a si descrierea personalului angajat
TRANSCRIPT
INTOCMIT DE ROBU SABINA
VOICULESCU DIANADORUS MIRCEA
„Poveste” de început:
Au fost odată patru amici pe nume Toţi,
Cineva, Oricine şi Nimeni. Alcătuind o echipă,
aveau o treabă importantă de făcut şi impreuna
au fost rugaţi să o facă. Toţi era sigur că o va
face Cineva; ar fi putut-o face Oricine, dar n-a
făcut-o Nimeni. Cineva s-a înfuriat, fiindcă ar fi trebuit s-o facă Toţi,
însă Toţi a crezut că Oricine o va face şi Nimeni nu şi-a dat seama că
nu se va găsi Cineva să o facă. În cele din urmă, Toţi a învinovăţit pe
Cineva, când de fapt Nimeni nu a făcut ceea ce Oricine ar fi putut face.
Dincolo de comicul situaţiei prinsă în „poveste”, avem a trimite la totceea
ce implică resursa umană şi managementul acesteia.
Resursa determinantă în raport cu acţiunea se dovedeşte a fi capitalul
uman, iar managementul acestuia trebuie să adopte atitudini şi
raţionamente proactive prin care să transpună în practică o strategie privind
resursele umane adaptată obiectivelor vizate.
Rolul primordial al resursei umane poate fi reliefat prin câteva
argumente generalizatoare:
este singura creatoare de valoare de întrebuinţare; este singura creatoare de inovatii; determină utilizarea eficientă a resurselor materiale şi
informaţionale; este unică în ceea ce priveşte potenţialul său de creştere şi
dezvoltare, în capacitatea sa de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite;
deocamdată nu dispunem de o maşină complet autonomă.
Un proiect presupune folosirea unor concepte
specifice managementului proiectelor, a unor tehnici
şi instrumente proprii fiecărei faze, dar implică şi
participarea unor persoane individuale, cât şi a
unor organizaţii, care formează structura
organizatorică internă a proiectului.
Structura organizatorică internă a proiectului = totalitatea persoanelor
implicate direct, care au rol decizional, operaţional sau consultativ într-un
proiect.
Numărul şi componenţa personalului implicat într-un proiect va depinde de următorii factori: mărimea proiectului termenul de proiect (dacă proiectul trebuie finalizat într-un timp scurt,
numărul persoanelor implicate va fi mare). importanţa proiectului (cu cât proiectul are un rol mai mare, cu atât va
creşte numărul participanţilor la proiecte, iar recrutarea se va face de la nivele
ierarhice mai înalte). necesităţile proiectului, ceea ce presupune existenţa unui personal
de o anumită specialitate.
Resursele umane antrenate în proiect sunt de urmatoarele categorii:
Beneficiarii proiectului sau grupul ţintă (target – group) Sponsorii/finanţatori Promotorii Stakeholder-ii Echipa de proiect Realizatorul sau project designer Comitetul de coordonare a proiectului Directorul/managerul de proiect (Project Manager) Voluntari Colaboratori din partea mass-mediei
Beneficiarii proiectului sau grupul ţintă (target – group)
Din grupul ţintă fac parte cei care vor beneficia de rezultatele pe care proiectul şi
le-a propus, în mod direct sau indirect.
Beneficiarii direcţi - grupul ţintă respectiv,
indirecţi - comunitatea
sau comunităţile cărora le aparţin.
Cu cât un proiect reuşeşte să ofere soluţii/alternative unui număr cât
mai mare de beneficiari, cu atât şansele de a fi realizat şi de a atrage
resurse rambursabile/nerambursabile vor fi mai mari.
De asemenea, participarea mai multor grupuri din categorii diferite (economice,
politice, culturale) în cadrul unor consorţii pentru realizarea unui proiect care
exprimă interesul unei comunităţi va avea mai multe şanse de realizare.
În cazul găsiri unor parteneri cu experienţă în managementul proiectelor,
aceasta va constitui un element în plus de realizare a obiectivelor propuse în
proiect.
Sponsorii/finanţatorii
Sponsorii reprezintă susţinătorii financiari ai unui proiect/programului din care
face parte proiectul respectiv. Pot fi instituţii (Uniunea Europeană, Banca Mondială,
Guvernul, diverse ONG-uri) sau persoane fizice.
