DOSAR DOCUMENTAR:

SINDROMUL ASPERGER

Generalitati

Reprezintă tulburări pervasive de dezvoltare, tulburări din spectrul autist, o formă mai u oară a autismului.ș

Nu se vindecă de la sine odată cu trecerea timpului (prin maturizare).

Propor ia este de ț 4 băie i la o fată, între 1-4 la mie între copii.ț

Se pare că au suferit de acest sindrom Charles Darwin i Albert Einstein.ș

Sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala. Oamenii cu sindrom Asperger au unele manifestari de autism (concentrare anormala asupra propriei persoane, caracterizata prin tulburari grave de comunicare, dificultati de concentrare si interactiune sociala), in special abilitati sociale slabe si tendinta spre rutina. Totusi, spre deosebire de cei cu autism, copiii cu sindromul Asperger incep sa vorbeasca in jurul varstei de 2 ani (varsta la care se dezvolta vorbirea in mod normal). Nivelul lor de inteligenta este normal sau superior normalului.

Ambele afectiuni apartin de un grup de boli numit "Tulburari Globale de Dezvoltare". Un studiu recent realizat intr-o comunitate de 76.000 de indivizi din SUA a detectat faptul ca 3 din 1000 de copii sunt afectati de sindromul Asperger.

Cuprins articol

1. Generalitati 2. Cauze

1

3. Simptome 4. Investigatii 5. Tratament - Generalitati 6. Profilaxie 7. Tratament ambulatoriu

Cauze

Nu se cunoaste cauza exacta a sindromului Asperger. Sindromul Asperger tinde sa fie transmis pe cale genetica (tendinta ca boala sa fie regasita la mai multi membrii ai unei familii), cu toate ca cercetatorii nu au descoperit exact care este gena vinovata. Multi specialisti considera ca exista si alti factori ce tin de mediul individului, care ar putea juca un rol in producerea bolii, cu toate ca cercetatorii, studiind mai multi dintre acesti factori incriminati, inclusiv vaccinurile, nu au descoperit o cauza clara.

Simptome

Exista mai multe simptome prin care ar putea sindromul Asperger sa se manifeste. Copilul poate avea simptome variate ca si intensitate, de la usoare pana la severe si, de asemenea, se pot manifesta cateva sau mai multe dintre acestea. Datorita varietatii largi a simptomatologiei, nu exista doi copii cu sindrom Asperger care sa se manifeste la fel.

Simptome in timpul copilariei

Parintii remarca de obicei, simptomele sindromului Asperger in momentul in care copilul lor incepe sa mearga la gradinita si sa interactioneze cu alti copii.

Acesti copii afectati de sindromul Asperger pot sa se manifeste in urmatoarele moduri:

incapacitatea de a invata tehnici de interactiune sociala si lipsa unor abilitati sociale innascute, precum capacitatea de a "citi" limbajul trupului, de a incepe si mentine o conversatie si de a-si astepta randul pentru a vorbi

ii displace orice schimbare in rutina zilnica

2

lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaste si a relata emotiile la cei din jur)

incapacitatea de a recunoaste modificari subtile in tonul si accentul conversatiei, prin care vorbitorul schimba sensul unei relatari; astfel, copilul nu va putea intelege o gluma, sau un comentariu sarcastic va fi perceput ca atare; de asemenea, relatarile lui vor fi lipsite de tonuri, accente si intonatie si, astfel, vor fi dificil de inteles

poate avea un mod formal de a vorbi care este prea avansat comparativ varstei sale

poate evita sa priveasca direct in ochii celor din jur poate avea expresii si posturi aparte poate fi preocupat doar de unul sau cateva lucruri despre care stie foarte

multe; multi copii cu sindromul Asperger par a fi interesati excesiv de activitati neobisnuite, precum rezolvarea de puzzle-uri, proiectarea de case, desenarea unor scene extrem de detaliate sau pot fi pasionati de astronomie

pot sa vorbeasca mult, de obicei despre subiectul favorit; este des intalnit monologul; gandurile private sunt frecvent exteriorizate

este posibil sa aiba o dezvoltare motorie intarziata; copilul poate invata mai greu modul de utilizare a furculitei si a linguritei, de a merge pe bicicleta sau cum sa prinda o minge; poate avea un mod ciudat al mersului, iar scrisul de mana este frecvent deficitar

poate fi extrem de sensibil si sa reactioneze exagerat la zgomote de intensitate mare, la lumini, la gusturi intense sau texturi aparte

poate avea o capacitate de memorare dezvoltata si abilitati aparte in matematica; copilul poate fi capabil sa memoreze date, formule si numere de telefon cu o neobisnuita acuratete in ceea ce priveste detaliile.

Cu toate ca aceasta afectiune este in multe moduri asemanatoare cu autismul, copilul cu sindromul Asperger are, in mod tipic, abilitati normale spre avansate ale limbajului si intelectului. De asemenea, cei cu sindrom Asperger, in mod tipic, intampina dificultati in a-si face prieteni si in a se implica in activitati sociale.

Simptome in adolescenta si la adultul tanar

3

Majoritatea simptomelor persista in timpul adolescentei si, cu toate ca bolnavul poate incepe sa deprinda abilitati de interactiune sociala, dificultatile in comunicare raman. Probabil ca vor avea in continuare dificultati in a intelege comportamentul anturajului.

Adolescentul cu sindrom Asperger, precum ceilalti adolescenti, va dori sa-si faca prieteni, dar se poate simti timid sau intimidat la abordarea celor de varsta lui. Se va simti diferit de ceilalti. Datorita faptului ca ceilalti adolescenti pun mare pret pe a fi si a arata "de gasca", efortul de a se integra poate deveni frustrant si epuizant emotional pentru adolescentii cu sindrom Asperger. Pot fi imaturi, comparativ cu varsta lor biologica si pot fi naivi si prea increzatori, ceea ce ii va face tinte usoare pentru batjocura si cicalire.Toate aceste dificultati pot determina adolescentii cu sindrom Aspernger sa devina izolati si retrasi din punct de vedere social si sa sufere de depresie si anxietate.

Totusi, unii dintre adolescentii suferinzi de sindromul Asperger, sunt capabili sa-si creeze si intretina cateva prietenii de-a lungul anilor de scoala. Unele dintre trasaturile clasice ale sindromului Asperger pot functiona in beneficiul adolescentului. Adolescentii cu sindrom Asperger sunt in mod tipic dezinteresati in a urmarii normele sociale si de a gandi dupa niste norme conventionale, permitand dezvoltarea unei gandiri creative si urmarirea unor interese si scopuri originale. Tendinta lor de a agrea regulile si, de asemenea, onestitatea lor caracteristica, ii poate sprijini in a excela la scoala si pe plan civic.

Simptomele adultului

Sindromul Asperger este o afectiune prezenta pe toata durata vietii, cu toate ca are tendinta de a se stabiliza cu timpul si, de asemenea, uneori se remarca ameliorari. De obicei adultii reusesc sa atinga o mai buna intelegere a propriilor defecte si calitati. Sunt capabili sa acumuleze abilitati sociale si sa invete cum sa reactioneze in societate, in functie de comportamentul anturajului. Multi oameni cu sindromul Asperger se casatoresc si au copii.

Unele calitati care sunt tipice sindromului Asperger, precum memoria excelenta si capacitatea de concentrare, pot creste sansele unei educatii universitare si a unei

4

cariere de succes. Multi oameni cu sindrom Asperger par fascinati de tehnologie si optiunea cea mai frecventa in alegerea carierei este cea de inginer. Totusi, cariera in domeniul stiintific este, fara indoiala, singura in care acestia exceleaza. Intr-adevar, multe personalitati istorice au avut simptome ale sindromului Asperger, inclusiv Wolfgang Amadeus Mozart, Albert Einstein, Marie Curie si Thomas Jefferson.

