95731771 contractul de vanzare cumparare

Editura Universitară Danubius, Galaţi 2011

MIRELA COSTACHE

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALA ŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNV ĂŢĂMÂNT LA DISTAN ŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE DREPT

Anul III , semestrul I DREPT CIVIL. CONTRACTE

Drept civil. Contracte 2

© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea ei

integrală sau fragmentară este interzisă.

Editura Universitară Danubius este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice

din Învăţământul Superior

Tipografia Zigotto Galaţi

Tel.: 0236.477171


CUPRINS

1. Contractul de vânzare-cumpărare

Consideraţii generale despre contractul de vânzare-cumpărare

Condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare

Obligaţiile vânzătorului

Obligaţiile cumpărătorului

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat

Teste de autoevaluare

Bibliografie minimală

2. Alte contracte translative de proprietate

Contractul de donaţie

Contractul de întreţinere

Contractul de rentă viageră


Rezumat


Lucrarea de verificare



3. Contracte prin care se asigură administrarea şi conservarea bunurilor

Contractul de locaţiune

Contractul de închiriere a locuinţei

Contractul de arendare

Contractul de împrumut de folosinţă

Contractul de împrumut de consumaţie

Contractul de depozit

Contractul de mandat


Rezumat



4. Alte contracte

Contractul de antrepriză

Contractul de societate civilă

Contractul de tranzacţie


Rezumat


Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Lucrarea de verificare


Bibliografie (de elaborare a cursului)


INTRODUCERE Modulul intitulat Drept civil. Contracte se studiază în anul III, semestrul I şi vizează dobândirea de competenţe în domeniul dreptului civil.

Competenţele pe care le vei dobândi sunt următoarele:

• utilizarea noţiunilor specifice dreptului civil; • descrierea aspectelor esenţiale care particularizează fiecare contract

special; • argumentarea sancţiunilor de drept civil aplicabile în caz de

nerespectare a condiţiilor de validitate a contractelor sau referitoare la efectele contractelor;

• expunerea specificul obligaţiilor părţilor contractelor civile; • identificarea asemănărilor și deosebirilor contractelor civile sub

aspectul condițiilor de validitate, efectelor și sancțiunii civile.

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Contractul de vânzare-cumpărare - Alte contracte translative de proprietate - Contracte prin care se asigură administrarea şi conservarea bunurilor - Alte contracte

- In prima unitate de învăţare, intitulată Contractul de vânzare-cumpărare, vei regăsi operaţionalizarea următoarelor obiective specifice, care-ţi vor permite:

- să identifici caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare;

- să descrii condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare;

- să expui specificul obligaţiilor părţilor acestui contract; - să identifici principalelor acţiuni civile care decurg din nerespectarea

obligaţiilor contractuale; - să redactezi un contract de vânzare-cumpărare, plecând de la o situaţie

concretă,

după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare, Alte contracte translative de proprietate, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe, care îţi vor permite:

- să identifici caracterele juridice ale contractului de donaţie; - să descrii condiţiile de validitate ale contractului de donaţie; - să expui specificul obligaţiilor părţilor acestor contracte; - să identifici principale acţiuni civile care decurg din nerespectarea

obligaţiilor contractuale; - să redactezi un contract de donaţie, plecând de la o situaţie concretă

Drept civil. Contracte

şi care îţi vor permite scorespunzătoare primelor douînsuşire a cunoşcorectare o vei primi cu observapentru capitolele

După ce ai parcurs informaprin care se asigurcapacitatea:

- să identifici locaţiune, ma

- să descrii condi- să expui specificul obliga- să identifici

obligaţiilor contractuale.

După ce ai parcurs informaAlte contracte, încât vei fi capabil:

- să identifici antrepriză

- să descrii condi- să expui specificul obliga- să identifici principalelor ac

obligaţ

Pentru o învăţare eficient

• Citeşti modulul cu maxim• Evidenţiezi informa

adnotezi în spa• Răspunzi la întreb• Mimezi evaluarea final

să apelezi la suportul scris;• Compari rezultatul cu suportul de curs

anumite secven• În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de înv

Pe măsură ce vei parcurge modulul le vei regăsi la sfâraceste cerinţe, folosindusuplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat dusă operaţionalizezi competenmodul de prezentare informaţii suplimentare vei apela la tutorele indicat

N.B. Informația consecință, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea sarcinilor de lucru, a testelor putea fi evaluat cu o not


ţi vor permite să rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificare ătoare primelor două unităţi de învăţare. Ca sa îţi evaluez gradul de

ire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de evaluare corectare o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu strategia corect

capitolele următoare.

ce ai parcurs informaţia esenţială, în a treia unitate de învprin care se asigură administrarea şi conservarea bunurilor,

ă identifici şi să expui caracterele juridice ale contractelor de ţiune, mandat, arendare, împrumut;

ă descrii condiţiile de validitate ale acestor contracte;ă expui specificul obligaţiilor părţilor acestor contracte;ă identifici principalelor acţiuni civile care decurg din nerespectarea


ce ai parcurs informaţia esenţială, în a patra unitate de înv vei regăsi operaţionalizarea următoarelor obiective specifice

încât vei fi capabil:

ă identifici şi să expui caracterele juridice ale contractelor de antrepriză, tranzacţie şi societate civilă; ă descrii condiţiile de validitate ale acestor contracte;ă expui specificul obligaţiilor părţilor acestor contracte;ă identifici principalelor acţiuni civile care decurg din nerespectarea


ăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:

modulul cu maximă atenţie; Evidenţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtieadnotezi în spaţiul alb, rezervat special în stânga paginii;ăspunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse;

Mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şă apelezi la suportul scris;

Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat anumite secvenţe; În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de înv

ă ă ce vei parcurge modulul vei primi două lucrări de verificare pe care ăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi 4. Vei răţe, folosindu-te de suportul de curs şi de urm

suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat după gradul în care ai reuţionalizezi competenţele. Se va ţine cont de acurateţ

modul de prezentare şi de promptitudinea răspunsului. Pentru neclaritţii suplimentare vei apela la tutorele indicat.

ia de specialitate oferită de curs este minimalăă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea

sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de depus.

6

şi lucrarea de verificare are. Ca sa îţi evaluez gradul de

elor, vei rezolva o lucrare de evaluare pe care după i cu strategia corectă de învăţare

, în a treia unitate de învăţare, Contracte i conservarea bunurilor, vei avea

expui caracterele juridice ale contractelor de

contracte; ilor acestor contracte;

iuni civile care decurg din nerespectarea

, în a patra unitate de învăţare, intitulată ătoarelor obiective specifice,

expui caracterele juridice ale contractelor de

acestor contracte; ilor acestor contracte;

iuni civile care decurg din nerespectarea

şi obligatorii:

cu culoare, le notezi pe hârtie sau le iul alb, rezervat special în stânga paginii;

ţ ă şi rezolvând-o fără

ţi de ce ai eliminat

În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăţare.

ă ări de verificare pe care i 4. Vei răspunde în scris la şi de următoarele resurse ă gradul în care ai reuşit

ine cont de acurateţea rezolvării, de spunsului. Pentru neclarităţi şi

de curs este minimală. Se impune în , parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea

rilor de verificare. Doar în acest fel vei toare efortului de depus.


1. CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMP ĂRARE

Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

• să identifici caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare;

• să descrii condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare;

• să expui specificul obligaţiilor părţilor acestui contract; • să identifici principalelor acţiuni civile care decurg din

nerespectarea obligaţiilor contractuale. • să redactezi un contract de vânzare-cumpărare, plecând de la o

situaţie concretă.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore

1.1. Consideraţii generale despre contractul de vânzare-cumpărare

8

1.2. Condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare

13

1.3. Obligaţiile vânzătorului 28

1.4. Obligaţiile cumpărătorului 40


Rezumat 44

Teste de autoevaluare 44

Bibliografie minimal ă 45

Mirela Costache Contractul de vânzare-cumpărare


1.1. Consideraţii generale despre contractul de vânzare-cumpărare

Noul Cod civil a fost adoptat prin Legea nr. 287/20091, ca urmare a necesităţii reformării profunde a sistemului juridic românesc, în contextul realităţilor şi cerinţelor societăţii actuale. Prin adoptarea Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, la 1 octombrie 2011 Noul Cod civil a intrat în vigoare, dată la care a fost abrogat Codul civil din 1864, dar şi alte acte normative. Mai mult, la nivelul Uniunii Europene există preocupări pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la contracte, vorbindu-se despre un viitor drept european al contractelor.

Considerăm necesară precizarea că în virtutea principiului neretroactivităţii legii civile2, actele şi faptele juridice (aşadar şi în cazul contractelor) încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor3. De asemenea, la data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum şi de alte acte normative, rămân supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispoziţiilor prezentei legi4.

Conform unui alt principiu fundamental al dreptului civil, cel al aplicării imediate a legii civile noi, Codul civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011 este aplicabil tuturor situaţiilor ivite după intrarea lui în vigoare, referindu-ne în special la materia contractelor (cu excepţiile prevăzute expres de lege).

Contractul de vânzare îşi are originea în vechiul troc, iar momentul apariţiei monedei a prefigurat primele ipostaze ale vânzării în înţelesul actual al noţiunii, devenind cel mai frecvent şi uzual contract, menit să asigure circulaţia bunurilor.

1.1.1. Noţiunea contractului de vânzare-cumpărare

Plecând de la aprecierile doctrinare conform cărora acest contract reprezintă etalonul sau contractul-tip ale cărui dispoziţii sunt aplicabile şi altor contracte, este motivul pentru care şi legiuitorul a deschis seria expunerii contractelor speciale cu vânzarea.

Contractul de vânzare este reglementat de Codul civil în Titlul IX ( Diferite contracte speciale), Capitolul I (Contractul de vânzare), art. 1650-1762, precum şi de alte acte normative speciale.

1Această lege a fost modificată prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. 2 Reamintim că prin principiul neretroactivităţii legii civile se înţelege regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, iar nu şi situaţiilor anterioare (Boroi & Anghelescu, 2011, p. 15). Acest principiu este prevăzut în art. 6 alin. (1) C. civ. din 2009. 3 Art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. 4 Art. 4 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.



Pornind de la criticile formulate de doctrină şi jurisprudenţă referitoare la vechea definiţie1, potrivit art. 1650 C. civ., legiuitorul defineşte vânzarea ca fiind:

„(1) contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să-l plătească. (2) Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembrământ al dreptului de proprietate sau orice alt drept.

Din definiţia legală prezentată reies următoarele caracteristici:

- obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului un anumit bun; - obligaţia corelativă a cumpărătorului de a plăti un preţ, definiţia scoţând

în evidenţă faptul că preţul constituie obiectul unei obligaţii; - poate fi transmis prin vânzare şi un dezmembrământ al dreptului de

proprietate sau un alt drept; - transmiterea dreptului de proprietate este de natura acestui contract, nu şi

de esenţa lui; - alte drepturi reale care pot fi transmise sunt: nuda proprietate, uzufructul,

superficia, cesiunea de creanţă, un drept ce decurge din proprietatea intelectuală, un drept asupra unei universalităţi juridice (de exemplu, vânzarea unei succesiuni).

Prin urmare, contractul de vânzare-cumpărare poate fi definit ca fiind acel contract în baza căruia o parte, numită vânzător, transferă şi garantează unei altei părţi, numită cumpărător, dreptul său de proprietate asupra unui bun sau alt drept real ori drept de creanţă, sau dreptul asupra unei universalităţi juridice, cumpărătorul obligându-se, în schimb, să plătească vânzătorului o sumă de bani, numită preţ. (Lupşan, 2010, p. 8)

Nu pot forma obiectul contractului de vânzare:

- drepturi personale nepatrimoniale şi nici drepturi patrimoniale care au caracter strict personal (dreptul de uz, dreptul temporar de abitaţie al soţului supravieţuitor);

- alte drepturi prevăzute de lege sau drepturi convenite prin acte unilaterale sau prin contracte intuitu personae (de exemplu, dreptul de întreţinere, dreptul de pensie). (Deak, 2006, p. 15)

În art. 1651 C. civ., legiuitorul asigură prin această prevedere o uniformitate de reglementare între efectele transmiterii proprietăţii şi cele ale altor drepturi (de folosinţă, de creanţă) pentru toate contractele care au ca obiect un astfel de transfer:

“Dispoziţiile prezentului capitol privind obligaţiile vânzătorului se aplică, în mod corespunzător, obligaţiilor înstrăinătorului în cazul oricărui alt contract având ca efect transmiterea unui drept, dacă din reglementările aplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligaţii în general nu rezultă altfel”.

1 Vechiul Cod civil definea vânzarea ca fiind „o convenţie prin care două părţi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui” (art. 1294 C. civ.). Această definiţie a fost supusă criticii doctrinei deoarece ea limita obiectul vânzării doar la transmiterea dreptului de proprietate, deşi în schimbul unui preţ, se poate transmite şi un alt drept real.



Spre exemplu, în cazul contractelor de rentă viageră sau de întreţinere constituite cu titlu oneros (se transmite în schimbul rentei proprietatea asupra sau un dezmembrământ asupra unui imobil), înstrăinătorul (în cazul nostru, credirentierul sau întreţinutul) este ţinut să îndeplinească toate obligaţiile vânzătorului.

1.1.2. Izvoarele vânzării

Izvoare interne

- Codul civil tratează contractul de vânzare în art. 1650-1762; - Constituţia României1; - Legea 18/1991- Legea fondului funciar actualizată

2; - Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe; - Legea 7/1996 (actualizată prin Legea 71/2011) - Legea cadastrului şi a

publicităţii imobiliare3; - Legea 112/1995 actualizată în 2011 pentru reglementarea situaţiei

juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului;

- Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, actualizată;

- Legea 213/1998 actualizată 2011 privind bunurile proprietate publică, actualizată prin Legea 71/2011 şi altele.

- O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

Izvoare comunitare

- Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 actualizată privind protecţia consumatorilor;

- Legea 296/2004 – Codul consumului; - Legea 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele

generate de produsele cu defecte; - Legea 455/2001 privind semnătura electronic; - Legea 365/2002 actualizată privind comerţul electronic şi altele.

Sarcina de lucru 1

Clasifică şi analizează contractul de vânzare în funcţie de criteriile învăţate.

1.1.3. Caracterele juridice ale contractului de vânzare

1 Adoptată la 8 decembrie 1991 şi revizuită prin Legea nr. 429/2003, republicată. 2 Legea a fost republicată înMonitorul Oficial nr. 1 din 5.1.1998 şi ultima actualizare este prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. 3 Publicată M.Of. nr. 201 din 3.3.2006

Mirela Costache


a. Contractul de vânzaredeoarece dă naşpărţi contractante

Vânzătorul are obligade a-l garanta pe cumpcumpărătorul are obliga

b. Contractul de vânzareîncheie prin simplul acord de voin

Caracterul consensual rezult

“Contractul se încheie prin simplul acord de voinlegea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabil

Vânzarea nu este nici contract solemn, nici contract real, nefiind necesarpredarea bunului în momentul încheierii contractului. îndeplinirea vreunei formalit

De la principiul consensualismul

1. O primă excepţ

„ În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie ssancţiunea nulităţii absolute, convenurmează a fi înscrise în cartea funciar

Dispoziţiile de mai sus se completeazcărora drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciartabulare, a căror dobândirerespectarea regulilor de carte funciarîn aceeaşi carte funciardevălmăşie.

2. De asemenea, în cazul conîncheierea lor este supus

3. Art. 1.675. C. civ. prevede cnu poate fi opusărespective.

În cazul vânzării autoturismelor, legea nu cere înscris autentic. Cu privire la radierea şi înmatnr. 78/2000 modificateliberarea cărţii de identitate adrumurile publice din Româniapoliţie şi nu la notarul public (Florescu, 2011, p.

c. Contractul de vânzareurmăresc la încheierea contractului

d. Caracterul comutativmomentul încheierii contractului Ele nu depind d

1 Legea 455/2001 privind semnătura electronic

Contractul de vânzare


l de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmaticnaştere la obligaţii reciproce şi interdependente în sar

i contractante (art. 1171 C. civ.).

ătorul are obligaţia de a transmite proprietatea, de a preda lucrul vândut, l garanta pe cumpărător contra evicţiunii şi contra viciilor ă ătorul are obligaţia de a prelua bunul şi de a plăti preţ

Contractul de vânzare-cumpărare este un contract consensualîncheie prin simplul acord de voinţă al părţilor.

Caracterul consensual rezultă din dispoziţiile art. 1178 C. civ.

Contractul se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, capabile de a contracta, dacă formalitate pentru încheierea sa valabilă”.

Vânzarea nu este nici contract solemn, nici contract real, nefiind necesarpredarea bunului în momentul încheierii contractului. Nu este necesarîndeplinirea vreunei formalităţi pentru valida încheiere a vânză

De la principiul consensualismului există şi unele excepţii :

ă excepţie este formulată de art. 1244 C. civ. conform c

ăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub ii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care

a fi înscrise în cartea funciară.”

ţiile de mai sus se completează cu cele ale art. 877 C. civ.drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciar

ăror dobândire, modificare sau stingere se realizeazrespectarea regulilor de carte funciară. Mai mulţi coproprietari nu pot fi înscri

şi carte funciară decât dacă se află în coproprietate pe cote

De asemenea, în cazul contractelor electronice, potrivit art. 1245 C. civ. încheierea lor este supusă condiţiilor de formă prevăzute de legea special

3. Art. 1.675. C. civ. prevede că în cazurile anume prevăzute de lege, vânzarea nu poate fi opusă terţilor decât după îndeplinirea formalităţ

În cazul vânzării autoturismelor, legea nu cere înscris autentic. Cu privire la şi înmatricularea autoturismelor, se realizează în condi

modificată şi actualizată privind omologarea vehiculelor rutiere ărţii de identitate a acestora, în vederea admiterii în circula

drumurile publice din România, pe baza contractului-tip încheiat la organele de şi nu la notarul public (Florescu, 2011, p. 11).

