Tehnica operatiunilor de comert exterior23.10.2010

Curs nr.1

Capitolul 1.Structuri organizatorice in comertul exterior

Capitolul 2.Contractul international de vanzare-cumparare

Capitolul 3.Derularea operatiunilor de comert exterior3.1. Pregatirea marfii pentru export si intocmirea documentelor aferente exportuluiAmbalajul, marcarea, intocmirea documentelor de livrare si facturarea la extern3.2. Expeditia internationalaFormalitati de expeditie in Romania3.3. Transportul international3.4. Asigurarea marfurilor in traficul international

Capitolul 4.Tehnica platilor si finantarii internationale4.1. Mijloace de plataOrdinul de plata, cecul, cambia4.2. Tehnici de plataIncasso documentar, Acreditivul4.3. Garantii bancareScrisoarea de credit comercial

Capitolul 5.Operatiunile de transfer de tehnologieFranciza si licentierea

Capitolul 6.Operatiunile de cooperare industrialaSubproductie, coproductie

Capitolul 1.Structuri organizatorice in comertul exterior

Pentru exportul pe pietele externe, acesta se poate realiza direct sau prin intermediar.

Exportul direct.In acest caz, producatorul exportator detine propriul compartiment. Exportul direct reprezinta acea forma de export in care producatorul incheie contracte de vanzare internationala direct cu principalii clienti externi. Aceasta presupune folosirea unor structuri organizatorice proprii din tara de origine sau crearea unor structuri in strainatate dependente si controlate de exportatori.

Avantajele organizarii propriului aparat de comert exterior.Controlul foarte bun asupra pietei. Adaptarea produselor la specificul pietei. Promovarea directa a imaginii firmei si a produselor firmei pe piata.

Dezavantaje ale organizarii propriului aparat de comert exterior.Costurile initiale sunt mai mari. Pierderea in cazul unor riscuri este mult mai mare.

Principalele forme de realizare a exportului direct.1. Exportul prin structuri interne.In acest caz firma contacteaza direct clientii si incheie contractele de vanzare in nume si pe cont propriu. De asemenea urmareste derularea si executarea contractului.Metode de contactare, de contractare a clientilor externi.In urma unei activitati promotionale, sau ca urmare a participarii la targuri si expozitii internationale.Prin internet. Prin participare la licitatii internationale. Folosirea unor cataloage. Consultarea diverselor publicatii gen pagini aurii sau date care provin de la Camera de Comert sau Ambasade.2. Utilizarea unui reprezentant in strainatateEste un angajat al firmei exportatoare care isi desfasoara activitatea pe piata externa si este platit printr-un salariu fix + un comision in functie de rezultate. Acesti reprezentanti furnizeaza firmei informatii privind piata externa si deasemenea eventuale adaptari necesare pentru produs si informatii referitoare la clienti.Avantajele folosirii reprezentantului.Varianta buna din punct de vedere financiar, contactarea directa a clientilor (un feedback foarte bun cu clientii), o buna informare cu privire la piata, controlul realizarilor de export a reprezentantului.Dezavantaje ale folosirii reprezentantului.Gasirea unui reprezentant de incredere. Daca reprezentantul nu este de incredere, loial, acest lucru poate afecta imaginea firmei pe acea piata.3. Constituirea de birouri comerciale, sucursale si filialeBiroul de reprezentare este un compartiment operativ implantat in strainatate si care nu are personalitate juridica.Functiile biroului de reprezentare.1. Asigura contactul permanent cu piata.2. Deruleaza contracte, service sau asistenta post vanzare.3. Asigura informatii cu privire la concurenta si clientiBiroul comercial poate fi o forma provizorie de implantare folosita inainte de deschiderea unor filiale sau sucursale.Sucursala este o firma fara personalitate juridica, este inregistrata si functioneaza potrivit legislatiei locale si isi desfasoara activitatea pe baza autogestiunii economico-financiare si valutare. Sucursala transmite comenzile catre societatea mama, realizeaza vamuirea marfii si se ocupa de livrare pe piata respectiva. Avantaj important : obtine informatii cu privire la piata respectiva. Dezavantaj : este nevoie de o investitie mai mare.Filiala, pe de alta parte, este o firma cu personalitate juridica, are o anumita dependenta de societatea mama iar conducerea si organizarea activitatii sunt influentate de regimul juridic al tarii gazda. Aceste filiale pot avea capital strain total sau capitalul firmei mama.Exista doua tipuri de filiale :

- Filiale de comert, care se ocupa de comercializarea produselor pe o anumita piata- Filiale de productie, au ca obiect de activitate productia dar se pot ocupa si de comercializare

Exportul prin intermediar.Intermediarul este o persoana care poate actiona in numele si pe contul producatorului.

Tipuri de intermediari.1. Agentul comercialNegociaza si incheie contracte de vanzare cumparare cu principalii clienti, actionand in numele si pe contul producatorului. Acest agent intervine pentru bunuri de consum dar si pentru bunuri industriale, dar actioneaza mai putin in domeniul serviciilor.

Avantaje : implica un risc mai mic, cheltuieli mai mici decat folosirea propriului aparat de comert exterior, controlul foarte bun asupra operatiunilor pe care le desfasoara, are acces la informatii privind piata respectiva.Dezavantaje : afecteaza imaginea producatorului atunci cand agentul nu este destul de loial, exportatorul isi asuma riscurile care apar.2. ComisionarulEste un intermediar care pe baza unui contract de comision incheiat cu un comitent efectueaza operatiuni in nume propriu dar pe contul comitentului respectiv. Acest comisionar se poate implica in operatiuni de export, vamuire si chiar transport. Acesta se ocupa cu strangerea comenzilor de la clientii externi pe care le transmite producatorului. Este platit cu un comision care variaza in functie de tipul operatiunii, natura marfii si valoarea tranzactiei.3. ComerciantiiLucreaza in nume si pe cont propriu. Acestia cumpara marfa de la diversi producatori si o revand in strainatate. Deasemenea, pot fi implicati si in actiuni de re-export. In acest caz, producatorii nu isi asuma riscuri legate de vanzarea marfii pe pietele externe. Comerciantul se implica in contractarea clientilor, in negocierea, incheierea contractelor si derularea acestora.La randul lor, ei pot sa apeleze si la alti intermediari.Avantajele folosirii comerciantilor pentru producatori. Nu isi asuma riscuri, implica cheltuieli mai scazute, are desfacerea asigurata.Dezavantaje ale folosirii comerciantilor. Pot afecta imaginea firmei intrucat acesti comercianti nu sunt prea loiali (exceptia : dealerii exclusivi). Profit foarte mic.