Sponsorul poate fi chiar beneficiarul proiectului
sau, în cazul finanţărilor nerambursabile primite de
la organismele internaţionale şi instituţiile de stat,
acesta va stabili în mod clar cu realizatorul
proiectului obiectivele care trebuiesc atinse.
Promotorii
Promotorul proiectului este fie o persoană care aparţine unui nivel
ierarhic superior, fie unei instituţii care va asigura proiectului o imagine
pozitivă.
Promovarea se face prin una sau mai multe cai: radio, sampling,
dropping, TV, ziare, etc., in functie de anvergura si complexitatea
proiectului dar si de necesitatea unei mediatizari.
Participarea acestuia este necesară mai ales
în proiecte complexe, care au un impact
social deosebit sau cu un puternic efect de
raţionalizare.
Stakeholder-ii
Cei care au un interes fata de proiect si au
rol în realizarea cu succes a proiectului
sunt denumiţi stakeholder-i.
Aceştia pot fi:
interni:
• angajaţii instituţiei care realizează proiectul
• angajaţii firmelor aflate în parteneriat cu instituţia respectivă
• acţionarii externi:
• organisme de interes public (ex. sindicatele, grupuri de protecţia mediului)
• organisme guvernamentale.
Echipa de proiect
Membrii echipei de proiect vor fi selecţionaţi în funcţie de sarcinile cerute de
proiect, iar numărul acestora va depinde de mărimea şi
complexitatea proiectului. Pe lângă competenţele de
specialitate, este important ca aceştia să aibă aptitudini
pentru munca în echipă, pentru o bună comunicare,
să fie creativi.
Fiecare membru trebuie să cunoască care sunt atribuţiile
şi să-şi asume responsabilitatea.
Mărimea echipei de proiect – influenţează în mod direct managementul acesteia.
Dacă numărul membrilor echipei este prea mare, pot apărea probleme de
comunicare şi coordonare, dificultăţi în adoptarea deciziilor şi soluţionarea problemelor.
Dacă numărul membrilor echipei este prea mic pot apărea probleme legate de lipsa de
experienţă, lipsa de competenţă sau criză de timp.
Numărul optim depinde de: dificultatea activităţilor de proiect disponibilitatea persoanelor potrivite tipul proiectului
Realizatorul sau project designer
Realizatorul proiectului este cel care concepe proiectul, putând fi o
persoană fizică sau juridică, un grup de persoane din interiorul
sau exteriorul organizaţiei.
Se poate apela la organizaţii specializate în conceperea
proiectelor, cum ar fi centrele de consultanţă.
Uneori, numărul organizaţiilor implicate în conceperea
unui proiect este mare, dintre acestea doar una având rolul
de coordonator al proiectului.
Participarea acestora presupune şi încheierea de contracte între organizaţii, cu
stabilirea clară a rolului şi obligaţiilor pe care fiecare organizaţie le vor avea.
De asemenea, vor fi prezentate CV-urile, activităţile efectuate în trecut şi pe cele
din prezent care au legătură cu scopul proiectului care se doreşte realizat, intenţia de
participare.
Comitetul de coordonare a proiectului
Comitetul de coordonare va decide asupra structurii organizatorice, a
personalului, supervizează îndeplinirea obiectivelor şi planul propus.
Este reprezentat de toţi factorii implicaţi în proiect:
stakeholder-i conducerea organizaţiei care realizează
proiectul beneficiari toţi cu putere decizională.
Directorul/managerul de proiect (Project Manager)
“Arta leaderului este aceea de a-i determina pe oameni să facă
ceea ce vrea el, făcând totodată ceea ce vor ei…”
Coordonatorul de proiect este persoana care răspunde de modul de derulare a proiectului,
de îndeplinirea obiectivelor, calităţii cerute şi a termenelor de proiect.
De personalitatea acestuia, de calificările si capacitatea de
a coordona în mod eficient membrii echipei, va depinde în mare
parte succesul unui proiect.Uneori, el este acelaşi cu cel care
concepe proiectul.
Acesta trebuie să planifice proiectul, să-l organizeze,
să-l coordoneze şi să-l controleze. Lui îi revine funcţia de
moderator şi de motivator al echipei de proiect şi trebuie să asigure,
în plus, o comunicare eficientă între toţi membrii.
Stilul de conducere pe care şi-l va alege va depinde de caracteristicile sale şi de
procesele sociale care au loc în cadrul echipei de proiect.