Boli asociate

Multi copii cu sindrom Asperger au boli asociate si pot avea si simptomele acestora. Printre afectiunile asociate se numara:

tulburarea caracterizata de deficitul de atentie si hiperactivitate tulburare anxioasa depresie (mai ales la adolescenti) comportament obsesiv-compulsiv

tulburarea de anxietate sociala.

Investigatii

Sindromul Asperger este o tulburare a dezvoltarii, prin care individul intampina dificultati in a intelege cum sa interactioneze din punct de vedere social. Stabilirea diagnosticului se realizeaza cel mai bine prin culegerea de informatii de la parinti, medici, profesori si alti indivizi implicati in ingrijirea si supravegherea copilului, caci acestia sunt cei care cunosc cel mai bine comportamentul copilului. Diagnosticul de sindrom Asperger se stabileste atunci cand se intalnesc anumite criterii. Acestea includ:

• interactiuni sociale defectuoase (izolare, indiferen ă, lipsă de comunicare,ț iritabilitate)

• comportament, interese si activitati neobisnuite

• limbaj dezvoltat normal • lipsa tulburarilor in dezvoltarea abilitatilor de autoingrijire si a curiozitatii

fata de mediul inconjurator.

5

Specialistii in domeniu vor analiza istoricul medical al copilului si vor obtine informatii in ceea ce priveste dezvoltarea acestuia, inclusiv date despre dezvoltarea motorie, a limbajului, despre domeniile de interes ale copilului si a interactiunilor de natura sociala. De asemenea, specialistul se va interesa despre sarcina si despre istoricul medical in familie (ce alte boli au fost prezente la rudele directe ale copilului afectat).

Specialistul poate investiga copilul pentru a stabilii daca simptomatologia se datoreaza sindromului Asperger.

Se pot indica urmatoarele forme de evaluare:

test psihologic prin care se evalueaza intelectul si capacitatea de invatare, IQ-ul (coeficient de inteligenta) si abilitatile motorii; se poate realiza, de asemenea, un test de personalitate

evaluarea capacitatii de comunicare, prin care se testeaza gradul de dezvoltare a limbajului; copiii se testeaza pentru a evidentia capacitatea lor de intelegere si de utilizare a limbajului in comunicare; de asemenea se testeaza si formele non-verbale de comunicare, alaturi de limbajul non-literal, precum umorul sau metafora; se vor urmarii tonul, intensitatea si accentele utilizate de copil

examinare psihiatrica prin care specialistul va evalua relatiile copilului cu familia si apropiatii, reactia la situatii noi si capacitatea acestuia de a intelege sentimentele celorlalti, precum si comunicarea indirecta, cum ar fi sarcasmul si cicalirea; medicul psihiatru va observa copilul acasa si la scoala; de asemenea se vor investiga si alte posibile afectiuni, precum anxietatea si depresia, tulburari care se regasesc frecvent la cei cu sindromul Asperger.

La momentul stabilirii diagnosticului, medicul specialist va concluziona daca copilul intruneste criteriile de diagnostic publicate in Manualul de Diagnostic si Statistica a Bolilor Mentale (DSM-IV-TR), publicatie ce apartine de Asociatia Americana de Psihiatrie.

Tratament – Generalitati

6

Intentia tratamentului in cazul sindromului Asperger, este de a inbunatatii abilitatile copilului de a interactiona si de a deveni astfel, eficient in societate si capabil sa se autointretina. Deoarece fiecare pacient suferind de sindrom Asperger este unic in ceea ce priveste numarul si severitatea simptomelor, tratamentul ar trebui sa fie destinat nevoilor individuale ale pacientului si disponibile in functie de resursele familiei. Tratamentul specific se bazeaza pe simptome.

Obtinerea serviciilor

Se poate incepe prin contactarea scolilor, in scopul de a afla ce fel de servicii sunt disponibile pentru copil. Fiecare copil are dreptul la educatie. Legile obliga scolile sa puna la dispozitie serviciu educational pentru copiii cu inabilitati, copiii cuprinsi intre 3 si 21 de ani.

Se poate discuta cu personalul scolii pentru a se stabilii programul educational individual si scopurile acestuia. Programele educationale individuale sunt create pentru a se potrivi la nevoile copilului, bazandu-se pe gradul de dezvoltare al acestuia.

Programe scolare

Se vor analiza mai multe scoli pentru a se stabilii care dintre acestea se potriveste cel mai bine cu nevoile copilului. Criterii pentru alegerea scolii:

se lucreaza cu grupuri de copii restranse ca numar exista un specialist in comunicare, specialist care poate ajuta la dezvoltarea

abilitatilor sociale exista oportunitatea de a interactiona social intr-o forma organizata si

supravegheata se insista pe acumularea de deprinderi utile in viata reala si se incurajeaza

interesele si talentele speciale ale copilului se doreste individualizarea curriculei scolare (programa scolara) exista indrumatori care se isi pot concentra activitatea pe confortul

emotional al copilului si care pot constitui ca o legatura a acestuia cu familia

7

exista entuziasm si respect pentru diversitate si exista compasiune pentru elevi.

Parintele ar trebui sa fie mereu informat despre cum decurg lucrurile la scoala. Se poate scrie ca un fel de jurnal, in care parintii si profesorii isi noteaza alternativ observatiile in ceea ce priveste copilul afectat de sindromul Asperger si, astfel, se poate realiza o mai rapida si eficienta evaluare a modului in care copilul evolueaza.

Strategii de tratament

Tratamentul se centreaza pe imbunatatirea modului de comunicare, a abilitatilor sociale si a modului de comportament a copilului. Programul de tratament poate fi ajustat frecvent, pentru a se optimiza strategiile de abordare a copilului.

Se va insista pe calitatile copilului, prin incurajarea acestuia de a explora domeniile de interes. Integrarea in grupuri de copii orientati spre anumite activitati comune, precum si consilierea tintita pot fi de ajutor. Copiii cu sindrom Asperger care sufera si de alte afectiuni precum cele enumerate mai sus, pot fi mai solicitanti pentru parintii care deja intampina dificultati cu un copil cu nevoi speciale. Aceste boli auxiliare pot necesita tratament medicamentos specific, precum si alte forme de terapie.

Profilaxie

Cercetatorii nu au descoperit inca, un mod de a preveni sindromul Asperger. Unele grupuri sustin ca vaccinul rubeola-rujeola-varicela provoaca aparitia sindromului Asperger si autismul. Dar numeroase studii nu au putut dovedi legatura dintre aceste afectiuni si vaccinul mai sus amintit. Medicii recomanda imunizarea copilului, deoarece lispa acestei masuri profilactice pune in pericol atat individul, cat si restul comunitatii in a dezvolta boli grave si, uneori, chiar letale.

Tratament ambulatoriu

Parintele trebuie informat in ceea ce priveste sindromul Asperger si are obligatia sa ofere un ambient placut si afectuos pentru copil. Parintele trebuie sa constientizeze

8

ca, la fel ca si in cazul celorlalti, copilul sau are atat calitati cat si defecte si ca acesta are nevoie de sprijin, rabdare si intelegere pe cat de mult posibil.

Un element extrem de important este autoeducarea parintelui in ceea ce priveste boala copilului si in a afla care sunt perspectivele de viitor, pentru ca asa va putea sa-l ajute sa devina un individ independent. De asemenea, parintele va cere sfaturi medicului de familie, specialistilor si organizatiilor destinate celor bolnavi cu sindromul Asperger.

Se recomanda flexibilitate, creativitate si dorinta de a invata permanent din partea parintilor, in cazul cresterii unui copil cu sindrom Asperger.