Structuri organizatorice in comertul exterior.

Compartimentul de marketing.1. Realizarea strategiilor de marketing2. Studierea pietelor externe3. Stabilirea strategiilor de marketing (intregul mix de marketing – produs, pret, plasare, promovare).4. Participarea la targuri si expozitii internationale5. Editarea de brosuri, cataloage si diverse materiale promotionale

Compartimentul de export-import.Contactarea clientilor externi, corespondenta comerciala, oferta facuta clientilor, intocmirea documentelor pentru banca, intretinerea legaturilor de afaceri, negocierea contractelor, contractarea si derularea operatiunilor, marcarea si ambalarea marfii in colaborare cu productia, vamuirea pentru export, transportul international (prin casa de expeditii sau propriul compartiment de export), asigurarea marfii daca acest lucru este prevazut prin conditia de livrare sa fie in sarcina exportatorului.

Compartimentul financiar.Se ocupa de plati si finantari.

Compartimentul juridic, sau existenta unui jurist angajat la compartimentul de import-export.Functiile : incheierea contractelor, urmarirea derularii acestora si solutionarea unor litigii care pot sa apara.

Capitolul 2.Contractul international de vanzare-cumparare

Un contract clasic de vanzare cumparare international cuprinde urmatoarele elemente :1. Un preambul2. Partile contractante3. Obiectul contractului4. Pretul si conditiile de plata5. Modalitatea de plata6. Conditiile de livrare7. Termenul de livrare8. Modalitati de livrare9. Elemente legate de cantitatea si calitatea marfii10. Garantii pentru marfa11. Solutionarea reclamatiilor12. Despagubiri si penalitati13. Clauze de revizuire a pretului14. Clauze de indexare a pretului15. Clauze de renegociere a pretului16. Clauze de impreviziune17. Clauze de forta majora18. Clauze de reziliere a contractului19. Legea aplicabila contractului si modul de solutionare a litigiilor

La sfarsitul contractului pot fi prezentate o serie de anexe.1. Descrieri tehnice ale produsului2. Anumite brosuri de prezentare a produsului3. Variante ale contractului redactate in limba tarii cu care se incheie acel contract4. Contracte de transport5. Contracte conexe contractului de baza6. Contracte de asigurare, de locatie7. Avize8. Certificate de calitate9. Rezultate ale unor evaluari contabile

In orice contract poate sa existe un preambul in care se trec cateva elemente generale legate de intentia partilor privind contractul respectiv.In ceeace priveste partile contractante acestea vor fi trecute cu adresele, domeniul de activitate precum si capacitatea de a contracta (cine are dreptul sa incheie contractul, daca reprezentantul are drept sau nu din partea firmei sa incheie contractul).

Dupa ce au fost prezentate partile, se trece obiectul contractului, care in sens practic este reprezentat de marfa care se vinde iar in sens juridic de ansamblul obligatiilor partilor referitoare la marfa respectiva.

Pretul este elementul esential din contract. Din acest punct de vedere exista diferente intre sistemul de drept privind acceptarea pretului determinat (adica mentionat in contract) si a pretului determinabil (nementionat in contract). Spre exemplu, dreptul francez admite si pretul determinat dar si pretul determinabil, codul civil roman mentioneaza faptul ca pretul trebuie sa fie serios si cert, in dreptul german daca pretul nu a fost convenit, nu exista contract intrucat nu s-a determinat chiar elementul esential al contractului, iar in dreptul englez daca nu s-a stabilit un pret in contract, vanzatorul poate cere pretul rezonabil al bunului vandut.

Clauzele asiguratorii cuprind :- Clauze de adaptare a contractului

1. Clauza ofertei concurente : prin aceasta vanzatorul se obliga sa acorde cumparatorului aceleasi conditii pe care le-ar oferi si alti furnizori2. Clauza clientului cel mai favorizat : prin aceasta, vanzatorul se obliga sa acorde cumparatorului cele mai favorabile conditii pe care le-ar acorda eventual si altor parteneri3. Clauza primului refuz : in acest caz vanzatorul se obliga sa ofere cu prioritate o anumita afacere cumparatorului, urmand ca in caz de refuz sa incheie afacerea cu un tert4. Clauza de impreviziune : se poate renegocia contractul daca s-au petrecut unele evenimente care au adus prejudicii unei parti5. Clauza de forta majora : pentru calamitati (inundatii, cutremure), greve, razboi

- Clauze de mentinere a valorii contractului1. Clauza de indexare : presupune legarea pretului din contract de un etalon monetar si modificarea pretului in functie schimbarea conditiilor de pe piata2. Clauza de revizuire a pretului : in acest caz se poate renegocia pretul daca au intervenit unele modificari (legate de produs)3. Clauza de escaladare : se recalculeaza pretul atunci cand creste pretul la materiile prime4. Clauza valutara : materiile prime cumparate in valuta5. Clauza alegerii monedei de plata

Cantitatea si calitatea marfii.

Din acest punct de vedere, in contract se va trece cantitatea exacta a marfii si raspunderea partilor daca se constata anumite lipsuri cantitative. Intotdeauna se face un proces de receptie la cumparare, iar daca se constata minusuri atunci trebuie sa se observe daca marfa nu s-a pierdut in timpul transportului, cumparatorul putand sa ceara in aceste situatii diferite daune sau reduceri de preturi.