Managementul proiectelor se concentrează cu precădere asupra
declanşării şi susţinerii schimbării. Resursele sunt atrase şi utilizate după
necesităţi.
Managerul de proiect are foarte puţin timp liber de a echilibra factorii
utilizaţi, deoarece un proiect este prestabilit în limite fixe, are un termen
finit, are o durată, un cost şi rezultate prestabilite.
Managerii de proiect trebuie să organizeze, să planifice, să coordoneze
activităţi din cadrul proiectului într-un mod diferit de activităţile de zi cu zi
ale managerului unei firme.
Competenţele necesare unui bun coordonator de proiecte:
competenţe de specialitate (în domeniul de bază, în managementul proiectelor, multidisciplinaritate, cunoştinţe de management general).
competenţe metodice (aptitudini organizatorice, concentrare pe obiectiv gândire strategică, experienţă în activitatea pe bază de proiecte, aptitudini didactice).
competenţe sociale (capacităţi de conducere, motivare, delegare de competenţe)
competenţe comunicaţionale (aptitudini de comunicare şi negociere, siguranţă în exprimare, soluţionarea conflictelor).
competenţe ale personalităţii (autocontrol, creativitate, dorinţă de schimbare, rezistenţă la stres, iniţiativă şi răspundere, adaptabilitate, disciplină, gestiunea riscului, integritate, atitudine pozitivă faţă de oameni, leadership).
Acestea nu trebuie să fie neapărat native, putând fi dobândite.Alegerea unui director de proiect se va face prin selectarea acestuia dintre cei posibili, prin prezentarea calităţilor care se cer astfel încât riscurile la care este expus proiectul să fie minime
Datorită faptului că membrii echipei de proiect sunt specialişti în domeniile lor, ei
pot fi superiori din acest punct de vedere coordonatorului de proiect, ceea ce poate
genera conflicte, care trebuie însă gestionate în mod eficient pentru derularea cu
succes a proiectului.
Managerul de proiect are la dispoziţie următoarele resurse:
- bani - echipamente
- personal - materiale
- tehnologii - informaţii.
În legătură cu stilul de conducere adecvat muncii de proiect,
acesta variază în funcţie de situaţie, de faza la care a ajuns proiectul,
de problemele care trebuie rezolvate sau de persoanele care fac parte din echipa de
proiect.
Performanţa unui manager de proiect se măsoară în primul rând în funcţie de
realizarea obiectivelor, de aceea stilul va fi ales pentru realizarea sarcinilor din
proiect.
Totuşi, se preferă un stil cooperant faţă de unul autoritar când lucrăm într-un
proiect.
Selecţia managerului de proiect
Momentul selecţiei – momentul în care se demarează procesul de selecţie variază
de la proiect la proiect. În cazul proiectelor de amploare, managerii de proiect sunt
aleşi după aprobarea propunerii de proiect de către conducerea firmei.
Cu cât managerul de proiect şi membrii echipei de proiect sunt implicaţi mai curând în planificarea proiectului, cu atât gradul lor de implicare va fi mai mare.
Criteriile selecţiei – identificarea persoanei care are experienţa, capacitatea şi
competenţa profesională necesare pentru a obţine produsul
care reprezintă rezultatul final al proiectului în
condiţiile respectării duratei, bugetelor şi
specificaţiilor tehnice prevăzute.
Principalele calităţi care caracterizează un bun manager de proiect sunt grupate în 5 categorii:× Pregătire şi experienţă – trebuie analizată în functie de natura şi cerinţele proiectului.
× Leadership şi calităţi strategice – liderul care facilitează conceperea, coordonarea, controlul şi implementarea planului de proiect. Trebuie să fie implicat în toate activităţile de proiect de la iniţiere până la atingerea obiectivului final. Calităţile strategice şi de leadership trebuie să permită managerului să aibă imaginea de ansamblu a proiectului în etapele de planificare şi implementare a acestuia.
× Competenţa profesională – nici un manager de proiect nu poate deţine ansamblul complet de competenţe profesionale necesare. Este nevoie să solicităm acea persoană care poate îndruma, evalua şi adopta decizii corecte privind deciziile tehnice ale proiectului.
× Calităţi interpersonale – managerul de proiect trebuie să ştie:
- să motiveze, să inspire, să antreneze, să asculte în mod activ şi să folosească feedbackul, să acorde atenţie sentimentelor, necesităţilor şi preocupărilor persoanelor implicate în proiect, să prevină şi să soluţioneze conflicte, să fie flexibil.