Contractul de vânzare este un contract cu titlu oneros, deoarece ambele pla încheierea contractului realizarea anumitor interese patrimoniale.

comutativ al vânzării rezidă în faptul că ambele pmomentul încheierii contractului întinderea drepturilor şi obligaEle nu depind de un eveniment incert şi viitor, ca în cazul contractelor aleatorii.

ătura electronică.

Contractul de vânzare-cumpărare

11

sinalagmatic (do ut des) i interdependente în sarcina ambelor

ia de a transmite proprietatea, de a preda lucrul vândut, viciilor ascunse, iar

ăti preţul.

contract consensual, care se

78 C. civ.

ilor, capabile de a contracta, dacă

Vânzarea nu este nici contract solemn, nici contract real, nefiind necesară Nu este necesară aşadar

vânzării .

C. civ. conform căruia:

fie încheiate prin înscris autentic, sub constituie drepturi reale care

cu cele ale art. 877 C. civ. potrivit drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară sunt drepturi

se realizează numai cu i coproprietari nu pot fi înscrişi

în coproprietate pe cote-părţi ori în

tractelor electronice, potrivit art. 1245 C. civ. ăzute de legea specială1.

ăzute de lege, vânzarea îndeplinirea formalităţilor de publicitate

rii autoturismelor, legea nu cere înscris autentic. Cu privire la ă în condiţiile Ordonanţei

privind omologarea vehiculelor rutiere şi acestora, în vederea admiterii în circulaţie pe

tip încheiat la organele de

, deoarece ambele părţi interese patrimoniale.

ă ambele părţi cunosc din şi obligaţiilor reciproce.

i viitor, ca în cazul contractelor aleatorii.

Mirela Costache


e. Contractul de vânzare

Potrivit art. 1674 C. civ.

”cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacproprietatea se strămută de drept cumpdacă bunul nu a fost predat ori pre

Rezultă că transferul dreptului de proprietate de la vânzloc în momentul încheierii contractului, daclor (printr-o clauznumai dacă sunt îndeplinite urm

1. Vânzarea săformalităţi, acordul psancţiunea prevă

2. Vânzătorul trebuie s

3. Lucrul vândut trebuie sdreptului de proprietatemomentul individualiz

”Atunci când vânzarea are ca obiect bunuri de gen, proprietatea se transfernumai după individualizarea acestora prin predare, numorice alt mod convenit sau impus de natura bunului

În cazul vânzării bunurilor viitoarecare au fost executatesau din momentul individualiz

4. Obiectul contractului trebuie sdeterminate (certe), deoarece în cazul bunurilor generic determinate (de gen) transferul proprietcare se realizeazcumpărătorului.

5. Părţile să nu fi amânat transferul proprietcreanţă) printr-unui termen sau a unei condipână la împlinirea unui termen suspensiv sau pânsuspensive. Vânzăsuspensive. Dacăproprietăţii pânătransferul proprietăţcontrar, dacă termenul suspensiv a fost stipulat fafectează numai executarea obligaproprietăţii. (Moţ

6. În cazul vânzăC. civ. dispune garantată cu rezerva dreptului de

1 Această dispoziţie era prezentă şi în vechiul Cod civil: „se va fi predat şi preţul încă nu se va fi num



Contractul de vânzare este un contract translativ de proprietate

Potrivit art. 1674 C. civ.

ăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezult de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar

bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă“.1

ă ă transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumploc în momentul încheierii contractului, dacă părţile nu au derogat prin voin

o clauză specială prevăzută în contract). Acest principiu se aplică sunt îndeplinite următoarele condiţii:

Vânzarea să fie valabil încheiată. Dacă legea prevede îndeplinirea vreunei ăţi, acordul părţilor trebuie să îmbrace forma cerut

iunea prevăzută de lege.

ătorul trebuie să fie proprietarul bunului vândut .

Lucrul vândut trebuie să existe. În cazul bunurilor de gen, transferul dreptului de proprietate şi a riscurilor pieirii fortuite a bunurilor se produce în momentul individualizării lor.

Atunci când vânzarea are ca obiect bunuri de gen, proprietatea se transferă individualizarea acestora prin predare, numărare, cântărire,

orice alt mod convenit sau impus de natura bunului“. (art. 1678 C. civ.)

ării bunurilor viitoare, transferul operează numai din momentul în care au fost executate sau determinate (pentru bunurile individual determinate),

din momentul individualizării lor (bunurile de gen).

Obiectul contractului trebuie să îl constituie numai bunuri individual (certe), deoarece în cazul bunurilor generic determinate (de gen)

transferul proprietăţii se produce în momentul individualizăcare se realizează, de regulă, în momentul predării lucrului în mâinile

ă ătorului. (Lupşan, 2010, p. 9)

ţ ă nu fi amânat transferul proprietăţii sau al altui drept (real ori de -o clauză specială, până la predarea bunului sau la împlinirea

unui termen sau a unei condiţii. Astfel, părţile pot amâna transferul proprietlinirea unui termen suspensiv sau până la realizarea unei condi

suspensive. Vânzătorul va rămâne proprietar până la îndeplinirea condisuspensive. Dacă în cazul condiţiei suspensive, aceasta amân

ăţii până la realizarea evenimentului, termenul suspensiv afecteaztransferul proprietăţii numai dacă părţile au prevăzut expres acest lucru. În caz

ă termenul suspensiv a fost stipulat fără nicio clauză numai executarea obligaţiilor din contract, nu ăţii. (Moţiu, 2011, p. 24)

vânzării cu plata preţului în rate şi rezerve propriet că într-o vânzare cu plata preţului în rate, obliga

ă cu rezerva dreptului de proprietate, cumpărătorul dobânde

ă şi în vechiul Cod civil: „dreptul de proprietate se transferă nu se va fi numărat” (art. 1295 alin. 1 C. civ.)


12

translativ de proprietate.

ilor nu rezultă contrariul, torului din momentul încheierii contractului, chiar

ător la cumpărător are ile nu au derogat prin voinţa

. Acest principiu se aplică

legea prevede îndeplinirea vreunei îmbrace forma cerută de lege, sub

.

. În cazul bunurilor de gen, transferul i a riscurilor pieirii fortuite a bunurilor se produce în

Atunci când vânzarea are ca obiect bunuri de gen, proprietatea se transferă cumpărătorului ărire, măsurare ori prin

ă numai din momentul în sau determinate (pentru bunurile individual determinate),

îl constituie numai bunuri individual (certe), deoarece în cazul bunurilor generic determinate (de gen)

ii se produce în momentul individualizării lor, operaţiune ării lucrului în mâinile

ii sau al altui drept (real ori de la predarea bunului sau la împlinirea

ile pot amâna transferul proprietăţii ă la realizarea unei condiţii ă la îndeplinirea condiţiei

iei suspensive, aceasta amână transferul , termenul suspensiv afectează

zut expres acest lucru. În caz ă ă nicio clauză expresă, el

iilor din contract, nu şi transferul

i rezerve proprietăţii, art. 1755 obligaţia de plată este

ă ătorul dobândeşte dreptul

dreptul de proprietate se transferă…deşi lucrul încă nu



de proprietate la data achitării ultimei rate din preţ; riscul bunului este însă transferat cumpărătorului de la momentul predării acestuia.

Sarcina de lucru 2

Consultând bibliografia indicată la finalul acestei unităţi, identifică momentul încheierii contractului şi transferului proprietăţii în situaţia cumpărării mărfurilor dintr-o unitate cu autoservire.

1.2. Condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare

1.2.1. Capacitatea păr ţilor contractante

A. Regula şi excepţia

Potrivit art. 28 alin. (1) C. civ., capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor, ea fiind o condiţie esenţială, de fond care constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii la încheierea unui act juridic.

Plecând de la cele expuse anterior, potrivit art. 1652 C. civ.: „Pot cumpăra sau vinde toţi cei cărora nu le este interzis prin lege”. Astfel, orice persoană poate vinde sau cumpăra, dacă legea nu îi interzice expres acest lucru. Prin urmare, regula o constituie capacitatea, incapacitatea fiind excepţia. În cazul excepţiilor, ele trebuie să fie expres şi limitativ prevăzute de lege.

Vânzarea-cumpărarea constituie pentru ambele părţi un act de dispoziţie, ceea ce impune ca acestea să aibă capacitatea de exerciţiu deplină. Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau care au capacitate de exerciţiu restrânsă vor putea încheia un asemenea contract numai prin intermediul ocrotitorului legal, respectiv cu încuviinţarea acestuia şi, în toate cazurile, cu autorizaţia instanţei de tutelă (Lupşan, 2010, p. 10).

Faţă de prevederile vechiului cod civil în ceea ce priveşte capacitatea civilă, un element de noutate adus de Codul civil actual îl constituie posibilitatea dobândirii capacităţii de exerciţiu anticipate: pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie. (art. 40 C. civ.)

Vânzarea este un act de dispoziţie raportat la obiectul contractului, respectiv preţul şi bunul vândut. Raportat la patrimoniul părţilor contractante, vânzarea

Mirela Costache


mijloceşte şi efectuarea de acte de conservare sau de administrare patrimoniului, cazuri în care pde acte.

Sancţiunea care intervine în cazul persoana lipsitărestrânsă este nulitatea relativactul făcut singur în timpul minoritsau asistat, conform art. 48 C. civ.

Minorul că ăcazul în care cvândă sau să

B. Incapacităţi speciale

a. Incapacităţi de a cump

1. Judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocaconsilierii juridici persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenjudecătoreşti în a c(1) C. civ.]. Sancţ

Din interpretareaîşi desfăşoară activitatea la Înde la parchetul general de pe lângfuncţionează pe întreg teritoriul

Sunt exceptate urmdrepturilor litigioase:

a) cumpărarea drepturilor succesorale ori a cotelorproprietate de la como

b) cumpărarea unui drept litigios în vederea îndestulnăscut înainte ca

c) cumpărarea care sbunul în legătură

2. Incapacitatea le vândă, cu excep



ş şi efectuarea de acte de conservare sau de administrare patrimoniului, cazuri în care părţile trebuie să aibă capacitatea încheierii astfel

iunea care intervine în cazul nerespectării condiţiilor legale de cpersoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerci

ă este nulitatea relativă. Minorul devenit major poate însăcut singur în timpul minorităţii, atunci când el trebuia s

, conform art. 48 C. civ. (Moţiu, 2011, p. 38)

Sarcina de lucru 3

Minorul căsătorit poate încheia un contract de vânzare? cazul în care căsătoria acestuia este anulată, minorul mai

ă sau să cumpere? Argumentează, precizând şi temeiul legal.

ăţi de a cumpăra

ătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocaţii, notarii publici, consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă nu pot cumpăpersoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competen

ă şti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea [art. 1653 alin. Sancţiunea nerespectării acestei interdicţii este nulitatea absolut

interpretarea textului, rezultă că în cazul persoanelor expuse mai sus care activitatea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

de la parchetul general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiă pe întreg teritoriul ţării.

Sunt exceptate următoarele situaţii, caz în care este permisrilor litigioase:

ărarea drepturilor succesorale ori a cotelor-părţproprietate de la comoştenitori sau coproprietari, după caz;

ărarea unui drept litigios în vederea îndestulării unei creanscut înainte ca dreptul să fi devenit litigios;

ărarea care s-a făcut pentru apărarea drepturilor celui ce stătură cu care există dreptul litigios.

Incapacitatea mandatarilor de a cumpăra bunurile pe care sunt înscepţia cazului prevăzut la art. 1.304.


14

i efectuarea de acte de conservare sau de administrare a ă capacitatea încheierii astfel

ţiilor legale de către iu sau cu capacitate de exerciţiu

. Minorul devenit major poate însă confirma ii, atunci când el trebuia să fie reprezentat

vânzare? Dar în mai poate să

şi temeiul legal.

torii, procurorii, grefierii, executorii, avocaţii, notarii publici, nu pot cumpăra, direct sau prin

persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei ă activitatea [art. 1653 alin. ţii este nulitatea absolută.

expuse mai sus care şi Justiţie şi al procurorilor ţie şi Justiţie, interdicţia

ii, caz în care este permisă cesiunea

ărţi din dreptul de

ării unei creanţe care s-a

rarea drepturilor celui ce stăpâneşte

bunurile pe care sunt însărcinaţi să

Mirela Costache


Această interdicţacestei interdicţîncheierea de căsunt îndeplinite condi

3) Incapacitatea ppentru bunurile

Raţionamentul acestei sau ocrotit prin una din formele expuse. În privincoroborat cu dispoziîn linie dreaptă ori frabun al minorului, daccoproprietate cu minorul, dupîn mod corespunzăC. civ.). Sancţiunea: nulitatea relativ

4) Incapacitatea insolvenţă, executorilorinfluenţa condiţbunurile pe care le1654 alin. (1) lit. c C. civ. ]

b. Incapacităţi speciale de a

1. Persoanele prevbunurile proprii pentru un prevânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administreaza cărui administrare o supravegheaz

Scopul incapacităţsau de angajare a fondurilor pe care le administreazdauna celor ale că

2. Sunt interzise persoanele prevăsumă de bani. [art. 1655 alin. (2) C. civ. ]. Apreciem cdestul de ambiguă

Cei cărora le este interzis svânzării nici în nume propriu, nici în numele persoanei ocrotite. Aceastdispoziţie este o aplicaallegans (nimeni nu poate invoca propria culpînsuşi cel vinovat de încexercitarea acţiunii în anulare, consecin

3. În ceea ce privedobândi terenuri situate în România, Constitualin. 2:

„cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor numai condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeaninternaţionale la care România este parte, pe bazprin lege organică, precum şi prin mo



ă interdicţie este prevăzută de art. 1654 alin. (1) C. civ., încacestei interdicţii fiind sancţionată cu nulitatea relativă. Este permisîncheierea de către mandatar aşa-numitului contract cu sine însusunt îndeplinite condiţiile art. 1304 C. civ.

Incapacitatea părinţilor, tutorelui, curatorului, administratorulpentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă [art. 1654 alin. (1) C. civ. ]

ionamentul acestei interdicţii vizează protejarea intereselor celui reprezentat ocrotit prin una din formele expuse. În privinţa tutorelui, textul trebuie

coroborat cu dispoziţiile art. 147 C. civ., potrivit căruia tutoreleîn linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui pot cumpăra la licitabun al minorului, dacă are o garanţie reală asupra acestui bun ori îl decoproprietate cu minorul, după caz. Această reglementare favorabilîn mod corespunzător curatorului (art. 186 C. civ.) şi părinţilor (art. 502 alin. 1

ţiunea: nulitatea relativă.

Incapacitatea funcţionarilor publici, judecătorilor sindici, practicienilorexecutorilor, precum şi alte asemenea persoane

condiţiile vânzării f ăcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supravegheaz1654 alin. (1) lit. c C. civ. ]

ăţi speciale de a vinde

Persoanele prevăzute la art. 1654 alin. (1) nu pot, de asemenea, sbunurile proprii pentru un preţ care constă într-o sumă de bani provenitvânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administreaz

rui administrare o supraveghează, după caz.

Scopul incapacităţii îl reprezintă prevenirea deturnării puterii de reprezentare sau de angajare a fondurilor pe care le administrează de cădauna celor ale căror interese el ar trebui să le vegheze. (Moţ

Sunt interzise contractele în care, în schimbul unei prestapersoanele prevăzute la art. 1654 alin.(1), cealaltă parte se oblig

de bani. [art. 1655 alin. (2) C. civ. ]. Apreciem că aceastdestul de ambiguă, dispoziţia fiind neclară.

ărora le este interzis să cumpere ori să vândă nu pot sării nici în nume propriu, nici în numele persoanei ocrotite. Aceastţie este o aplicaţie a principiului nemo auditor propriam turpitudinem

ni nu poate invoca propria culpă), fiind exclusăi cel vinovat de încălcarea unei incapacităţi să poat

ţiunii în anulare, consecinţele neconvenabile pentru el.

În ceea ce priveşte posibilitatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a dobândi terenuri situate în România, Constituţia revizuită prevede în art. 44

i apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor numai iile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană ş

ionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condi, precum şi prin moştenire legală”.


15

de art. 1654 alin. (1) C. civ., încălcarea . Este permisă totuşi ne însuşi atunci când

, administratorului provizoriu, [art. 1654 alin. (1) C. civ. ]

ereselor celui reprezentat ţa tutorelui, textul trebuie

ăruia tutorele sau soţul, o rudă ăra la licitaţie publică un

acestui bun ori îl deţin în reglementare favorabilă se aplică

ş ărinţilor (art. 502 alin. 1

lor sindici, practicienilor în i alte asemenea persoane, care ar putea

cute prin intermediul lor sau care are ca obiect ror administrare o supraveghează. [art.

1654 alin. (1) nu pot, de asemenea, să vândă ă de bani provenită din

vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administrează sau

ării puterii de reprezentare ă de către incapabil, în (Moţiu, 2011, p. 43)

în care, în schimbul unei prestaţii promise de parte se obligă să plătească o

ă această formulare este

ă nu pot să ceară anularea rii nici în nume propriu, nici în numele persoanei ocrotite. Această

nemo auditor propriam turpitudinem ), fiind exclusă posibilitatea ca ăţ ă poată înlătura, prin

ele neconvenabile pentru el.

ă şi a apatrizilor de a ia revizuită prevede în art. 44

i apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor numai în ă şi din alte tratate

de reciprocitate, în condiţiile prevăzute



Sarcina de lucru 4

Consultând bibliografia indicată, Constituţia României şi Legea nr. 312/2005 precizează în ce condiţii (şi dacă e posibil) un cetăţean al unui stat membru UE poate dobândi drept de proprietate inter vivos asupra terenurilor în România. Dar un cetăţean străin? Dar în cazul unui apatrid?

1.2.2. Consimţământul păr ţilor

Consimţământul reprezintă o condiţie de fond, esenţială de validitate şi în cazul încheierii vânzării, mai ales că, în principiu, acest contract este unul consensual, acordul de voinţă al părţilor, capabile de a contracta, fiind necesar şi suficient pentru formarea validă a contractului. Conform art. 1204 şi 1205 C. civ., consimţământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză. Acordul de voinţă al părţilor trebuie să fie încheiat cu scopul de a produce efecte juridice. De asemenea, consimţământul nu trebuie să fie alterat printr-un viciu de consimţământ (eroare, dol, violenţă, leziune).

