STUDIU DE CAZ

Pacienta M.V.în vârsta de 45 ani ,cu domiciliul în Ploiesti apeleaza la consilier intrucat nu este capabila sa isi gestioneze singura boala si se simte acaparata de aceasta.

Beneficiara prezenta cefalee,vertij,tulburari de echilibru, palpitatii, greturi si varsaturi.

CULEGEREA DE DATE

Nume:R.

Prenume:V.

Sex: feminin

Domiciliul: Ploiesti, Judetul Prahova

Data nasterii: 16 ianuarie 1966

Vârsta: 45 ani

Pregatire scolara: Liceul

Diagnostic clinic: HTA std.I-II

Date subiective:

Bolnava acuza dureri precordiale, cefalee occipitala, vertij, dispnee, palpitatii,astenie,insomnie,greturi.

Antecedente personale: -boli ale copilariei:rujeol

-menarha la 14 ani

Antecedente patologice: -spondiloza cervicala

-ulcer duodenal

-HTA

Antecedente in familie:

-Mama –hipertensiva

-Tatal –hipertensiv

Conditii de mediu : locuinta salubra

Gusturi personale:

• nu a buzat de bauturi alcoolice• bea cafea ocazional,nu fumeaza• îi plac mâncarurile condimentate,grase

Istoricul bolii:

Bolnava este cunoscuta ca hipertensiva de aproximativ 3 ani,cu ascensiune maxima pâna la 190 mmHg.A urmat tratament ambulatoriu si internare în spital în urma cu un an de zile.În urma cu doua saptamâni a prezentat o durere de cap intensa însotita de ameteli si tulburari de echilibru.A fost examinata de medicul salvarii care i-a prescris tratament.Prezinta o usoara scadere de tensiune,îsi reîncepe activitatea însa,TA se mentine crescuta,pacienta având perioade de cefalee,ameteli,si instabilitate emotionala.

ANALIZA DATELOR

Nevoi afectate:

• Nevoia de a respira • Nevoia de a evita pericolele• Nevoia de a avea o buna circulatie• Nevoia de a se alimenta si hidrata• Nevoia de a dormi si a se odihni• Nevoia de a comunica• Nevoia de a se misca si a avea o buna postura• Nevoia de a fi curat îngrijit,

Probleme:

Insomnie Circulatie inadecvata Dificultate de a urma dieta Vulnerabilitatea fata de pericole Dificultate de a îndeplini actiuni recreative Durere Alimentatie inadecvata Eliminare inadecvata calitativ si cantitativ Disconfort Carente de igiena

Surse de dificultate :

• Cunostinte insuficiente despre alimentatia echilibrata• Obisnuinte alimentare diferite,lipsa de cunoastere• Tulburari de vedere,tulburari de echilibru• Tulburari circulatorii cerebrale• Cefalee,vertij• Dureri precordiale• Insuficienta cardiaca• Insuficienta circulatorie• Durere,anxietate• Tulburari circulatorii cerebrale• Tulburari de echilibru

Manifestari de dependenta

Neliniste,oboseala,somn superficial Cresterea valorilor tensiunii arteriale Mese neechilibrate,consum de alimente interzise Predispozitie la accidente,stare de nesiguranta Dependent de repausul la pat Oboseala la efort Greturi si varsaturi Iritabilitate,incomoditate

Dificultate de schimbare a pozitiei Dezinteres fata de masurile de igiena

Hipertensiunea arteriala este cea mai răspândită boală cronică. Este foarte cunoscut faptul că hipertensiunea este factor de risc pentru atacul vascular cerebral, infarct de miocard, afectarea vaselor sanguine, afectarea rinichilor, pierderea vederii si alte complicaţii. Valorile tensiunii arteriale variază de la un om la altul, depinzând de activitatea lor. De exemplu, in timpul relaxării, a odihnei, inima nu este nevoita sa facă prea mult efort, sa pompeze prea repede sângele

Tensiunea (presiunea) arterială (TA) ia naştere prin activitatea ritmică de contracţie şi relaxare a inimii prin care se asigură aprovizionarea cu sânge a organismului. se poate modifica de la oră la oră şi chiar de la minut la minut. O valoare ridicată a TA obţinută la o singură măsurare nu înseamnă neapărat că există HTA.

