altorpersoane);- aspectul economic (structura functionala si specificul activitatii debitorului in viitor - in raport cu sansele de redresare si cu sursele de finantare; masuri de reorganizare si de reorientare a profilului economic);- aspectul social (precizarea numarului de salariati care vor fi supusi reducerii de personal, masuri de reorientare a personalului disponibilizat, perspectivele reangajarii ulterioare);- propunerea de inlocuire a uneia sau a mai multor persoane care se ocupa de managementul societatii supuse reorganizarii.

In acest din urma caz, avem in vedere cu titlu de exemplu Cazul WorldCom-ului. Punandu-se problema reorganizarii judiciare a societatii comerciale americane in cauza, s-a optat pentru schimbarea intregii conduceri a WorldCom-ului (in total noua directori), in frunte cu presedintele executiv al WorldCom-lui. Astfel, noul presedinte executiv al acesteia a fost Michael D. Capellas (foarte cunoscut in domeniul managementului companiilor care aveau ca obiect de activitate telecomunicatiile, atata timp cat ani de zile el a condus cu succes Compania Compaq Computer si Compania Hewlett-Packard). A fost un pas important pentru WorldCom, care urmarea sa iasainvingatoare din perioada de reorganizare. De altfel, conform rapoartelor prezentate lunar de WorldCom in perioada sa de reorganizare, compania americana a inregistrat si inregistreaza lunar venituri de peste 20 miliarde $.Legea nr. 85/2006 prevede, prin exceptie de la prevederile Legii nr. 31/1990, ca planul propus de a modificarea, fara acordul statutar al membrilor sau asociatilor/actionarilor, a actului constitutiv, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:- planul propus de catre debitor ofera o recuperare mai redusa a creantelor debitorului;- in caz de faliment, membrilor sau actionarilor/asociatilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire;- membrii sau asociatii/actionarii debitorului refuza sa participe la planul propus de creditori.

Admiterea planului

Admiterea planului intra in atributiile judecatorului-sindic. Astfel, judecatorul-sindic va admiteplanul numai daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii de forma (1.Planul este propus de partile legal indreptatite si 2. Planul cuprinde toate informatiile cerute) plus o conditie de fond(planul are sanse obiective de realizare). In vederea admiterii planului, judecatorul-sindic va convoca o sedinta, avand posibilitatea ca anterior pronuntarii sa consulte un practician in insolventa. In cazul respingerii planului, judecatorul-sindic va dispune inceperea deindata a procedurii falimentului.

Publicitatea planului

Aceasta etapa este conditionata de admiterea planului de catre judecatorul-sindic. Astfel, numai dupa admiterea planului, judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar:- convocarea adunarii generale a creditorilor;- publicarea unui anunt privind propunerea planului in Buletinul procedurilor de insolventa, cu precizarea celor care l-au propus, a datei votului privind planul si a datei de confirmare a planului.

Din momentul efectuarii publicitatii planului, se prezuma ca toate partile interesate au cunostinta de plan, precum si de data exprimarii votului.

4.2.4.5. Votarea planului

Procedura votarii planului de toate categoriile de creditori este inspirata in legislatia noastra de

Bankruptcy Code, Titlul 11, Sectiunea 1126. Asadar,in S.U.A., o categorie de creditori este considerata ca a aprobat planul daca cel putin din numarul creditorilor ce au votat in favoareaplanului reprezinta 2/3 din valoarea in dolari a creantelor si a dobanzilor. Daca o categorie decreditori nu este defavorizata (adica planul nu modifica drepturile acestei categorii fara sentimentul lor), acea categorie va fi considerata ca si-a dat aprobarea pentru plan.Indreptul francezau fost suprimate adunarea generala a creditorilor si votul lor cu privire la plan. Astfel, tribunalul hotaraste aprobarea planului de redresare dupa examinarea raportuluiadministratorului si dupa ascultarea debitorului, administratorului, a reprezentantului creditorilor si reprezentantilor comitetului de intreprindere.ConformLegii nr. 85/2006, fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, titularul creantei espective exercitandu-l in categoria de creante din care face parte. Planul se considera a fi cceptat de o categorie de creante daca in categoria respectiva planul este acceptat de o ajoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie.Confirmarea planuluiConfirmarea planului este facuta de judecatorul-sindic in conditiile aratate expres prin lege:- cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante mentionate in programul de plati(creditorii cu creante garantate, creditorii bugetari, creditorii chirografari reprezentati de furnizoriide servicii fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuiti siceilalti creditori chirografari) accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu conditia ca cel putin na dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;- fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul va fi supusa unui tratament corectsi echitabil prin plan. Tratamentul corect si echitabil exista atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:a. nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanta care respinge planul nu primesc ai putin fata de cat ar primi in cazul falimentului;b. nici o categorie sau nici o creanta apartinand unei categorii nu primeste mai mult decat aloarea totala a creantei sale;c. in cazul in care o categorie defavorizata respinge planul, nici o categorie de creante cu rang nferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezulta din ierarhia prevazuta la art. 100alin. 3 (creditorii cu creante garantate, creditorii bugetari, creditorii chirografari reprezentati de urnizorii de servicii fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuiti si ceilalti creditori chirografari), nu primeste mai mult decat ar primi in cazul falimentului.

Reorganizarea

Dupa confirmarea planului de reorganizare, debitorul are obligatia de a efectua schimbarile destructura prevazute in plan. El isi va conduce activitatea sub supravegherea administratoruluijudiciar, cu respectarea intocmai a prevederilor planului.In perioada de reorganizare (executarea planului neputand depasi 3 ani), furnizorii de servicii nu a dreptul sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar un astfel de serviciu.