În legătură cu consimţământul, în cazul contractului de vânzare-cumpărare, vor fi expuse următoarele situaţii:

• promisiunea unilaterală de vânzare sau de cumpărare; • promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, promisiuni care pot

precede încheierea validă a contractului de vânzare-cumpărare; • dreptului de preempţiune.

A. Promisiunea unilaterală de vânzare sau de cumpărare

Promisiunea unilaterală constituie un contract care constă în promisiunea proprietarului bunului de a-l vinde unui eventual cumpărător, care îşi rezervă facultatea de a-şi manifesta ulterior, de regulă, înlăuntrul unui termen, consimţământul de a-l cumpăra. Promisiunea de vânzare este un contract unilateral care creează obligaţii numai în sarcina promitentului.

Ca natură juridică, promisiunea de vânzare este o convenţie, un contract (denumit greşit din punct de vedere juridic antecontract), care nu transferă dreptul de proprietate, ci dă naştere la o obligaţia de a face, respectiv la un drept de creanţă în persoana beneficiarului, acesta având posibilitatea de a opta între a cumpăra sau nu (Lupşan, 2010, p. 13). Fiind un contract unilateral, promisiunea creează obligaţii numai în sarcina promitentului şi trebuie să conţină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părţile nu ar putea executa contractul. (art. 1279 C. civ.)



Promisiunea de vânzare nu reprezintă însă o vânzare, fiind distinctă de aceasta şi nici nu poate produce efectele vânzării, fiind de fapt un antecontract (Moţiu, 2011, p. 29). Dacă beneficiarul va opta în sensul cumpărării bunului, dar promitentul refuză perfectarea contractului, el va avea dreptul să solicite executarea obligaţiei de către promitent sau desfiinţarea convenţiei, cu daune-interese. Codul civil prevede expres această situaţie în art. 1669 C. civ.

“ (1) Când una dintre părţile unei promisiuni bilaterale de vânzare refuză din motive care îi sunt imputabile să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite. (2) Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat. (3) Dispoziţiile alin. (l) şi (2) se aplică în mod corespunzător în cazul promisiunii unilaterale de vânzare sau de cumpărare, după caz.

Cu toate acestea, în cazul promisiunii unilaterale de cumpărare se recunoaşte dreptul proprietarului de a înstrăina bunul ori de a-l greva cu un drept real caz în care obligaţia promitentului (care dorea cumpărarea bunului, dar nu şi-a putut realiza această intenţie) se consideră stinsă:

(4) În cazul promisiunii unilaterale de cumpărare a unui bun individual determinat, dacă, mai înainte ca promisiunea să fi fost executată, creditorul său înstrăinează bunul ori constituie un drept real asupra acestuia.”

În cazul în care bunul a fost vândut unei terţe persoane sau nu mai există, beneficiarul are dreptul doar la daune-interese.

Dacă părţile au stipulat un termen, iar înăuntrul acestuia beneficiarul promisiunii nu şi-a manifestat opţiunea, ulterior el nu îl mai poate obliga pe promitent să încheie contractul. Doctrina a opinat faptul că menţionarea în promisiunea de contracta a datei la care se va încheia contractul promis nu trebuie să fie o condiţie de validitate a promisiunii, deoarece este posibil ca la data încheierii promisiunii părţile să nu poată prevedea data exactă a încheierii contractului promis şi ar fi injust ca această lipsă să atragă anularea contractului. Dacă părţile nu au stabilit un termen, dreptul la acţiune prin care se solicită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract se va stinge în termenul general de prescripţie de ani, calculat de la data încheierii promisiunii de vânzare sau de cumpărare. De asemenea, în absenţa unui termen convenţional, promisiunea de a înstrăina un drept tabular nu va fi admisă spre notare în cartea funciară, ceea ce afectează dreptul beneficiarului [art. 906 alin. (1) C. civ.]

În ceea ce priveşte riscul pieirii fortuite a bunului, acesta va fi suportat de proprietarul bunului, adică de promitent, deoarece promisiunea de vânzare dă naştere unei singure obligaţii şi aceasta nu presupune transferul dreptului de proprietate. În cazul în care se încheie vânzarea, ea va avea caracter translativ de proprietate din momentul încheierii contractului şi numai pentru viitor.

B. Promisiunea bilaterală (sinalagmatică) de vânzare-cumpărare

Promisiunea bilaterală (sinalagmatică) de vânzare-cumpărare este un contract prin care ambele părţi se obligă, una că va vinde, iar cealaltă că va cumpăra un



anumit bun la un preţ determinat, contract ce va fi perfectat în viitor. (Moţiu, 2011, p. 30)

Promisiunea bilaterală este, de asemenea, un antecontract care nu transferă dreptului de proprietate de la promitent la beneficiar. Dacă promitentul-vânzător nu-şi respectă obligaţia stabilită, beneficiarul-cumpărător nu poate cere predarea bunului, deoarece nu e proprietar. Nerespectarea culpabilă a obligaţiei de a finaliza încheierea contractului de vânzare de către una din părţi dă celeilalte dreptul la o acţiune în rezoluţiune, părţile fiind obligate să-şi restituie tot ceea ce şi-au prestat reciproc, iar partea în culpă va datora şi despăgubiri. Mai mult, dacă bunul se mai află în patrimoniul promitentului-vânzător, aplicând dispoziţiile art. 1669 alin. (1)“ când una dintre părţile unei promisiuni bilaterale de vânzare refuză din motive care îi sunt imputabile să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.

Deosebit de obligaţia încheierii în viitor a contractului promis, părţile pot să-şi asume prin promisiunea de vânzare-cumpărare şi alte obligaţii, cum ar fi: plata anticipată a preţului de vânzare convenit, punerea la dispoziţia beneficiarului cumpărător a folosinţei bunului care formează obiectul promisiunii sau plata unei arvune pentru garantarea îndeplinirii obligaţiei asumate şi despăgubirea părţii vătămate pentru neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare (Lupşan, 2010, p. 13). Stipularea unui preţ al promisiunii nu înseamnă că cealaltă parte s-a hotărât să cumpere, dar dacă vânzarea se realizează, suma plătită reprezintă un având dacă părţile nu au convenit altfel (art. 1670 C. civ.)

Pentru încheierea validă a acestui antecontract, nu se cere o anumită formă, chiar şi atunci când contractul de vânzare trebuie încheiat, conform legii, în formă ad validitatem.

În ceea ce priveşte înscrierea în cartea funciară, potrivit art. 906 C. civ., promisiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept în legătură cu acesta se poate nota în cartea funciară, dacă promitentul este înscris în cartea funciară ca titularul dreptului care face obiectul promisiunii, iar antecontractul, sub sancţiunea respingerii cererii de notare, prevede termenul în care urmează a fi încheiat contractul. Notarea se poate efectua oricând în termenul stipulat în antecontract pentru executarea sa, dar nu mai târziu de 6 luni de la expirarea lui. Promisiunea se va putea radia, dacă cel îndreptăţit nu a cerut instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în termen de 6 luni de la trecerea termenului fixat pentru încheierea lui sau dacă, între timp, imobilul a fost definitiv adjudecat în cadrul vânzării silite de către un terţ care nu este ţinut să răspundă de obligaţiile promitentului.

C. Dreptul de preempţiune

Dreptul de preempţiune constituie o formă a promisiunii unilaterale de vânzare prin care proprietarul unui bun se obligă ca, în cazul în care îl va vinde, să



acorde preferinţa unei anumite persoane (beneficiarul promisiunii), la preţ egal şi în condiţii egale.

Spre exemplu, proprietarul (locator) se obligă faţă de chiriaş să-i acorde preferinţă în cazul în care s-ar decide să-şi vândă locuinţa. O asemenea obligaţie, pentru a fi creatoare de efecte juridice, trebuie să fie prevăzută expres în contractul încheiat de părţi. În această situaţie, promitentul rămâne liber să vândă sau nu bunul; dar dacă se hotărăşte să-l vândă este ţinut să îl prefere pe beneficiar. Dacă vinde bunul unei terţe persoane prin fraudă sau prin complicitate la fraudă din partea terţului achizitor, beneficiarul este îndreptăţit să ceară anularea vânzării, invocând dreptul său de preferinţă. Dacă nu se face dovada fraudei, beneficiarul pactului are doar un drept la acţiune împotriva promitentului pentru daune-interese. (Lupşan, 2010, p. 14)

Actualul Cod civil a consacrat expres noţiunea de preempţiune, legiuitorul propunând o analiză a naturii juridice, a mecanismului de funcţionare, a condiţiilor şi efectelor exercitării acestui drept, acordând, de asemenea, atenţie şi anumitor aspecte de natură conflictuală: încălcarea acestui drept, concursul dintre preemptori, pluralitatea de bunuri vândute, exercitarea dreptului de preempţiune în cadrul executării silite. Însă nu şi o definiţie legală concludentă, care ar fi eliminat controversele doctrinare mai ales în legătură cu natura sa juridică. Art. 1730 Noul Cod civ. prevede:

“(1) În condiţiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preempţiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun. (2) Dispoziţiile prezentului cod privitoare la dreptul de preempţiune sunt aplicabile numai dacă prin lege sau contract nu se stabileşte altfel.”

Legiuitorul a precizat izvorul acestui drept, fie de natură legală, fiind instituit printr-o normă imperativă (Deak, 2006, p. 40), fie de natură contractuală care aminteşte de pactul de preferinţă, caz în care dreptul prioritar la cumpărare se naşte pe baza consimţământului părţilor.

In lumina noii reglementări, termenul acordat preemptorului pentru a se decide este diferit, după natura bunului: 10 zile de la notificarea ofertei în cazul vânzării de bunuri mobile sau de cel mult 30 de zile în cazul vânzării de bunuri imobile. Potrivit aliniatului final al art. 1730, termenul curge în ambele cazuri de la comunicarea ofertei către preemptor. În continuare, legiuitorul intervine expres, specificând faptul că numai după scurgerea acestor termene, bunul poate fi înstrăinat unei terţe persoane, în caz contrar, aplicându-se sancţiunea nulităţii relative a contractului, indiferent dacă există un drept de preempţiune legal sau convenţional (art. 1731 C. civ.).

De asemenea, legiuitorul face distincţie între titulari ai dreptului legal de preempţiune şi titulari ai dreptului conven ţional de preempţiune. Astfel, în virtutea preeminenţei legii, soluţia propusă de Codul civil poate fi uşor anticipată, totul în funcţie de deosebirea fundamentală între dreptul de preempţiune de natură legală şi dreptul de preempţiune de natură convenţională: în cazul concursului dintre cei doi, contractual valabil încheiat va fi cu titularul dreptului legal de preempţiune. Alte situaţii determinate de concursul dintre preemptori dau câştig de cauză fie titularului dreptului legal de preempţiune ales de vânzător (dacă existau mai mulţi), fie titularului dreptului



convenţional care a fost cel dintâi înscris în cartea funciară1, fie titularului dreptului convenţional de preempţiune care prezintă ca dată certă a vânzării pe cea mai veche (în cazul unui bun mobil).

Articolul 1739 NCC prezintă lapidar şi sumativ caracterele juridice ale acestui drept, amintind doar de cel indivizibil şi de cel incesibil. Totuşi, enumerarea nu este exhaustivă, putând adăuga caracterul de ordine publică al acestui drept, în sensul că nu se poate renunţa la el anticipat, iar părţile nu pot deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la dispoziţiile ce reglementează dreptul de preempţiune. (Chirică, 2008, p. 104). La acestea doctrina a adăugat şi caracterul temporar, sub dublu aspect: al calităţii persoanei titulare a acestui drept şi sub aspectul epuizării lui, după ce acest drept a fost exercitat.

Sarcina de lucru 5

La 1 august 2000, X încheie cu Y un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul situat în Cluj, convenind ca în decurs de o lună să se prezinte la notar spre a încheia un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru preţul de 50.000 euro. Ulterior, X încheie cu Z un contract de vânzare-cumpărare, act autentic care are ca obiect acelaşi imobil pe care îl şi predă cumpărătorului la preţul de 55.000 euro, iar acesta îşi intabulează dreptul de proprietate în cartea funciară.

a. În calitate de avocat al lui Y, pe cine chemaţi în judecată şi ce anume solicitaţi?

b. În calitate de judecător, consideraţi că X are sau nu obligaţia născută din antecontractul de vânzare-cumpărare de a vinde apartamentul lui Y? Motivaţi.

c. Putea vinde X lui Z acelaşi imobil? Motivaţi.

1.2.3. Obiectul contractului

A. Lucrul vândut

Pentru ca un bun să poată constitui obiectul material al prestaţiei vânzătorului, el trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

A. Lucrul trebuie să fie în comerţ (în circuitul civil.) Potrivit art. 1.657 C. civ., orice bun poate fi vândut în mod liber, dacă vânzarea nu este interzisă ori limitată prin lege sau prin convenţie ori testament. Această prevedere consacră principiul liberei circulaţii a bunurilor în sensul că pot fi vândute numai lucrurile aflate în circuitul civil.

În principiu, toate lucrurile sunt în comerţ, dar există şi excepţii:

1 Situaţia se aplică atunci când obiectul contractului de vânzare-cumpărare este un bun imobil.



• Nu pot forma obiectul unui contract de vânzare-cumpărare res nullius, lucrurile care, prin natura lor, nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate (aerul, lumina soarelui, apa râurilor ş.a.);

• Sunt declarate inalienabile bunurile care fac parte din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.

Constituţia României prevede: “(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. (4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică”. [art. 136 alin. (3) şi (4)];

Mai mult, conform art. 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, actualizată, aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, ţărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public. Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

În condiţiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosinţă şi pot fi închiriate ori concesionate. [art. 861 alin. (3) C. civ.];

• Prin legi speciale, s-a restrâns circulaţia bunurilor care constituie monopol de stat. Aceste bunuri vor putea forma obiectul contractului de vânzare-cumpărare numai în condiţiile Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, modificată şi completată prin Legea nr. 171/2001. Astfel, potrivit art. 2 din legea citată, constituie monopol de stat: armamentul, muniţiile şi explozibilii, substanţele şi medicamentele care conţin stupefiante etc. Pe lângă aceste acte normative, mai amintim si altele care dezvoltă prevederile Legii monopolului de stat, stabilind reguli speciale privind înstrăinarea acestor bunuri: Legea 116/1997 pentru ratificarea Convenţiei Europene cu privire la contractul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, O.G. nr. 31/1995 privind regimul de producere, circulaţie şi comercializare a produselor farmaceutice.

• Bunurile din patrimoniul cultural naţional sunt în circuitul civil, însă scoaterea lor din ţară, definitiv sau temporar, de către persoane fizice sau juridice se realizează numai pe baza unui certificat de export definitiv sau temporar, emis de oficiile pentru patrimoniul cultural naţional.



• În legătură cu circulaţia metalelor şi pietrelor preţioase, legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului naţional mobil impune anumite restricţii. De exemplu, art. 37 dispune:

“(1) Scoaterea peste frontieră a bunurilor culturale mobile constituie operaţiune de export, care poate fi temporar sau definitiv. (2) Exportul temporar sau definitiv al bunurilor culturale mobile clasate sau neclasate se efectuează numai pe baza certificatului de export. (3) Certificatul de export va fi emis de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi cultelor, în condiţiile prezentei legi. (4) Exportul temporar pentru bunurile culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de proprietar sau de titularul dreptului de administrare, va fi avizat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor şi va fi aprobat de ministrul culturii şi cultelor. (5) Scoaterea din ţară, pe orice cale, a bunurilor culturale mobile pentru care nu s-a obţinut certificatul de export temporar sau definitiv, eliberat în condiţiile legii, constituie operaţiune de export ilegal.”

• O altă limitare privind înstrăinarea unor bunuri este prevăzută de art. 627 C. civ. ale cărui dispoziţii reglementează expres clauza de inalienabilitate, potrivit căreia prin convenţie sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani şi dacă există un interes serios şi legitim. Termenul începe să curgă de la data dobândirii bunului

• Legea nr. 95/2006 actualizată privind reforma în domeniul sănătăţii prevede în cadrul Capitolului II, art. 144 că ”donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană nu pot face obiectul unor acte şi fapte juridice (în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură)“ , implicit aceste organe sau ţesuturi umane nu vor putea constitui obiect al unui contract de vânzare-cumpărare.

Sancţiunea încheierii unui contract de vânzare al cărui obiect este un bun scos din circuitul civil sau care se află într-una din situaţiile expuse mai sus, este nulitatea absolută.

Sarcina de lucru 6

X este chiriaş al unei locuinţe restituite fostului proprietar conform legii nr. 112/1995. Y moştenitorul fostului proprietar, vinde locuinţa lui Z, comunicându-i totodată că locuinţa este ocupată de un chiriaş. Preţul cu care a vândut este de 50.000 euro. Z îl cheamă în judecată pe X pentru evacuarea sa din imobil, în considerarea calităţii sale de proprietar. X, care nu a ştiut de contractul de vânzare, la zile după primirea acţiunii în evacuare, depune la bancă pe numele lui Z suma de 50.000 euro şi îi cheamă în judecată pe Y şi Z pentru ca instanţa să constate că X s-a subrogat în drepturile lui Z, devenind astfel proprietarul imobilului. Ce drept al lui X a fost încălcat? Care va fi soluţia instanţei?

Mirela Costache


B. Lucrul trebuie s

Potrivit art. 1659

„dacă în momentul vânzării unui bun individual determinat acesta pierise în întregime, contractul nu produce niciun efect. Daccunoştea acest fapt în momentul vânzcorespunzătoare a preţului.”