Implicatii sociale ale pacientilor cu boli croniceAcestia se înscriu în categoria pacientilor „consumatori cronici de retete compensate "i gratuite”, la care, daca mai adaugam si posibilitatea de obtinere a certificatului de handicap, întrunim criteriile pentru a stârni o adevarata revolta împotriva unor astfel de pacienti.Astfel, de multe ori, datorita acestor„beneficii sociale”, pacientii suntstigmatizati si marginalizati.Un alt aspect în plan social extrem de important este legat de modificarea stilului de viata , fapt ce poate afecta, de exemplu activitatea profesionala .Persoana cu boala cronica trebuie sa aiba un anumit regim de masa - la ore regulate dar si o reducere a stresului psihic- aceste lucruri îi pot afecta viata profesionaal si nu întotdeauna aceste lucruri sunt întelese de angajator sau de colegii de serviciu.

Obiectivul interventiei asistentei sociale este de a îi sprijini pe cei aflati în dificultate sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, ajutându-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente.

Aceste persoane sau grupuri, pe o perioada mai scurta sau mai lunga, nu pot duce o viata activa autosuficienta fara un ajutor economic sau fara un suport fizic, moral, social, cultural, ajutor venit din exterior. Acest ajutor are în vedere o perioada limitata de timp, care dureaza pâna când persoana cu nevoi speciale îsi gaseste resurse sociale, psihologice, economice pentru a putea duce o viata normala.

Sistemul de asistenta sociala se bazeaza pe principiul sprijinirii persoanelor aflate în dificultate la un moment dat în functie de necesitatile lor, sursa financiara fiind reprezentata de fonduri bugetare de stat sau fonduri obtinute de la indivizi sau comunitate; în acest caz, prestatia se face în functie de nevoile existente, conform principiului solidaritatii sociale si nu dependent de contributia personala anterioara.

Sprijinul acordat persoanelor în nevoie prin sistemul de asigurari sociale nu este precizat decât în limite mici prin lege, urmând a fi specificat prin analiza individuala a cazurilor, pentru care este nevoie de anchete sociale efectuate de specialisti.

1.1. Functii ale asistentei sociale în societatea contemporana

• Identifica si înregistreaza segmentul populational care face obiectivul activitatii sociale.

• Realizeaza o diagnoza a problemelor socio-umane cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot confrunta într-o anumita perioada si în anumite conditii socio-economice si culturale date.

• Dezvoltarea unui sistem coerent de programe, activitati profesionalizate, de protectie si suport al acestora.

• Identificarea surselor de finantare a programelor de sprijin.• Constientizarea propriilor probleme de catre cei aflati în situatie de risc.• Stabilirea drepturilor si modalitatilor concrete de acces la serviciile specializate

de asistenta sociala cu ajutorul cadrului legislativ institutional.• Suportul prin consiliere, terapie individuala sau de grup în vederea refacerii

capacitatilor de integrare socio-culturala si economica.• Promovarea unor strategii de prevenire a situatiilor defavorizante.• Dezvoltarea unui program de cercetare stiintifica la nivel national si local

privind dimensiunea problemelor celor aflati în situatii speciale.

. REACŢII sI RĂSPUNSURI LA BOLILE CRONICE

Reactiile la aflarea diagnosticului unei boli cronice difera de la o persoana la alta. Asa cum am mai mentionat durerea este un proces individual. Fiecare individ coopereaza cu pierderea într-o modalitate unica si personala.

Unii cercetatori considera ca a distinge între normal si anormal, între patologic si nonpatologic în sfera suferintei este extrem de dificil.

3.1. Reactii emotionale si comportamentale la aflarea diagnosticului

În ceea ce priveste reactia emotionala si comportamentala la aflarea tristului diagnostic, întâlnim doua categorii mari de raspunsuri:

• intrapsihice si

• interpersonale.

Raspunsurile intrapsihice sunt raspunsurile îndreptate catre propriul sine, iar cele interpersonale sunt raspunsurile îndreptate catre ceilalti.