Strategii generale pentru a avea succes

Copiii cu sindrom Asperger beneficieaza de pe urma rutinei zilnice in ceea ce priveste servirea mesei, facerea lectiilor si ora fixa de culcare. De asemenea acestia agreaza regulile si cerintele constante, care pentru ei semnifica mai putin stres si confuzie.Multi indivizi suferinzi de sindrom Aspenger, se descurca mai bine cu stilul de predare verbal (adica expunere in cuvinte, fara gestica). O expunere directa, concisa si fara ocolisuri este de asemenea utila.

Bolnavii cu sindrom Asperger au frecvent dificultati in a vedea lucrurile in ansamblu si au tendinta de a se concentra pe elemente mai mici, componente ale intregii probleme. Din acest motiv indivizii cu sindrom Asperger beneficieaza cel mai bine de stilul de predare in care se prezinta separat elementele unui intreg si astfel, treptat, copilul va percepe imaginea de ansamblu (copiii neafectati inteleg mai bine atunci cand li se preda mai intai imaginea de ansamblu, iar apoi sunt studiate elementele acesteia separat). Pot fi de ajutor si expunerile sub forma de imagini, scheme si material scris.

Trebuie stiut ca zgomotele de fond, precum ticaitul ceasului sau zumzetul neonului pot fi elemente ce distrag atentia copilului. Copii cu sindrom Asperger se maturizeaza mai lent. De aceea nu trebuie sa se solicite un comportament specific varstei biologice.Se va incerca identificarea si evitarea factorilor ce distrag atentia

9

copilului. Copilul va fi pregatit pentru situatii dificile si va fi invatat cum sa le manipuleze.

Strategii pentru dezvoltarea abilitatilor sociale

E posibil ca individul sa nu inteleaga normele si regulile de ordin social pe care ceilalti copii le percep mult mai natural. Se vor da explicatii clare pentru motivul pentru care anumite moduri de comportament sunt solicitate si se vor impune reguli pentru acestea.Se va incuraja copilul sa se uite in ochii celor din anturaj, in momentul in care i se vorbeste si i se va explica motivul pentru care acest lucru este necesar. Este indicat sa se ofere o mica recompensa in momentul in care copilul foloseste o abilitate sociala, mai ales cand aceasta nu i s-a solicitat.

Se vor practica activitati precum jocuri sau sedinte de intrebari urmate de raspunsuri, caci astfel copilul este nevoit sa astepte momentul cand sa vorbeasca si sa asculte ce zic ceilalti.Prin jocuri in care cei implicati isi asuma diferite roluri si prin studierea comportamentului uman vazut in filme sau la televizor, copilul va intelege sentimentele celorlalti.Parintele isi va invata copilul cum sa recunoasca si cum sa raspunda la anumite situatii in cadru social. I se pot oferi, ca ajutor, anumite replici pe care sa le poata da in anumite situatii, ca atunci cand i se face cunostinta cu o persoana noua. Tot prin joc cu personaje imaginare, copilul poate fi invatat cum sa interactioneze.

In cazul in care copilul are tendinta de a fi singuratic, i se va asigura un anturaj.Copilul va fi invatat notiuni precum cele de loc privat si public, pentru a intelege, astfel, ce fel de comportament sa abordeze in anumite situatii. De exemplu, imbratisarea poate fi nepotrivita la scoala, dar este permisa acasa.

Strategii in ceea ce priveste scolarizarea

Se vor utiliza sisteme vizuale, precum calendarele, listele si notitele, pentru a se putea realiza o mai buna organizare a lectiilor. Copilul va fi orientat se respecte programul de scoala. Inainte de a incepe anul scolar va fi revizuit cu copilul programul zilnic.Copilul va fi protejat de cicaliri si batjocura anturajului. Se poate vorbi cu profesorii si consilierii scolari, despre invatarea celorlalti copii despre ce inseamna sindromul Asperger.

10

E indicata asezarea copilului alaturi de copiii care inteleg boala acestuia si nevoile speciale pe care acesta le necesita. Tot acesti colegi mai intelegatori pot deveni prietenii copilului si ii pot fi companioni in timpul pauzelor. Profesorului i se va solicita integrarea copilului in activitati care ar putea sa-i puna in valoare calitatile, precum cititul, scrisul dupa dictare si orele de arta (ex: pictura).

Se va incerca realizarea unei rutine zilnice in ceea ce priveste temele pentru acasa, prin stabilirea unei perioade fixe din timpul zilei pentru aceasta activitate si prin folosirea aceleiasi locatii (ex: biroul din camera copilului).

Se pot folosi recompense pentru motivarea copilului. I se poate permite sa se uite la televizor sau sa se joace jocul favorit la calculator, cand acesta se comporta bine.Unii copii cu sindromul Asperger au dificultati la scrierea de mana. Acest lucru poate fi remediat prin scrierea temei pentru acasa la calculator.

http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatatea-me ntala/sindromul- asperger_28 accesat pe 1.02.2011

Autismul / Sindromul Asperger

Autismul / Sindromul Asperger este o disfuncţie de dezvoltare pe durata vieţii care afectează modul în care un individ comunică şi relaţionează cu persoanele din jurul lui.

Scurta descriere a Autismului/ Sindromul ui Aspergers

Descriere detaliata a Autismului/ Sindromul ui Aspergers

Caracteristici pozitive asociate cu Autismul/ Sindromul Aspergers

Cum Autismul/ Sindromul Asperger pot influenta invatarea, predarea si instruirea

11

Scurtă descriere a Autismului / Sindromului Asperger

Autismul / Sindromul Asperger este o disfuncţie de dezvoltare pe durata vieţii care afectează modul în care un individ comunică şi relaţionează cu persoanele din jurul lui. Copiii şi adulţii cu autism / sindromul Asperger se confruntă cu dificultăţi în interacţiunea socială de zi cu zi. Abilitatea lor de a dezvolta prietenii este în general limitată datorită capacităţii lor de a înţelege expresia emoţională a celorlalte persoane.

Descriere detaliată a Autismului / Sindromului Asperger

Persoanele cu autism / Sindromul Asperger au deseori dificultăţi care însoţesc procesul de învăţare, dar toţi indivizii au aceea i dificultate comună, aceea de a daș un sens lumii înconjurătoare. Efectele pe care autismul / Sindromul Asperger le are asupra abilităţii unei persoane de a funcţiona într-un mediu de zi cu zi ca şi într-un mediu de învăţare pot varia în funcţie de gradul dificultăţii.

Persoanele cu sindromul de disfuncţii de autism (SDA) se pot confrunta cu un număr de dificultăţi care le pot afecta studiile lor.

Persoanele cu autism / Sindromul Asperger se confruntă în general cu trei zone principale de dificultăţi: acestea sunt cunoscute ca tripleta deteriorărilor:

• Interacţiunea socială – dificultatea în domeniul relaţiilor sociale, de ex. ei par retraşi şi indiferenţi faţă de ceilalţi;

• Comunicarea socială – dificultatea în comunicarea verbală şi ne-verbală, de ex. nu înţeleg pe deplin înţelesul gesturilor obişnuite, expresiile feţei sau tonul vocii;

• Imaginaţia – dificultate în dezvoltarea abilităţilor interpersonale şi imaginaţie, de exemplu având abilităţi limitate imaginative, posibil copiate sau urmărite rigid şi în mod repetat.

12

În plus faţă de această tripletă, sunt caracteristice deseori tipare de comportament care se repetă şi care sunt rezistente pentru a fi schimbate în rutină.