Nerespectarea planului sau inregistrarea de pierderi are drept consecinta intrarea debitorului in

stare de faliment.

Tot in aceasta perioada, ulterioara confirmarii planului, exista obligatia debitorului reorganizat de a prezenta rapoarte periodic ( in legislatia romana - trimestrial, in legislatia americana - lunar) comitetului creditorilor.

La finalul perioadei de reorganizare, judecatorul-sindic va dispune, motivat, sau incheiereaprocedurii insolventei si luarea tuturor masurilor pentru reinsertia debitorului in activitateacomerciala, sau incetarea reorganizarii si trecerea la faliment. Falimentul

Intrarea debitorului in stare de faliment este conditionata de existenta uneia dintre urmatoarele conditii, prevazute de art. 107 alin. 1 din Legea nr. 85/2006:- debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;- debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat ca ar fi in stare de insolventa, iar contestatia a fost respinsa de judecatorul-sindic;- nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de reorganizare in conditiile prevazute de lege sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;- debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;- obligatiile de plata si celelalte sarcini de plata nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin planulconfirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sale aduce pierderi averiisale;

- a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului in faliment.

In cazul intrarii debitorului in stare de faliment, activitatea acestuia este condusa de catre

lichidator.Masurile premergatoare lichidariipresupun inventarierea si punerea sub sigiliu a averii debitorului (magazine, magazii, depozite, birouri, corespondenta comerciala, arhiva, dispozitive destocare si prelucrare a informatiei, contracte, marfuri si orice alte bunuri mobile) de catre lichidator.Lichidareaconsta in vanzarea bunurilor din averea debitorului sau in bloc, sau individual.Fondurile obtinute in urma operatiunii de lichidare vor fi repartizate creditorilor, respectandu-se

ordinea stabilita de art. 123din Legea nr. 85/2006:1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusivcheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum plata remuneratiei persoanelor angajate in vederea desfasurarii procedurii insolventei (deexemplu a administratorului judiciar, a lichidatorului);2. creantele izvorate din raportul de munca;3. creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii decredit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatiidebitorului dupa deschiderea procedurii;

4. creantele bugetare;5. creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti, in baza unor obligatii deintretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurariimijloacelor de existenta;6. creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea debitorului si afamiliei sale, daca acesta este persoana fizica;7. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;8. alte creante chirografare;9. creante subordonate, in urmatoarea ordine de preferinta:a. creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in Adunarea Generala a Asociatilor ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic;b. creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.

In situatia in care bunurile alcatuind patrimoniul unei societati in nume colectiv sau al unei societati in comandita sunt insuficiente pentru plata creantelor, se va proceda la executarea silita a asociatilor cu raspundere nelimitata ai acestor tipuri de societati.

Inchiderea procedurii insolventei comerciale

Inchiderea procedurii intervine in situatiile urmatoare:a. cand se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului sau ca bunurile existente suntinsuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, nici un creditor neoferind suma necesara in acest sens.b. cand s-a propus reorganizarea debitorului in baza unui plan de reorganizare ce a fost confirmat,conditionat de indeplinirea tuturor obligatiilor de plata asumate prin plan.c. cand s-a propus falimentul debitorului, judecatorul-sindic aproband raportul final, fiind distribuite corespunzator fondurile sau bunurile din averea debitorului.

In toate aceste cazuri, judecatorul-sindic pronunta o sentinta de inchidere a procedurii insolventei

comerciale.

Ulterior, debitorul va fi radiat de la oficiul Registrului Comertului unde a fost inmatriculat, aceastafiind notificata in vederea efectuarii mentiunii corespunzatoare si directiei teritoriale a finantelorpubliceCAPITOLUL IV.CARACTERELE JURIDICE ALEPROCEDURII DE

INSOLVENUna dintre cele mai vechi activiti umane o reprezint comerul, el prinznd contur o dat cuapariia ideii de proprietate, cnd omul a contientizat c anumite bunuri sunt ale sale i cacestea se delimiteaz de cele care aparin altor persoane.Dei iniial comerul a fost practicat sub forma schimbului (troc) doar pentru satisfacereanecesitilor existeniale de zi cu zi ale oamenilor, odat cu apariia banilor trocul a fost nlocuitcu vnzarea-cumprarea, comerul devenind o profesie practicat de un anumit grup specializatn aceast activitate, care nu mai urmrea realizarea propriilor trebuine, ci satisfacerea nevoiloraltora i obinerea de profit.Profitul fiind determinat de caracterul speculativ al comerului, realizarea lui presupune unanumit risc, asumat de comerciani, fr ca prin aceasta activitatea comercial s se transformentr-un joc al hazardului, n care aleatoriul s domine. Totui, este posibil ca un comerciant, ndecursul activitii sale, ca o consecin a unor afaceri nereuite, s ajung n situaia de a nu maiputea face fa datoriilor sale.Angrenarea unui comerciant n relaii complexe i continue cu diveri furnizori (creditori), pede o parte, i cu clienii (debitori) pe de alt parte, implic funcionarea mecanismului de ncasrii pli dintre acetia. Dac mecanismul se ntrerupe, se blocheaz din cauza lipsei lichiditilorla o verig din acest circuit, activitatea mai multor comerciani, legai prin succesiuneaoperaiilor lor, este ameninat.Activitatea comercial se fundamenteaz att pe promovarea creditului, ct i pe securitateai celeritatea operaiilor comerciale, acestea reprezentnd funcii vitale ale mediului economiccare sunt grav afectate de declanarea insolvenei comerciale.Insolvena comercial, definit ca fiind incapacitatea unui debitor de a face fa datoriilorsale exigibile cu sumele de bani disponibile, produce n mediul economic aceleai efectedevastatoare pe care o maladie grav le induce unui organism uman. Maladiile nu trebuie lsates prolifereze, i aa cum prevenirea i tratarea rului pe care ele l reprezint pentru om

constituie o preocupare a societii, tot astfel prevenirea i remedierea efectelor insolveneicomerciale constituie, n rile civilizate, un domeniu prioritar de aciune.