Riscul pieirii totale bunul a pierit sau chiar nici nu a existat, prestaobiect, fapt care atrage care bunul a existat solicita fie anularea contractului (nu rezoluproporţională cu pierderea suferitîn care mai multe obiecte formeazla momentul încheierii contractuluicumpărător nu trecând bunul a devenit impropriu scopului pentru care a fost achizi

Conform art. 1228 C. civ. în lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta şi asupra bunurilor viitoare, nu pot forma obiect al unei vânz

Dacă obiectul vânzproprietatea asupra lui în momentul în care bunul sindividualizării (cazul bunurilor de gen) lor de cva realiza, nu se va produce nici un efect, dar dacdatorează culpei vânzparţiale a bunului, cumpcorespunzătoare a precaracter aleatoriu, iar cumpgenului limitat, preţului (cazul cumpvânzătorului).

C. Lucrul trebuie s

Potrivit art. 1226 C. civtrebuie să fie determinat sau cel pudetermină prin trăindicarea localităţvecinătăţilor, materialului din care este construitDacă bunul vândut este un bun de gen, determinarea se va face prin arspeciei (grâu, porumb), cantit

Bunul vândut trebuie sjuridic; nimeni nu se poate obliga la imposibil (imposibilitatea se apreciazabstracto, trebuind sbunul trebuie să16). Dacă obiectul contractului este imoral, acest lucru va atrage nulitatea



Lucrul trebuie să existe în prezent sau să poată exista în viitor

659 C. civ.,

ării unui bun individual determinat acesta pierise în întregime, contractul nu produce niciun efect. Dacă bunul pierise numai în parte, cump

pt în momentul vânzării poate cere fie anularea vânză

Riscul pieirii totale sau parţiale a bunului aparţine vânzăbunul a pierit sau chiar nici nu a existat, prestaţia vânzătorului r

t, fapt care atrage şi lipsa cauzei obligaţiei cumpărătorului. În cazul în care bunul a existat şi a pierit parţial, cumpărătorul are posibilitatea legalsolicita fie anularea contractului (nu rezoluţiunea lui), fie o reducere a pre

ţ ă cu pierderea suferită. Aceeaşi soluţie devine aplicabilîn care mai multe obiecte formează obiectul contractului şi doar unele au pierit

omentul încheierii contractului (Moţiu, 2011, p. 48). Opă ător nu trebuie să fie abuzivă, în sensul că va renunţa la contract atunci

când bunul a devenit impropriu scopului pentru care a fost achizi

Conform art. 1228 C. civ. în lipsa unei prevederi legale contrare, contractele şi asupra bunurilor viitoare, cu excepţia moştenirilor nedeschise, care

nu pot forma obiect al unei vânzări, sub sancţiunea nulităţii absolute

obiectul vânzării îl constituie un bun viitor, cumpărăproprietatea asupra lui în momentul în care bunul s-a realizat sa

ării (cazul bunurilor de gen) lor de către vânzător. Dacva realiza, nu se va produce nici un efect, dar dacă nerealizarea bunului se

ă culpei vânzătorului, acesta va plăti daune-interese. În cazul realiziale a bunului, cumpărătorul poate opta între solicitarea unei reduceri

ătoare a preţului, fie solicită desfiinţarea vânzării. Daccaracter aleatoriu, iar cumpărătorul şi-a asumat riscul nerealizgenului limitat, el va suporta şi riscul contractului şi va rămâne obligat la plata

ului (cazul cumpărării unei recolte viitoare de pe un anumit teren al

Lucrul trebuie să fie determinat sau determinabil, licit şi posibil

Potrivit art. 1226 C. civ. obiectul obligaţiei, sub sancţiunea nulită fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit. ă prin trăsături proprii (de exemplu, o construcţie este determinat

indicarea localităţii în care este situată, a străzii, numărului, dimensiunilor, ă ăţilor, materialului din care este construită, cu ce este acoperit bunul vândut este un bun de gen, determinarea se va face prin ar

speciei (grâu, porumb), cantităţii, calităţii ş.a.

Bunul vândut trebuie să fie şi posibil din punct de vedere fizic (material) juridic; nimeni nu se poate obliga la imposibil (imposibilitatea se apreciaz

, trebuind să fie absolută şi de neînvins pentru oricine).ă fie licit şi corespunzător regulilor de morală

ă obiectul contractului este imoral, acest lucru va atrage nulitatea


23

exista în viitor

rii unui bun individual determinat acesta pierise în întregime, bunul pierise numai în parte, cumpărătorul care nu rii poate cere fie anularea vânzării, fie reducerea

ţine vânzătorului, căci dacă ţ ătorului rămâne fără

ărătorului. În cazul în torul are posibilitatea legală de a

iunea lui), fie o reducere a preţului ie devine aplicabilă şi în cazul

şi doar unele au pierit . Opţiunea făcută de

va renunţa la contract atunci când bunul a devenit impropriu scopului pentru care a fost achiziţionat.

Conform art. 1228 C. civ. în lipsa unei prevederi legale contrare, contractele ştenirilor nedeschise, care ăţii absolute.

rii îl constituie un bun viitor, cumpărătorul va dobândi a realizat sau în momentul

ător. Dacă bunul nu se ă nerealizarea bunului se

interese. În cazul realizării torul poate opta între solicitarea unei reduceri

ării. Dacă vânzarea are a asumat riscul nerealizării bunului sau

ş ămâne obligat la plata rii unei recolte viitoare de pe un anumit teren al

fie determinat sau determinabil, licit şi posibil

ţiunea nulităţii absolute, şi licit. Bunurile certe se ţie este determinată prin ărului, dimensiunilor,

ă, cu ce este acoperită ş.a.,). bunul vândut este un bun de gen, determinarea se va face prin arătarea

din punct de vedere fizic (material) şi juridic; nimeni nu se poate obliga la imposibil (imposibilitatea se apreciază in

i de neînvins pentru oricine). De asemenea, tor regulilor de morală (Lupşan, 2010, p.

obiectul contractului este imoral, acest lucru va atrage nulitatea



absolută a acestuia. Practica judiciară a decis în acest sens că dacă se dovedeşte reaua-credinţă a cumpărătorului care a ştiut că obiectul vânzării provine din contrabandă, în caz de confiscare a lucrului, el nu mai poate solicita restituirea preţului plătit.

D. Lucrul vândut trebuie să fie proprietatea vânzătorului

Această condiţie rezultă din caracterul translativ de proprietate al contractului de vânzare, pentru validitatea sa, fiind necesar ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului individual determinat care formează obiectul contractului. Codul civil reglementează situaţiile în care bunul aparţine altei persoane, sub denumirea de vânzarea bunului altuia, în cadrul art. 1863-1864 C. civ.

Există următoarele posibilităţi: să fie efectuată în cunoştinţă de cauză de ambele părţi, sau în împrejurări în care atât vânzătorul cât şi cumpărătorul ori numai unul din ei nu ştia că bunul vândut aparţine altei persoane. Codul civil român de la 1864, deşi elaborat după sistemul Codului civil francez, el nu a mai reprodus dispoziţiile art. 1599 C. civ. fr. referitoare la vânzarea lucrului altuia, care prevede clar şi tranşant că vânzarea bunului altuia este nulă, menţinând însă principiul transmiterii dreptului de proprietate prin însuşi acordul de voinţă ce marchează şi încheierea contractului. În aceste condiţii, s-a pus problema dacă, în dreptul civil român vânzarea lucrului altuia este sau nu este valabilă.

Situaţia este clară în cazul vânzării unor bunuri viitoare sau de gen, căci momentul transferului dreptului de proprietate coincide cu momentul individualizării sau realizării bunurilor viitoare.

Dacă obiectul îl constituie un bun individual determinat şi dacă acesta se află în proprietatea unui terțțțț, contractul este valabil, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător. Proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul dobândirii bunului de către vânzător sau al ratificării contractului de vânzare de către proprietar, dacă din lege sau din voința părților nu rezultă contrariul. În situația în care vânzătorul nu asigură transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător, acesta din urmă poate solicita rezoluțiunea contractului, restituirea prețului și, dacă este cazul, daune-interese.

Atunci când un coproprietar a vândut bunul proprietate comună şi ulterior nu asigură transmiterea proprietăţii întregului bun către cumpărător, acesta din urmă poate cere, pe lângă daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea preţului proporţional cu cota-parte pe care nu a dobândit-o, fie rezoluţiunea contractului în cazul în care nu ar fi cumpărat dacă ar fi ştiut că nu va dobândi proprietatea întregului bun.

B. Preţul

Preţul este obiectul prestaţiei cumpărătorului, constând într-o sumă de bani care corespunde valorii lucrului vândut. În lipsa unui preţ, vânzarea este nulă absolut, deoarece obligaţia cumpărătorului nu are obiect, iar obligaţia vânzătorului este lipsită de cauză. (Lupşan, 2010, p. 17)

Mirela Costache


Ca element de validitate a vânzcondiţii:

A. Preţul trebuie s

Această condiţie este prevesenţa vânzării ca preantreprizei, preţnefiind acceptatăvânzarea se face în schimbul unui lucru, suntem în prezenschimb ori dacăde întreţinere a celui care a înst

O situaţie deosebitsensul că în schimbul dreptului de proprietate transmis, se plbani şi există şdeterminarea naturii juridice, trebuie stabilit care este obligaDacă obligaţie principalvânzare-cumpărare, iar dacatunci şi contractul va fi unul similar emis mai multe teorii în legîntreţinere, cea mai fundamentatpreţului plătit va fi raportatîntreţinerii, care este aleatorie. Aprestaţia remuneratorie este de cel puînstrăinat, în caz

B. Preţul trebuie s

Potrivit art. 1660 alin. (2), raportat la art. 1661determinat sau cel pude părţi în momentul încheierii contractului, iar în cazul prevânzarea făcutădacă părţile au convenit asupra unei modalitdeterminat ulterior, dar nu mai târziu de data placord de voinţăstabilirea lui să se facde plată1.

Preţul poate fi determinat potrivit acordului pdetermină preţul în termenul stabilit de pde la încheierea contrajudecătoriei de la locul încheierii contractului va desemna, de urgencamera de consiliu, prin încheiere definitivpreţului. Remuneranedeterminării prevânzarea este nulăun alt mod de determinare a pre

1 Ca exemplu, părţile pot conveni ca plata sbursă a produsului.



Ca element de validitate a vânzării , preţul trebuie să îndeplineasc

ul trebuie să fie fixat într-o sumă de bani.

ă condiţie este prevăzută de art. 1660 alin. (1) C. civ.ării ca preţul să constea într-o sumă de bani. În cazul loca

, preţul poate consta în alte bunuri sau prestaţ

nefiind acceptată pentru a menţine natura juridică a unei vânzvânzarea se face în schimbul unui lucru, suntem în prezenţschimb ori dacă în schimbul proprietăţii unui lucru se stabileş

ţinere a celui care a înstrăinat bunul, va fi un contract de între

ţie deosebită se înregistrează atunci când există o prestaă în schimbul dreptului de proprietate transmis, se plă

ş ă şi o prestaţie care constă într-o obligaţie de întredeterminarea naturii juridice, trebuie stabilit care este obliga

ţie principală este plata unei sume de bani, contractul va fi de cumpărare, iar dacă obligaţia principală va fi prestarea îşi contractul va fi unul similar (Chirică, 2008, pp. 205

emis mai multe teorii în legătură cu natura contractului de vânzare cu clauzinere, cea mai fundamentată şi susţinută fiind cea potrivit c

ătit va fi raportată la valoarea bunului, nu la valoarea cuantumului inerii, care este aleatorie. Aşadar, va fi un contract de vânzare atunci când ţia remuneratorie este de cel puţine jumătate din valoarea bunului inat, în caz contrar fiind în prezenţa unui contract de între

ul trebuie să fie determinat sau determinabil

1660 alin. (2), raportat la art. 1661 C. civ., preţdeterminat sau cel puţin determinabil. În primul caz, cuantumul

ţi în momentul încheierii contractului, iar în cazul preţăcută pe un preţ care nu a fost determinat în contract este valabil

ă ţile au convenit asupra unei modalităţi prin care predeterminat ulterior, dar nu mai târziu de data plăţii şi care nu necesit

ţă al părţilor. Pentru ca preţul să fie determinabil este necesar ca stabilirea lui să se facă pe baza elementelor existente în contract

ul poate fi determinat şi de către una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului părţilor. Atunci când persoanele astfel desemnate nu

ă preţul în termenul stabilit de părţi sau, în lipsă, în termen de 6 luni de la încheierea contractului, la cererea părţii interesate, pre

ătoriei de la locul încheierii contractului va desemna, de urgencamera de consiliu, prin încheiere definitivă, un expert pentru determinarea

ului. Remuneraţia expertului se plăteşte în cote egale de căării preţului în termen de un an de la încheierea contractului,

vânzarea este nulă (nulitate absolută), afară de cazul în care pămod de determinare a preţului (art. 1662 C. civ.).

ile pot conveni ca plata să se facă la preţul curent, la termenul prevăzut în


25

ă îndeplinească următoarele

C. civ. Aşadar, este de de bani. În cazul locaţiunii şi

ul poate consta în alte bunuri sau prestaţii, această soluţie ă a unei vânzări. Astfel dacă

vânzarea se face în schimbul unui lucru, suntem în prezenţa unui contract de ii unui lucru se stabileşte doar o obligaţie

inat bunul, va fi un contract de întreţinere.

ă o prestaţie mixtă, în în schimbul dreptului de proprietate transmis, se plăteşte o sumă de

ţie de întreţinere. Pentru determinarea naturii juridice, trebuie stabilit care este obligaţia principală.

este plata unei sume de bani, contractul va fi de prestarea întreţinerii,

, 2008, pp. 205-206). Doctrina a cu natura contractului de vânzare cu clauză de

fiind cea potrivit căreia valoarea la valoarea bunului, nu la valoarea cuantumului

adar, va fi un contract de vânzare atunci când ătate din valoarea bunului

a unui contract de întreţinere.

C. civ., preţul trebuie să fie . În primul caz, cuantumul lui este stabilit

i în momentul încheierii contractului, iar în cazul preţului determinabil, care nu a fost determinat în contract este valabilă

ăţi prin care preţul poate fi ăţ şi care nu necesită un nou

fie determinabil este necesar ca pe baza elementelor existente în contract şi mai înainte

tre una sau mai multe persoane desemnate ilor. Atunci când persoanele astfel desemnate nu

ă, în termen de 6 luni ţii interesate, preşedintele

toriei de la locul încheierii contractului va desemna, de urgenţă, în , un expert pentru determinarea

egale de către părţi. În cazul în termen de un an de la încheierea contractului,

de cazul în care părţile au convenit

ăzut în funcţie de cotaţia la

Mirela Costache


Cu privire la posibilitatea de determinare a preart. 1664 C. civ. situavânzarea rămâne valabil

”Preţul vânzării este suficient determinat dacCând contractul are ca obiect bunuri pe care vânzcă părţile au avut în vedere prestipulaţie contrară, vânzarea unor bunuri al cpresupusă a se fi încheiat pentru precea mai apropiată de locul încheierii contractului. Dacţine seama de ultima zi lucrătoare.

Există şi situaţii în care pcazul locuinţelor construite din fondurile statului dispoziţiilor cuprinse în Decretul

C. Preţul trebuie s

Preţul trebuie săcontract, este celC. civ. reflectăcumpărătorului:

”Vânzarea este anulabilă atunci când preasemenea, dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilatât de disproporţionat faţă de consimtă la o vânzare.”

Se observă că, fsancţionează cu vădită disproporţasemenea, dezechilibruconsimţământ apreciat în funcaplicabile dispoziţAceastă nouă concepcare au fost luate în considerare. Pe de o parte, sinteresul ocrotit este unul particulrelative), iar pe de altce permit calcularea impozitului datorat nu în funcfuncţie de valoarea minimaldeterminată geografic

Stabilirea situaţiei în care prefapt, iar instanţa va aprecia în funcori superior, ori inferior raportat la valoarea bunului vândut, p

1 Art. 771 alin. (4) din Codul fiscal actualizat (cu privire la patrimoniul personal) prevede: ”Impozitul prevpărţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrdeclarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmitimpozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertizafini până la gradul al II-lea inclusiv, precum declarată de părţi în actul prin care se transferactualiza cel puţin o dată pe an expertizele privind valoarea de circulacomunicate la direcţiile teritoriale ale Ministerului Finan



e la posibilitatea de determinare a preţului, legiuitorul a prevart. 1664 C. civ. situaţia în care, deşi lipseşte determinarea expres

ămâne valabilă:

rii este suficient determinat dacă poate fi stability potrivit împrejurCând contractul are ca obiect bunuri pe care vânzătorul le vinde în mod obiş

ile au avut în vedere preţul practicat în mod obişnuit de vânzător. (3) În lips, vânzarea unor bunuri al căror preţ este stabilit pe pieţ

a se fi încheiat pentru preţul mediu aplicat în ziua încheierii contractului pe pia de locul încheierii contractului. Dacă această zi a fost nelucr

ătoare.”

ă şi situaţii în care preţul poate fi stabilit şi de către legeţelor construite din fondurile statului şi vândute potrivit

ţiilor cuprinse în Decretul-lege nr. 61/1990 şi în Legea nr. 85/1992.

ul trebuie să fie sincer şi serios

trebuie să fie sincer, adică atunci când cuantumul lui, mencel real şi nu fictiv sau simulat. În acest sens dispozi

C. civ. reflectă seriozitatea şi valoarea reală a preţului ca prestaă ătorului:

ă atunci când preţul este stabilit fără intenţia de a fi pl prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilă când pre

ţă de valoarea bunului, încât este evident că părţ

ă ă, faţă de dispoziţiile Codului civil de la 1864ă cu nulitatea relativă cazul în care preţul nu este serios

disproporţia dintre cuantumul lui şi valoarea realăasemenea, dezechilibru dintre prestaţii poate fi şi consecinţ

ţământ apreciat în funcţie de cauza contractului, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 1221 C. civ., sancţiunea fiind tot nulitatea relativ

ă ă concepţie a legiuitorului se bazează pe douăcare au fost luate în considerare. Pe de o parte, s-a avut în vedere faptul cinteresul ocrotit este unul particular (motivându-se sancrelative), iar pe de altă parte s-a realizat corelarea cu dispoziţ

ce permit calcularea impozitului datorat nu în funcţie de preţie de valoarea minimală stabilită ca fiind aplicabilă pe o anumit

ă geografic1. (Moţiu, 2011, p. 55)

Stabilirea situaţiei în care preţul este considerat neserios constituie o situafapt, iar instanţa va aprecia în funcţie de probele administrate. Preori superior, ori inferior raportat la valoarea bunului vândut, p

alin. (4) din Codul fiscal actualizat (cu privire la transferul propriet ăţImpozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea declarat

i în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, ivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepţia tranzacţiilor încheiate între rude ori lea inclusiv, precum şi între soţi, caz în care impozitul se calculeaz

i în actul prin care se transferă dreptul de proprietate. (5) Camerele notarilor publici vor pe an expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile, care vor fi

iile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.”