In ceea ce priveste calitatea marfii, exista mai multe metode de determinare a acesteia :1. Determinarea calitatii marfii pe baza de descriere. Se foloseste la materiile prime, la echipament si o serie de instalatii.2. Determinarea calitatii pe baza de mostre. In acest caz marfa se cumpara cu mostra respectiva. Aceasta mostra poate sa fie tinuta de cumparator sau de catre un tert, cum ar fi Camera de Comert, unele asociatii ale producatorului sau comisii de arbitraj.Mostrele pot fi folosite pentru expertiza daca exista reclamatii privind calitatea.3. Determinarea calitatii pe baza de tipuri si denumiri uzuale. In acest caz se face referire la un anumit standard sau norma (cum ar fi ISO) care sublinieaza o anumita calitate.4. Determinarea calitatii prin indicarea marcii de folosire sau a celei de comert.5. Determinarea calitatii pe baza vizionarii marfurilor.

a. clauza vazut si placut. In acest caz cumparatorul se declara de acord cu marfa fara sa mai fie necesara o descriere tehnica.b. clauza dupa incercare. Presupune testarea produsului (autoturisme, nave, avioane). Daca in perioada de testari apar defecte, cel care raspunde este vanzatorul de regula.

6. Determinarea calitatii pe baza unor formule sau clauze consacrate.a. tel quel (asa cum este) : cumparatorul accepta marfa asa cum este, fara vizionarea acesteia sau dupa ce a vazut-o (produse standardizate)b. sound delivered : marfa sanatoasa la descarcare – cumparatorul preia marfa daca aceasta soseste la destinatie fara deprecieri calitativec. rye terms : clauza comertului cu secara. Aceasta clauza presupune ca importatorul sa accepte marfa chiar daca soseste la destinatie cu unele deprecieri calitative insa in aceasta situatie i se ofera o bonificatie de pret.

Ambalaj si marcare.

Ambalajul va fi mentionat in contract prin urmatoarele elemente :1. Tipul ambalajului2. Daca este returnabil sau nu3. Daca este inclus in pret sau nu

Marcarea ambalajului are ca avantaj o mai mare operativitate in manipularea marfii in timpul transportului.

Conditiile de livrare.Ex-works, sau franco-fabrica, EXW, potrivit acestei conditii exportatorul si-a indeplinit obligatia de livrare cand a pus marfa la dispozitia importatorului la sediul exportatorului fara a avea vreo obligatie de incarcare a marfii in mijlocul de transport sau de vamuire a marfii pentru export.Clauza prevede obligatii minime pentru exportator si poate fi folosita pentru orice tip de transport.Importatorul suporta riscurile marfii din momentul livrarii si toate costurile aferente din momentul livrarii si pana cand marfa ajunge la destinatie.

FCA (free carrier), franco-caraus, in acest caz obligatia de livrare a exportatorului este indeplinita atunci cand acesta a pus marfa vamuita pentru export la dispozitia carausului numit de importator la locul sau in portul desemnat. Este utilizata in orice tip de transport inclusiv multimodal.

FAS (free alongside ship), franco de-a lungul navei, exportatorul si-a indeplinit obligatia de livrare cand a pus marfa pe chei langa vasul desemnat pentru transport in portul de incarcare. Toate riscurile si cheltuielile se transmit cumparatorului din acest moment, fiind utilizata aceasta conditie numai in transportul fluvial si maritim.

FOB (franco la bord, free on bord), Free on board sau FOB sau franco la bord. Exportatorul si-a îndeplinit obligaţia de livrare atunci când marfa a trecut peste bordul navei desemnata de cumpărător pentru transport, presupune ca mărfurile au fost vămuite si cheltuielile au fost suportate de exportator, riscurile privind pierderea sau deteriorarea mărfii trecând la cumpărător după trecerea la bord. Se utilizeaza in transportul fluvial si maritim.

CFR (Cost and freight) sau cost si navlu (navlu – preţul transportului pe mare). Obligaţia exportatorului este îndeplinită când aduce mărfurile in portul de destinaţie desemnat suportând costurile si cheltuielile de transport si îndeplinind formalităţile de vămuire a mărfii pentru export. Riscurile privind pierderea sau deteriorarea mărfii ca si celelalte cheltuieli ulterioare încărcării mărfii pe vasul desemnat pentru transport, revin importatorului in momentul in care marfa a trecut la bordul vasului in portul de încărcare desemnat. Utilizabila numai in transportul fluvial si marin.

CIF (Cost insurance and freight) sau cost asigurare si navlu. Prevede in sarcina exportatorului obligaţii similare cu CFR. In plus, exportatorul trebuie sa suporte si costul asigurării mărfii împotriva riscurilor de pierdere sau de deteriorare. De asemenea, exportatorul se ocupa de vămuirea la export.

CPT (Carriage paid to) sau fracht plătit până la (fracht = document de transport rutier). Impune exportatorului sa plătească transportul mărfii până la destinaţia convenita, riscurile si celelalte cheltuieli transferându-se la importator din momentul in care mărfurile au fost transferate in custodia cărăuşului. Conditia se utilizeaza numai in transportul terestru, inclusiv multimodal (cu maşina sau cu trenul).

CIP (Carriage and insurance paid to) sau fracht si asigurare plătite până la. Este similara cu CPT, insă in plus exportatorul se ocupa si de asigurarea mărfii împotriva riscurilor de pierdere sau de deteriorare.

DAF (Delivered at frontier) livrat la frontieră. Obligaţia exportatorului privind livrarea este îndeplinită atunci când mărfurile au fost puse la dispoziţia importatorului vămuite pentru export, la punctul de frontiera desemnat dar înainte de frontiera vamala a tarii vecine. Utilizabilă numai in transportul terestru.

DES (Delivered ex ship) sau livrat pe nava. Obligaţia exportatorului este îndeplinită atunci când marfa a fost pusa la dispoziţia importatorului pe nava desemnata pentru transport in portul de destinaţie dar nevămuită pentru import. Acesta este si momentul când are loc transferarea riscurilor de la exportator la importator. Utilizabilă numai in transportul maritim si fluvial.

DEQ (Delivered ex quay) sau livrat pe chei. Exportatorul si-a îndeplinit obligaţia de livrare, atunci când mărfurile au fost puse la dispoziţia importatorului in portul de destinaţie convenit de-a lungul navei transportatoare. Toate costurile pana in acest moment, inclusiv cele legate de vămuirea pentru import revin exportatorului.

DDU (Delivered duty unpaid) sau livrat taxe vamale neplătite. Exportatorul si-a îndeplinit obligaţia de livrare, atunci când a pus marfa la dispoziţia importatorului, la punctul convenit dar nevămuita pentru import. Cheltuielile de vămuire la import si îndeplinirea formalităţilor de vămuire la import revin importatorului. Utilizabila in orice tip de transport.