Buna funcionare a economiei de pia liber presupune, printre altele, i existena unuicadru legal aplicabil comercianilor aflai n dificulti financiare, mecanismul continuu alncasrilor i plilor n activitatea comercial trebuind a fi meninut n funciune. Acest lucru serealizeaz uneori cu preul eliminrii din circuitul economic a celor care, cel mai adesea dincauza acumulrii de pierderi, nu mai pot face fa datoriilor exigibile angajate, adic nu mai potcontinua plile.ntr-o economie aezat pe principiile pieei, eliminarea comercianilor care nu mai pot facefa obligaiilor scadente asumate are loc printr-o procedur denumit generic faliment,organizat i condus dup reguli juridice stricte.De regul, actele normative nu definesc instituiile juridice pe care le reglementeaz, aceast sarcin revenind literaturii de specialitate.

Cu toate c Legea nr. 85/2006, n conformitate cu tehnica legislativ modern, cuprinde npartea sa introductiv (art. 3) o serie de definiii ale conceptelor pe care le utilizeaz (35 determeni i expresii au primit o explicaie din partea legiuitorului), n mod voit sau nu s-a omisdefinirea procedurii de insolven.In doctrina recent, aceasta a fost definit ca reprezentnd un ansamblu de norme juridice,prin care se urmrete obinerea fondurilor bneti pentru plata datoriilor debitorului aflat ninsolven fa de creditorii si, n condiiile stabilite difereniat pe categorii de debitori, prinreorganizare judiciar bazat pe plan de reorganizare sau prin faliment.Din definiia citat se poate deduce cu uurin care sunt caracteristicile procedurii de insolven, ele fiind recunoscute ca atare de majoritatea doctrinarilor romni.

Apreciem c, n actuala reglementare, procedura insolvenei are urmtoarele caractere: este oprocedur judiciar, colectiv i concursual, unitar i general, egalitar, precum i de remediusau, dup caz, de executare silit.1. Caracterul judiciar

Acest caracter al procedurii de insolven este dat de faptul c ntreaga procedur sedesfoar sub controlul direct sau indirect al instanei judectoreti, prin judectorul-sindicdesemnat s gestioneze respectivul dosar de insolven.Potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, toate procedurile prevzute de prezenta lege, cu excepiarecursului prevzut la art. 8, sunt de competena tribunalului n a crui raz teritorial i aresediul debitorul, astfel cum figureaz acesta n registrul comerului, respectiv n registrulsocietilor agricole sau n registrul asociaiilor i fundaiilor, i sunt exercitate de un judector-sindic. De asemenea, legiuitorul a stabilit principalele atribuii ale judectorului-sindic i cilede atac ce pot fi exercitate mpotriva hotrrilor acestuia, care sunt tot de competena organelorjudectoreti.Este adevrat c noua Lege a insolvenei a mrit responsabilitile administratorului judiciari ale lichidatorului, precum i prerogativele creditorilor prin creterea rolului adunriicreditorilor i a comitetului acestora, ns, n opinia noastr, acest lucru nu altereaz caracteruljudiciar al procedurii n condiiile n care toate actele i operaiunile pe care le implic procedurade insolven sunt reglementate de lege i au rmas n continuare sub supravegherea i controlulde legalitate al organului judiciar competent. De altfel, alineatul 1 al art. 5 statueaz fr echivocc organele care aplic procedura sunt: instanele judectoreti, judectorul-sindic,administratorul judiciar i lichidatorul.2. Caracterul colectiv i concursual

Unii autori privesc cei doi termeni ca fiind sinonimi, vorbind astfel de caracterul colectiv (concursual)al procedurii11. Din punctul nostru de vedere, dei cele dou noiuni sunt strns legate una de alta, totuinu putem s punem semnul de egalitate ntre ele, pentru c fiecare noiune desemneaz o anumittrstur specific distinct a procedurii de insolven.Astfel, caracterul colectiv const n faptul c, n urma deschiderii procedurii, fie la iniiativadebitorului, fie la solicitarea creditorilor, fie la cererea oricrei alte persoane sau instituiiprevzute expres de lege (Comisia Naional a Valorilor Mobiliare, Banca Naional a Romniei,Comisia de Supraveghere a Asigurrilor), orice urmrire silit individual nceteaz, eanemaiputnd continua. Altfel spus, procedura insolvenei este colectiv pentru c i oblig pe toticreditorii debitorului fa de care s-a dispus deschiderea acestei proceduri s se reuneasc ntr-osingur procedur comun.n termenul stabilit de judectorul-sindic i fixat prin sentina de deschidere a procedurii, carenu poate fi mai mare dect 60 de zile de la pronunare (art. 62 alin. 1 lit. b), toi creditorii alecror creane sunt anterioare datei deschiderii procedurii trebuie s depun cererea de admitere acreanelor, sub sanciunea decderii din dreptul de valorificare a creanei pe calea proceduriiinsolvenei, excepie fcnd doar salariaii ale cror creane vor fi nregistrate de administratoruljudiciar din oficiu conform evidenelor contabile ale debitorului (art. 64 alin. 1).Legea nr. 85/2006 impune o serie ntreag de modaliti de publicitate pentru a facecunoscut tuturor creditorilor debitorului insolvent faptul deschiderii procedurii fa de acesta,pentru a le da astfel posibilitatea de a-i declara creanele deinute i a participa mpreun laprocedur. Acesta este sensul avut n vedere de legiuitor atunci cnd prin pct. 3 al art. 3 a statuatcprocedura colectiv este procedura n care creditorii recunoscui particip mpreun laurmrirea i recuperarea creanelor lor, n modalitile prevzute de prezenta lege.