26

ului, legiuitorul a prevăzut la te determinarea expresă a preţului,

t împrejurărilor. (2) torul le vinde în mod obişnuit, se prezumă

nuit de vânzător. (3) În lipsă de este stabilit pe pieţe organizate este

ul mediu aplicat în ziua încheierii contractului pe piaţa zi a fost nelucrătoare, se

ătre lege. De exemplu, în şi vândute potrivit

şi în Legea nr. 85/1992.

atunci când cuantumul lui, menţionat în În acest sens dispoziţiile art. 1665

ţului ca prestaţie a

ţia de a fi plătit. De ă când preţul este într-ă părţile nu au dorit să

iile Codului civil de la 1864, actualul Cod civil ţul nu este serios, fiind

i valoarea reală a bunului. De i consecinţa leziunii, viciu de

ie de cauza contractului, caz în care sunt iunea fiind tot nulitatea relativă.

ă pe două aspecte practice, a avut în vedere faptul că

se sancţiunea nulităţii a realizat corelarea cu dispoziţiile Codului fiscal

ţie de preţul declarat, ci în ă pe o anumită piaţă

constituie o situaţie de ie de probele administrate. Preţul poate fi

ori superior, ori inferior raportat la valoarea bunului vândut, părţile fiind cele

transferul propriet ăţilor imobiliare din ă la valoarea declarată de

mintele sale. În cazul în care valoarea de camera notarilor publici, ţiilor încheiate între rude ori

i, caz în care impozitul se calculează la valoarea eptul de proprietate. (5) Camerele notarilor publici vor

ie a bunurilor imobile, care vor fi



care vor stabili cuantumul lui, echivalenţa dintre cele două aspecte fiind una relativă. În această situaţie, s-a stabilit că nu trebuie să se confunde neseriozitatea preţului cu vilitatea lui (preţ lezionar), sancţiunea aplicabilă fiind diferită.

Sarcina de lucru 7

X a înstrăinat lui Z, prin act autentic, imobilul proprietatea sa, casă şi teren, în schimbul unui preţ de 50.000 Ron şi al prestării întreţinerii. În condiţiile în care imobilul valorează 90.000 Ron, iar Z nu şi-a respectat obligaţia de plată a preţului, dar a prestat întreţinere, X l-a chemat în judecată pe B pentru rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiilor. Ce contract a fost încheiat între părţi? Care va fi soluţia instanţei?

1.2.4. Cauza contractului

Cauza contractului de vânzare-cumpărare este un element constitutiv în structura sa şi o condiţie de validitate a acestuia şi se compune din două elemente: scopul direct (imediat) şi scopul indirect (mediat). Scopul direct al vânzătorului este primirea preţului în schimbul înstrăinării bunului, iar al cumpărătorului dobândirea bunului în schimbul plăţii preţului. Scopul direct este un element abstract, invariabil şi obiectiv (cauza juridică a obligaţiei). Scopul indirect îl constituie motivul determinant care a antrenat manifestarea consimţământului de a încheia contractul. Altfel spus, scopul indirect vizează nevoile pe care vânzătorul şi le va satisface din preţul obţinut, iar cumpărătorul cu bunul dobândit. Scopul indirect apare ca un element concret, variabil şi subiectiv în fiecare contract de vânzare-cumpărare. (Lupşan, 2010, p. 19)

Cauza trebuie să existe, aşa cum rezultă şi din prevederile art. 1236 alin. (1) C. civ.: ”cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală. Lipsa cauzei atrage nulitatea relativă a contractului, cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice. Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună sau, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască. În ceea ce priveşte dovada cauzei, legiuitorul stabileşte o prezumţie relativă a existenţei cauzei, ce poate fi răsturnată prin proba contrară.

Cauza trebuie să fie licită, în sensul că scopul urmărit de părţi să fie în concordanţă cu dispoziţii legale şi să nu contravină bunelor moravuri sau ordinii publice. Frauda la lege reprezintă un caz particular de cauză ilicit ă a contractului şi intervine în cazul în care contractul constituie pentru părţi

Mirela Costache


mijlocul de a eluda aplicarea unei norme legale imperative (art. 1237 1238 C. civ.).

Trebuie reţinut căabsolută numai atunci când ea este comuntrebuie ca cealaltăcunoască.

Cauza trebuie săbunelor moravuri. În practica judiciarnu este valabilămenţinerii stării de concubinaj. Dupatrage şi ea nulitatea absolutsau în caz contrar, dactrebuit să o cunoasc

1.3. Obligaţiile vânzătorului1.3.1. Precizări prealabile despre

Prin efectele contractului de vânzare se încreează în sarcina celor dou

În legătură cu efectele acestui contract sunt incidente urm

- potrivit principiului contractul valabil încheiat are putere de lege între p

- clauzele prevănu se abat de la alte norme l

- contractul se modificcauze legale, aposibilă;

- conform art. 1280 C. civ. care consacrcontractului, acesta produce efecte numai între prespectarea condipe alţii;

- în cazul în care anumite clauze sunt îndoielnice, în favoarea cumpîncheiate cu consumatorii 1269 alin. (2) C. civ.

- părţile sunt obligate satunci când executarea contractului a devenit mai oneroas

- legiuitorul a introdus ca noutate impreviziunii"executarea contractulschimbări excepobligarea debitorului la executarea obligafie adaptarea contractulupierderile încetarea rela



eluda aplicarea unei norme legale imperative (art. 1237

ţinut că în materia cauzei ilicite şi imorale, sancţiunea va fi nulitatea ă numai atunci când ea este comună ambelor părţ

trebuie ca cealaltă parte să o fi cunoscut sau, după împrejură

trebuie să fie şi morală, adică scopul actului juridic sbunelor moravuri. În practica judiciară, s-a statuat că vânzarea între concubini nu este valabilă dacă se dovedeşte o cauză imorală, de exemplu cea a

ării de concubinaj. După cum s-a mai precizat, cauza imoralşi ea nulitatea absolută a contractului dacă este comun

sau în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, dupăă o cunoască.

ătorului ri prealabile despre efectelor contractului, obligaţiile vânză

contractului de vânzare se înţeleg obligaţiile pe care acesta le ă în sarcina celor două părţi, efecte pe care părţile le vizeaz

ă ă cu efectele acestui contract sunt incidente următoarele aspecte:

otrivit principiului pacta sunt servanda şi a art. 1270 alin. (1) C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante;lauzele prevăzute de părţi în contract vor fi respectate întocmai, cât timp

nu se abat de la alte norme legale (contractul este legea păontractul se modifică sau încetează numai prin acordul p

cauze legale, aşadar revocarea unilaterală a contractului de vânzare nu este

conform art. 1280 C. civ. care consacră principiul relativitcontractului, acesta produce efecte numai între părţile contractante, cu respectarea condiţiilor legale, neputând nici să profite, nici s

în cazul în care anumite clauze sunt îndoielnice, acestea se în favoarea cumpărătorului (art. 1671 C. civ.), cu excepîncheiate cu consumatorii şi contractelor de adeziune, caz în care, conf. art. 1269 alin. (2) C. civ. interpretarea se face în favoarea celui care se oblig

sunt obligate să îşi execute prestaţiile asumate în contract, chiar atunci când executarea contractului a devenit mai oneroasălegiuitorul a introdus ca noutate instituţia impreviziunii. impreviziunii este reglementat de Codul Civil la art. executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă

ări excepţionale a împrejurărilor care ar face obligarea debitorului la executarea obligaţiei", instanţfie adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea

relaţiilor contractuale, la momentul şi în condi


28

eluda aplicarea unei norme legale imperative (art. 1237 şi art.

i imorale, sancţiunea va fi nulitatea ambelor părţi, în caz contrar,

împrejurări, să fi trebuit să o

actului juridic să corespundă ă vânzarea între concubini ă, de exemplu cea a

a mai precizat, cauza imorală ă este comună ambelor părţi o sau, după împrejurări, ar fi

ţiile vânzătorului

ţiile pe care acesta le ă ţile le vizează.

ătoarele aspecte:

i a art. 1270 alin. (1) C. civ., ă ţile contractante;

i în contract vor fi respectate întocmai, cât timp egale (contractul este legea părţilor);

numai prin acordul părţilor ori din a contractului de vânzare nu este

relativităţii efectelor ărţile contractante, cu

ă profite, nici să prejudicieze

acestea se interpretează , cu excepţia contractelor

adeziune, caz în care, conf. art. interpretarea se face în favoarea celui care se obligă;

iile asumate în contract, chiar şi atunci când executarea contractului a devenit mai oneroasă;

ia impreviziunii. Principiul art. 1271. Astfel, dacă

ui a devenit excesiv de oneroasă din cauza unei care ar face vădit injustă

ţa poate să dispună n mod echitabil între părţi

din schimbarea împrejurărilor, fie n condiţiile pe care le



stabileşte. Aceste dispoziţii sunt aplicabile numai dacă sunt respectate a 4 condiţii 1.

Potrivit art. 1672 C. civ., obligaţiile principale ale vânzătorului sunt:

1. să transmită proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut;

2. să predea bunul;

3. să îl garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi viciilor bunului.

Pe lângă aceste obligaţii principale, părţile pot stipula şi alte obligaţii cu condiţia ca acesta să fie licite şi morale. În vederea protejării cumpărătorului ignorant, evidenţiem şi alte obligaţii accesorii care incumbă vânzătorului:

� obligaţia de informare; � obligaţia de consiliere; � obligaţia de securitate.

Sarcina de lucru 8

Plecând de la dispoziţiile Legii nr. 296/2004, a Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 actualizată privind protecţia consumatorilor, a Legii nr. 245/2004, argumentează în ce constă cele trei obligaţii accesorii amintite mai sus.

1.3.2. Obligaţia de a transmite proprietatea bunului sau dreptului vândut

În materia contractului de vânzare, această obligaţie reprezintă o noutate (art. 1672 C. civ.), în sensul prevederii ei exprese. Raportat la art. 1673 şi art. 1674, transmiterea proprietăţii de la vânzător la cumpărător se realizează de drept din momentul închei erii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă. Odată cu proprietatea, cumpărătorul dobândeşte toate drepturile şi acţiunile accesorii ce au aparţinut vânzătorului.

Regulile cu privire la transmiterea proprietăţii bunului prevăzute de Codul civil au caracter supletiv, putând fi modificate potrivit voinţei părţilor.

Riscul pieirii fortuite a lucrului vândut, ca regulă generală, este suportat de către proprietarul bunului la momentul pieirii fortuite, conform principiului res perit domino. Cu privire la acest aspect, codul civil actual prevede o regulă no

uă în cazul contractelor translative de proprietate, şi anume, art. 1274 dispune:

1 Acestea sunt: a) schimbarea împrejurărilor a survenit după încheierea contractului; b) schimbarea împrejurărilor nu putea fi avută în vedere în mod rezonabil în momentul încheierii contractului; c) debitorul nu şi-a asumat riscul împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului.

Mirela Costache


” În lipsă de stipulaţie contrarăsarcina debitorului obligaţiei de predare, chiar dacdobânditorului. În cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligadreptul la contraprestaţie, iar dac

Prin urmare, în cazul vânzcu încheierea contractului, în principiu, se transmite bunului vândut, nu din acest moment trec asupra cumppieirii fortuite a bunului. Transmiterea lor este condiefectivă a bunului de la vânzpus în întârziere bunului. El nu se poatobligaţia de predare ar fi fost executatdatorează preţul stabilit de ppredat. (Moţiu, 2011, p. 62)

Conform art. 1678 C. civ. atunci când vânzarea are ca obiect bunuri de gen, proprietatea se transferprin predare, număimpus de natura bunulupredării, cel care va suporta riscul pieirii fortuite va fi vânzfi eliberat de obliga

1.3.3. Obligaţia de predare a

Prin predarea bunuluidispoziţia cumpăîmprejurări, pentru exercitarea liberciv.)

Predarea bunului nu are semnificadetenţiei. Şi cu privire la aceastputând deroga dispozi

Obligaţia de a preda bunul se întinde este destinat folosindocumentele privitoare la proprietatea sau folosinbunului, vânzătorul este obligat spoată fi predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului.

Predarea imobiluluicumpărătorului, liber de orice Predarea bunului mobilremiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care permite cumpărătorului preluarea în orice moment. Daccumpărătorului cu alt titlu, simplul consimproducă efectele.

În cazul bunurilor mobile incorporale predarea se face prin (de exemplu, recipise, chitan

Bunuri imobile/mobile



ie contrară, cât timp bunul nu este predat, riscul contractului rţiei de predare, chiar dacă proprietatea a fost transferat

dobânditorului. În cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligaţiei de predare pierde ie, iar dacă a primit-o, este obligat să o restituie.“

Prin urmare, în cazul vânzării unui bun individual determinat, chiar daccu încheierea contractului, în principiu, se transmite şi proprietatea supra bunului vândut, nu din acest moment trec asupra cumpă ă

eirii fortuite a bunului. Transmiterea lor este condiţionată a bunului de la vânzător la cumpărător. Cu toate acestea,

pus în întârziere cu privire la predarea bunului preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit

ţia de predare ar fi fost executată la timp. În aceste situaţă ţul stabilit de părţi, chiar dacă lucrul pierit nuţiu, 2011, p. 62)

Conform art. 1678 C. civ. atunci când vânzarea are ca obiect bunuri de gen, proprietatea se transferă cumpărătorului numai după individualizarea acestora prin predare, numărare, cântărire, măsurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului. Dacă aceste bunuri pier fortuit

rii, cel care va suporta riscul pieirii fortuite va fi vânzătorul fi eliberat de obligaţia de predare.

a bunului vândut şi de conservare a acestuia pân

predarea bunului de către vânzător se înţelege punerea bunului la ţia cumpărătorului, împreună cu tot ceea ce este necesar, dupări, pentru exercitarea liberă şi neîngrădită a posesiei.

Predarea bunului nu are semnificaţia transmiterii dreptului de ţ Şi cu privire la această obligaţie, normele civile sunt supletive, p

dispoziţiile cuprinse între art. 1685-1694.

ţia de a preda bunul se întinde şi la accesoriile sale, precum este destinat folosinţei sale perpetue, dar este însoţită şi de predarea titlurile documentele privitoare la proprietatea sau folosinţa bunului. Pânbunului, vânzătorul este obligat să de a conserva bunul pentru ca acesta s

fi predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului.

Predarea imobilului se face prin punerea acestuia la dispoziă ătorului, liber de orice bunuri ale vânzătorului (art. 1687 C. civ.)

Predarea bunului mobil se poate face fie prin remiterea materialremiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care permite

ă ătorului preluarea în orice moment. Dacă bunul se afla deja în posesia ă ătorului cu alt titlu, simplul consimţământ face ca predarea să efectele.

În cazul bunurilor mobile incorporale predarea se face prin (de exemplu, recipise, chitanţe, tichete).


30

contractului rămâne în proprietatea a fost transferată

ţiei de predare pierde

rii unui bun individual determinat, chiar dacă odată şi proprietatea supra

bunului vândut, nu din acest moment trec asupra cumpărătorului riscurile eirii fortuite a bunului. Transmiterea lor este condiţionată de predarea

tor. Cu toate acestea, cumpărătorul preia riscul pieirii fortuite a ă bunul ar fi pierit şi dacă

În aceste situaţii , cumpărătorul lucrul pierit nu-i va mai putea fi

Conform art. 1678 C. civ. atunci când vânzarea are ca obiect bunuri de gen, ă individualizarea acestora

surare ori prin orice alt mod convenit sau până la momentul

rii, cel care va suporta riscul pieirii fortuite va fi vânzătorul şi nu va putea

i de conservare a acestuia până la predare

ţelege punerea bunului la cu tot ceea ce este necesar, după

ă a posesiei. (art. 1685 C.

ia transmiterii dreptului de proprietate, ci a ie, normele civile sunt supletive, părţile

i la accesoriile sale, precum şi la tot ce ţ ă şi de predarea titlurile şi ţa bunului. Până la predarea

de a conserva bunul pentru ca acesta să fi predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului.

se face prin punerea acestuia la dispoziţia ătorului (art. 1687 C. civ.)

se poate face fie prin remiterea materială, fie prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care permite

bunul se afla deja în posesia mânt face ca predarea să îşi

În cazul bunurilor mobile incorporale predarea se face prin remiterea titlurilor



În cazul bunurilor de gen, vânzătorul nu este liberat de obligaţia de predare chiar dacă lotul din care făceau parte bunurile respective a pierit în totalitate, afară numai dacă lotul era anume prevăzut în convenţie.

Locul predării - Predarea trebuie să se facă la locul unde bunul se afla în momentul încheierii contractului, dacă nu rezultă altfel din convenţia părţilor ori, în lipsa acesteia, din uzanţe. (art. 1689 C. civ.)

Starea bunului - Bunul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului. În cuprinsul contractului, i se pune în vedre cumpărătorului obligaţia de a verifica starea bunului în momentul încheierii contractului, chiar dacă predarea lui se va face la o dată ulterioară: „Cumpărătorul are obligaţia ca imediat după preluare să verifice starea bunului potrivit uzanţelor”. Dacă în urma verificării sunt descoperite vicii, cumpărătorul trebuie să-l informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere. În lipsa informării, se consideră că vânzătorul şi-a executat obligaţia de predare. Rămân aplicabile dispoziţiile privind vânzarea bunului cu vicii ascunse.