Sindromul Asperger

Persoanele cu sindromul Asperger găsesc că este dificil să citeşti semnalele de comunicare pe care cei mai mulţi dintre noi le iau de-a gata şi, ca rezultat, comunică şi interacţionează cu alţii cu dificultate. Sindromul Asperger este o formă de autism şi multe caracteristici ale autismului sunt comune sindromului Asperger, incluzând:

• Comunicare cu dificultate – persoanele pot vorbi fluent dar nu dau atenţie reacţiei persoanelor care îi ascultă; ei pot vorbi ore în şir indiferent de interesul ascultătorului sau pot părea insensibili la sentimentele acestora. Deşi au o abilitate a vorbitului, persoanele cu sindrom Asperger pot părea mult prea precişi sau glumele mult prea literate pot cauza probleme aşa cum poate face şi limbajul exagerat, frazele întoarse sau metaforele;

• Dificultate în formarea de relaţii sociale – spre deosebire de persoanele cu autism clasic, care deseori par a fi retraşi şi lipsiţi de interes faţă de lumea din jurul lor, multe persoane cu sindromul Asperger doresc să fie sociabile şi se bucură de contactul uman. Si asta deşi ei găsesc că este greu să înţelegi semnele non-verbale, inclusiv expresiile faciale ceea ce face mai dificil pentru ei să formeze şi să menţină relaţiile sociale cu persoane care nu sunt conştiente de nevoile lor;

• Lipsa imaginaţiei şi a creativităţii – în timp ce deseori ei excelează în a învăţa fapte şi figuri, persoanele cu sindrom Asperger găsesc de multe ori că este greu să gândească într-un mod abstract.

Persoanele cu sindrom Asperger au de obicei mai puţine probleme cu vorbitul decât cei cu autism, deseori vorbesc fluent deşi cuvintele lor pot suna câteodată

13

formale sau bombastice. Persoanele cu sindrom Asperger nu au de obicei asociate probleme de învăţare care pot fi asociate cu autismul.

Din această cauză multe persoane care au fost diagnosticate cu sindrom Asperger în copilărie, au fost adesea şcolarizaţi şi, având suportul corect şi încurajare, au făcut progrese educaţionale considerabile.

Persoanele cu sindromul Asperger dezvoltă de multe ori un interes obsesiv pentru un hobby sau pentru a colecţiona. De obicei interesul lor implică aranjarea sau memorarea unor fapte despre un anume subiect cum ar fi, de exemplu, orarul trenurilor, câştigătorii de derbiuri sau dimensiunile catedralelor. Cu o încurajare corectă, interesul poate fi dezvoltat astfel încât persoanele cu sindrom Asperger să poată munci sau studia în zona lor de interes.

Persoanele pot găsi de asemenea o schimbare prin dezorganizare şi tulburare şi deseori preferă să îşi organizeze ziua în conformitate cu un tipar stabilit. Dacă lucrează cu ore bine stabilite atunci orice întârziere neaşteptată cum ar fi un trafic aglomerat sau un tren întârziat, îi poate face neliniştiţi sau îi poate supăra.

Persoanele pot găsi de asemenea o schimbare prin dezorganizare şi tulburare şi deseori preferă să îşi organizeze ziua în conformitate cu un tipar stabilit. Dacă lucrează cu ore bine stabilite atunci orice întârziere neaşteptată cum ar fi un trafic aglomerat sau un tren întârziat, îi poate face neliniştiţi sau îi poate supăra.

Caracteristici pozitive asociate cu Autismul / Sindromul Asperger

Persoanele cu sindromul de disfuncţii de autism (SDA) pot avea anumite avantaje faţă de alte persoane în ceea ce priveşte unele zone ale experienţei şcolare, cum ar fi de exemplu:

• Cele mai multe persoane gândesc că o viaţă socială ocupată se interferează cu studiul lor. Aceasta este o problemă pe care persoanele cu sindrom de disfuncţii de autism (SDA) nu o au în general;

14

• Unele persoane cu sindrom de disfuncţii de autism (SDA) au unele amintiri neobişnuite şi/ sau afinităţi naturale pentru computere – ambele putând asigura persoanei un început;

• Stilul oficial cerut pentru eseu academic în scris este de obicei mult mai uşor de stăpânit decât o conversaţie obişnuită;

• În general au abilitatea de a studia cu multă profunzime un anumit domeniu;

• Pot fi foarte uşor motivaţi şi independenţi în studiul lor;• Pot fi foarte singuratici;• Sunt deseori originali şi creativi în ceea ce priveşte tiparele

gândite şi au o bună atenţie spre detaliu şi precizie.

Cum autismul / Sindromul Asperger pot influenţa învăţarea, predarea şi instruirea

Persoanele cu autism pot avea de asemenea un număr de caracteristici care au un impact negativ asupra modului lor de a învăţa; acestea pot include oricare sau toate din următoarele:

• Dificultate în interacţiunea cu alţi elevi şi profesori/instructori;

• Înţelegerea greşită sau naivă în cadrul interacţiunilor sociale;• Anxietate în ceea ce priveşte interacţiunile sociale;• Bazarea pe rutină şi o respingere a schimbărilor bruşte;• Abilităţi precare organizaţionale;• Pot fi uşor distraşi;• Confuzie asupra informaţiilor relevante şi irelevante;• Concentrare asupra unor detalii neadecvate.

Persoanele cu sindromul de disfuncţii de autism se pot confrunta cu situaţii problematice în ceea ce priveşte lucrul în grup datorită dificultăţii lor legate de interacţiunea socială. Dificultăţile specifice lucrului în grup pot include: lipsa mesajelor non-verbale realizate prin limbajul corpului, expresia facială sau tonul

15

vocii, remarci care par a fi neadecvate contextului conversaţiei şi acomodarea cu dificultate la un auditoriu diferit.

Persoanele cu sindromul de disfuncţii de autism folosesc mai mult limbajul ad litteram, considerând dificilă înţelegerea metaforelor, glumelor sau conceptelor abstracte. Dificultatea în ceea ce priveşte abstractul şi inflexibilitatea lor în gândire se poate extinde şi în alte zone, ca de exemplu, bazarea pe rutine fixe sau comportare care se repetă în mod demonstrativ cum ar fi dorinţa de a sta pe acelaşi loc; ei ar putea să se confrunte cu o nefericire dacă aceste rutine sunt întrerupte.

Provocări

1. Empatia 2. Procesarea informaţiilor 3. Limbajul/înţelegerea 4. Relaţia cu anxietatea/stresul 5. Motivaţia 6. Dexteritatea motorie/manuală 7. Organizarea 8. Vorbirea

Dificultăţi cu empatia

Empatia şi încrederea sunt bazele pentru o comunicare efectivă şi constructivă, dar şi pentru dezvoltarea relaţiilor.

Dificultati cu empatia - ajustari pentru practica

Empatia şi încrederea sunt bazele pentru o comunicare efectivă şi constructivă, dar şi pentru dezvoltarea relaţiilor.

Sunt abilităţi esenţiale pentru:

• dezvoltarea ideilor şi soluţiilor;• rezolvarea problemelor;• comunicare efectivă;

16

• evitarea şi difuzarea conflictului.

Construirea încrederii constă în:

• abilitatea de a stabili un raport cu persoanele pentru a dezvolta discuţii şi argumente;

• abilitatea de a asculta şi înţelege pe cineva fără a fi în mod necesar de acord cu el;

• abilitatea de a înţelege care sunt sentimentele unei persoane şi ce vrea să obţină;

• abilitatea de a lucra în colaborare.

Ascultarea constă în:

• abilitatea de a-i asculta pe ceilalţi;• abilitatea de a-i lăsa pe ceilalţi să vorbească;• abilitatea de a nu ‚sări’ şi oferi opinii când nu este necesar.

Dificultăţi cu empatia – ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Ghid general

• Trebuie adoptat un mod de abordare sensibil atunci când se ia în considerare orice problemă apărută în grupul de lucru – se pot lua în considerare metode alternative a rezolva problema.

• În situaţii de grup, încurajaţi elevii să asculte părerea celorlalţi şi să lucreze în colaborare pentru găsirea de soluţii la probleme.

17

• Creaţi o linie de ghidare clară şi abilităţi de ascultare, pentru a înţelege şi punctul de vedere al altor persoane.

• Încurajaţi elevii să asculte activ părerile şi experienţele celorlalţi prin examinarea motivelor acestor păreri şi comentarea lor.