× Abilităţi manageriale dovedite – se apreciază că trecutul este
unul din cei mai buni indicatori ai viitorului. Abilităţile manageriale
pot fi dovedite prin succesele anterioare; servicii realizate cu
respectarea bugetelor, resurselor şi timpului alocat.
Alcatuirea si conducerea unei echipe de proiect
Echipa unui proiect este formata din membri care au diferite personalitati, cunostinte,
calificari si calitati. Rolul unui manager de proiect este de a evalua proiectul înainte de a-si alege
personalul, pentru a construi o echipa care sa fie avantajata de calitatile fiecarui membru.
La formarea echipei, este necesar sa se cunoasca activitatile care trebuie realizate,
cunostintele si aptitudinile necesare pentru a desfasura acea activitate, riscurile care pot
aparea, posibilele persoane care pot fi implicate în proiect.
De asemenea, s-a dovedit ca nucleul de baza al echipei de proiect trebuie sa contina doar
2 – 4 persoane, pentru o mai buna coordonare a tuturor membrilor din echipa.
Alcatuirea si conducerea unei echipe de proiect reprezinta
factorul esential pentru finalizarea cu succes a unui proiect.
Acestea fac parte din atributiile unui manager de proiect.
Pentru alcatuirea unei echipe eficiente, trebuie avute în vedere urmatoarele sugestii:
cautati persoane cu experienta în managementul proiectelor. încurajati învatarea celor mai putin initiati în managementul proiectelor de la cei cu mai
multa experienta. cautati persoane capabile. tineti cont de realizarile pâna la momentul de fata ale
membrilor. dati toate informatiile necesare celor care fac parte din
echipa, pentru a cunoaste care este situatia în momentul
de fata si unde doriti sa ajungeti, care sunt resursele de
care dispuneti si riscurile care pot aparea. desemnati responsabilitati si lasati libertate fiecarui membru de a-si defini propriile metode
de lucru pentru atingerea obiectivelor. evitati sa lasati nerezolvate problemele care apar, cautati sa gasiti cai de popularizare a
meritelor individuale. stimulati lucrul în echipa, pentru a conduce la crearea unei viziuni comune. nu conduceti proiectul prin stari emotionale. definiti clar ceea ce nu trebuie facut în proiect.
Etapele pe care le parcurge o echipa pâna la transformarea ei într-una eficienta sunt:
√ transformare – echipa îsi poate redefini scopul comun, comunicarea între membrii
echipei este mare, responsabilitatile fiecarui membru sunt întelese si acceptate.√ formare.√ confruntare – pot aparea conflicte din cauza viziunilor diferite asupra scopului sau
metodelor de lucru alese.√ normalizare – membrii încep sa capete o viziune comuna.√ realizare – echipa începe sa devina eficienta.√ conditiile necesare pentru formarea unei echipe eficiente se
refera la 4 elemente de baza: simtul scopului: viziune comuna asupra scopului si
obiectivelor urmarite. alegerea persoanelor potrivite pentru sarcinile care
trebuiesc efectuate. resursele necesare: tehnologie, metode de lucru clare,
întâlniri eficiente, documentare, managementul
timpului, managementul conflictelor. caracteristici proprii: o buna comunicare, flexibilitate, motivare.
Organizarea echipei de proiect
După stabilirea componenţei echipei de proiect şi a managerului este nevoie să se stabilească modul de organizare.
Recomandări pe care managerii trebuie să le folosească:
→ să realizeze o listă cu obiectivele proiectului;→ să se elaboreze o listă a principalelor activităţi de proiect corespunzătoare
fiecărui obiectiv şi să se identifice compartimentele funcţionale în a căror responsabilitate va cădea fiecare activitate;
→ să împartă activităţile de proiect în procese de muncă simple şi să alcătuiască “pachete de sarcini”;
→ să determine unităţile organizatorice cărora le revine finalizarea responsabilităţiilor “pachetului de sarcini”; → să elaboreze o listă a cheltuielilor şi premiselor proiectului (cu referire la tehnologii, resurse, termene, anagajaţi);→ să aleagă o formă de organizare a echipei de proiect şi să stabilească poziţia acesteia în cadrul structurii organizatorice a firmei.