În cazul bunurilor de gen sau cele viitoare – acestea se vor preda în cantitatea şi calitatea convenite. Potrivit art. 1486 C. civ., dacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul să aleagă bunurile ce vor fi predate. El însă nu este liberat decât prin predarea unor bunuri de calitate cel puţin medie.

Momentul predării - În lipsa unui termen, cumpărătorul poate cere predarea bunului de îndată ce preţul este plătit. Dacă însă, ca urmare a unor împrejurări cunoscute cumpărătorului la momentul vânzării, predarea bunului nu se poate face decât după trecerea unui termen, părţile sunt prezumate că au convenit ca predarea să aibă loc la expirarea acelui termen. Cumpărătorul nu poate solicita de la vânzător predarea bunului, dacă el nu a făcut plata preţului. Dacă vânzătorul nu a prevăzut un termen de plată a preţului, atunci acesta are drept de retenţie asupra bunului vândut, până când cumpărătorul execută plata, această situaţie justificându-se prin caracterul sinalagmatic al contractului de vânzare. Aceeaşi situaţie de vine aplicabilă şi atunci când, deşi a fost prevăzut un termen de plată, cumpărătorul a devenit insolvabil ori garanţiile acordate vânzătorului s-au diminuat.

Cheltuielile predării – cântărire, măsurare, numărare – sunt în sarcina vânzătorului, cele de ridicare în sarcina cumpărătorului, dacă părţile nu au convenit altfel.

În caz de neexecutare (totală sau parţială) a obligaţiei de predare a bunului de către vânzător, cumpărătorul poate invoca excepţia de neexecutare a contractului sau poate cere rezoluţiunea contractului cu daune-interese sau executarea în natură a contractului.

Bunuri de gen

Unde?

Când?

Cheltuielile



1.3.4. Obligaţia vânzătorului de garanţie contra evicţiunii 1 (art. 1337- 1351 C. civ.).

Noţiunea de evicţiune. Prin evicţiune se înţelege pierderea în tot sau în parte a proprietăţii bunului cumpărat sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar ca urmare a valorificării de către vânzător sau de către o terţă persoană a unui drept care exclude, în tot sau în parte, dreptul cumpărătorului asupra acelui bun. (Lupşan, 2011, p. 22)

Vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător împotriva evicţiunii care l-ar împiedica total sau parţial în stăpânirea netulburată a bunului vândut [art. 1695 alin. (1) C. civ.]. Obligaţia se justifică prin aceea că el trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a-i asigura cumpărătorului stăpânirea liniştită a lucrului vândut, fiind văzută ca o prelungire în timp a obligaţiei de transmitere a dreptului de proprietate. Motiv pentru care vânzătorul este obligat să îl apere pe cumpărător de eventualele tulburări, deposedări care ar putea avea drept efect pierderea parţială sau totală a bunului. (Moţiu, 2011, p. 68)

Evicţiunea îşi are sorgintea, de regulă, în fapta unei terţe persoane, iar, uneori, şi în fapta personală a vânzătorului . Potrivit art. 1695 alin. (2) şi (3) C. civ.:

“(2) Garanţia este datorată împotriva evicţiunii ce rezultă din pretenţiile unui terţ numai dacă acestea sunt întemeiate pe un drept născut anterior datei vânzării şi care nu a fost adus la cunoştinţa cumpărătorului până la acea dată. (3) De asemenea, garanţia este datorată împotriva evicţiunii ce provine din fapte imputabile vânzătorului, chiar dacă acestea s-au ivit ulterior vânzării .”

De regulă, evicţiunea rezultă dintr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, prin care se consacră dreptul terţului asupra bunului care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare şi de care cumpărătorul a fost deposedat.

Evicţiune poate fi de drept sau de fapt.

I. Garanţia contra evicţiunii provenite din fapta proprie a vânzătorului

Garanţia este datorată împotriva evicţiunii ce provine din fapte imputabile vânzătorului , chiar dacă acestea s-au ivit ulterior vânzării . [art. 1695 alin. (3) C. civ.].”

Prin fapt imputabil vânzătorului se înţelege orice fapt sau act anterior vânzării, dar ascuns cumpărătorului, sau ulterior vânzării , dar neprevăzut în contract, săvârşit de vânzător sau de succesorii săi universali sau cu titlu universal, de natură să îl tulbure pe cumpărător în liniştita folosinţă a bunului.

În acest caz este irelevant dacă tulburarea este de fapt sau de drept. Într-o asemenea situaţie, cumpărătorul se va apăra prin invocarea unei excepţii personale, numită excepţie de garanţie, conform căreia „cine trebuie să garanteze pentru evicţiune nu poate să evingă” (art. 1696 C. civ.)

Vânzătorul nu-l poate evinge pe cumpărător nici direct, nici indirect şi nici în urma dobândirii unei noi calităţi pe care nu o avea în momentul vânzării. Această obligaţie este una patrimonială, deci se transmite şi succesorilor

1 Termenul de evicţiune provine din latinescul evictio, -onis care însemna deposedare.

Excepţia de garanţie

Mirela Costache


universali şi cu titlu universal ai celui defunct, cu excepparticular.

Obligaţia de garanrealizată prin intermediul unui termodifice sau chiar sstabilirea numitor limite. În acest sens, art. 1698 părţile pot conveni schiar conveni săStipulaţia prin care obligaînlăturată nu-l exonereazcazului în care cump

Chiar dacă s-a convenitotuşi de evicţiunea cauzatcea provenită din cauze pe care, cunoscânduascuns cumpără

II. Garan ţia contra evicţiunii provenite din fapta unui ter

Potrivit art. 1695 alin. (2):

”Garanţia este datorată împotriva evicacestea sunt întemeiate pe un drept ncunoştinţa cumpărătorului până

Rezultă că în cazul tulburgaranţie a vânzăsingur prin intermediul acterţul invocă un drept asupra bunului, intervine obligagaranţie.

Condiţiile de existen

a. să fie vorba de o tulburare de drept;

b. cauza evicţiunii provocat

c. cauza evicţiunii s

a. Să fie vorba de o tulburare de drept

După cum s-a precizat deja, vânzsimpla tulburare de fapt a cump

Dreptul invocat de ternedeclarată, de ipoteccomunică respectivului cumpanterior cu X). Vânzsă garanteze pentru evic

b. Cauza evicţiunii provocat



şi cu titlu universal ai celui defunct, cu excepţ

ţia de garanţie vizează atât tulburarea directă, cât şă prin intermediul unui terţ. De asemenea, legiuitorul permite p

modifice sau chiar să înlăture (convenţional) garanţia contra evicstabilirea numitor limite. În acest sens, art. 1698 şi 1699 C. civ. prev

ile pot conveni să extindă sau să restrângă obligaţia de garansă-l exonereze pe vânzător de orice garanţie contra evic

ţia prin care obligaţia de garanţie a vânzătorului este restrânsl exonerează pe acesta de obligaţia de a restitui pre

cazului în care cumpărătorul şi-a asumat riscul producerii evicţ

a convenit că vânzătorul nu va datora nicio garanţiunea cauzată ulterior vânzării prin faptul s ăă din cauze pe care, cunoscându-le în momentul vânzărătorului. Orice stipulaţie contrară este considerat

ţiunii provenite din fapta unui ter ţ

Potrivit art. 1695 alin. (2):

împotriva evicţiunii ce rezultă din pretenţiile unui teracestea sunt întemeiate pe un drept născut anterior datei vânzării şi care nu a fost adus la

torului până la acea dată.“

ă ă în cazul tulburărilor de fapt din parte unui terţ nu atrage obligaţie a vânzătorului, căci în aceste situaţii, cumpărătorul se poate

singur prin intermediul acţiunilor posesorii sau în revendicare.ă un drept asupra bunului, intervine obligaţia vânz

iile de existenţă a obligaţiei de garanţie contra evicţiunii

vorba de o tulburare de drept;

ţiunii provocată de terţ cumpărătorului să fie anterioar

ţiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător.

fie vorba de o tulburare de drept

a precizat deja, vânzătorul nu poate fi ţinut răsimpla tulburare de fapt a cumpărătorului care nu are un temei juridic.

Dreptul invocat de terţ poate fi un drept real (de proprietate, uzufruct, servitute ă, de ipotecă sau privilegii) sau un drept de creanţăă respectivului cumpărător despre contractul de loca

anterior cu X). Vânzătorul, indiferent de buna sau reaua-credin garanteze pentru evicţiune în aceste situaţii.

ţiunii provocată de terţ cumpărătorului să fie anterioar


33

i cu titlu universal ai celui defunct, cu excepţia celor cu titlu

ă, cât şi pe cea indirectă De asemenea, legiuitorul permite părţil or să

ţia contra evicţiunii, dar cu şi 1699 C. civ. prevăd că ţia de garanţie, putând

tor de orice garanţie contra evicţiunii. ătorului este restrânsă sau

ia de a restitui preţul, cu excepţia a asumat riscul producerii evicţiunii.

torul nu va datora nicio garanţie, el răspunde rii prin faptul s ău personal ori de

le în momentul vânzării, le-a este considerată nescrisă.

iile unui terţ numai dacă i care nu a fost adus la

ţ nu atrage obligaţia de ă ătorul se poate apăra

iunilor posesorii sau în revendicare. În cazul în care un drept asupra bunului, intervine obligaţia vânzătorului de

ie contra evicţiunii:

ă fie anterioară vânzării;

ţinut răspunzător pentru torului care nu are un temei juridic.

poate fi un drept real (de proprietate, uzufruct, servitute sau privilegii) sau un drept de creanţă (vânzătorul nu îi

tor despre contractul de locaţiune încheiat credinţă, este obligat

ă fie anterioară vânzării



Vânzătorul nu răspunde de împrejurări ulterioare încheierii contractului şi predării lucrului, excepţie făcând situaţia în care evicţiunea provine dintr-un fapt personal al înstrăinătorului. Mai mult, vânzătorul nu răspunde nici pentru uzucapiunea începută anterior încheierii contractului, dar desăvârşită ulterior, deoarece cumpărătorul devenit proprietar avea posibilitatea să întrerupă cursul prescripţiei achizitive. (Lupşan, 2010, p. 22)

c. cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător

În cazul în care evicţiunea i-a fost comunicată, cumpărătorul a cumpărat pe riscul său. Sarcina probei cunoaşterii evicţiunii de către cumpărător revine celui care pretinde aceasta (vânzătorului), care doreşte să fie exonerat de obligaţia de garanţie pentru fapta terţului.

Sarcina de lucru 9

Ce condiţii trebuie îndeplinite pentru a se antrena răspunderea vânzătorului pentru evicţiunea rezultând din fapta unui terţ?

Modul de funcţionare a obligaţiei de garanţie contra evicţiunii. În cazul în care cumpărătorul este pe cale de a fi evins, el este dator să-l cheme în garanţie pe vânzător în procesul intentat de terţul reclamant.

Pe lângă chemarea în garanţie a vânzătorului în procesul intentat de terţ, cumpărătorul are şi o altă posibilitate, şi anume, are deschisă calea unei acţiuni directe (în dezdăunare) împotriva vânzătorului. În această situaţie, însă, cumpărătorul se expune la pierderea preţului, a daunelor-interese şi a cheltuielilor de judecată, dacă vânzătorul face dovada că ar fi avut mijloace potrivnice, necunoscute de cumpărător, pentru a respinge pretenţiile terţului - excepţia procesului rău condus. (Lupşan, 2010, p. 23). În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 1705 C. civ.:

”(1) Cumpărătorul chemat în judecată de un terţ care pretinde că are drepturi asupra lucrului vândut trebuie să-l cheme în cauză pe vânzător. În cazul în care nu a făcut-o, fiind condamnat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garanţie dacă vânzătorul dovedeşte că existau motive suficiente pentru a se respinge cererea. (2) Cumpărătorul care, fără a exista o hotărâre judecătorească, a recunoscut dreptul terţului pierde dreptul de garanţie, afară de cazul în care dovedeşte că nu existau motive suficiente pentru a împiedica evicţiunea.”

În concluzie, atâta vreme cât evicţiunea nu s-a produs, vânzătorul nu trebuie să comită nici un fapt sau act juridic care ar putea să-l tulbur pe cumpărător (obligaţie de a nu face). Ea incumbă atât vânzătorului, cât şi succesorilor săi. Dacă evicţiunea este pe cale să se producă, în sensul că un terţ a invocat un anumit drept asupra bunului şi l-a acţionat în judecată pe cumpărător,



vânzătorul are obligaţia de a-l apăra împotriva pretenţiilor terţului, fiind o obligaţie de a face. Dacă evicţiunea s-a produs, vânzătorul este răspunzător de daune (obligaţie de a da).

Efectele obligaţiei de garanţie contra evicţiunii

Evicţiunea totală. Evicţiunea este totală în situaţia în care cumpărătorul pierde în întregime proprietatea asupra lucrului care a format obiectul vânzării-cumpărării.

”Cumpărătorul poate cere rezoluţiunea vânzării dacă a fost evins de întregul bun sau de o parte a acestuia îndeajuns de însemnată încât, dacă ar fi cunoscut evicţiunea, el nu ar mai fi încheiat contractul. Odată cu rezoluţiunea, cumpărătorul poate cere restituirea preţului şi repararea prejudiciului suferit.“ Potrivit art. 1700 C. civ. (enunţat anterior), în caz de evicţiune totală, cumpărătorul poate solicita rezoluţiunea contractului, producându-se următoarele efecte:

1. Vânzătorul este obligat să restituie integral preţul, căci, de vreme ce cumpărătorul a fost evins, deţinerea preţului de către vânzător este lipsită de cauză. Nu se ţine cont de faptul că valoarea bunului a scăzut, indiferent de cauze, vânzătorul fiind obligat să înapoieze preţul în întregime chiar dacă, la data evicţiunii, valoarea bunului vândut a scăzut sau dacă bunul a suferit deteriorări însemnate, fie din neglijenţa cumpărătorului, fie prin forţă majoră. Totuşi, dacă, însă, cumpărătorul a obţinut un beneficiu în urma deteriorărilor cauzate bunului, vânzătorul are dreptul să scadă din preţ o sumă corespunzătoare acestui beneficiu. [art. 1701 alin. (1) şi (2) C. civ.].

2. Conform art. 1702 C. civ., cumpărătorul are dreptul şi la valoarea fructelor naturale şi civile pe care a fost obligat să le înapoieze celui care l-a evins;

3. Cumpărătorul va solicita şi restituirea cheltuielilor de judecată, precum şi a cheltuielilor contractului (autentificare, taxe de timbru etc. [art. 1702 alin. (1) lit. c şi d C. civ.];

4. De asemenea, cumpărătorul are dreptul la daune-interese care cuprind pierderile suferite şi câştigurile nerealizate de către cumpărător din cauza evicţiunii.

5. Potrivit art. 1701 alin. (3), dacă lucrul vândut are, la data evicţiunii, o valoare mai mare, din orice cauză, vânzătorul este dator sa plătească cumpărătorului, pe lângă preţul vânzării, sporul de valoare acumulat până la data evicţiunii.

6. În funcţie de buna sau reaua-credinţă a vânzătorului, se apreciază şi restituirea cheltuielilor făcute de cumpărător pentru lucrările efectuate în legătură cu bunul vândut, fie că lucrările sunt autonome, fie că sunt adăugate, dar, în acest din urmă caz, numai dacă sunt necesare sau utile. Dacă vânzătorul a cunoscut cauza evicţiunii la data încheierii contractului, el este dator să ramburseze cumpărătorului şi cheltuielile făcute pentru efectuarea şi, după caz, ridicarea lucrărilor voluptuare.

Evicţiunea parţială. În caz de evicţiune parţială, cumpărătorul pierde doar o parte a proprietăţii sau suferă o restrângere a dreptului de proprietate asupra bunului care formează obiectul vânzării-cumpărării.



Potrivit art. 1700 C. civ. raportat la art. 1703 C. civ., cumpărătorul poate opta între rezoluţiunea vânzării numai dacă evicţiunea parţială este atât de importantă, încât el nu ar fi cumpărat dacă ar fi putut să o prevadă şi restituirea unei părţi din preţ proporţională cu valoarea părţii de care a fost evins şi, dacă este cazul, să plătească daune-interese. Pentru stabilirea întinderii daunelor-interese, se aplică în mod corespunzător prevederile art.1.702, expuse în cazul producerii evicţiunii totale.

O altă noutate adusă de Codul civil prevede posibilitatea cumpărătorului de a înlătura el însuşi evicţiunea, prin plata unei sume de bani dată terţului evingător sau dându-i un alt bun, vânzătorul fiind liberat de urmările garanţiei, în primul caz prin rambursarea către cumpărător a sumei plătite cu dobânda legală calculată de la data plăţii, iar în al doilea caz prin plata valorii bunului dat, precum şi, în ambele cazuri, a tuturor cheltuielilor aferente. (art. 1704 C. civ.)

Sarcina de lucru 10

Care sunt posibilităţile pe care le are la îndemână cumpărătorul în cazul în care este acţionat în instanţă de către un terţ printr-o acţiune în revendicare a bunului cumpărat?

1.3.5. Obligaţia vânzătorului de garanţie contra viciilor lucrului

Vânzătorul răspunde şi pentru utila posesiune a bunului vândut, după cum reiese şi din dispoziţiile art. 1672 C. civ. raportat la art. 1707 alin. (1) C. civ.:

“Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic”.

Viciul ascunse reprezintă aşadar acele defecte ale bunului vândut care afectează total sau parţial folosinţa acestuia, făcându-l impropriu întrebuinţării în scopul pentru care a fost cumpărat sau care sunt de natură săi micşoreze într-atât de mult valoarea de întrebuinţare, încât, dacă cumpărătorul le-ar fi cunoscut, n-ar mai fi cumpărat lucrul sau nu ar fi plătit acelaşi preţ .

În cazul în care viciile pot fi înlăturate prin repararea bunului, cumpărătorul va putea cere acest lucru.

Condiţiile obligaţiei de garanţie contra viciilor. Vânzătorul va răspunde pentru vicii dacă sunt întrunite cumulativ următoarele trei condiţii:

1. viciile să fie ascunse; 2. viciile să fi existat la data predării bunului; 3. viciile să fie grave.