Cu alte cuvinte, procedura insolvenei asigur o reparare echitabil i just a prejudiciilorsuferite de creditori prin intrarea debitorului lor sub incidena Legii nr. 85/2006, n sensul csumele realizate n cadrul procedurii de executare colectiv vor fi repartizate ctre creditoriproporional cu ponderea pe care o are creana deinut n totalul masei credale. Procedura esteconcursual pentru c interesul individual al fiecrui creditor intr n concuren cu intereselecelorlali.3. Caracterul unitar i general

n ceea ce privete acest caracter al procedurii de insolven, unii autori apreciaz c celen dou noiuni desemneaz aceeai caracteristic distinct a procedurii urmrirea tuturorbunurilor aflate n patrimoniul debitorului falit, att cele existente la data declanriifalimentului, ct i cele ieite n mod fraudulos i readuse n patrimoniul su.n opinia noastr, procedura insolvenei se aplic averii debitorului, punctul 2 al art. 3

definind aceast noiune careprezentnd totalitatea bunurilor i drepturilor salepatrimoniale inclusiv cele dobndite n cursul procedurii insolvenei, care pot faceobiectul executrii silite, n condiiile reglementate de Codul de procedur civil.Caracterul unitar al procedurii de insolven se pstreaz i n ipoteza n care un debitor estesupus, succesiv, att procedurii de reorganizare judiciar, ct i procedurii de faliment, fie nprocedura simplificat, fie n cea general, pentru c mpotriva aceluiai subiect nu pot fideschise concomitent dou sau mai multe proceduri, ci doar una singur.Este adevrat c Legea insolvenei nglobeaz practic patru componente concretizate n celedou regimuri juridice amintite regimul general i regimul simplificat i cele dou proceduriprin care se obiectiveaz acestea procedura falimentului i procedura reorganizrii judiciare,ns, acest lucru nu afecteaz caracterul unitar al procedurii de insolven, trstura fiindconferit de concepia care se afl la baza legiferrii i finalitatea pentru care a fost ea creat.4. Caracterul egalitar

Acest caracter al procedurii de insolven decurge din caracterul colectiv i concursual,ntruct toi creditorii interesai particip la procedura reglementat de Legea nr. 85/2006constituidu-se n masa credal, urmnd ca ei s fie satisfcui deodat i proporional cu mrimeacreanelor deinute, n ordinea de prioritate stabilit de lege, indiferent de natura creanelor i deinteresul public sau privat reprezentat de creditori14. Altfel spus, aceast procedur reprezint oaprare comun a intereselor i drepturilor creditorilor prin intermediul creia se realizeazacoperirea tuturor creanelor direct proporional cu ponderea pe care fiecare crean o are asuprapatrimoniului debitorului1.n acest sens, potrivit pct. 23 al art. 3,prin procedura falimentului se nelegeprocedura de insolven concursual colectiv i egalitar care se aplic debitorului nvederea lichidrii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmat de radiereadebitorului din registrul n care este nmatriculat.5. Caracterul de remediu sau de executare silit

Procedura insolvenei are un caracter de remediu sau, dup caz, de executare silit (chiardac este o procedur execuional colectiv), n sensul c Legea nr. 85/2006 pune la ndemnacreditorilor un instrument eficace pentru a-i putea recupera creanele deinute fa de debitorulaflat n stare de insolven, fie prin procedura reorganizrii judiciare, fie prin procedurafalimentului, adic executarea silit a bunurilor ce compun averea falitului prin intermediul foreicoercitive a statului.