DDP (Delivered duty paid) sau livrat taxe vamale plătite. Exportatorul si-a îndeplinit obligaţia de livrare când a pus marfa la dispoziţia importatorului, la punctul de livrare convenit ca destinaţie suportând si taxele vamale si efectuând formalităţile aferente. Este utilizata in orice tip de transport.

20.11.2010

3. Derularea operaţiunilor de comerţ exterior

Derularea operaţiunii de export înseamnă ansamblul activităţilor prin intermediul cărora are loc livrarea mărfii de la vânzător la cumpărător si efectuarea plăţii de către cumpărător in beneficiul vânzătorului.In ceea ce priveşte livrarea internaţionala a mărfii, principalele activităţi sunt:- pregătirea mărfii in vederea exportului si facturarea la extern- expediţia si transportul internaţional- asigurarea mărfurilor- vămuirea

3.1. Pregătirea mărfii pentru export şi întocmirea documentelor aferente exportului

Se poate face direct de catre producător sau de catre un intermediar (firma de comerţ exterior) care este plătit prin comision. Firma de comerţ exterior găseşte clienţii, contractează, negociază.Pregătirea mărfii pentru export înseamnă:- ambalarea mărfii- marcarea mărfii

3.1.1 Ambalarea marfii

Una din obligaţiile principale ale vânzătorului este să livreze marfa în bune condiţii în conformitate cu prevederile contractuale, împreună cu dovezile solicitate prin contract.In acest sens, un rol important revine procesului de ambalare a mărfii deoarece fiabilitatea transportului depinde de ambalaj.Funcţiile ambalajului sunt urmatoarele :1. Protejarea mărfii pe parcursul transportului împotriva şocurilor, coroziunii si conservarea acestora pe parcursul transportului2. Facilitează desfacerea produselor prin aspectul promotional - funcţie estetica, promotionala3. Adaptarea la modalitatea de transport aleasa4. Asigura inviolabilitatea produsului si protecţia acestuia împotriva furtului5. Facilitarea operaţiunilor de transport, respectiv încărcarea/descărcarea mărfii, transbordarea si alte manipulări, precum si operaţiunile de verificare a partizilor de marfăAmbalajul trebuie sa îndeplinească mai multe cerinţe:1. ambalajele să aibă masa si volum propriu reduse (in funcţie de marfa)2. să nu fie toxic nici pentru produs, nici pentru mediul extern3. ambalajul să fie compatibil cu produsul căruia ii este destinat4. să nu prezinte miros şi gust propriu5. să ofere protecţie produsului, să fie etanş faţă de praf, gaze, grăsimi6. să aibă o rezistenţă mecanică foarte bună7. să prezinte sau nu, după caz, permeabilitate faţă de radiaţiile luminoase8. culoarea, forma, grafica trebuie să fie atrăgătoareAmbalajul poate fi realizat sub diferite forme, în funcţie de natura mărfurilor ce urmează a fi transportate:1. mărfurile care se transportă neambalate: fier vechi, ţevi, bare2. mărfuri care se transporta in vrac (cereale, cărbune)3. mărfuri transportate in saci: zahar, orez. In acest caz cărăuşul nu răspunde pentru pierderi datorate deteriorării ambalajului4. mărfuri transportate sub forma baloţilor. Aceşti baloţi cuprind mai multe pachete legate împreuna si cărăuşul nu răspunde de numărul de pachete existente intr-un balot5. lichidele sunt transportate in butoaie, cisterne. Cărăuşul nu răspunde pentru eventualele scurgeri ale lichidului în timpul transportului (găuri, cep neetanş)6. ambalarea mărfurilor cu volum redus în pachete de carton sau în pachete de lemn. Lăzile transparente prezintă riscuri de avariere sau perforare, care nu sunt în sarcina cărăuşuluiO importanţă specială o prezintă, în comerţul internaţional, livrarea cu ajutorul paletilor şi în containere.Paletizarea permite reunirea într-o singură unitate de încărcare numită Load Unit a mai multor mărfuri.Containerul – este un recipient mobil si ermetic conceput pentru a fi încărcat cu marfă în vrac sau cu mărfuri uşor ambalate, astfel încât transportul să se facă fără manipulări sau transbordări de mărfuri de la locul de expediţie la cel de destinaţie.In conformitate cu INCOTERMS, ambalarea mărfurilor este întotdeauna în sarcina şi răspunderea vânzătorului.Factori de care trebuie să se ţină cont în alegerea ambalajului: 1. natura produsului2. starea infrastructurilor de transport3. protecţia pe care o oferă ambalajul4. modalitatea de transport5. durata transportului6. compatibilitatea7. clima pentru ţara în care ajunge

8. infrastructura portuară9. costul ambalajului, avându-se în vedere raportul dintre costul ambalajului şi valoarea mărfii, precum şi economiile pe care ambalajul le permite în ceea ce priveşte transportul, manipularea şi asigurarea mărfii.10. aspectul tehnic. In general ambalajele grele măresc costul transportului insa ambalajele uşoare oferă o protecţie mult mai scăzuta11. aspectul comercial: influenţă negativă asupra relaţiilor cu clientul în caz de avarie, furt sau pierdere; afectarea imaginii de marcă a exportatorului12. aspectul juridic şi financiar. Dacă mărfurile se deteriorează datorită ambalajului este răspunzător vânzătorul

3.1.2. MarcareaEste în sarcina vânzătorului şi priveşte atât marfa cât şi ambalajele.In practica de comerţ exterior există următoarele tipuri de marcare şi anume:- marcarea necesară pentru a individualiza expedierea mărfii- marcarea impusă de reglementările ţării importatoareExportatorul va înscrie pe marfă elementele de identificare ale mărfii, destinatarul si locul de destinaţie. Marcarea trebuie să fie simpla, uşor de identificat, să prezinte toate informaţiile necesare şi să nu fie suprapusă peste o marcare mai veche.Exemplu de marcare folosită în Marea Britanie: - în primul rând se trece numele destinatarului dar printr-o abreviere a numelui acestuia- numărul de ordine al destinatarului astfel încât marfa să poată fi identificată fără deschiderea ambalajului- trecerea destinaţiei- se scrie ruta de acces (via Roterdam)- o fracţie in care numărătorul indică numărul de ordine al pachetului si numitorul indică numărul total de colete