Mirela Costache


1. Viciile să fie ascunse.viciu care, la data contractprudent şi diligent fnu răspunde de viciile aparente. viciile lucrului se apreciazprudenţa cumpă ăde cauze, care au avut în centru clarificarea nocircumstanţelor relevante care fac ssarcina vânzătorului

Viciul are caracter ascuns lucrului şi, evident, cumpiar vânzătorul nu lcunoaşterii viciului de cp. 26)

Potrivit art. 1708 alin. (1) C. civ. daceste obligat să garanteze contra viciilor ascunse, chiar cunoscut. Clauza care înlîn privinţa viciilor pe care vânzdata încheierii contractului. Aavizat, răspunzăbuna sau reauaexistenţa viciilor pânreţinută. Există şverificare a bunului. Cumpeste obligat să le aducstabilit potrivit cu împrejurrezoluţiunea contractului.

Criteriile pentru a delimita dacnatura bunului, competendatorează garanţ

2. Viciile să existe în momentul încheierii contractuluial lucrului să fi existat anterior sau sapărute ulterior nu va fi angajatcumpărător odată

În cazul în care transferul dreptului de proprietate aibă loc la o datcumpărare, vânzăîntre momentul încheierii contractului Dacă vânzarea sexiste la momentul îndeplinirii condi

3. Viciile să fie grave(1) C. civ, în sensul cdestinat sau care îi micîncât, dacă le-ar fi cunoscut, cump

1 Aspecte relevante sin practica judiciar82).



ă fie ascunse. Potrivit art. 1707 alin. (2) C. civ., viciu care, la data contractării nu poate fi descoperit de că

diligent fără a fi nevoie de asistenţă de specialitate. Deci vspunde de viciile aparente. Posibilitatea cumpărătorului de a cunoa

viciile lucrului se apreciază in abstracto, avându-se în vedere diligenţa cumpărătorului. Practica judiciară a fost sesizată cu nenum

, care au avut în centru clarificarea noţiunii de viciu ascuns, a ţelor relevante care fac să subziste sau nu aceastătorului1.

caracter ascuns dacă el nu poate fi observat la o atentevident, cumpărătorul nu l-a cunoscut şi nici nu putea s

ătorul nu l-a încunoştinţat despre existenţa acestuia. Sarcina probei şterii viciului de către cumpărător incumbă vânzătorului.

Potrivit art. 1708 alin. (1) C. civ. dacă părţile nu au convenit altfel, vânzeste obligat să garanteze contra viciilor ascunse, chiar şi atunci când nu lecunoscut. Clauza care înlătură sau limitează răspunderea pentru vicii este nul

ţa viciilor pe care vânzătorul le-a cunoscut ori trebuia sdata încheierii contractului. Aşadar, se doreşte ca şi cumpă ă

ăspunzător, diligent, chiar dacă vânzătorul va răspunde buna sau reaua-credinţă. În cazul în care cumpărătorul cuno

ţa viciilor până în momentul încheierii contractului, garană. Există şi situaţia viciilor aparente, putând fi cunoscute la o atent

verificare a bunului. Cumpărătorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului obligat să le aducă la cunoştinţa vânzătorului într-un termen

potrivit cu împrejurările, su sancţiunea decăderii din dreptul de a cere ţiunea contractului.

Criteriile pentru a delimita dacă viciul este ascuns sau aparent sunt variate: natura bunului, competenţa cumpărătorului etc. În cazul vânză

ă garanţie contra viciilor ascunse.

ă existe în momentul încheierii contractului, adică fi existat anterior sau să fie concomitent vânză

rute ulterior nu va fi angajată răspunderea vânzătorului, căă ător odată cu preluarea bunului.

În cazul în care transferul dreptului de proprietate asupra bunului urmeaz loc la o dată ulterioară celei a încheierii contractului de vânzareărare, vânzătorul are obligaţia de a răspunde pentru viciile ascunse ivite

între momentul încheierii contractului şi transferul dreptului de proprietate. vânzarea s-a efectuat sub condiţie suspensivă, viciul ascuns trebuie s

existe la momentul îndeplinirii condiţiei. (Lupşan, 2010, p. 26)

ă fie grave, această condiţie fiind expres prevăzută1) C. civ, în sensul că ele fac bunul vândut impropriu întrebuin

destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un

Aspecte relevante sin practica judiciară în această materie se regăsesc în lucrarea prof. Mo


37

C. civ., este ascuns acel rii nu poate fi descoperit de către un cumpărător

de specialitate. Deci vânzătorul ă ătorului de a cunoaşte

se în vedere diligenţa şi ă cu nenumărate astfel

ţiunii de viciu ascuns, a subziste sau nu această obligaţie în

el nu poate fi observat la o atentă verificare a i nici nu putea să-l cunoască, ţa acestuia. Sarcina probei ătorului. (Lupşan, 2011,

ile nu au convenit altfel, vânzătorul şi atunci când nu le-a

rea pentru vicii este nulă a cunoscut ori trebuia să le cunoască la

şi cumpărătorul să fie unul ăspunde indiferent de

ă ătorul cunoştea despre în momentul încheierii contractului, garanţia nu mai este

ia viciilor aparente, putând fi cunoscute la o atentă perit viciile ascunse ale lucrului

un termen rezonabil, ăderii din dreptul de a cere

viciul este ascuns sau aparent sunt variate: În cazul vânzărilor silite nu se

, adică viciul ascuns fie concomitent vânzării. În cazul celor

ătorului, căci riscurile trec la

asupra bunului urmează să heierii contractului de vânzare-

spunde pentru viciile ascunse ivite i transferul dreptului de proprietate.

ă, viciul ascuns trebuie să an, 2010, p. 26)

ăzută de art. 1707 alin. fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este

ă întrebuinţarea sau valoarea torul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un

sesc în lucrarea prof. Moţiu F. (2011, pp. 81-



preţ mai mic. În practica judiciară s-a decis că dacă lucrul care trebuie vândut, deşi prezintă nişte defecţiuni, poate fi folosit potrivit destinaţiei sale, viciul nu e grav. Exemplu: cumpărarea unui autoturism folosit, care are anumite piese uzate şi a căror uzură putea fi prevăzută. Schimbarea acestora permite cumpărătorului să se folosească de bun potrivit necesităţilor sale.

În concluzie, putem aprecia şi asupra situaţiilor care nu atrag răspunderea vânzătorului de viciile ascunse:

- când viciile sunt aparente sau au fost comunicate cumpărătorului;

- viciile au fost ascunse, dar şi cumpărătorul le ştia;

- viciile sunt ascunse, dar părţile au convenit ca vânzătorul să fie exonerat de răspundere;

- în cazul vânzărilor silite.

Efectele obligaţiei de garanţie pentru vicii ascunse

În temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor, cumpărătorul, potrivit art. 1710 C. civ., are facultatea de a cere:

a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;

b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii;

c) reducerea corespunzătoare a preţului;

d) rezoluţiunea vânzării.

Dreptul de opţiune aparţine doar cumpărătorului, dar la cererea vânzătorului, instanţa, ţinând seama de gravitatea viciilor şi de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum şi de alte împrejurări, poate dispune o altă măsură prevăzută la alin.(1), decât cea solicitată de cumpărător.

Acţiunea prin care cumpărătorul cere rezoluţiunea vânzării este numită acţiune redhibitorie. Această acţiune este admisă în cazul în care, datorită viciului, bunul este impropriu întrebuinţării potrivit destinaţiei sau naturii sale ori valoarea de întrebuinţare este într-atât de micşorată încât, în cunoştinţă de cauză, cumpărătorul nu ar fi încheiat contractul. Nu se cere, însă, ca bunul să fie absolut impropriu utilizării potrivit destinaţiei sale normale, dar dacă dreptul de opţiune al cumpărătorului este exercitat în mod abuziv, instanţa judecătorească poate aprecia această situaţie şi să refuze desfiinţarea contractului, dispunând o altă măsură.

Dacă acţiunea redhibitorie a fost admisă, cumpărătorul va trebui să restituie lucrul în starea în care se afla, iar vânzătorul să restituie preţul încasat şi să-l despăgubească pe cumpărător pentru cheltuielile ocazionate de încheierea contractului. Aceste despăgubiri sunt datorate de către vânzător chiar şi atunci când cumpărătorul nu mai poate restitui bunul datorită viciilor ascunse. (Lupşan, 2011, p. 27)

Potrivit art. 1711 C. civ., dacă numai unele dintre bunurile vândute sunt afectate de vicii şi acestea pot fi separate de celelalte fără pagubă pentru cumpărător, iar instanţa dispune rezoluţiunea în condiţiile art.1.710, contractul

Mirela Costache


se desfiinţează numai în parte. Rezolubunul principal, atrage rezolu

Dacă cumpărătorul nu cere rezolusolicita reducerea corespunzde viciile ascunse reducere a preţaprecierea valorii lucrului se apreciaz

Acţiunea redhibitorie cumpărătorul fiind obligat s

Dispoziţiile art. 1711 alin. (1) C. civ. prevîncheierii contractului vânzdintre măsurile prevdaune-interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat, dacAtunci când vânzdintre măsurile prestituie cumpărătot sau în parte, dupmajoră, nu îl împiedicde art.1.710 alin.(1).

Cumpărătorul are chiar de către el pe seama vânzcând ea nu ar ocaziolucrului. În aceeaşdefect. Dacă prin lege nu se prevede altfel, prescrippentru viciile ascunse începe s

- în cazul bunului vândut, altul decât o construcla data predării, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, când va începe să

- în cazul unei construcnumai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripcurgă de la data descoperirii.

În acest sens, în literatura de specialitate sdouă momente alternativ

- un moment subiectiv, acela

- un moment obiectiv, data împlinirii termenului de un an sau de 3 sau în data expirării termenului de garan86)

Care sunt acţcare bunul cump



ţează numai în parte. Rezoluţiunea contractului, în ceea ce privebunul principal, atrage rezoluţiunea lui şi în privinţa bunului accesoriu.

ă ătorul nu cere rezoluţiunea contractului, el va păsolicita reducerea corespunzătoare a preţului, proporţional cu paguba provde viciile ascunse şi restituirea părţii respective din preţul achitat. Acreducere a preţului este numită acţiune estimatorie sau quanti minorisaprecierea valorii lucrului se apreciază prin expertiză.

iunea redhibitorie şi cea estimatorie nu se pot exercita concomitent, ă ătorul fiind obligat să opteze pentru una dintre ele.

ţiile art. 1711 alin. (1) C. civ. prevăd că în situaţîncheierii contractului vânzătorul cunoştea viciile bunului vândut, pe lân

ăsurile prevăzute de art. 1710, vânzătorul este obligat la plata de interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat, dac

Atunci când vânzătorul nu cunoştea viciile bunului vândut şăsurile prevăzute la art.1.710 alin.(1) lit.c) şi d), el este obligat s

restituie cumpărătorului doar preţul şi cheltuielile făcute cu prilejul vânztot sau în parte, după caz. Pierderea sau deteriorarea bunului, chiar prin for

ă, nu îl împiedică pe cumpărător să obţină aplicarea măde art.1.710 alin.(1).

ă ătorul are şi posibilitatea remedierii defecţiunilor de căătre el pe seama vânzătorului, când această reparare este posibil

când ea nu ar ocaziona cheltuieli disproporţionate în raport cu valoarea lucrului. În aceeaşi măsură se poate cere şi înlocuirea de către vânz

ă prin lege nu se prevede altfel, prescripţia dreptului la acpentru viciile ascunse începe să curgă:

în cazul bunului vândut, altul decât o construcţie, de la împlinirea unui an de ării, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte,

când va începe să curgă de la data descoperirii;

în cazul unei construcţii, de la împlinirea a 3 ani de la data predă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescrip

de la data descoperirii.

În acest sens, în literatura de specialitate s-a apreciat că legiuitorulmomente alternative de la care poate să curgă termenul de prescrip

moment subiectiv, acela de la data descoperirii viciilor;

un moment obiectiv, data împlinirii termenului de un an sau de 3 sau în data ării termenului de garanţie, dacă acesta a fost prevăzut. (Mo

Sarcina de lucru 11

Care sunt acţiunile pe care le are la îndemână cumpărătorul în cazul în care bunul cumpărat este afectat de vicii ascunse?


39

tului, în ceea ce priveşte ţa bunului accesoriu.

iunea contractului, el va păstra bunul, putând ţional cu paguba provocată ţul achitat. Acţiunea de

quanti minoris, căci

stimatorie nu se pot exercita concomitent,

ă în situaţia în care la data tea viciile bunului vândut, pe lângă una

torul este obligat la plata de interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat, dacă este cazul.

tea viciile bunului vândut şi s-a dispus una şi d), el este obligat să

ăcute cu prilejul vânzării, în caz. Pierderea sau deteriorarea bunului, chiar prin forţă

aplicarea măsurilor prevăzute

ţiunilor de către vânzător sau ă reparare este posibilă şi

ionate în raport cu valoarea ătre vânzător bunului

ţia dreptului la acţiune

ie, de la împlinirea unui an de rii, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte,

a a 3 ani de la data predării, afară viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să

legiuitorul la prevăzut ă termenul de prescripţie:

un moment obiectiv, data împlinirii termenului de un an sau de 3 sau în data ăzut. (Moţiu, 2011, p.

ărătorul în cazul în



1.4. Obligaţiile cumpărătorului

Potrivit art. 1719 C. civ., cumpărătorul are următoarele obligaţii principale: să preia bunul vândut şi să plătească preţul vânzării. Al ături de aceste două obligaţii, se alătură şi suportarea plăţii cheltuielilor vânzării, în lipsă de stipulaţie contrară.

1.4.1. Obligaţia cumpărătorului de plată a preţului

Constituie principala obligaţie a cumpărătorului, în lipsa căreia contractul de vânzare ar deveni nul. Conform art. 1720 C. civ.:

” În lipsa unei stipulaţii contrare, cumpărătorul trebuie să plătească preţul la locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului şi de îndată ce proprietatea este transmisă. (2) Dacă la data încheierii contractului bunurile se află în tranzit, în lipsa unei stipulaţii contrare plata preţului se face la locul care rezultă din uzanţe sau, în lipsa acestora, la locul destinaţiei”.

Plata preţului trebuie făcută vânzătorului, însă ea poate fi făcută şi unei alte persoane, indicată de vânzător. Dacă plata este făcută de cumpărător unui terţ nedesemnat, atunci acesta nu este eliberat de plata preţului către vânzător. Totuşi, plecând de la prevederile art. 1475-1475 C. civ. (1) plata făcută unei alte persoane decât cele menţionate la art. 1475 este totuşi valabilă dacă: a) este ratificată de creditor; b) cel care a primit plata devine ulterior titularul creanţei; c) a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanţe liberatorii semnate de creditor. Plata făcută în alte condiţii decât cele menţionate la alin.(1) stinge obligaţia numai în măsura în care profită creditorului.

În practica judiciară s-a arătat că în caz de refuz al vânzătorului de primire a plăţii, cumpărătorul poate să-i facă o ofertă reală, iar apoi să consemneze suma pe numele vânzătorului şi astfel se eliberează de obligaţia de plată a preţului. (Moţiu, 2011, p. 88)

În ceea ce priveşte modalitatea de plată a preţului, aceasta se poate realiza:

- ori sub forma unei sume globale care să facă obiectul unei prestaţii unice;

- ori în mod fracţionat, eşalonat în timp, în rate la anumite termene, de regulă lunar, caz în care vânzătorul îşi poate lua măsuri de precauţie în vederea garantării plăţii preţului, rezervându-şi prin contract proprietatea lucrului până la achitarea ultimei rate.

Dacă părţile au încheiat o vânzare pe credit, la scadenţă cumpărătorul, potrivit principiului indivizibilităţii plăţii prevăzut trebuie să plătească datoria în întregime. Cumpărătorul poate plăti şi anticipat suma datorată, însă cu obligarea de a achita şi dobânda datorată până la termenul prevăzut în contract.

Potrivit art. 1722 C. civ., în cazul în care cumpărătorul află de existenţa unei cauze de evicţiune este îndreptăţit să suspende plata preţului până la încetarea tulburării sau până când vânzătorul oferă o garanţie corespunzătoare. În schimb, dacă respectivul cumpărător a cunoscut pericolul evicţiunii în momentul încheierii contractului sau dacă în contract s-a prevăzut că plata se va face chiar în caz de tulburare, nu poate suspenda plata preţului.

Cui?

Unde?Când?

Cum?



Cumpărătorul este obligat să plătească, până la plata integrală şi efectivă a preţului şi dobânzi, în următoarele trei cazuri:

- dacă părţile au convenit expres prin contract acest fapt; - dacă lucrul vândut este producător de fructe (naturale sau civile) cumpărătorul este ţinut să plătească dobânzi asupra preţului din ziua dobândirii proprietăţii, dacă bunul produce fructe civile sau naturale ori din ziua predării, dacă bunul nu produce fructe însă îi procură alte foloase; - dacă cumpărătorul a fost pus la întârziere pentru a plăti preţul şi nu s-a conformat.

Dobânda datorată este cea convenţională, iar dacă părţile nu au prevăzut expres cuantumul acesteia, atunci instanţele judecătoreşti vor acorda dobânda legală. Reglementarea în acest domeniu este una recentă, şi anume O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar1.

Părţile au libertatea de a stabili de comun acord orice cuantum al dobânzii pentru întârzierea plăţii preţului de către cumpărător, însă cu excepţia raporturilor care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, dobânda convenţională nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, orice clauză contrară fiind nulă de drept. Rata dobânzii remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de Administraţie al B.N.R. Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă, plus 4 puncte procentuale. În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabileşte potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%. În raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an. (art. 3 şi 4 din O.G. nr. 13/2011)

În caz de neplată a preţului de către cumpărător, vânzătorul are următoarele opţiuni:

1. executarea silită a obligaţiei de plată; 2. excepţia de neexecutare şi daune-interese; 3. acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare şi daune-interese.

(art. 1724 C. civ.)