• Ascultaţi, înţelegeţi ceea ce vor să vă spună elevii – pentru a-i face să se simtă aprobaţi şi validaţi şi ajutaţii să recunoască cum îşi pot dezvolta ei aceasta abilitate.

Evaluarea

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru • Activităţi practice

Dificultăţi în procesarea informaţiilor

Procesarea informaţiilor se referă la modul în care noi manipulăm informaţia.

Dificultati in procesarea informatiilor - ajustari pentru practica

Procesarea informaţiilor se referă la modul în care noi manipulăm informaţia. Informaţia pe care corpul o colectează este transmisă către creier unde este recunoscută, înţeleasă, reacţionează la ea şi este depozitată; iar repetarea acestui model se face de sute chiar mii de ori în fiecare zi. Procesarea informaţiilor determină ca o persoană să îşi completeze toate sarcinile care îi sunt solicitate într-o zi, de la spălarea pe dinţi la cumpărături la băcănie şi la privitul la TV.

Dificultăţile cu procesarea informaţiilor nu sunt definite ca:

• Rezultatul pierderii auzului;• Rezultatul unor probleme de vedere;

18

• Un deficit de atenţie sau orice al tip de deficit intelectual sau cognitiv.

Oricum, aceste dificultăţi sunt adesea vizibile la persoanele cu dizabilităţi de învăţare şi adesea explică de ce o persoană are probleme cu învăţarea şi performanţa. Inabilitatea procesării informaţiei eficient poate duce la frustrare, pierderea respectului de sine şi retragere socială, în special pentru cei cu dificultăţi de vorbire / limbaj.

Dereglări de procesare vizuală

• Dereglările în procesările vizuale sunt adesea cunoscute ca dereglări în procesarea percepţiei vizuale.

• Afectează ceea ce creierul percepe şi procesează ceea ce ochii văd.

• Aceste dereglări se pot întâlni fără nici un fel de problemă vizuală.

• La fel ca toate dizabilităţile de învăţare, dereglările în procesările vizuale pot fi o provocare pe tot parcursul vieţii.

• Persoanele cu dereglări în procesarea vizuală au probleme în modul în care ei interpretează informaţia, dar ceea ce alţii vor observa la persoanele cu aceste dereglări este comportamentul care apare după ce apar aceste dificultăţi.

Dificultăţi comune cu dereglări de procesare vizuală

• Identificarea corectă a informaţiei din picturi, diagrame, grafice, hărţi, etc.

• Organizarea informației din diferite surse într-un singur document coeziv.

• Găsirea informaţiei specifice pe o pagină imprimată (de exemplu găsirea unui număr în cartea de telefon).

• Amintirea direcţiilor unei locaţii.

Dereglări de procesare auditivă

19

• Dereglările de procesare auditivă este adesea menţionată ca dereglări centrale de procesare auditivă (DCPA).

• Dereglările de procesare auditivă pot apărea fără a apărea nici o pierdere a auzului.

• Dereglările de procesare auditivă afectează modul în care creierul percepe şi procesează ceea ce urechile aud.

• Ca toate dizabilităţile de învăţare, dereglările de procesare auditivă pot fi o provocare pe tot parcursul vieţii.

• Multe dintre dificultăţile cu care se confruntă persoanele cu dereglări de procesare auditivă sunt comune pentru persoanele cu deficit de atenţie.

• Dereglările de procesare auditivă pot apărea în familii.• Dereglările de procesare auditivă pot afecta abilitatea

persoanei în ceea ce priveşte interacţiunea socială.

Dificultăţile comune cu dereglările de procesare auditivă includ:

• Vorbesc mai tare decât e necesar;• Dificultăţi în amintirea unei liste sau secvenţe;• Adesea necesită repetarea cuvintelor sau frazelor;• Abilitate scăzută în memorarea informaţiei învăţate prin

ascultare;• Interpretează cuvintele prea literar;• Dificultăţi în a auzi clar în medii zgomotoase.

Dificultăţi în procesarea informaţiilor – ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

20

• Oferiţi un loc liniştit unde să permiteţi accesul elevilor pentru a procesa informaţia.

• Eliminaţi zgomotul de fond pentru a permite celor cu dereglări de procesare auditivă să audă clar.

Resurse de învăţare

• Punctaţi informaţiile importante prin folosirea de rezumate, scrierea pe tablă sau pe foi transparente.

• Prezentaţi informaţia într-o manieră organizată prin oferirea unei secvenţe logice a conceptelor şi abilităţilor.

• Coloraţi informaţiile importante.• Înainte de scrierea de scrisorii şi eseuri, creaţi o schiţă

pentru a simplifica şi organiza ideile.

Livrarea cursului

• Folosiţi limba literală şi fiţi foarte exacţi în ceea ce priveşte înţelesul.

• Folosiţi cuvinte cu atenţie, întrebările să fie clare pentru a obţine şi testa ceea ce s-a învăţat.

• Explicaţi sarcinile în mod clar şi echivoc. Oferiţi îndrumări şi parcurgeţi fiecare etapă. Verificaţi dacă au înţeles sarcinile şi rugaţii să vă explice ce au înţeles, dacă este necesar întrebaţi şi etapele parcurse.

• Oferiţi un plan cu întrebări structurate pentru a separa şi pune accentul pe punctele principale.

• Arătaţi elevilor cum pot categorisi informaţiile descrise ex. prin prezentarea informaţiilor în categorii.

• Amintiţi-vă de prioritatea relevantă a învăţării ex. revedeţi lecţiile din ziua anterioară, aveţi o discuţie despre conţinutul a ceea ce s-a învăţat anterior.

• Câştigaţi atenţia elevului ex. folosiţi semnale atunci când sunteţi gata să începeţi, mişcaţi-vă de-a lungul clasei şi folosiţi inflexiuni ale vocii.

21

• Alocaţi timp suplimentar pentru formularea răspunsurilor.• Oferiţi oportunităţi elevilor pentru elaborarea noilor

informaţii, uneori prin realizarea de conexiuni ale noilor informaţii cu altele deja ştiute.

• Alocaţi timp suplimentar, după lecţiile în grup, pentru a verifica dacă conţinutul a fost înţeles.

Ghid general

• Încurajaţi elevii să solicite ajutor – arătaţi că acest lucru este normal şi nu reprezintă un semn de eşec.

Evaluare

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru • Alfabetizare • Abilitatea de calcul • Activităţi practice • Activităţi vizuale • e-Learning/TIC

Dificultăţi cu limbajul / înţelegerea

Procesarea vitezei, detaliului sau organizării informaţiilor scrise sau vorbite.

Dificultati cu limbajul/intelegerea - ajustari pentru practica

Dificultăţile de limbaj şi înţelegere pot include o gamă largă de dificultăţi asociate cu procesarea vitezei, detaliului sau organizării informaţiilor scrise sau vorbite. În categoria elevilor cu dificultăţi de limbaj şi înţelegere pot fi incluşi cei cu:

• Dislexie;

22

• Dificultăţi de auz prin folosirea Limbajului Semnelor (LS) ca primă limbă;

• Folosesc româna ca o a doua limbă;• Autism care folosesc limbajul cuvânt cu cuvânt şi au

dificultăţi în zona instrucţiunilor abstracte şi ambigue.

Astfel ne confruntăm cu o gamă largă de dificultăţi şi strategii folositoare pentru a le depăşi dar următoarele strategii oferă exemple de bună practică în procesul de predare, exemple ce pot fi utile tuturor elevilor.

Persoanele cu înţelegerea (recepţia) limbajului de bază au nevoie să poată afişa o varietate de comportamente observabile:

• Dificultăţi de înţelegere şi urmărirea direcţiilor sau instrucţiilor;

• Devin copleşiţi dacă li se dau 2 sau mai multe direcţii deodată;

• Dificultăţi în înţelegerea propoziţiilor lungi şi complexe, ce pot declanşa uşore confuzii;

• Eforturi de înţelegere a limbajului literar cu cel figurativ şi necesitatea de explicaţii ulterioare;

• Regulat se necesită clarificări şi / sau se repetă instrucţiunile / direcţiile.