Cele mai raspândite reactii care apar când suntem pusi în fata unei astfel de "vesti" sunt:

• negarea

• rusinea si vinovatia

• ideatie suicidara

• anxietatea

• abuzul de substante chimice

• crize ale relatiilor interpersonale

• comportamentele de evitare

• supararea

• culpabilizarea

3.2. Raspunsuri stadiale la pierderile suferite

Kubler-Ross (1969) considera ca persoanele care se confrunta cu bolile cronice si în mod special cele infectate cu HIV/SIDA parcurg urmatoarele stadii:

• negare si izolare (”nu, nu eu”),

• furie si revolta (”de ce eu?”),

• târguiala, negociere (”bine eu, dar...”),

• depresie (”da, eu”),

• acceptare (”viata merge mai departe”).

Granitele dintre aceste stadii nu sunt precise, ci mai degraba fluide si într-o agitatie continua.

Dupa alti autori este mentionata o alta clasificare a stadiilor:

• soc si negare

• supralicitare si confuzie

• acoperirea realitatii

• reevaluare si redresare.

4. PRINCIPII ÎN CONSILIERE

Scopul consilierii este de a ajuta beneficiarii sa gaseasca solutii adecvate pentru a face fata cu bine noilor situatii aparute în viata lor.

4.1. Calitati necesare consilierului

Nu price persoana, chiar daca poseda pregatirea profesionala necesara, are un nivel înalt de cunostinte de specialitate, poate fi un bun consilier. Sunt necesare anumite calitati native, calitati ce nu se pot obtine din carti sau biblioteci, ci se afla, poate uneori ascunse, în sufletul nostru, în fiinta naostra, ne-am nascut cu ele si putem doar sa le scoatem la lumina sau nu.

4.1.1. Calmul

Un bun consilier trebuie sa-si pastreze calmul în situatii de criza. Nu este indicat ”sa intram” si noi în criza. Tonul vocii consilierului, calitatea, viteza vorbirii si inflexiunea trebuie sa reflecte încredere si sprijin.

4.1.2. Atitudinea non-critica

Consilierul trebuie sa demonstreze respect pentru beneficiari prin respectarea dreptului acestora de a-si mentine propriile standarde. Desi în viata personala consilierii nu ar fi ales aceeasi optiune, nu trebuie sa-si impuna valorile si morala lor asupra beneficiarilor.

4.1.3. Încrederea în sine

Pentru a fi eficace, un consilier trebuie mai întai sa se considere eficace. Încrederea în noi însine va creste odata cu pregatirea, dezvoltarea deprinderilor si experienta pozitiva pe care le vom câstiga prin munca intensa si pregatire profesionala.

4.1.4. Abilitatea de a empatiza si preocuparea sincera pentru celalalt

Motivatia principala a unui consilier o reprezinta preocuparea sincera pentru oameni. Ea reprezinta capacitatea de a întelege si de a se identifica cu sentimentele, gândurile si experientele cuiva, fara ca acestea sa fie direct communicate, îl ajuta pe consilier sa stabileasca o legatura cu beneficiarul. Trebuie evitat riscul de a supraestima capacitatea proprie de întelegere a ceea ce simte beneficiarul. Relatia stabilita se bazeaza pe consideratie si respect fata de beneficiar, în mod special atunci când exista diferente între atitudinile privitoare la credinte sau comportamente.

Capacitatea consilierului de a demonstra caldura si interes fata de beneficiar va încuraja încrederea si deschiderea acestuia, lucru atât de necesar în relatia dintre cei doi.

4.1.5. Rabdarea

Este foarte posibil ca beneficiarii sa nu urmeze imediat sfaturile consilierilor, ei nu au totdeauna capacitatea de a exprima problemele cu care se confrunta, chiar le este greu sa

gaseasca cuvintele. Consilierul trebuie sa astepte cu rabdare si sa nu forteze beneficiarul, sau sa-i impuna valorile / parerile sale.

4.1.6. Constiinta de sine

Valorile personale influenteaza reactiile consilierului care, la rândul sau va influenta modul în care va reactiona beneficiarul. Valorile si credintele consilierului pot fi diferite de cele ale beneficiarului iar greutatile personale din viata consilierului pot afecta capacitatea acestuia de a asculta în mod eficient si de a raspunde pacientului.

4.1.7. Deprinderi de consiliere

Deprinderile de consiliere se deosebesc de calitatile de consiliere prin faptul ca deprinderile pot fi învatate, pot fi însusite de catre consilier ca un material nou. Spre exemplu, deprinderea de a fi un bun ascultator se poate învata în timp si cu multa rabdare.