1. Executarea silită a obligaţiei de plată

Acest mijloc juridic poate fi aplicat atunci când cumpărătorul este solvabil, modalităţile de realizare putând fi variate: poprire, executare silită mobiliară şi imobiliară, acţiuni personale ce se prescriu în termenul general de 3 ani. Art. 1726 prevede cu caracter de noutate executarea silită directă în cazul bunurilor mobile:

“(1) Când cumpărătorul unui bun mobil nu-şi îndeplineşte obligaţia de preluare sau de plată, vânzătorul are facultatea de a depune lucrul vândut într-un depozit, la dispoziţia şi pe 1 Ordonanţa a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 607 din 29 august 2011.

Sancţiuni

Mirela Costache


cheltuiala cumpărătorului, sau de achiar pe preţul curent dacă lucrul are un preo persoană autorizată de lege pentru asemenea acte diferenţei dintre preţul convenit la prima vânzare interese.”

2. Excepţia de neexecutare

Invocând aceastăîn momentul plăţcontrar, el nu mai poate invoca aceastbunului decât dacvânzătorului s-au diminuat, vânz

predare cât timp cumppreţul la termenul stabilit. Daccunoştea insolvabilitatea cumpbeneficiul termenului, dacsubstanţial. (art. 1694 C. civ.)

3. Rezoluţiunea vânz

Vânzătorul poate opta cumpărare pentru neplata integralasupra cărora s-obligaţiile sau numai vânzătorului.

În cazul bunurilor mobile, potrivit art. 1725 alin. (1) C. civ., cumpde drept în întârziere cu privire la îndeplinirea obligascadenţă, nici nu a pl

Art. 1727 C. civ. consacrmobile conform căcumpărătorul nu a pldata predării, sărestituirea bunului mobil vândut, cât timp bunul este înccumpărătorului ş

O ultimă prevedrezoluţiunea se regde imobile şi când stermenul convenit cumppoate să plăteascăde rezoluţiune din partea vânz

Acţiunea vânzăacţiune reală, deci urmce înseamnă că poate fi intentatse află bunul vândut.săi, de creditorii vânz



torului, sau de a-l vinde. (2) Vânzarea se va face prin licitalucrul are un preţ la bursă sau în târg ori stabilit de lege, de c

de lege pentru asemenea acte şi cu dreptul pentru vânzul convenit la prima vânzare şi cel efectiv obţinut, precum

ţia de neexecutare

d această excepţie, vânzătorul are drept de retenţie asupra bunului pânîn momentul plăţii, dacă nu a acordat cumpărătorului un termen de platcontrar, el nu mai poate invoca această excepţie şi nici nu poate refuza redarea bunului decât dacă cumpărătorul a devenit insolvabil sau garan

au diminuat, vânzătorul poate suspenda executarea obliga

predare cât timp cumpărătorul nu acordă garanţii îndestulăul la termenul stabilit. Dacă însă, la data încheierii contractului, vânz

tea insolvabilitatea cumpărătorului, atunci acesta din urmbeneficiul termenului, dacă starea sa de insolvabilitate nu s

ţial. (art. 1694 C. civ.)

ţiunea vânzării

ătorul poate opta şi pentru a cere rezoluţiunea contractului de vânzareărare pentru neplata integrală sau parţială a preţului, inclusiv a dobân

-a convenit (se presupune în acest caz că el şţiile sau este pe cale să le îndeplinească). Dreptul de op

ătorului.

În cazul bunurilor mobile, potrivit art. 1725 alin. (1) C. civ., cumpde drept în întârziere cu privire la îndeplinirea obligaţiilor sale dac

i nu a plătit preţul şi nici nu a preluat bunul.

Art. 1727 C. civ. consacră o situaţie specială de rezoluţiune în cazul bunurilor mobile conform căruia, atunci când vânzarea s-a făcut fără termen de plat

ă ătorul nu a plătit preţul, vânzătorul poate ca, în cel mult 15 zile de la ării, să declare rezoluţiunea fără punere în întârziere

restituirea bunului mobil vândut, cât timp bunul este încă ătorului şi nu a suferit transformări.

ă prevedere legală cu privire la posibilitatea vânzătorului de a solicita ţiunea se regăseşte în dispoziţiile art. 1728 C. civ., în materie de vânzare

şi când s-a stipulat că în cazul în care nu se pltermenul convenit cumpărătorul este de drept în întârziere, acesta din urm

ă ătească şi după expirarea termenului cât timp nu a primit declaraţiune din partea vânzătorului.

vânzătorului în rezoluţiunea vânzării pentru neplata pre, deci urmăreşte lucrul vândut şi nu persoana cumpă că poate fi intentată împotriva oricărei persoane în posesia c

ă bunul vândut. Poate fi pornită fie de către vânzător, fie de mo, de creditorii vânzătorului pe calea acţiunii oblice.


42

(2) Vânzarea se va face prin licitaţie publică sau ri stabilit de lege, de către

i cu dreptul pentru vânzător la plata inut, precum şi la daune-

ţie asupra bunului până torului un termen de plată. În caz

i nici nu poate refuza redarea torul a devenit insolvabil sau garanţiile acordate

torul poate suspenda executarea obligaţiei de

ţii îndestulătoare că va plăti ta încheierii contractului, vânzătorul

torului, atunci acesta din urmă păstrează starea sa de insolvabilitate nu s-a agravat în mod

iunea contractului de vânzare-ţului, inclusiv a dobânzilor ă el şi-a îndeplinit toate

). Dreptul de opţiune aparţine

În cazul bunurilor mobile, potrivit art. 1725 alin. (1) C. civ., cumpărătorul este de drept în întârziere cu privire la îndeplinirea obligaţiilor sale dacă, la

ţiune în cazul bunurilor ă ă ă termen de plată, iar

ate ca, în cel mult 15 zile de la punere în întârziere şi să ceară

restituirea bunului mobil vândut, cât timp bunul este încă în posesia

cu privire la posibilitatea vânzătorului de a solicita , în materie de vânzare

în cazul în care nu se plăteşte preţul la este de drept în întârziere, acesta din urmă

expirarea termenului cât timp nu a primit declaraţia

pentru neplata preţului este o i nu persoana cumpărătorului, ceea

rei persoane în posesia căreia ător, fie de moştenitorii



1.4.2. Obligaţia cumpărătorului de a lua în primire lucrul

Cumpărătorul are dreptul şi în acelaşi timp este obligat să preia bunul vândut la locul şi la termenul prevăzute pentru a fi predate de către vânzător, această obligaţie a cumpărătorului fiind corelativă celei a vânzătorului de predare a bunului. Cumpărătorul trebuie să preia bunul la data şi la locul prevăzute în contract şi să suporte cheltuielile de preluare şi pe cele de transport, dacă nu s-a făcut vreo derogare în acest sens.

Bunul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului. Ca şi în cazul obligaţiei de plată, în cazul neexecutării de către cumpărător a obligaţiei de preluare a bunului achiziţionat, potrivit art. 1726 C. civ1. vânzătorul poate să depună lucrul într-un depozit, la dispoziţia şi pe cheltuiala cumpărătorului sau de a-l vinde prin licitaţie publică sau pe preţul curent. Alături de varianta executării coactive, prevăzută de articolul menţionat anterior, vânzătorul are şi posibilitatea solicitării rezoluţiunii contractului, solicitând şi daune-interese. Potrivit art. 1725 C. civ., în cazul vânzării bunurilor mobile, cumpărătorul este de drept în întârziere cu privire la îndeplinirea obligaţiilor sale dacă, la scadenţă, nici nu a plătit preţul şi nici nu a preluat bunul. Dacă bunurile mobile sunt supuse deteriorării rapide sau deselor schimbări de valoare, cumpărătorul este de drept în întârziere în privinţa preluării lor, atunci când nu le-a preluat în termenul convenit, chiar dacă preţul a fost plătit, sau atunci când a solicitat predarea fără să fi plătit preţul. În aceste două cazuri intervine rezoluţiunea de drept a contractului fără punerea în întârziere a cumpărătorului, dacă în contract s-a stabilit un termen ferm pentru ridicarea bunurilor. (Moţiu, 2011, p. 93)

1.4.3. Obligaţia cumpărătorului de suportare a cheltuielilor vânzării

Această obligaţie este prevăzută expres în art. 1666 alin. (1) C. civ. În lipsă de stipulaţie contrară, cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina cumpărătorului. Aici sunt incluse cheltuielile legate de autentificarea contractului, taxele notariale, taxele de timbru, onorariu notarial, cheltuielile pentru publicitatea imobiliară etc. Măsurarea, cântărirea şi cheltuielile de predare a bunului sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de preluare şi transport de la locul executării sunt în sarcina cumpărătorului, dacă nu s-a convenit altfel. Atunci când plata preţului se face prin virament bancar, spezele bancare sunt în sarcina cumpărătorului, în absenţa unei clauze contrare. De asemenea, cheltuielile de transport sunt tot în sarcina cumpărătorului (art. 1667 C. civ.)

Dispoziţia art. 1666 C. civ. se referă doar la raporturile dintre părţi, nu şi dintre părţi şi terţele persoane. Dacă terţul (un avocat, ca exemplu) este mandatarul ambelor părţi, obligaţia de plată a onorariului este solidară. Dacă a plătit-o doar

1 ”Când cumpărătorul unui bun mobil nu-şi îndeplineşte obligaţia de preluare sau de plată, vânzătorul are facultatea de a depune lucrul vândut într-un depozit, la dispoziţia şi pe cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde. (2) Vânzarea se va face prin licitaţie publică sau chiar pe preţul curent dacă lucrul are un preţ la bursă sau în târg ori stabilit de lege, de către o persoană autorizată de lege pentru asemenea acte şi cu dreptul pentru vânzător la plata diferenţei dintre preţul convenit la prima vânzare şi cel efectiv obţinut, precum şi la daune-interese. (3) Dacă vânzarea are ca obiect bunuri fungibile supuse unui preţ curent în sensul alin.(2), iar neexecutarea contractului provine din partea vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a cumpăra bunuri de acelaşi gen pe cheltuiala vânzătorului, prin intermediul unei persoane autorizate.”

Mirela Costache


o singură parte, aceasta are o acîndeplinit obligaţ

Rezumat Contractul de vcontractul cadru pentru toate celelalte contracte ce cuprind prestaCa element de noutate, Codul civil unificşi comerciale, consacrânduo serie de alte norme speciale care fac referire juridice speciale care îl delimiteazvânzare-cumpărare se încheie, în regulconvenţiilor şi cel al autonomiei de voinde validitate prevnoua reglementare lipatras şi renunţarea la revocarea donaprivinţa efectelcumpărătorului, ele fiind de litigiilor civile dintre pse transmite din chiar momentul încheierii contractului de vânzarede unde rezultătransmiterea proprietnormelor expuse deroga de la acestea, potrivit voin

Teste de autoevalua1. Contractul de vânzare

a) este un contract unilateral;b) poate fi cu titlu gratuit;c) este solemn, când are ca obiect un teren, dar numai dac

situat în extravilan.

2. În materia vânzfavoarea:

a) vânzătorului;b) cumpărăc) proprietarului sub condi

3. În caz de evicţ

a) cumpărăb) cumpărăc) cumpără

4. Dreptul de preempa) contractualb) legală;c) judecătoreasc



ă parte, aceasta are o acţiune de regres împotriva păgaţia.

Contractul de vânzare este cel mai în amănunt reglementat de Codul civil, fiind contractul cadru pentru toate celelalte contracte ce cuprind prestaCa element de noutate, Codul civil unifică regimul juridic al contractelor

consacrându-i-se un capitolul întreg (art. 1650o serie de alte norme speciale care fac referire şi la vânzarejuridice speciale care îl delimitează de toate celelalte contracte, contractul de

cumpărare se încheie, în regulă generală, pe baza principiului libertţ şi cel al autonomiei de voinţă, respectându-se condi

de validitate prevăzute C. civ., la care se adaugă câteva particularitnoua reglementare lipseşte prohibirea vânzării între soţi –

ţarea la revocarea donaţiilor între aceştia, pe timpulefectelor contractului, au fost expuse obligaţiile vânz

ă ătorului, ele fiind de altfel, de cele mai multe ori în practiclitigiilor civile dintre părţi. În dreptul nostru, de regulă, dreptul de proprietate se transmite din chiar momentul încheierii contractului de vânzarede unde rezultă că raţiunea încheierii contractului o reprezinttransmiterea proprietăţii. fiind, aşa cum se cunoaşte, legea pă ţnormelor expuse în cazul acestui contract, au caracter supletiv, pderoga de la acestea, potrivit voinţei lor.

Teste de autoevaluare Contractul de vânzare-cumpărare:

este un contract unilateral; poate fi cu titlu gratuit; este solemn, când are ca obiect un teren, dar numai dacsituat în extravilan.

În materia vânzării -cumpărării, clauzele îndoielnice se interpreteaz

ătorului; cumpărătorului; proprietarului sub condiţie suspensivă.

În caz de evicţiune parţială: cumpărătorul poate cere rezoluţiunea contractului, în orice caz;cumpărătorul poate cere menţinerea contractului, cu despcumpărătorul are dreptul la despăgubiri în toate cazurile.

Dreptul de preempţiune poate avea natură: contractuală;

; judecătorească.


44

iune de regres împotriva părţii care nu şi-a

nunt reglementat de Codul civil, fiind contractul cadru pentru toate celelalte contracte ce cuprind prestaţii reciproce.

regimul juridic al contractelor civile capitolul întreg (art. 1650-1762), alături de

i la vânzare. Având caractere de toate celelalte contracte, contractul de

, pe baza principiului libertăţii se condiţii le generale

ă câteva particularităţi. Din ceea ce, însă, nu a

ştia, pe timpul căsătoriei. În ţiile vânzătorului şi ale

altfel, de cele mai multe ori în practică, sursa ă, dreptul de proprietate

se transmite din chiar momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, actului o reprezintă însăşi te, legea părţilor. Majoritatea

în cazul acestui contract, au caracter supletiv, părţile putând

este solemn, când are ca obiect un teren, dar numai dacă acesta este

rii, clauzele îndoielnice se interpretează în

iunea contractului, în orice caz; inerea contractului, cu despăgubiri;

gubiri în toate cazurile.

Mirela Costache


5. Cum opereazăindividual determinat vândut

a) numai dacb) numai dacc) indiferent dac

6. În cazul contractului de vânzare care sunt obliga

a) să predea lucrul vândut;b) să suporte cheltuielile de ridicare a c) să îl apere pe cump

prin fapta unui ter

7. Dacă evicţiune este pe cale sa) de a da;b) de a face;c) de a nu face.

8. Regulile privind ra) nu se aplicb) nu se aplicc) se aplică

9. Vânzătorul răspunde pentru vicii ascunse:a) numai dacb) dacă a neglijat bunul vândut;c) indiferent dac

10. Este interzisă prin lege:

a) vânzarea unei mob) vânzarea unei moc) vânzarea drepturilor litigioase;d) vânzarea bunurilor viitoare;e) toate variantele sunt corecte.

Bibliografie minimalChirică, Dan (2008). schimbul. Bucureş

Deak, Francisc (2006). Vânzarea-cumpă

Lupşan, G. (2010).

Moţiu, F. (2011). adăugită. Bucureş

Popa, I. (2006). jurisprudenţă. Bucure

Stănciulescu, L. (2008). actualizată. Bucureş

Boroi, G. & Anghelescu, A.C. (2011). Hamangiu.



Cum operează transferul dreptului de proprietate către cumpindividual determinat vândut:

numai dacă s-a făcut predarea bunului; numai dacă s-a făcut plata preţului; indiferent dacă s-a făcut predarea bunului ori plata preţ

În cazul contractului de vânzare care sunt obligaţiile vânzăă predea lucrul vândut; ă suporte cheltuielile de ridicare a bunului; ă îl apere pe cumpărător împotriva tulburărilor de fapt provocate

prin fapta unui terţ.

ă ţiune este pe cale să se producă, vânzătorul are o obligade a da; de a face; de a nu face.

Regulile privind răspunderea vânzătorului pentru vicii ascunse:nu se aplică la vânzările simulate; nu se aplică la vânzările silite se aplică la toate vânzările.

ătorul răspunde pentru vicii ascunse: numai dacă a cunoscut aceste vicii; ă a neglijat bunul vândut;

indiferent dacă le-a cunoscut sau nu.

ă prin lege: vânzarea unei moşteniri; vânzarea unei moşteniri nedeschise; vânzarea drepturilor litigioase; vânzarea bunurilor viitoare; toate variantele sunt corecte.

Bibliografie minimal ă (2008). Tratat de drept civil. Contracte speciale. Vol. I. Vânzarea

Bucureşti: C. H. Beck, pp. 21-500.

Deak, Francisc (2006). Tratat de drept civil. Contracte speciale. Edicumpărarea. Schimbul. Bucureşti: Universul Juridic, pp. 13

. (2010). Drept civil. Contracte. Galaţi: Universitară Danubius, pp. 8

iu, F. (2011). Contractele speciale în Noul Cod civil. Ediţă. Bucureşti: Universul Juridic, pp. 21-113.

Popa, I. (2006). Contractul de vânzare-cumpărare. Studiu comparativ de doctrinBucureşti: Universul Juridic, pp. 45-419.

nciulescu, L. (2008). Drept civil. Contracte şi succesiuni. Ediţă. Bucureşti: Hamangiu, pp. 26-93.

nghelescu, A.C. (2011). Curs de drept civil. Partea general


45

ătre cumpărător a bunului

cut predarea bunului ori plata preţului.

ţiile vânzătorului?

ărilor de fapt provocate

torul are o obligaţie:

vicii ascunse:

Contracte speciale. Vol. I. Vânzarea şi

. Ediţia a IV-a. Vol. I. ti: Universul Juridic, pp. 13-149.

ă Danubius, pp. 8-33.

Ediţia a II-a revăzută şi

rare. Studiu comparativ de doctrină şi

. Ediţia a 4-a revizuită şi

Curs de drept civil. Partea generală. Bucureşti:

95731771 contractul de vanzare cumparare

Documents

sum de bani

712011 de

cunotin de

plecnd de

el este dator

contractul

cu excepia

prin natura