Dificultăţi cu limbajul / înţelegerea - ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

23

• Eliminaţi zgomotul de fond sau încercaţi să-l reduceţi la minim

Resurse de învăţare

• Este util ca înaintea sau la începutul sesiunii să se prezinte un rezumat al lecţiei/sesiunii astfel încât elevii să se poată concentra asupra ascultării şi înţelegerii şi nu pentru a lua notiţe şi să se poată familiariza cu noul vocabular şi este mult mai uşor pentru persoanele cu dificultăţi auditive dacă cunosc contextul înainte.

• Dacă o sesiune de predare introduce un număr mare de noi termeni este util să se prevadă un glosar cu termenii cheie.

• Atunci când sunt pregătite comunicatele acordaţi atenţie la cât de uşor pot fi citite şi aveţi în vedere folosirea unor litere accesibile.

• Folosiţi multiple moduri de prezentare a informaţiilor: video, slide-uri, demonstraţii practice precum şi discuţii despre text.

• Oferiţi hârtie liniată colorată pentru scris. Dacă elevii au o culoare preferată asiguraţi-vă că toate comunicările sunt tipărite pe această hârtie.

Livrarea cursului

• Folosiţi limba literară şi fiţi foarte exacţi în ceea ce priveşte înţelesul.

• Clarificaţi ‚în mare’ procesele şi informaţiile: ‚indicaţi’ faptele importante.

• Înainte de a se intra în detalii este util să se furnizeze o prezentare generală a temei.

• Folosiţi cât mai multe exemple concrete atunci când explicaţi ideile.

24

• Folosiţi întrebări enunţate atent şi fără ambiguităţi pentru a obţine răspunsuri şi testarea celor învăţate şi limitaţi întrebările orale la un număr convenabil.

• Nu presupuneţi că elevii au înţeles instrucţiunile numai pentru faptul că ei pot enunţa din nou informaţiile.

• Oferiţi informaţiile secvenţial.• Înregistrarea lecţiilor şi a materialelor pentru meditaţii poate

fi utilă pentru acei care au nevoie să re-asculte ceea ce s-a spus pentru a face note şi a discuta cu alţii conţinutul la o dată ulterioară.

• Alocaţi timp suplimentar după lecţiile în grup pentru a verifica dacă conţinutul a fost înţeles şi încurajaţii să ceară instrucţiuni pentru a fi repetate, simplificate sau scrise, dacă ei nu au înţeles.

• Experimentaţi în diverse moduri prezentarea informaţiilor şi organizarea activităţilor pentru a mări înţelegerea elevilor.

Evaluarea

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru • Alfabetizare • Abilitatea de calcul • Activităţi practice • Activităţi vizuale • e-Learning/TIC

Dificultăţi în relaţia cu anxietatea şi stresul

Este abilitatea individului de a face faţă la presiuni excesive sau alte tipuri de revendicări.

25

Dificultati in relatia cu Anxietatea/Stresul - ajustari pentru practica

Anxietatea este sentimentul de a simţi spaima sau panica.

Stresul este reacţia adversă pe care oamenii o au la presiuni excesive sau alte tipuri de revendicări. Este important de notat că ceea ce poate cauza o stare stresantă unei persoane, poate fi plăcută pentru alta, de exemplu zborul cu avionul sau vorbitul în public.

Anxietatea şi stresul sunt emoţii umane fundamentale şi unii sugerează că acestea pot fi observate numai atunci când se manifestă în exces. Totuşi, multe persoane se adaptează la nivele foarte înalte ale anxietăţii şi stresului, ei pot să nu simtă că au o problemă decât atunci când se compară cu alţii care sunt în aceeaşi situaţie dar care sunt mai puţin preocupaţi.

Anxietatea este considerată a fi anormală dacă:

o Este disproporţionată faţă de situaţia de stres;o Persistă şi după ce situaţia de stres a încetat sau stresul

este minor;o Apare fără nici un motiv aparent atunci când nu există

o situaţie stresantă.

Anxietatea şi stresul pot avea diferite forme şi expresii, inclusiv:

o Anxietate generală (faţă de aspectele vieţii);o Preocupare (a te gândi continuu la o problemă dincolo

de ceea ce este necesar pentru a găsi o soluţie);o Anxietate specifică (anxietate faţă de o anumită situaţie

– de ex. examene, situaţii sociale etc.);o Fobia (o teamă excesivă faţă de o anumită situaţie sau

temă ducând spre evitarea acesteia);o Ipohondrie (anxietate faţă de suferirea unei boli);o Atacuri de panică (reacţii impulsive necontrolate cu

simptome de anxietate fizică).

26

Aceste forme pot fi cronice (de ex. să fie moştenite şi cu o istorie îndelungată) sau pot fi acute (de ex. să fie violente şi în momentul de faţă) sau pot combina elemente din ambele cazuri.

Situaţii potenţiale de stres

• participarea într-un grup de lucru• examinările• respectarea termenelor limită• aranjarea la începutul muncii• oferirea de prezentări orale

Dificultăţi în relaţia cu Anxietatea şi Stresul – ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

• Oferiţi un spaţiu de studiu liniştit pentru elevi, dacă se solicită.

• Încurajaţi un mediu ambiental care să îi susţină şi activităţi care pot obişnui individul atunci când acesta consideră interacţiunea socială ca fiind problematică.

• În mediul ambiental de învăţare, fiţi atent la temperaturile extreme (fierbinte sau rece), mirosuri urâte, lumină proastă (prea strălucitoare sau diminuată) sau supra-aglomerării care poate ridica nivelul de stres al elevilor.

Resurse de învăţare

27

• Oferiţi elevilor o mulţime de informaţii privind sarcinile lor şi examenele.

• Elaboraţi programe flexibile de studiu pentru a răspunde variaţiilor capacităţii de a învăţa, atenţiei etc.

Livrarea cursului

• Stabiliţi o practică curentă pentru elevi, anunţaţii despre orice modificări în avans şi despre schimbările planificate pentru a reduce anxietatea, cum ar fi schimbarea unei camere sau schimbarea profesorului sau instructorului.

• Evitaţi de a pune persoanele în situaţii stresante şi stânjenitoare ex. punându-i să citească cu voce tare într-un grup.

• Daţi posibilitate elevilor să aibă un succes imediat la învăţătură.

• Discutați problemele personale ce pot apărea în clase, iar profesorii şi instructorii ar putea lua în considerare şi rolul altor profesionişti, cum ar fi consilierii. Profesorii şi instructorii au nevoie de a cunoaşte rolul lor şi de a ştii când şi cum să se refere la elevi.

• Să încurajeze atitudinile de rezolvare a problemelor ceea ce ar face indivizii să împartă problemele mai mari în loturi de probleme mai mici şi apoi să le rezolve prin paşi practici. De ex. paşi mici care se referă la o stare de anxietate majoră faţă de prezentări ar putea include: discuţii cu indivizii despre anxietate, observarea celorlalţi, pregătirea subiectului, repetarea în particular, tipărirea prezentării, exerciţii în faţa unui prieten, relaxarea pe cât posibil în timpul zilei, prezentarea in sine.

• Să sfătuiască elevii să aibă măsură în reacţiile lor faţă de diferite situaţii cum ar examenele sau prezentările de materiale şi să revizuiască cu ei ceea ce au găsit că deranjează în mod particular.

28

• Fiţi înţelegători faţă de faptul că pentru unele persoane este dificil să lucreze într-un grup; nu forţaţi participarea.