→ Acordarea de feedback relevant asupra performantei obtinute –
Sa le spui angajatilor ca au facut o treaba buna este foarte usor. Este mai greu atunci cand
trebuie sa spui unui membru din echipa ca nu a avut rezultatele corespunzatoare. Cand trebuie
sa poarte acest gen de conversatie managerul de proiect se poate folosi de urmatoarele tehnici:
Realizarea de planuri. Managerul ar trebui sa se gandeasca din timp asupra comportamentului care ar trebui sa iasa in evidenta si cum ar puteasa-si ajute angajatii sa devina mai buni.
Exemple. Critica neconstructiva naste anxietate. Exemplele concrete sunt necesare pentru a sublinia feedback-ul. Insa nu este nevoie de foartemulte exemple, cateva fiind suficiente.
Motivarea. Foloseste tehnici de motivare in discutie. Angajatul este mai mult ca sigur dezamagit de feedback. Cauta oportuntati de a creste moralul echipei
de astfel incat sa fie dornici sa devina mai buni.
Sandwich. Managerul de proiect ar trebui sa inceapa sesiunea cu comentarii pozitive,
trecand apoi la feedback si terminand din nou cu observatii pozitive, motivationale.
→ Acordarea periodica de feedback, privind performanta bazata pe fapte, nu doar in
cadrul intalnirilor formale
Managerii nu ar trebui sa se fereasca sa vorbeasca cu angajatii despre performanta
acestora. Feedback-ul privind performanta personalului ar trebui sa fie dat imediat ce problema
sa impiedica echipa sa atinga valoarea maxima de afaceri.
→ Motivarea continua a membrilor cu performanta redusa. In momente dificile personalul se resimte, tinde sa devina pesimist pentru
ca nu vede cum se vor rezolva problemele. Managerul de proiect ar trebui
sa se axeze pe modalitati prin care sa motiveze echipa si sa arate beneficiile
rezultatelor.
→ Intelegerea diferentelor existente in conducerea unei echipe de proiect variate.E nevoie de toate tipurile de persoane ca sa formezi o echipa. Ganditi-va cat de plictisitor ar
fi ca toata lumea sa fie identica. Managerii de proiect trebuie sa retina ca oamenii sunt diferiti. Este important sa recunosti diferentele si sa imbini membrii intr-o echipa unita. Managerii ar
trebui sa considere coordonarea unei echipe din mai multe puncte de vedere.
Diversitatea poate lucra in avantajul fiecaruia.
Motivarea echipei de proiect
Motivaţia în muncă reprezintă „disponibilitatea unui individ de a depune un efort intens şi
susţinut pentru a realiza obiectivele organizaţionale, cu speranţa că efortul depus va conduce la
realizarea unor obiective individuale.
Motivaţia pentru muncă reprezintă calea de acţiune care conduce la atingerea scopului şi
obţinerea unei recompense preţuite care să satisfacă nevoile.
Managerii trebuie să fie preocupaţi de motivaţie deoarece aceasta afectează performanţa. Performanţa este ţinta; motivaţia poate fi unul din modurile de a o atinge.
Managerii trebuie să înţeleagă strategiile de motivare, modul în care acestea au succes sau
esuează pe baza modului în care reuşesc să influenţeze motivaţiile interne ale angajaţilor.
Recompensa/pedeapsa. Probabil nici o altă metodă nu este mai bine înţeleasă şi pusă în
practică decât cea de tipul: îmbunătăţirea performanţelor va determina acordarea unor
recompense (creşteri salariale, prime, promovări etc.); în cazul în care acest lucru nu va avea
loc, vor fi aplicate pedepse (concedieri, transferări, refuzarea creşterilor salariale sau a
promovărilor). Această metodă reprezintă de fapt un troc: îmbunătăţirea
comportamentului angajatului în schimbul recompenselor oferite de
angajator.
Factori asociaţi unei performanţe superioare
1. Factorii de la nivelul organizaţiei - climat motivaţional/performanţă superioară:
niveluri de autoritate mai puţine; organizaţii de dimensiuni mai mici; încredere reciprocă între angajaţi şi manageri; acordarea unui procent din beneficii angajaţilor; resurse şi o tehnologie adecvate; programe de lucru flexibile; stimulente, beneficii şi ocazii flexibile.
2. Factorii de la nivelul grupului de lucru care creează un climat motivaţional:
obiective clare şi armonizate; norme comune privind o bună performanţă; coeziune între angajaţi; autonomie şi libertate de decizie; posibilitatea de schimbare a posturilor între angajaţi; câştiguri în funcţie de productivitatea grupului.