3.1.3. Întocmirea documentelor de livrareLicenţa de export – se practică într-o mai mică măsură datorită politicii comerciale de stimulare şi promovare a exporturilor. Există şi anumite excepţii pentru produse contingentate la export, pentru anumite mărfuri care fac obiectul unor operaţiuni de lohn, barter, clearing sau pot fi mărfuri interzise la export: arme si muniţii, explozibile si toxice, stupefiante, bunuri aparţinând patrimoniului cultural. In toate situaţiile costul licenţei este suportat de vânzător dar in cazul clauzei Ex Works costul licenţei este suportat de cumpărător.Certificatul de calitate – este un document întocmit de vânzător care atestă calitatea mărfii. Acest document poate prezenta o certificare din partea anumitor institute specializate în certificarea calităţii. Mulţi producători au astfel de certificate. Face parte din setul de documente depus de exportator la bancă în vederea încasării contravalorii exportului. Certificatul de calitate este un document eliberat de producătorul mărfurilor exportate, el putând fi atestat de o instituţie specializată de control a calităţii. Conţinutul certificatului trebuie să corespundă întocmai cu prevederile din contract privind calitatea mărfii pentru ca exportatorul să poată încasa plata de la bancă.Certificatul de origine – este un document emis de un organism specializat din ţara exportatorului cum ar fi: camera de comerţ. Acesta este un document care atestă natura mărfii, cantitatea, precum şi locul de fabricare, incluzând o declaraţie care precizează ţara de origine a bunurilor respective. El poate, de asemenea, să precizeze preţul de vânzare al bunurilor pe piaţa internă a exportatorului.Funcţiile acestui document:- permite obţinerea unor facilităţi vamale de către importator, la fel exportatorul poate beneficia de anumite preferinţe vamale- documentul asigură respectarea măsurilor de politică comercială din ţara importatorului

- asigură protejarea unor drepturi privind proprietatea intelectuală (de exemplu, denumirea de origine)Producătorul procură acest certificat numai în cazul în care partenerul extern îl solicită, deoarece este foarte scump.Certificatul de origine a fost adoptat pentru utilizarea în cadrul UE şi a altor ţări care îşi exercită controlul asupra nivelului şi originii importurilor lor.Certificatul poate fi emis de Camera de Comerţ si Industrie sau poate fi chiar factura comerciala a exportatorului cu condiţia să fie certificată de o Cameră de Comerţ. Se eliberează câte patru exemplare pentru fiecare mijloc de transport în parte (în cazul în care marfa exportată este încărcată în mai multe maşini sau vapoare). Două exemplare rămân la exportator, unul la Camera de Comerţ si unul ajunge la importator. Lista de ambalaj sau lista de colisaj sau packing list - cuprinde elemente privind greutatea ambalajelor, tipul ambalajului, conţinutul partizilor de marfă, modul de ambalare şi marcare. Este tot mai mult cerută la ora actuală de către autorităţile vamale dar este folosită şi în setul de documente bancare. Aceasta cuprinde numărul coletelor în ordinea marcării lor, denumirea reperelor de marfă care se găsesc în fiecare colet. Documentul este completat şi eliberat de către expeditor (încărcător) în momentul când mărfurile sunt expediate şi insoţeşte partida de mărfuri pe parcursul transportului până la destinatar. Recipisa de depozitare – este un document care atestă primirea mărfurilor în depozit pe parcursul expediţiei. Pentru transportul maritim conosamentul este un document emis de compania de transport maritim care atestă primirea mărfii în vederea transportului. In acest document sunt înscrise toate condiţiile legate de transport. Este un document translativ de proprietate.

8.1.20113.1.4. Facturarea la extern

Cel mai important document in operatiunea de comert exterior este factura de export.Aceasta este intocmita de exportator si arata conditiile in care are loc vanzarea de bunuri si servicii.

Ea cuprinde in detaliu marfurile comercializate si conditiile de comercializare aferente acestora.

Este un document comercial contabil, tipizat, ale carui rubrici trebuie completate in totalitate.

Factura comerciala rezuma toate conditiile esentiale ale unei afaceri incheiate, si anume :- Clauze privind partenerii- Obiectul- Pretul

, astfel incat din continutul ei rezulta in mod clar drepturile si obligatiile partilor.

In practica comerciala internationala se admite ca tacerea partenerului care a primit factura echivaleaza cu acceptarea integrala a clauzelor pe care aceasta le cuprinde.

Factura are urmatoarele functii :- Atesta faptul ca marfa a fost vanduta- Mijloceste transferul de proprietate de la vanzator la cumparator- Insoteste marfa pana la destinatar- Serveste la incasarea banilor, fiind folosita in setul de documente depus la banca pentru

incasarea contravalorii marfii- Serveste la efectuarea formalitatilor vamale

Factura este documentul primar de evidenta, identificare si evaluare in vama a marfurilor de import-export.

Exista asanumita factura PROFORMA, care este un document solicitat de catre importator exportatorului pentru a-i servi la realizarea unor formalitati prealabile importului, cum ar fi de exemplu obtinerea licentei de import.

Factura proforma nu are statut legal, fiind folosita pentru a facilita bancii cumparatorului sa-si procure fondurile necesare pentru a cumpara produsul importat.

Factura proforma nu este un document care intra in contabilitatea firmei.

Factura consulara.Este solicitata este solicitata in unele tari importatoare pentru a servi la stabilirea taxelor vamale. Este un formular care este vizat de consulatul tarii importatoare. Costul facturilor consulare variaza de la tara la tara, dar poate fi adesea foarte ridicat. Conform conditiilor de livrare INCOTERMS, cumparatorul trebuie sa ramburseze vanzatorului costul facturilor consulare, pe care ultimul le-a procurat in contul importatorului.

Expeditia internationala.Expeditorul international este o persoana fizica sau juridica care pe baza unui contract de mandat incheiat cu firma exportatoare, se obliga sa preia marfurile incredintate de exportator si sa realizeze ansamblul operatiunilor necesare astfel incat marfurile sa ajunga la destinatie.