Procedura reorganizrii judiciare are caracter de remediu deoarece urmrete plata pasivuluidebitorului prin reorganizarea acestuia. Cu alte cuvinte, n faza de redresare judiciar proceduraeste astfel organizat nct s confere comerciantului debitor posibilitatea restructurrii activitiisale n scopul creterii performanelor economice i, n special, a celor financiare ale afacerii. Deaceea, n aceast etap se consider c procedura are un caracter de sprijin, de remediu, oferindtermene de respiro, posibilitatea denunrii unor contracte dezavantajoase etc.CAPITOLUL V. PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI OBLIGATIILE COMERCIALE CONTRACTE COMERCIALE TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE 5.1 PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI . Consideratii generale Din punct de vedere etimologic, denumirea de procedura a falimentului deriva din faillir, cuvant care inseamna in limba franceza a esua si din cuvantul latinesc fallo fallere, cu sensul de a insela, a nu izbuti, a gresi. Reorganizarea judiciara si falimentul reprezinta o institutie juridica complexa de drept comercial (fiind aplicabila exclusiv comerciantilor), care, pe de o parte, se refera la starea si capacitatea persoanelor, iar pe de alta parte, se refera direct la bunurile acestor persoane, asupra carora instituie un regim de indisponibilizare si le afecteaza scopului procedurii, fie de redresare, fie de lichidare a activului in vederea acoperirii pasivului. 2. Cadrul legal Legea nr. 64/1995- denumita in continuare Legea publicata in M.Of. 130/29.06.1995 a reprezentat introducerea unei reglementari unitare in materie. Legea nr. 64/1995 a fost modificata prin O.G. 38/1996, abrogata prin O.U.G. 58/1997 si ulterior prin Legea nr. 99/1999. in baza art. XI din Legea 99/1999, Legea nr. 64/1995 a fost republicata in M. Of. Nr. 608/13.12.1999, rectificata in M.Of. 89/28.02.2000, iar ulterior a mai fost modificata prin O.G. 38/2002 (aprobata prin Legea nr. 82/2003). in temeiul dispozitiilor art. VIII alin. (1) din Legea nr. 149/2004, Legea 64/1995 a fost republicata in M.Of. 1066/17.11.2004. 3. Notiunea de procedura a reorganizarii judiciare si a falimentului in reglementarea legala in vigoare 3.1. Definitie legala. Conform Legii (art. 2.), procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este acea procedura instituita in vederea acoperirii pasivului debitorului, in insolventa, prin reorganizarea comerciantului si a activitatii acestuia, prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului sau prin faliment. 3.2. Insolventa. Notiunea de insolventa implica o situatie patrimoniala dificila sau de criza a unui comerciant, determinand imposibilitatea indeplinirii de catre acesta la termen si in bune conditii a obligatiilor de plata asumate. Conform legii, insolventa este "acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile" art. 1 alin (2) din Lege. 4. Caracterele procedurii -Caracter colectivist, de aparare in comun a intereselor tuturor creditorilor comerciantului aflat in stare de insolventa, prin efectuarea unei publicitati avand ca scop informarea creditorilor in scopul inscrierii acestora la masa credala. Prin aceasta, procedura falimentului se deosebeste de procedura executarii silite, exercitata in conditiile Codului de Procedura Civila in mod individual de fiecare creditor. -Caracter generalizat. Procedura falimentului este o procedura care vizeaza intreaga "avere a debitorului", si nu doar unul sau unele bunuri din patrimoniul acestuia, cum este cazul executarii silite mobiliare sau imobiliare de drept comun. Legea precizeaza in art. 3: "Averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia inclusiv cele dobandite in cursul procedurii stabilite de prezenta Lege care pot face obiectul unei executari silite, in conditiile Codului de procedura civila." Remarcam faptul ca procedura falimentului se poate aplica si asupra unor bunuri, care la data declansarii procedurii nu se mai afla in patrimoniul debitorului, dar care sunt readuse cu efect retroactiv prin anularea unor acte "suspecte" incheiate de catre debitor in perioada anterioara deschiderii procedurii. -Caracter egalitar. Egalitatea de tratament a creditorilor este realizata prin acordarea tuturor creditorilor a posibilitatii de a participa concomitent la masa credala si de a-si satisface creantele proportional cu ponderea pe care fiecare dintre acestia o detine in pasivul patrimoniului debitorului. -Caracter unitar. Procedura falimentului este unica si se desfasoara simultan pentru toate creantele detinute impotriva patrimoniului debitorului. Nu se poate concepe desfasurarea in acelasi timp a doua sau mai multe proceduri cu privire la averea aceluiasi debitor. De asemenea, procedura are un caracter unic sau unitar, in sensul ca este aceeasi pentru oricare comerciant, indiferent de forma de organizare sau de marimea patrimoniului acestuia, cu exceptia unor cazuri reglementate expres, cum ar fi procedura falimentului bancilor. -Caracter judiciar. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se realizeaza prin intermediul si cu participarea organelor judecatoresti, fiind astfel o procedura judiciara fortata in cadrul careia de cele mai multe ori se realizeaza in mod colectiv o executare silita a activelor din patrimoniul debitorului. -Caracter profesionist. Se aplica persoanelor fizice sau juridice care au calitatea de comerciant, dar si persoanelor fizice care lucreaza in mod individual, asociatiilor familiale si societatilor agricole. 5. Conditiile aplicarii procedurii 5.1. Conditii cu privire la persoanele carora li se aplica procedura Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se aplica exclusiv comerciantilor persoane fizice sau juridice, notiunea de comerciant avand sensul conturat de prevederile Codului Comercial. Art. 1 din Legea nr. 64/1995 defineste sfera de aplicare a procedurii, prin mentionarea categoriilor de comercianti fata de care aceasta se aplica. Articolul mentionat prevede: "Procedura se aplica oricareia dintre urmatoarele categorii de comercianti, aflati in insolventa si denumiti debitori: a) comerciantii; b) societatile agricole; c) grupurile de interes economic". Din dispozitiile textului de lege rezulta ca pentru aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, legea impune doua conditii: - debitorul sa faca parte din categoriile de persoane carora li se aplica procedura; - debitorul sa se afle in insolventa. Legea nr. 64/1995 se aplica urmatoarelor categorii de comercianti: 1) societatile comerciale; 2) cooperativele de consum si cooperativele mestesugaresti, denumite organizatii cooperatiste, asociatiile teritoriale ale cooperativelor de consum si mestesugaresti, constituite potrivit Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti, cu modificarile ulterioare, respectiv Legii nr. 109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit, cu modificarile ulterioare, precum si societatile cooperative; 3) persoanele fizice care actioneaza individual sau in asociatii familiale. Anumite categorii de comercianti sunt exceptate de la aplicarea procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995, fiind supuse unor reglementari legale specifice, dupa cum urmeaza: a) societati comerciale cu capital majoritar de stat; b) regiile autonome conform art. 149 din lege, procedura aplicabila regiilor autonome aflate in stare de insolventa se va stabili prin lege speciala; c) societatile bancare procedura de reorganizare judiciara si faliment a bancilor se realizeaza in baza unei legi speciale Legea nr. 83/1998; d) societatile de asigurari in baza Legii nr. 32/2000 cu modificarile ulterioare. 