3. Factorii de control care creează un climat motivaţional:
şefi preocupaţi de problemele angajaţilor ce sprijină şi facilitează activitatea acestora; o comunicare eficientă; participare la adoptarea deciziilor.
4. Factori caracteristici fiecărui post în parte.
„Unui om este mult mai uşor să-i dezvolţi calităţile decât să-înlăturidefectele; Cultivă-i omului calităţile, ca să-şi inunde defectele”
Managementul situatiilor dificile in cadrul unei echipe
Situatia dificila reprezinta o problema care va prejudicia succesul proiectului si care nu poate
fi rezolvata in intregime de catre echipa de proiect. Situatiile dificile trebuiesc rezolvate rapid. Daca o problema este clasificata ca situatie dificila, managerul proiectului trebuie sa-si
asume responsabilitatea de a o rezolva.
Rezolvarea Cauzei Sursa, nu doar a Simptomelor
In cazul situatiilor dificile trebuie rezolvata cauza sursa, nu doar simptomele situatiei dificile. Rezolvand cauza sursa se elimina probabilitatea de reaparitie a problemei pe parcursul
proiectului. De obicei, cauza sursa poate fi determinata adresand o serie de intrebari de tipul "de
ce?". De ce a aparut situatia dificila?
Cand se gaseste raspunsul la aceasta intrebare urmeaza o alta intrebare
‘de ce?' si tot asa. Cand nu se mai poate raspunde la o astfel de intrebare,
probabil ca esti aproape de cauza sursa.
Nu orice situatie poate fi rezolvata cu success. De fapt, pot exista
unele situatii dificile pentru care nu pot fi gasite solutii eficace si complete.
In unele cazuri, poate fi dificil sa identifici vreo varianta de solutionare eficace.
Creerea de indrumari pentru situatiile in care membrii echipei pot lua decizii
Dupa ce a fost subliniata importanta semnalarii situatiilor dificile si a posibilelor schimbari
de continut catre managerul proiectului exista riscul ca unii membrii ai echipei sa creada ca nu
au deloc putere de decizie. Cu siguranta, nu trebuie data aceasta impresie. Managerul de
proiect trebuie sa incurajeze oamenii sa accepte responsabilitati si sa ia decizii cand este
nevoie. Astfel, echipa va functiona mai eficient iar membrii vor creste din punct de vedere
profesional.
Managerul de proiect trebuie sa se asigure ca membrii echipei rezolva singuri toate
problemele de zi cu zi si ca doar in mod exceptional au nevoie de implicarea managerului. In
acelasi timp, managerul de proiect trebuie sa rezolve cat mai multe probleme singur si sa
ceara asistenta sponsorului numai in cazul situatiilor dificile reale.
In general, membrii echipei trebuie sa-si puna cateva intrebari cheie inainte de a decide daca au nevoie de ajutor sau pot lua decizii singuri.
Organizarea specifica a unui proiect Pentru a demara un proiect trebuiesc avute în vedere o serie
de aspecte care tin de principalele caracteristici ale acestuia.
Scopul trebuie îndreptat catre o anumita problema bine
identificata, clara, care, prin instrumentele asigurate de proiect,
astfel ca stabilirea temei proiectului trebuie sa fie sustinuta
de vectori obiectivi (realisti).
Nu trebuie omis aspectul de complexitate, având în vedere ca în cadrul unui proiect îsi
desfasoara activitatea un numar mare de persoane, cu diferite specializari, din diferite domenii
de activitate si/sau din institutii partenere.
Activitatea colectiva a persoanelor implicate în proiect. Durata proiectului trebuie bine raportata la timpul si spatiul de lucru/activitate, fiind bine
determinate.
Trebuie respectata caracteristica de unicitate, având în vedere ca proiectele sunt aprobate
în masura în care sustin noutate în domeniul sau activitatea pentru care sunt elaborate.