Aceste operatiuni sunt :- Expedierea marfii la destinatar- Ambalare- Manipulare- Transport- Asigurare- Vamuire- Procurarea documentelor de livrare

Transportatorul realizeaza deplasarea efectiva a marfurilor cel mai frecvent la ordinul expeditorului si pe cheltuiala exportatorului sau a importatorului, in functie de conditia de livrare prevazuta in contractul de vanzare international.

Formalitatile de expeditie in Romania :1. Dispozitia de transport si vamuire serveste la organizarea transportului marfii pana la frontiera vamala a tarii exportatoare si la efectuarea formalitatilor vamale de export. Acest document este transmis exportatorului, adica o firma specializata in expeditii internationale. Daca transportul va fi efectuat pe cale terestra, expeditorul international va intocmi pe baza elementelor cuprinse in DTV setul de scrisori de trasura internationale care prin intermediul firmei exportatoare, in cazul contractului de intermediere, sunt remise furnizorului intern si pe care transportatorul va completa, in momentul preluarii marfii spre incarcare, cantitatea marfii si numarul vagonului sau al camionului si va individualiza data expeditiei, extrem de importanta in mecanismul decontarilor prin acreditiv.

In cazul transportului aerian, se intocmeste scrisoarea de trasura aeriana, iar pentru transportul feroviar, scrisoarea de trasura feroviara. Pentru transportul maritim, in conditiile de livrare CFR si CIF, compartimentul operativ al firmei completeaza si formularul numit CEREREA DE TONAJ, care este

transmis firmei de expeditii internationale in calitate de navlositor, pentru a inchiria sau a retine spatiul maritim necesar.

2. Avizul de navlosireExpeditorul răspunde prin avizul de navlosire (navlositor = închiriator) care cuprinde date

referitoare la navlositor, armator, numele navei, anul construcţiei, pavilionul, navlul şi modalitatea de

plată. Acest navlu este costul transportului pe mare şi este determinat de raportul dintre cerere şi

ofertă pe piaţa navlurilor. Acest document este transmis în atenţia compartimentului de transporturi

şi expediţii internaţionale al firmei, care înregistrează datele în registrul de evidenţă, remiţând apoi

documentul compartimentului operativ de resort.

În vederea întocmirii conosamentului conform condiţiilor contractuale, se completează şi

transmite expeditorului formularul notă comandă conosament. Clauzele conosamentului trebuie să

fie identice cu cele din contract şi din acreditivul documentar.

Foarte importantă este poliţa de asigurare care însoţeşte setul de documente bancare. În

afara elementelor referitoare la marfă, expediţie, destinatar, în cererea (avizul) de asigurare se includ

şi date privind valoarea mărfii şi riscurile care se asigură. Cererea de asigurare serveşte la încheierea

contractului de asigurare a mărfii cu o firmă specializată în asigurări internaţionale.

Asigurarea mărfurilor în traficul internaţional

Asigurarea este relaţia contractuală dintre asigurat (posesorul bunului) şi asigurător

(compania de asigurări) prin care asiguratul transferă anumite riscuri asigurătorului, plătindu-i o

primă de asigurare pentru ca, în cazul producerii daunelor, asigurătorul să îl despăgubească pe

asigurat confirm condiţiilor stabilite în contract.

Clauzele INCOTERMS obligă la plata asigurărilor în condiţiile CIP şi CIF, poliţa de asigurare

fiind încheiată de expeditor. În celelalte cazuri asigurarea se face de către acela pe riscul căruia

circulă marfa.

Pentru clauzele DAF, DES, DEQ, DDU, DDP exportatorul asigură marfa

Pentru clauzele EXW, FCA, FAS, FOB, CFR, CPT importatorul asigură marfa

Costul asigurării variază în funcţie de natura mărfii, a riscurilor acoperite, ambalaj, modul de

transport traseu (media mondială 8 , iar cea europeană 5 ) poate să meargă procentul până la 2

.

După plata despăgubirii, asigurătorul se poate întoarce cu acţiune împotriva cărăuşului sau

unor terţi pentru recuperarea unor sume, în măsura în care răspunderea pagubei este în sarcina

transportatorului sau terţilor. Se poate practica partajarea responsabilităţii şi a plăţii între toţi cei

care au concurat la realizarea transportului.

Cărăuşul este răspunzător de pierderea coletelor, de avarii şi întârzieri (pot exista limitări şi

cazuri de exonerare de răspundere: forţă majoră, viciul propriu al mărfii, ambalaj necorespunzător,

încărcare – descărcare defectuoasă).

Avarie totală – Total loss = pierderea sau distrugerea totală a mărfii

Avaria particulară sau parţială – Particular loss = deteriorări sau pierderi de marfă datorită

unor evenimente majore care survin în timpul transportului (naufragiu, deraiere) sau a unor situaţii

care privesc exclusiv marfa respectivă (cădere, pierdere)

Avaria comună sau generală – General average loss = pierderea rezultată în urma unei decizii

conştiente a căpitanului de a sacrifica o parte din marfă pentru a salva nava dintr-o situaţie dificilă

(inundarea vasului) sau de a face cheltuieli excepţionale pentru a salva încărcătura. Cheltuielile sunt

repartizate între armator (proprietarul navei) şi proprietarul încărcăturii.

Condiţiile de asigurare. Contractul de asigurare

Condiţiile de asigurare

Condiţiile de asigurare tradiţionale, elaborate de către Institutul Asigurătorilor din Londra

sunt:

- condiţia AR – All Risks – acoperă toate riscurile de pierdere sau deteriorare a bunurilor

asigurate, respectiv avaria comună ca şi toate avariile particulare, inclusiv dispoziţia

parţială sau totală a mărfii prin furt, ca şi pierderea totală sau parţială

- condiţia WA – With Particular Average - cu avaria inclusă – acoperă daunele rezultate din

pierderea totală sau parţială a bunurilor asigurate cauzate nemijlocit de riscurile mării

(incendii, furtună, coliziune, naufragiu)

- condiţia FPA – Free of Particular Average – fără avarie particulară – acoperă daunele

rezultate din avaria comună, neacoperind pierderea parţială sau deteriorările

Toate condiţiile exclud riscurile de război şi grevă, care trebuie asigurate separat.