• Asiguraţi orele practice, reasigurarea şi un timp posibil suplimentar pentru evaluări şi să analizeze posibilitatea de a furniza atunci când este cazul abordări ale evaluării alternative.

• Alocaţi suficient timp pentru elevi pentru a se aşeza şi demonstra că abilitatea lor este la nivel maxim.

Ghid general

• Încurajaţi elevii să caute sprijin pentru anxietăţile lor, de ex. abilităţi pentru studiu şi strategii pentru examene, instruiri sau să vorbească cu un consilier despre anxietatea personală.

• Încurajaţi elevii să caute o instruire pentru managementul stresului în general şi pentru relaxare pe măsură ce le creşte încrederea şi starea de bine şi, ca o consecinţă, abilitatea de a coopera mult mai uşor.

• Trataţi cu delicateţe informaţiile personale şi îndreptaţi-vă atenţia asupra a ceea ce este necesar pentru a-i ajuta să înveţe.

• Dacă elevii evită anumite situaţii din cauza anxietăţii, să analizeze posibilitatea expunerii acestora situaţiei respective cu paşi mici dar continui.

• Stabiliţi o bună relaţie şi încurajaţi foarte mult.• Unele persoane pot dobândi schimbări în comportament

ceea ce ar crea o situaţie jenantă în cadrul mediului de învăţare. Este mai bine să permiteţi persoanei să se retragă dacă doreşte decât să se simtă obligat să facă faţă comportamentului ceea ce ar duce la o confruntare. Acest comportament este foarte probabil să fie cauzat mai mult de circumstanţe externe decât de situaţia la învăţătură.

Evaluare

29

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru • Alfabetizare • Abilitatea de calcul • Activităţi practice • Activităţi vizuale • e-Learning/TIC

Dificultăţi cu motivaţia

Motivaţia este cauza pentru care un individ se angajează într-o activitate particulară.

Dificultati cu Motivatia - ajustari pentru practica

Motivaţia este cauza pentru care un individ se angajează într-o activitate particulară.

Unii elevi vor fi, normal, entuziaşti faţă de procesul de învăţare, dar alţii s-ar putea să aibă nevoie, sau să aştepte ca profesorii sau instructorii lor să-i inspire, schimbe şi stimuleze. Indiferent de ce motivaţie aduce persoana în mediul de învăţare, aceasta va creşte sau descreşte în funcţie de ceea ce se întâmplă în mediul respectiv. Sunt mulţi factori acei care pot afecta motivaţia elevului de a munci şi învăţa:

• interesul pentru tema respectivă;• percepţia utilităţii subiectului;• o dorinţă generală de a realiza;• încrederea în sine şi respectul faţă de sine însuşi;• răbdarea şi perseverenţa.

Unele persoane pot fi de asemenea afectate de medicaţia prescrisă pe care trebuie să o urmeze pentru a-şi trata condiţia medicală. Unele medicamente pot afecta

30

concentrarea sau să îi facă să se simtă excesiv de obosiţi. În plus, nu toţi elevii sunt motivaţi de aceleaşi valori, nevoi, dorinţe sau voinţe. Unii vor fi motivaţi de aprobarea celorlalţi şi alţii de dorinţa de a depăşi provocările lor de învăţare.

Cercetările au arătat că practicile bune de învăţare de zi cu zi pot face mai mult pentru contracararea apatiei elevului decât eforturile speciale de a ataca motivaţia direct (Ericksen, 1978). Cele mai multe persoane răspund pozitiv la un curs bine organizat predat de un instructor entuziast care are un interes sincer faţă de elevi şi de ceea ce ei învaţă. Astfel activităţile pe care vă obligaţi să le promovaţi vor stimula motivaţia elevilor.

Dificultăţi cu Motivaţia - ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

• Încurajaţi un mediu de suport unde elevii se simt încrezători în participarea şi exprimarea propriilor opinii.

Resurse de învăţare

• Ajutaţi elevii să găsească un înţeles şi o valoare personală în materiale lecţiilor.

Livrarea cursului

• Să aveţi reacţii de răspuns frecvente şi pozitive care să îi stimuleze pe elevi că pot face faţă cu bine temelor.

• Asiguraţi oportunităţi pentru succesul elevilor prin asumarea unor sarcini care să nu fie nici prea uşoare nici prea dificile şi permite elevilor să aibă succes în învăţare.

31

• Creaţi o atmosferă care să fie deschisă şi pozitivă.• Ajutaţi elevii să se simtă ca fiind membri de valoare ai

comunităţii de învăţare.• Încurajaţi elevii să îşi găsească strategii proprii şi să devină

independenţi în procesul lor de învăţare.

Evaluarea

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru • Alfabetizare • Abilitatea de calcul • Activităţi practice • Activităţi vizuale • e-Learning/TIC

Dificultăţi cu dexteritatea motorie/manuală

Dexteritatea motorie / manuală este abilitatea învăţată care implică mişcarea voluntară pentru completarea unei sarcini şi poate varia de la o sarcină obişnuită la una care implică percepţia, spre exemplu de la mers la scris.

Dificultati cu dexteritatea motorie/manuala - ajustari pentru practica

Dexteritatea motorie / manuală este abilitatea învăţată care implică mişcarea voluntară pentru completarea unei sarcini şi poate varia de la o sarcină obişnuită la una care implică percepţia, spre exemplu de la mers la scris.

Restricţia dexterităţii manuale poate fi temporară, recurentă sau permanentă şi poate fi cauzată de o mare varietate de condiţii, ca de exemplu:

• paralizie parţială sau totală;• luxaţie sau mână fracturată;

32

• dispraxie;• artroza;• distrofie musculară;• scleroză multiplă;• paralizie cerebrală.

În mod complementar, bolile respiratorii şi cardiace sunt epuizante şi pot afecta mobilitatea în mod consecvent. Oricare din aceste condiţii pot deteriora puterea, viteza, răbdarea, coordonarea şi dexteritatea necesară pentru funcţionarea adecvată a mâinii.

Dificultăţi cu dexteritatea motorie/manuală - ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

• Elevii care au dificultăţi de dexteritate pot avea nevoie de tehnologie asistivă pentru evaluări sau în timpul examinărilor, cum ar fi tastaturi adaptate sau un computer cu software de recunoaştere vocală.

Resurse de învăţare

• Asiguraţi notiţe înaintea lecţiilor, comunicările şi reconstituirile le daţi înainte de începerea lecţiilor şi le vor fi de un real folos deoarece persoanele cu dificultăţi de dexteritate care au probleme în luarea notiţelor şi scris.

Livrarea cursului

33

• Trebuie ţinut seamă de viteza de scriere mai mică atunci când se fac evaluările (lungimea ar trebui redusă sau să se aloce un timp suplimentar).

• Prevedeţi un timp suplimentar pentru examinări.• Un dispozitiv de luat notiţe sau un scrib ar putea fi necesari

pentru lecţii şi / sau examinări.

Ghid general

• Vorbiţi cu fiecare persoană – ei poate deja cunosc strategii de copiere şi vă vor sfătui ce sprijin au nevoie.

Evaluare

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Alfabetizare • Abilitatea de calcul • Activităţi practice • e-Learning/TIC

Dificultăţi cu organizarea

Organizarea este abilitatea de a muncii într-un mod ordonat şi metodic; a fi eficient şi productiv.

Dificultati cu organizarea - ajustari pentru practica

Organizarea este abilitatea de a munci într-un mod ordonat şi metodic; a fi eficient şi productiv.

Dificultăţile cu memoria şi concentrarea pot avea un impact foarte mare în studiu şi pot afecta învăţarea academică şi abilitatea de a respectarea întâlnirilor şi a termenelor limită. Persoanele cu aceste dificultăţi se poate să nu înţeleagă ceea ce

34

li se cere. Dificultăţile de organizare afectează organizarea şi planificarea timpului. Elevii cărora li se pare dificil acest lucru pot fi stresaţi inutil ceea ce ar duce la exacerbarea dificultăţilor lor.