5. FORME DE SPRIJIN

5.1. Grupurile de suport

În sprijinul alinarii si mentinerii unui echilibru psihosocial al persoanelor cu boli cronice si SIDA se pot constitui grupurile de suport, atât de necesare celor ce se trezesc dintr-o data ca sunt "altfel decât ceilalti oamni".

5.1.1. Obiectivul grupurilor de suport

Obiectivul grupurilor de suport este acela de a dezvolta un mediu securizant unde beneficiarii îsi pot împartasi experienta proprie, dificultati si probleme întâmpinate dar si modalitati de solutionare a acestora. Constituirea grupurilor de suport include selectia participantilor, stabilirea continutului si a regulilor de grup, folosirea relaxarii, informare, evaluare continua, psihoterapie. Se poate utiliza si umorul. Deseori sunt invitati diversi specialisti cu diverse preocupari: asistent social, medic, jurist, psiholog, psihoterapeut.

Regula de baza a grupului de suport o reprezinta confidentialitatea. Se asculta si respecta unul pe altul, o singura persoana vorbeste la un momet dat, se schimba numarul de telefon dar nu adresa, se respecta punctualitatea în începerea si terminarea sedintelor, nu se accepta utilizarea alcoolului. Continutul se poate axa pe discutii asupra procesului durerii si suferintei provocat de bolile cronice ca si pe efectele acestora la nivel social.

Se fofosesc: casete, fotografi, muzica, poezie; recunoasterea si exprimarea sentimentelor negative (furie, vinovatie, blamul); comunicarea si învatarea deprinderilor;

discutii despre alimentatia celui infectat cu HIV; exercitii de exprimare a stresului; probleme religioase si spirituale.

Structura unui grup de suport difera în functie de specificul grupului si de problemele pe care le abordeaza. La un numar de 6 - 10 participanti se recomanda doi moderatori. Selectia participantilor se face în functie de scopul grupului, bolile cronice si tematica de discutii.

5.1.2. Ritualurile si ceremoniile

0 alta modalitate cu valente terapeutice o constituie ritualurile si ceremoniile. Ritualurile sunt extrem de necesare si utile în comemorarea pierderilor, dezvolta o perspectiva controlabila asupra separarii si împrospateaza aducerea aminte.

Ritualurile sunt proceduri formale si solemne, obiceiuri practicate pentru a comemora ceva anume. Simbolizeaza tranzitia, vindecarea si continuitatea. Sunt investite cu sens si multe întelesuri. Ritualurile sunt o forma a vindecarii, o evidenta a modului în care suferinta provocata de bolile cronice afecteaza mintea, vointa si psihicul. Ritualurile pot fi modalitati practice de rezolvare cu succes a durerii individuale sau familiale. Ele sunt o modalitate excelenta de actualizare a pierderii, simbolizând natura irevocabila a acestora.

Serviciile memoriale, funerariile si veghea sunt cele mai comune forme de ritualuri pentru cazurile de deces. Acestea sunt extrem de importante în mod special pentru supravietuitorii din mediul rural.

Aceste ceremonii îndeplinesc urmatoarele functii:

• întrerup rutina zilnica;

• aduc în prim plan realitatea pierderii;

• ofera oportunitate pentru suport;

• stabilesc o punte de legatura între supravietuitor si cel decedat.

Ceremoniile demonstreaza întelegerea continuitatii legaturii dintre viata si moarte. Varietatea ritualurilor difera de la o regiune la alta, de la o latura la alta, de la un popor la altul, de la o tara la alta.

Specialistii cei mai apropiati de sufletul celor care au trecut prin durerosul proces al multiplelor pierderi sunt consilierii, psihoterapeutii si asistentii sociali. Un rol important îl detin adesea si voluntarii implicati într-o asemenea munca. Profesionistul trebuie sa fie constient de unicitatea pierderilor suferite si de specificitatea sa în comparatie cu alte probleme care necesita terapie si sprijin psihosocial.

Evaluarea initiala include gândurile clientului, deprinderile acestuia, pierderile anterioare, stresorii existenti, magnitudinea si impactul pierderilor, strategiile de care dispune, reteaua sociala în care convietuieste. Supravietuitorul vine la consiliere pentru a gasi usurare pentru problemele si durerea sa, pentru a descoperi o alta perspectiva asupra

pierderilor, pentru a obtine împreuna cu terapeutul o reasezare si o interiorizare corecta a celor întâmplate.