4) societatilor agricole, constituite si functionand in baza Legii nr. 36/1991, si celor care exercita profesiuni liberale (avocati, medici, meseriasi, agricultori etc.), care nu sunt considerati comercianti. Procedura se poate aplica si unui comerciant strain, persoana fizica sau juridica, in cazul in care are in Romania un sediu secundar o sucursala, agentie, reprezentanta, carora le sunt aferente bunuri aflate in Romania. Grupurile de interes economic (GIE) constituie o entitate noua, reglementata prin Legea nr. 161/2003. Potrivit art. 118 din Lege, grupul de interes economic este o asociere intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice , constituita pe o perioada determinata, in scopul inlesnirii sau al dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si al imbunatatirii rezultatelor activitatii respective. Potrivit art. 127 din Lege, grupul de interes economic poate avea calitatea de comerciant sau de necomerciant, in functie de caracterul comercial sau necomercial al activitatii pe care o desfasoara. in temeiul art. 1 din Legea nr. 64/1995, grupul de interes economic este supus procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, atat in cazul in care are calitatea de comerciant, cat si in cazul in care are calitatea de necomerciant. 5.2. Conditii cu privire la insolventa Procedura se aplica exclusiv comerciantilor aflati in insolventa definita de lege ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile" art. 1 alin (2) din Lege. Insolventa exista chiar in cazul in care, din lipsa de disponibilitati banesti, nu poate fi achitata o singura datorie scadenta. Sarcina probei starii de insolventa incumba persoanei care afirma existenta acesteia. Starea de insolventa poate fi probata prin orice mijloace de proba admisibile in dreptul comercial. Definirea notiunii de insolventa se bazeaza pe notiunea relativa de incapacitate vadita de plata. 5.3. Conditii cu privire la bunurile asupra carora se aplica procedura Procedura se aplica asupra intregii averi a debitorului. "Averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia inclusiv cele dobandite in cursul procedurii stabilite de prezenta lege care pot face obiectul unei executari silite, in conditiile Codului de procedura civila" art. 3 din Lege. Averea debitorului cuprinde atat bunurile si drepturile aflate in patrimoniul debitorului la data declansarii procedurii, cat si bunurile iesite din patrimoniul debitorului, dar readuse in acesta ca urmare a procedurii. 6. Organele care aplica procedura Organele care aplica procedura (art. 5 alin 1 din Lege) sunt: instantele judecatoresti; judecatorul-sindic; administratorul judiciar si lichidatorul. Organele mentionate au indatorirea sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si a operatiunilor prevazute de lege, precum si realizarea in conditiile legii, a drepturilor si obligatiilor participantilor la aceste acte si operatiuni. La realizarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului participa si alte persoane: adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor si reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor. Potrivit legii (art. 6), procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este de competenta exclusiva a tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul debitorului, astfel cum figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole, si sunt exercitate de un judecator-sindic desemnat de presedintele tribunalului. in afara de tribunal, competenta este si Curtea de apel. Potrivit art. 8 alin. 1 din lege, Curtea de apel este instanta de recurs, pentru hotararile date de judecatorul-sindic. Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu prevede altfel (art. 8 alin. 2). Recursul va fi judecat de complete specializate, in termen de 30 de zile de la inregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea partilor se face prin publicitate. in vederea solutionarii recursului, se trimit la curtea de apel in copie certificata, sub semnatura grefierului-sef al tribunalului, numai actele care intereseaza rezolvarea recursului (art. 8 alin. 3). Hotararile judecatorului-sindic nu vor putea vi suspendate de instanta de recurs (art. 8 alin. 4). Prevederile alin. (4) nu se aplica in cazul judecarii recursului impotriva urmatoarelor hotarari ale judecatorului-sindic: a) hotararea de respingere a contestatiei debitorului; b) hotararea prin care se decide intrarea in faliment; c) hotararea de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante (art. 8 alin. 5). Judecatorul-sindic are statutul juridic al unui judecator al tribunalului. Articolul 50 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara prevede ca presedintii instantelor desemneaza judecatorii care urmeaza sa indeplineasca, potrivit legii, si alte atributii decat cele privind activitatea de judecata. in temeiul acestei dispozitii a legii, presedintele tribunalului ii desemneaza pe judecatorii tribunalului care vor avea calitatea de judecator-sindic si, deci, vor exercita atributiile prevazute de lege pentru aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. Potrivit art. 11 alin. 1, Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentei legi, sunt: a) darea hotararii de deschidere a procedurii; b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii; c) desemnarea, prin hotarare, a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atributiilor acestora, controlul asupra activitatii lor si, daca este cazul, inlocuirea lor; d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea; e) judecarea actiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; f) judecarea contestatiilor debitorului ori ale creditorilor impotriva masurilor luate de administrator sau de