Caracteristicile unui proiect
Limita de timp (data de început si de sfârsit bine stabilite) si localizare
bine delimitata în spatiu. Are anumite obiective bine definite si un scop care trebuie îndeplinite
ca raspuns la o problema pe care ne-am propus sa o rezolvam. Are prevazut un buget aprobat în limitele caruia trebuie sa se încadreze. Trece prin mai multe faze (concepere, planificare, executare, evaluare, finalizare). Consuma resurse (umane, materiale, timp, bani, care sunt cunoscute de la începutul
activitatilor). Este o activitate complexa, care implica riscuri specifice. Are un responsabil ± leaderul de proiect, iar raspunderile fiecarui membru din echipa care
participa la proiect sunt bine definite. Are un anumit grad de risc care trebuie bine gestionat pentru ca proiectul sa se realizeze
in continuare. Creeaza o valoare noua ± produs/serviciu/idee/structura ± unica si cu un grad ridicat de
noutate. Necesita o colaborare interdisciplinara în cadrul unei structuri organizatorice speciale.
Fazele si procesele proiectuluiToate proiectele, indiferent de domeniu, parcurg un ciclu de viata similar, trecând prin
mai multe etape/faze, în cadrul carora se desfasoara mai multe procese. Fazele unui proiect sunt:
- conceperea proiectului
- planificarea proiectului
- implementarea proiectului
- evaluarea/controlul si revizuirea proiectului
Etapele de planificare, executie si control fac parte din ciclul de viata al proiectului,
sunt interdependente si succesive.
× Organizarea in cadrul proiectului
În managementul strategic toti polii culturii manageriale sunt la fel de importanti, lipsa
unuia periclitând existenta unei reale culturii organizationale si implicit sansele de reusita în
demersul strategic. În proiectul managerial se lucreaza cu o organizare de tip matriceala.
În organizarea matriceala angajatii au doi sefi, care se afla sub autoritate duala: 1.seful departamentului specializat din care provine, evidentiat prin linia verticala; 2. seful proiectului, care are ca si obiectiv realizarea unei afaceri, a unei actiuni bine precizate.
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
PROIECT 1
PROIECT 2
PROIECT 3
PROIECT 4
Proiec-tare
Tehno-logie
Aprovi-zionare
Desfa-cere
Control
Calitate
Grup de lucru
CENTRE DE
PROIECT
Profesio-nalism funcţional
DIRECTOR GENERAL
ALTE SERVICII
VIITOR
În momentul actual totuşi puţine firme sunt pregătite pentru a face tranzacţia la organizarea
matriceală care solicită flexibilitate, cooperare între angajaţii de la toate nivelele, precum şi linii
directe de comunicare în ambele dimensiuni. Stanley Davis a definit patru faze prin care se
poate asigura introducerea cu succes a organizării matriciale:
piramida tradiţională - o comandă unificată la nivel de top managers.
temporar în afara unei structuri clasice – când grupuri de lucru sunt create doar pentru proiecte speciale şi urgente.
permanent în afara unei structuri clasice – când fiecare proiect este un scop diferit şi se formează grupuri pentru îndeplinirea lor.
matricea matură.
faza în care ambele structuri sunt echilibrate şi permanentizate, când puterea devine egală din ambele direcţii.
Avantajele şi dezavantajele organizării matriceale
√ Avantaje: dă o deosebită flexibilitate întreprinderii. stimulează cooperarea interdisciplinară. implică şi provoacă angajaţii în activităţi inovatoare. pentru top manageri creează un spaţiu larg, o libertate mare în planificare. permite intervenţia experţilor în momentele când cunoştinţele de specialitate sunt absolut
necesare.√ Dezavantaje: încurajează lupta pentru putere; poate conduce la discuţii inutile în argumentarea
acţiunilor; solicită pentru conducători mari aptitudini
interpersonale; implementarea structurii manageriale costă şi există riscul de a crea anarhie în fazele
iniţiale; de multe ori dublează efortul intelectual; afectează moral personalul care este continuu rearanjat în alte grupe de lucru.
Proiectul este alcatuit dintr-o suma de activitati, a caror finalitate contribuie la
realizarea unui scop. În acest sens, afirmam ca un proiect nu se poate realiza daca
nu este sustinut de un grad ridicat de resurse ´calde´ si ´reci´ adica, atât resurse
umane cât si financiare.
Pentru ca aceste resurse sa poata fi utilizate într-un mod coerent si în termeni de
eficacitate, proiectul trebuie sa aiba un scop bine definit, care urmeaza sa fie
derulat si sustinut de un buget.
Privit în ansamblul, proiectul este un proces nerepetitiv care realizeaza un
produs nou, unicat, bine definit, la nivelul unor organizatii cu activitate specifica.