Cel mai util consilier este acela care detine deprinderile fundamentale pentru munca de consiliere si cel care este constient de specificul problemei cu care se confrunta. Calitatea personalului afecteaza calitatea îngrijirii primite.

Un bun consilier trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici: sa detina deprinderi foarte bune de comunicare, empatie, compasiune, sensibilitate, abilitatea de a fi alaturi de oameni, constiinta limitelor personale.

Consilierul trebuie sa aibe atitudini de acceptare neconditionata a diferentelor si sa respecte diversitatea. Este extrem de important ca dialogul sa nu se focalizeze în mod exclusiv pe problemele prezentate.

Consilierul ajuta beneficiarul sa evalueze situatia în care se gaseste, sa identifice ceea ce vor în fapt, sa exploreze alternativele de atingere a scopurilor propuse si sa-i încurajeze în efortul de realizare a acestora. Clientii pot prezenta o varietate de probleme: anxietate, ahedonism, depresie, abuz de substante chimice, probleme de relationare, angoasa existentiala, complicatii somatice.

5.2. Retele de sprijin social

Una dintre cele mai importante directii în domeniul asistentei si consilierii este analiza retelelor din cadrul sistemelor de sprijin/suport social. Analiza se concentreaza atât asupra grupurilor de sprijin formal cat s asupra sprijinului informal oferit persoanelor aflate în situatii de dificultate de catre prieteni, vecini si membri familiali (boli cronice, SIDA, abandon, divort, violenta domestica).

Orice persoana convietuiste în cadrul unor retele formale sau informale iar gradul de conectivitate la aceste retele asigura socializare, adaptabilitate si functionare la parametrii optimi dn punct de vedere psihosocial.

Prin retea sociala întelegem un ansamblu de relatii sociale ce variaza de-a lungul vietii în functie de diverse statusuri si roluri sociale, contexte socio-culturale, obiceiuri si traditii, zona de existenta, tipul si caracterul persoanei, migratia, evenimente de viata, etc.

Reteaua de sprijin social reprezinta o parte a retelei sociale a persoanei ce corespunde si satisface unele nevoi psihosociale ale acesteia cursul vietii zilnice s-au în situatii de criza, asigurând sprijin afectiv, emotional si instrumental, concret persoanei în cauza.

0 retea puternica este protectiva iar una slaba sau absenta vulnerabilizeaza persoana la evenimente de viata negative.

Orice retea de sprijin social îndeplinette doua functii foarte importante:

(a) functia de suport psihologic sau afectiv care asigura comunicare intima, încredere, confidenta, apreciere si acceptare;

(b) functia de suport instrumental care asigura rezolvarea unor probleme concrete, practice în viata de zi cu zi sau în situatii de criza (pierderi, schimbari, boli cronice).

5.2.1. Structura retelei de sprijin social

Structura retelei de sprijin social cuprinde:

• numarul total al persoanelor,

• caracteristicile demografice ale membrilor retelei,

• pregnanta contactelor (frecventa întâlnirilor si comunicarilor),

• modalitatea legaturilor (simetrice, asimetrice),

• intensitatea legaturilor reciproce,

• gradul de accesibilitate al persoanei aflate în relatie,

• tipul de relatie,

• stabilitatea si durata legaturilor,

• proportia legaturilor multiple,

• contextual în care se realizeaza legaturile.

Se poate interveni fie la nivel personal (sprijin psihologic, dezvoltarea deprinderilor, dezvoltarea competentei si a abilitatilor în rezolvarea propriilor probleme) fie la nivel social (educatie si informare).

Sprijinul personal si social are drept scop sustinerea clientilor capabili sa se implice în reteaua sociala ce le ofera resursele necesare dar în acelasi timp acestia trebuie sa contribuie la rândul lor la sprijinirea altor persoane aflate în situatii similare.