Noile condiţii de asigurare: A, B, C au o determinare mai clară a sferelor lor de acoperire.

Următoarele tipuri de riscuri nu sunt asigurate prin condiţiile A, B, C:

- pierderea, avaria şi cheltuiala rezultate sau provocate de comportarea necorespunzătoare

voită a asiguratului, uzura normală a bunului, pierderea călătoriei, etc

- riscuri de război şi greve – pot fi asigurate prin asigurare suplimentară

Condiţia A – sunt acoperite toate riscurile de pierdere şi avarie a bunului asigurat. Este cea

mai cuprinzătoare, asigură împotriva celor mai multe riscuri.

Condiţia B – sunt acoperite pierderi şi avarii cauzate de incendii, eşuarea, scufundarea navei,

coliziunea, cutremur de pământ, trăsnet, intrarea apei de mare pe navă, etc.

Condiţia C – sunt acoperite pierderi şi avarii cauzate de incendiu, explozie, eşuarea,

scufundarea sau răsturnarea navei, coliziunea navei. Este cea mai puţin cuprinzătoare.

Contractul de asigurare

Poliţele de asigurare pot fi:

- maritime, terestre şi aeriene

- casco – pentru mijlocul de transport, cargo – pentru marfă şi de navlu – asigurarea preţului

transportului maritim

Poliţa cargo poate fi:

- poliţa de călătorie, prin care se asigură un transport determinat de marfă

- poliţa cu alimentare, prin care se stabileşte un plafon valoric în limita căruia se pot face mai

multe transporturi până la epuizarea sumei prevăzute în poliţă

- poliţa de evaluare, evaluarea mărfurilor transportate realizându-se ulterior, pe baza

facturilor. Este mai puţin întâlnită.

- poliţa de abonament, prin care se asigură mărfurile într-un anumit interval de timp,

indiferent de modul de transport, destinaţie sau natura mărfii

Prin contractul de asigurare, asiguratul este obligat să plătească prima iar asigurătorul să-l

despăgubească pe asigurat pentru pierderile suferite, în cazul producerii riscurilor acoperite prin

poliţă.

În transportul aerian asigurarea se extinde de la punctul iniţial de expediţie până la punctul

final de destinaţie. Poliţa de asigurare acoperă avaria particulară, furtul parţial sau total şi poate fi

extinsă la riscul de grevă, război.

În transportul rutier şi feroviar poliţa acoperă perioada de la remiterea mărfii către

transportator până la predarea acesteia destinatarului.

În cazul producerii riscului asigurat, asiguratul întocmeşte dosarul de despăgubire, care

include:

- poliţa de asigurare

- documentul de transport

- factura comercială

- necesarul verbal de constatare a avariei

Asigurătorul verifică dosarul şi plăteşte despăgubirea. El poate acţiona în regres asupra

cărăuşului sau expeditorului. Dacă se remarcă ceva dubios, cărăuşul participă şi el la plata

despăgubirilor.

Transportul internaţional

1.1 Transportul multimodal

1.2 Transportul maritim

1.3 Transportul feroviar

1.4 Transportul rutier

1.5 Transportul aerian

1 Transportul multimodal

Transportul multimodal presupune deplasarea mărfii „din poartă în poartă” adică de la

punctul de expediere la punctul de destinaţie prin utilizarea a două sau mai multe mijloace de

transport, marfa fiind transportată în aceeaşi unitate de transport pe tot parcursul transportului.

Exista trei faze în transport:

- faza din amonte (până la mijlocul de transport principal)

- faza de transport principal

- faza din aval

Tehnici de realizare a transportului:

- expedierea exclusivă – contractul este încheiat direct între cel care expediază marfa şi firma

de transport. Se poate alege orice modalitate de transport în funcţie de natura mărfii, durata

transportului.

- grupajul – aceasta este o tehnică prin care un intermediar numit colector ( le groupeur) se

interpune între expeditor şi firma de transport formând unităţi de transport complete.

- navlosirea – este închirierea (contract de locaţiune) a unui mijloc pentru o călătorie sau o

perioadă determinată. Această tehnică este folosită în transporturile maritime internaţionale şi, sub

forme specifice, în cele fluviale.

Pentru organizarea transportului se vor lua in calcul:

- costul transportului

- durata transportului

- siguranţa livrărilor

Costul operaţiunilor logistice includ costuri legate de ambalaj, de transport, de asigurare,

diverse taxe care apar, costuri legate de manipularea mărfii, depozitării, costul operaţiunilor vamale,

costurile financiare ale imobilizării mărfurilor, durata operaţiunilor, durata transportului, durata

formalităţilor vamale. Costul total al operaţiunilor de logistică influenţează competitivitatea

produsului exportat. Este un criteriu foarte important, îndeosebi în cazul mărfurilor de valoare

redusă sau în condiţiile unei pieţe puternic concurenţiale. Exportatorii trebuie să găsească un

compromis între interesul lor financiar şi cerinţa clientului de a beneficia de un preţ avantajos,

optimizând cantităţile şi ritmul livrării.

Durata operaţiunilor de logistică (transit time) include timpul total necesar pentru tranzitul

mărfii de la locul de expediţie la locul de destinaţie. Aceasta include durata transportului, durata de

aşteptare (la încărcare, transbordare, descărcare, etc) şi durata formalităţilor vamale.

Siguranţa livrărilor depinde de calitatea prestaţiilor expeditorului, cărăuşului şi a altor

participanţi la operaţiunile de logistică. Ea trebuie privită sub doua aspecte:

- securitatea mărfurilor, care depinde de mai mulţi factori:

- modalitatea şi mijlocul de transport

- modul de pregătire a mărfii pentru livrare (ambalaj, etc)

- modul de realizare a operaţiunilor de manipulare

- securitatea termenelor stabilite pentru livrare, acestea depinzând de:

- mijlocul de transport

- numărul de transbordări

- greve

- condiţii climaterice

Recepţia mărfii. În cazul în care, la primirea partizilor de mărfuri, destinatarul constată

neconcordanţe între bunurile recepţionate şi modul în care au fost determinate în contract, acesta

poate formula reclamaţii, pe care le poate trimite partenerului contractual.