Unele semne ale abilităţilor organizaţionale slabe:

Un elev cu abilităţi organizaţionale slabe poate:

• Eşuează în returnarea evaluărilor completate;• Nu ştie când sunt date evaluările;• Nu au hârtiile şi ghidurile de studiu pentru a învăţa pentru

teste;• Nu ştie când sunt testele;• Nu are spaţiu de studiu normal;• Aşteaptă până în ultimul minut să înceapă studierea;• A termina în timpul examinărilor.

Dificultăţi cu organizarea - ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

• Încurajaţi elevii să ia în considerare studiul mediului. Este foarte dificil de a se concentra în muncă dacă nu se simt confortabil, nu au destul spaţiu sau resurse potrivite.

Resurse de învăţare

• Predarea poate fi intensificată prin folosirea unor mijloace vizuale dar acestea trebuie să fie clare şi precise.

35

• Faceţi copii ale mijloacelor vizuale ce vor fi la dispoziţia elevilor sub o formă electronică, în caz că se solicită astfel. Număraţi materiale suplimentare şi slide-urile iar în timpul lecţiilor ar trebui să faceţi referinţă la numărul acestora.

• Folosiţi calendare şi orare vizuale.• Încurajaţi obiceiul de a folosi alte mijloace individualizate, de

ex. un jurnal, dicţionare proprii, instrucţiuni audio pe aparate personale, liste de vocabular cu topicul de bază, numărul echipamentelor etc.

• Ajutaţi elevii să se obişnuiască să facă liste şi liste de verificare.

Ghid general

• Să aveţi o persoană care poate fi identificată clar căreia elevii îi pot cere ajutor pentru temele de organizare.

• Apăsaţi aici pentru sfaturi referitoare la Cum sa fii organizat

Evaluarea

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru • Alfabetizare • Abilitatea de calcul • Activităţi practice • e-Learning/TIC

Dificultăţi cu vorbirea

Vorbirea se referă la procesul asociat cu producerea şi percepţia sunetelor folosite în limbajul vorbit.

Dificultati cu vorbirea - ajustari pentru practica

36

Vorbirea se referă la procesul asociat cu producerea şi percepţia sunetelor folosite în limbajul vorbit.

Multe abilităţi sunt necesare pentru dezvoltarea efectivă a vorbirii şi a limbajului şi există multe moduri în care dezvoltarea vorbirii poate merge prost. Unele persoane pot avea dificultate în mişcarea muşchilor care controlează vorbirea; altele nu pot înţelege cum funcţionează conversaţia sau înţelesul unei fraze. Unele persoane nu pot înţelege sau folosi limbajul de orice fel. Sunt diferiţi termeni pentru a descrie diferite tipuri de dificultăţi – incluzând:

• dificultăţi fonologice;• dificultăţi de articulare;• dispraxie verbală;• disartrie;• probleme pragmatice semantice;• Sindromul Asperger;• mutismul selectiv.

Multe persoane depăşesc aceste dificultăţi cu un ajutor calificat dar 1 din 500 va avea dificultăţi severe sau pe termen lung.

Bâlbâiala este o problemă care interferează cu vorbirea fluentă. O persoană care se bâlbâie poate repeta prima parte a cuvântului (ca de exemplu a-a-a-apă) sau prelungirea unui sunet mai mult timp (ca de exemplu prăăăăăjitură). Unele persoane care se bâlbâie au probleme cu emiterea cuvintelor în întregime. Bâlbâiala este complexă şi poate afecta vorbirea în diferite moduri. Una din cele mai frustrante caracteristici ale bâlbâielii este variabilitatea sa. Problema poate fluctua de la slab la sever, depinzând de situaţie, tipul zilei sau alte motive neidentificabile. Este diferită de la persoană la persoană.

Articulaţia se referă la mişcările organelor de articulare – limba, vălul palatin, falca, dinţii, buzele. Problemele legate de oricare dintre acestea duc la dificultate a articulării afectând în diferite grade inteligibilitatea. Tulburările de articulare cuprind o mare arie de erori pe care oamenii le fac când vorbesc, spre exemplu „l” în loc de „r” („laţă” în loc de „raţă”), omiterea sunetelor („ici” în loc de „aici”) sau

37

adăugarea sunetelor în cuvinte („pianino” în loc de „pian”) sunt câteva erori de articulare.

Sâsâiala se referă la substituirea literelor „s” şi „z” cu pronunţia „sî”.

Apraxia (dispraxia), cunoscută ca o tulburare a abilităţilor motorii, este o problemă cu coordonarea motorie sau planificarea motorie. O persoană cu probleme de vorbire are dificultatea de mişcare a muşchilor şi structurilor necesare pentru formarea sunetelor în vorbe.

Dificultăţi cu vorbirea - ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk

Factorii ambientali

Unele dificultăţi de vorbire sunt afectate de starea emoţională a persoanei. Vorbirea este clară când o persoană este încrezătoare şi relaxată, şi acesta este unul dintre cei mai importanţi factori când se comunică cu persoane cu dificultăţi de vorbire. Faceţi meditaţii etc. destins şi fără formalităţi.

Resurse de învăţare

Luaţi în considerare folosirea unei table (cu litere şi cuvinte pe ea) sau un computer cu sintetizator de vorbire.

Livrarea cursului

• La început puneţi întrebări care să necesite răspunsuri scurte. Totuşi, evitaţi întrebări care să necesite răspuns numai „da” sau „nu” deoarece acestea pot părea a fi ocrotitoare.

38

• Ascultaţi cu atenţie ceea ce spune elevul, întotdeauna răspundeți conţinutului spus de elev şi nu vă lăsați induşi în eroare de felul în care s-a spus.

• Alocaţi mai mult timp elevilor pentru a-şi aduce contribuţiile lor.

• Persoanele cu dificultăţi de comunicare pot găsi lucrul în grup provocator şi stresant. Asiguraţi-vă că nu excludeţi elevii cu dificultăţi de vorbire din activităţile grupului şi coordonaţi discuţia în aşa fel încât alţi elevi să nu îi întrerupă.

• Dacă elevul consideră vorbitul în public ca fiind dificil şi îi exacerbează problema, ar fi de preferat să permiteţi elevului să înregistreze o prezentare orală înaintea prelegerii şi să facă playback în timpul sesiunii de predare.

Ghid general

• Stabiliţi dacă un elev ce are experienţa dificultăţilor de comunicare cunoaşte un sistem de comunicare alternativ de succes, ca de exemplu: folosirea unui asistent care acţionează ca un comunicator.

• Doar pentru faptul că o persoană are dificultăţi de vorbire, acest lucru nu înseamnă că are probleme cu auzul sau înţelegerea a ceea ce spun oamenii.

• Atunci când este dificil de a înţelege elevii, fiţi calmi, urmăriţi-le buzele şi ţineţi seama de expresiile feţei şi de limbajul trupului. Încercaţi să evitaţi să ghiciţi sau să terminaţi fraza pentru ei pentru a grăbi comunicarea, dacă elevul nu doreşte acest lucru. Întotdeauna verificaţi acest lucru cu fiecare persoană.

• Rugaţi persoana să repete ce s-a spus dacă este dificil de înţeles. Repetaţi din nou pentru a confirma ceea ce au înţeles.

39

• Fiţi sensibil şi plin de tact. Persoanele pot avea o experienţă educaţională negativă ceea ce poate a dus la o slabă încredere în propria persoană.

• Persoanele cu dificultăţi de vorbire găsesc vorbitul la telefon dificil. Cea mai bună metodă de comunicare pentru ei ar fi emailul.

Evaluare

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru • Alfabetizare • Activităţi practice

http://ro.qatrain2.eu/disabilities/autistic-spectrum-disorders accesat pe 1.02.2011

Marian COVLEA

40