Rolul asistentului social este acela de a fi mai degraba un intermediar între oameni, de a realiza o interdependenta între client si alte persoane si mai putin de a realiza independenta clientului. Mai degraba un consultant decât un clinician, mai degraba realizeaza abilitarea indivizilor decât o simpla acordare de servicii

Scopul principal al tratamentului bolnavilor cu hipertensiune arterială este reducerea la maxim a riscului total la morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare. Acesta se realizează prin:

tratamentul tuturor factorilor de risc reversibili identificaţi la bolnavul hipertensiv (fumatul, colesterolul crescut, diabetul);

managementul corespunzător al afecţiunilor asociate;

tratamentului hipertensiunii arteriale (prin reducerea ei la valorile normale).

Medicul cardiolog va stabilii obiective terapeutice specifice fiecărui bolnav de hipertensiune arterială, pe baza unui plan de reducere a tensiunii arteriale şi a riscurilor cardiovasculare prin:

monitorizarea sistematică a tensiunii arteriale şi acelorlalţi factori de risc cardiovascular;

măsuri de modificare a stilului de viaţă pentru a reduce tensiunea arterială şi a controla alţi factori de risc cardiovascular;

tratament medicamentos destinat reducerii tensiunii arteriale şi controlului celorlalţi factori de risc cardiovascular şi a afecţiunilor asociate.

Modificarea stilului de viaţă (tratamente non-farmacologice) va fi recomandată tuturor pacienţilor cu hipertensiune arterială (inclusiv a celor care primesc tratament pentru reducerea tensiunii arteriale). Aceasta are următoarele obiective:

reducerea tensiunii arteriale specifice pacientului;

reducerea nevoii de medicamente antihipertensive şi creşterea eficacităţii lor;

eliminarea sau diminuarea altor factori de risc cardiovascular asociaţi hipertensiunii arteriale;

profilaxia primară (prevenţia) apariţiei hipertensiunii arteriale şi a bolilor cardiovasculare la populaţia încă sănătoasă

Schimbarea stilului de viaţă a bolnavilor de hipertensiune arterială se bazează în principal pe următoarele măsuri:

renunţarea la fumat, care este cea mai eficientă măsură de modificare a stilului de viaţă pentru prevenirea apariţiei bolilor cardiovasculare şi non-cardiovasculare la pacienţii hipertensivi;

reducerea greutăţii corporale, deoarece excesul de grăsime în corpul uman contribuie la creşterea tensiunii arteriale încă din copilărie şi este cel mai important factor care predispune la hipertensiune arterială;

consumul moderat de alcool: 1-3 pahare de vin pe zi adică nu mai mult de 20-30g etanol pe zi pentru bărbaţi şi nu mai mult de 10-20g de etanol pe zii pentru femei;

consumul moderat de sare (sub 6g pe zi);

trecerea treptat la o alimentaţie bazată pe vegetale, fructe şi peşte;

mişcare moderată de 3-4 ori pe săptămână a 30-45 minute (mers rapid sau înot), dar evitarea joghingului, alergării, exerciţiilor în forţă ( ridicarea greutăţilor sau la aparatele de gimnastică care pot produce chiar hipertensiune arterială);

gestionarea stresului, prin ajutarea fiecărei persoane să să coopereze cu agenţii stresori de fiecare zi.

Cu privire la cauzele hipertensiunii arteriale, medicina modernă trebuie să-şi recunoască încă limitele, deoarece în 90-95% din cazuri, nu se pot stabili cauzele exacte. Cert este că mediul, mai exact stilul de viaţă, joacă un rol important.

Între factorii incriminaţi care contribuie la apariţia hipertensiunii arteriale sunt incluşi: consumul de excesiv de sare, obezitatea, consumul de alcool, profesia, domiciliul în mediu urban şi mai nou privarea de somn.

• Stresul urban. Hipertensiunea este o boală mult mai frecventă la locuitorii din oraşe decât la

cei care locuiesc la ţară. Deasemenea, boala hipertensivă este mai frecventă în societăţile sau

ţările care trec prin situaţii de instabilitate, prin frământări sociale, războaie. Toate aceste date

atrag atenţia asupra rolului stresului psihic şi sistemului nervos în producerea bolii hipertensive.

• Excesul de sare. Consumul exagerat de sare este considerat un factor de risc însemnat în

apariţia bolii hipertensive. La circa 60 la sută dintre bolnavii cu tensiune arterială mărită s-a

observat o sensibilitate deosebită la sodiu.