lichidator; g) confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori; h) hotararea de a se continua activitatea debitorului, in caz de reorganizare; i) solutionarea obiectiilor la rapoartele trimestriale si la cel final ale administratorului sau ale lichidatorului; j) autentificarea actelor juridice incheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica; k) darea hotararii de inchidere a procedurii. Potrivit art. 12, "hotararile judecatorului-sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs". Administratorul. Potrivit art. 23 alin. 1 din Lege, " in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator - persoana fizica sau societate comerciala -, stabilindu-i si remuneratia". Potrivit art. 23 alin. 4 "administratorul, persoana fizica sau societate comerciala, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aiba calitatea de practician in reorganizare si lichidare, in conditiile legii". "Nu poate fi desemnat administrator sau lichidator persoana fizica care nu poate fi fondator, administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societati comerciale, potrivit art. 6 alin. (2) si art. 138 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata" (art. 23 alin. 5). "inainte de desemnarea sa administratorul trebuie sa faca dovada ca este asigurat pentru raspundere profesionala, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile care sa acopere eventualele prejudicii cauzate in indeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie sa reprezinte consecinta activitatii administratorului pe perioada exercitarii calitatii sale". (art. 23 alin. 7) "Este interzis administratorului, sub sanctiunea revocarii din functie si a repararii eventualelor prejudicii cauzate, sa diminueze, in mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare" (art. 23 alin. 8). Art. 24 din Legea nr. 64/1995 stabileste ca " Principalele atributii ale administratorului, in cadrul prezentei legi, sunt: a) examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului; b) intocmirea actelor prevazute la art. 33 alin. (1), in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor; c) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul raportului mentionat la lit. a) si in conditiile si termenele prevazute la art. 91; d) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului; e) conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului, cu precizarea expresa, in acest caz, a atributiilor sale si a conditiilor de efectuare a platilor din contul averii debitorului; f) stabilirea datelor sedintelor adunarii creditorilor; g) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; h) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor; i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative; j) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor; k) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea; l) urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor inainte de deschiderea procedurii; m) cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale; n) sesizarea judecatorului-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta; o) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic, cu exceptia celor prevazute de lege in competenta exclusiva a acestuia. Conform art. 25 alin. 1 "administratorul va depune la dosarul cauzei un raport lunar, cuprinzand descrierea modului in care s-a achitat de atributiile sale, precum si justificarea cheltuielilor efectuate". "Debitorul persoana fizica, reprezentantul membrilor sau al asociatilor/actionarilor, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie impotriva masurilor luate de administrator". (alin. 2) Potrivit alin. 3, "contestatia trebuie sa fie inregistrata in termen de 5 zile de la depunerea raportului prevazut la alin. (1)". "Judecatorul-sindic va solutiona contestatia, in termen de 10 zile de la inregistrarea ei, in Camera de consiliu, cu citarea contestatorului si a administratorului, putand, daca va considera necesar, sa suspende executarea masurii contestate" (alin. 4). "Judecatorul-sindic va sanctiona cu amenda judiciara de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei refuzul, fara motive temeinice, al practicianului in reorganizare si lichidare de a accepta desemnarea ca administrator". (art. 26 alin. 1) "Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre persoanele abilitate de lege. in exercitarea atributiei de control prevazute la art. 11 alin. (1) lit. c) judecatorul-sindic poate desfiinta masurile ilegale luate de administrator, chiar daca nu au fost contestate, putand, daca va considera necesar, sa citeze in Camera de consiliu administratorul si persoanele interesate". (alin. 2) "in orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, judecatorul-sindic poate dispune, prin incheiere, inlocuirea administratorului". (alin. 3) "in vederea adoptarii masurii mentionate la alin. (3), judecatorul-sindic ii va cita in Camera de consiliu pe administrator si comitetul creditorilor". (alin. 4) "Judecatorul-sindic va sanctiona administratorul cu amenda judiciara de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei in cazul in care acesta, din culpa sau cu rea-credinta, nu isi indeplineste sau indeplineste cu intarziere atributiile prevazute de lege sau stabilite de judecatorul-sindic". (alin. 5) "Daca prin fapta prevazuta la alin. (5) administratorul a cauzat un prejudiciu, judecatorul-sindic va putea, la cererea oricarei parti interesate, sa-l oblige pe administrator la acoperirea prejudiciului produs". (alin. 6) Potrivit art. 27, "in vederea indeplinirii atributiilor sale administratorul va putea desemna persoane de specialitate. Numirea si nivelul retributiilor acestor persoane vor fi supuse aprobarii judecatorului-sindic". Lichidatorul. in cazul cand se dispune trecerea la procedura falimentului este necesara numirea unui lichidator, care sa realizeze operatiunile de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitorului. in cazul in care dispune trecerea la faliment, judecatorul-sindic va desemna un lichidator. Atributiile administratorului inceteaza la momentul stabilirii atributiilor lichidatorului de catre judecatorul-sindic (art. 28 alin. 2 din lege). Poate fi desemnat lichidator si administratorul desemnat anterior (alin. 3). Potrivit art. 29, "principalele atributii ale lichidatorului, in cadrul prezentei legi, sunt: a) examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, si supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administrator; b) conducerea activitatii debitorului; c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor; e) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor; f) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea; g) urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii; h) primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului; i) vanzarea