• Deficitul de calciu. În ţările unde apa de băut are duritate scăzută boala hipertensivă este mai

des întâlnită. Studiile evidenţiază că la populaţiile care au un aport scăzut de calciu alimentar, au

valori ale tensiunii arteriale mai mari.

• Greutatea corporală. Greutatea corporală are o influenţă marcată asupra tensiunii arteriale.

Hipertensiunea însoţeşte aproape ca o umbră obezitatea. Creşterea în greutate este însoţită de

o frecvenţă crescută a hipertensiunii arteriale.

• Consumul de alcool. Abuzul de băuturi alcoolice favorizează apariţia hipertensiunii arteriale.

Aproape jumătate dintre alcoolici au tensiunea arterială crescută. Efectul cel mai intens îl are

berea urmată de vin şi de băuturile tari.

Complicaţiile hipertensiunii

Boala hipertensivă netratată duce la moarte prematură. Principalele organe afectate sunt inima, creierul şi rinichii. La aceste organe apar de regulă aşa numitele complicaţii grave ale bolii hipertensive: angina pectorală, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral şi insuficienţa renală

.

B I B L I O G R A F I E

• Colledge, R., 2002, Mastering counselling fheory, New York: Polgrave Macmillan.

• Kubler-Ross, E., 1987, AIDS: The ultimate challenge, New York: Macmillan.

• Manea, L., 2000, Protectia sociala a persoanelor cu handicap, Bucuresti, Editura sansa.

• May, R., 1981, Freedom and destiny, New York: Dell.

• Mitrofan, I., Buzducea, D., 2002, Psihologia pierderii si terapia durerii, Bucuresti, Editura SPER.

• Pop, L. M., coord., 2002, Dicttionar de politici sociale, Bucuresti, Editura Expert.

• Vladescu, C., 1999, Politica de reforma a sistemului de sanatate din România, Bucuresti, Editura Infomedica.

• Zamfir, E., 1997, Psihologie sociala - texte alese, Iasi, Editura Ankarom.

• Zamfir, E., Zamfir, C., (coord.) 1995, Politici Sociale. România în context european, Bucuresti, Editura Alternative.

• Zarkovic, G., Enachescu, D., 1998, Politicile de sanatate în tarile Europei Centrale si de Rasarit, Bucuresti, Editura Infomedica.

• Buzducea, D., 2007 / 2008, Asistenta persoanelor cu boli cronice, Bucuresti, Suport de curs - Specializarea - Asistenta Sociala

Bibliografie[1]. Assal J.Ph., Lacroix A., L’education therapeutique des patients. Nouvelles aproches dela maladie chronique, Ed Vigot, Paris, 72-75, 52-59, 1998[2]. Gavrilovici C., Introducere în Bioetic" - Note de curs, Editura Junimea, Ia"i, 2007[3]. Haffner S., Letho S., Ronnemaa T. "i colaboratorii, Mortality from coronary heartdisease in subjects with type 2 diabetes and in nondiabetic subjects with and withoutprior myocardial infarction, N Engl J Med, 339: 229 – 234, 1998[4]. Huzum E., Câteva obstacole în calea aplic"rii principiului responsabilit"$ii individualepentru boal" în ra$ionalizarea serviciilor medicale, Revista Româna de Bioetic , vol 8,

nr.2, aprilie-iunie, 2010[5]. Lo B., Resolving Ethical Dilemmas-A Guide for Clinicians, 4th Edition, LippincottWilliams&Wilkins, 2009[6]. Stafie C., Educa$ia terapeutic" #i responsabilizarea pacien$ilor cu boli cronice, RevistaRomân de Bioetic , vol. 7, nr. 2, aprilie-iunie, 2009[7]. Vaughn L., Bioethics- Principles, Issues and Cases, Oxford

Harrison, Principiile medicinei interne, ed. a II-a Teora, 2003Jones D. W., Delivering the Promise: Progress, Challenges, Opportunities, Hypertension. 2008;51:1399-1402; 01.06.2008.Mancia G, De Backer G, Dominiczak A et al. Ghidul pentru managementul hipertensiuniiarteriale 2007. Grupul de lucru pentru managementul hipertensiunii arteriale al SocietăţiiEuropene de Hipertensiune (ESH) şi al Societăţii Europene de Cardiologie (ESC). Revista Română de Cardiologie Vol. XXII, Nr. 3, 2007, p 225-319.