bunurilor din averea debitorului in conformitate cu prevederile prezentei legi; j) incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic; k) sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta; l) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic". Potrivit art. 30 alin. 1, "actele incheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica, vor fi supuse autentificarii judecatorului-sindic. Potrivit art. 30 alin. 2, "judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de autentificare, in baza careia actul va putea fi inscris in registrele de publicitate". Adunarea creditorilor. Potrivit art. 14 alin. 1, "adunarea creditorilor va fi convocata si prezidata de catre administrator sau, dupa caz, de catre lichidator, daca legea sau judecatorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul sedintelor adunarilor creditorilor este in sarcina administratorului sau, dupa caz, a lichidatorului". "Creditorii cunoscuti vor fi convocati de administrator sau de lichidator in cazurile prevazute de lege si ori de cate ori va fi necesar" (alin. 2). "Adunarea creditorilor va fi convocata si la cererea creditorilor detinand creante in valoare de cel putin 30% din valoarea totala a acestora" (alin. 3). Conform art. 15 alin. 1, "convocarea creditorilor va trebui sa cuprinda ordinea de zi a sedintei". "Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse in convocare este nula, cu exceptia cazului in care la sedinta participa titularii tuturor creantelor". (alin. 2) "Creditorii pot fi reprezentati in adunare prin imputerniciti, pentru fiecare adunare, cu procura speciala si legalizata sau, in cazul creditorilor bugetari si al celorlalte persoane juridice, cu delegatie semnata de conducatorul unitatii". (alin. 3) "Nu se va tine seama de declaratiile scrise trimise de creditori, cu exceptia cazurilor in care legea admite votul prin adeziune. in cazul in care este permisa votarea prin corespondenta, creditorii isi pot transmite votul printr-un inscris in format electronic caruia i s-a incorporat, atasat sau asociat o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat valabil" (alin. 4) "La sedintele adunarii creditorilor vor participa 2 delegati ai salariatilor debitorului, votand pentru creantele reprezentand salariile si alte drepturi banesti". (alin. 5) "Daca examinarea chestiunilor supuse deliberarii creditorilor nu se poate finaliza intr-o singura zi, deliberarea va continua de drept in prima zi lucratoare urmatoare, fara o noua instiintare, procedandu-se astfel in continuare pana la rezolvarea tuturor chestiunilor". (alin. 6) "Procesul-verbal al adunarii creditorilor va fi semnat de presedintele sedintei si va cuprinde in rezumat dezbaterile tinute, votul creditorilor pentru fiecare chestiune si deciziile adoptate". (alin. 7) Comitetul creditorilor. Potrivit art. 16 alin. 1, "in cadrul sedintelor adunarii creditorilor acestia vor putea desemna un comitet al creditorilor si vor avea dreptul sa analizeze situatia debitorului, rapoartele intocmite de comitetul creditorilor, masurile luate de administrator sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri". "Cu exceptia cazurilor in care legea cere o majorare speciala, sedintele vor avea loc in prezenta titularilor de creante insumand cel putin 30% din valoarea totala a creantelor impotriva averii debitorului, iar deciziile adunarii creditorilor se adopta cu votul titularilor unei majoritati, prin valoare, a creantelor prezente" (alin. 2). "Calculul valorii totale a creantelor prevazute la alin. (2) impotriva averii debitorului se va determina prin raportare la urmatoarele criterii: a) ulterior afisarii tabelului definitiv si pana la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv; b) ulterior confirmarii planului de reorganizare si pana la afisarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat; si c) ulterior afisarii tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia". (alin. 3) "Planul de reorganizare va fi supus votului adunarii creditorilor". (alin. 4) Potrivit art. 17 alin. 1, "judecatorul-sindic va desemna, daca este necesar, in raport cu proportiile cazului, un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creantele garantate si chirografare cele mai mari, prin valoare". "Desemnarea se va face fie prin hotararea de deschidere a procedurii, fie dupa prezentarea sau intocmirea listei de creditori, daca lista nu este disponibila la data deschiderii procedurii" (alin. 2). "in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor acestia vor putea alege un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creante garantate si cei chirografari, care se ofera voluntar; comitetul astfel desemnat va inlocui comitetul desemnat anterior de judecatorul-sindic". (alin. 3) "Daca nu se va obtine majoritatea necesara, judecatorul-sindic va putea desemna comitetul potrivit criteriilor prevazute la alin. (1) sau va putea mentine comitetul desemnat anterior" (alin. 4). "in cursul activitatii sale judecatorul-sindic va putea cere asistenta comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia" (alin. 5). Potrivit art. 18 alin. 1, "comitetul creditorilor face parte dintre cei indreptatiti ca, atunci cand debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare in conditiile art. 33, respectiv art. 39, ori nu a fost propus de debitor sau nu a fost confirmat un plan de reorganizare, sa ceara judecatorului-sindic sa ridice debitorului dreptul de administrare". "Comitetul creditorilor poate fi autorizat de judecatorul-sindic sa introduca actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial - facute de debitor in frauda creditorilor -, atunci cand astfel de actiuni nu au fost introduse de administrator sau de lichidator" (alin. 2). Adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor. Reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor. Potrivit art. 19. alin. (1), " pe perioada desfasurarii procedurii prevazute de prezenta lege adunarea generala a asociatilor/actionarilor va fi convocata ori de cate ori se va considera necesar si va fi prezidata de administrator sau lichidator, daca legea ori judecatorul-sindic nu dispune altfel". "Adunarea generala a asociatilor/actionarilor va fi convocata si la cererea asociatilor/actionarilor reprezentand cel putin 10% din capitalul social sau o cota mai mica, daca in actul constitutiv se prevede astfel". (alin. 2) "Prevederile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator adunarii generale a membrilor grupurilor de interes economic si, respectiv, ai soc