Importatorul poate realiza reclamaţii referitoare la cantitatea şi calitatea mărfurilor. Pentru

eventuale pagube, pentru constatarea acestora şi evaluarea lor, importatorul poate apela la un

expert independent. Pentru transportul maritim se apelează la un comision de avarie desemnat de

societatea de asigurări. În transporturile rutiere şi aeriene se poate utiliza expertiza amiabilă iniţiată

de cărăuş sau expertiza judiciară la cererea importatorului, în cazuri foarte controversate.

Este important să se treacă un termen de livrare pe documentul de transport şi eventuale

penalităţi de întârziere. În cazul unor lipsuri cantitative se poate cere livrarea mărfii care lipseşte sau

restituirea banilor pentru marfa care lipseşte.

Pentru deteriorări calitative se poate cere o bonificaţie.

În ceea ce priveşte pierderea totală a încărcăturii, practica internaţională consacră un termen

de 60 de zile, după trecerea căruia, dacă marfa n-a fost livrată, se consideră că aceasta a fost

pierdută. Importatorul va solicita cărăuşului un certificat de pierdere.

Câteva documente eliberate de expeditor, atunci când condiţiile contractuale o cer, sunt:

- FCR – Forwarding Agent’s Certificate of Receipt – este un document care atestă primirea

mărfii de către expeditor împreună cu dispoziţia irevocabilă de a livra marfa la destinatarul indicat. Se

foloseşte foarte mult în condiţia de livrare Ex-Works şi furnizorul are obligaţia să probeze că el s-a

achitat de obligaţiile sale privind livrarea.

- FCT – Forwarding Agent’s Certificate of Transport – certifică faptul că marfa a fost preluată

pentru a fi transportată, expeditorul asumându-şi răspunderea livrării mărfii până la destinaţie. Este

importantă pentru toate condiţiile de livrare

- FBL – Fiata Combined Bill of Lading – este un conosament direct utilizat în transportul

multimodal, acoperind întregul parcurs al mărfii

- FWR – Fiata Warehouse Receipt (Recipisa de depozit FIATA) – acest document certifică

primirea mărfii în depozit de către expeditor (el îl eliberează). În baza acestui document proprietatea

mărfii poate trece de la o firmă la alta, marfa fiind preluată în final de către firma căreia i-a fost

andosată recipisa de depozit.

2 Transportul maritim

Este considerat cel mai important mijloc de transport deoarece 75 – 80 % din mărfurile

transportate se realizează pe cale maritimă. Se pot alege navele de linie – liner – care fac aceleaşi

curse regulate între anumite porturi sau nave tramp – nava este închiriată total de la armator pentru

diverse călătorii şi diverse perioade de timp.

Tipuri de contracte:

1) Contractul de călătorie – Voyage Charter Party – este o convenţie încheiată între armator

şi navlositor prin care primul se obligă să transporte celui de al doilea, cu o navă echipată şi armată

de el, o cantitate determinată de marfă, de la portul de încărcare la portul de destinaţie contra unui

preţ numit navlu.

2) Contractul pe timp – Time Charter – înseamnă închirierea navei şi a serviciilor echipajului

pe o perioadă determinată de timp. Aceste contracte sunt încheiate pe termen mediu şi lung. Suma

care se plăteşte este o chirie denumită hire.

3) Contractul pe navă goală – Bare Boat Charter – este vorba despre închirierea unei nave,

chiriaşul ajungând să deţină controlul navei închiriate în schimbul plăţii unei chirii. El devine armator

(chiriaş), asumându-şi responsabilitatea pentru navigarea în bune condiţii a navei şi exploatarea

acesteia.

Pentru navele de linie, documentul care se întocmeşte este conosamentul. Pentru navele

tramp, pe lângă conosament apare şi contractul de transport.

Staliile reprezintă perioada de timp în care nava se află la dispoziţia navlositorului conform

contractului.

Fédération Internationale des Associations des Transitaires et Assimile

Contrastaliile reprezintă perioada de timp folosită pentru încărcarea sau descărcarea

mărfurilor de pe navă. Dacă depăşeşte perioada, chiriaşul va plăti o sumă suplimentară (penalizare),

iar dacă încarcă / descarcă mai devreme i se dă o primă de către armator numită dispatch.

Preţul transportului maritim – navlul – se stabileşte la bursă. Una din bursele unde se

negociază preţul transportului maritim este bursa internaţională de la Londra.

Pentru navele de linie preţul se stabileşte în funcţie de natura mărfii transportate, cantitatea

mărfii şi acest preţ poate suferi o serie de ajustări, de exemplu: ajustarea în funcţie de preţul

combustibilului sau ajustarea în funcţie de cursul de schimb, ajustări pentru aglomerări portuare.

Apar o serie de condiţii în contractul de transport care prezintă cheltuieli neincluse în navlu.

Clauze de încărcare – descărcare:

1) FIO – Free in and Out – potrivit căreia cheltuielile de încărcare / descărcare nu sunt incluse

în navlu dar sunt suportate de navlositor.

2) FIOS – Free in and out Stowed (stivuit) - navlul va fi influenţat şi de asigurare, care este de

trei ori mai mare în transportul maritim decât în transportul aerian. Preţul va fi influenţat de ambalaj,

de modalitatea de depozitare, de condiţiile climaterice, de distanţă, de infrastructura portuară.

3) Alongside (de-a lungul navei) - mărfurile trebuie aduse de navlositor în raza de acţiune a

bigilor (aparat de încărcare - descărcare) navei.

4) Sotto palanco sau la palanc (at ship’s tackle), situaţie în care navlositorul are obligaţia să

aducă mărfurile de-a lungul navei, sub palanc.

5) At ship’s rail (la balustrada navei) – marfa trebuie adusă de navlositor la copastia navei, iar

la descărcare armatorul trebuie s-o predea destinatarului în acelaşi loc.

Conosamentul este un document prin care armatorul sau un împuternicit al acestuia, de

regulă, căpitanul vasului, certifică preluarea mărfurilor în vederea transportului şi a livrării către

beneficiar. Este, în primul rând, un titlu de proprietate. Cel care deţine acest titlu poate să dispună de

marfa respectivă. El este dovada contractului de transport. Conosamentul are o serie de menţiuni

obligatorii şi facultative.

Tipuri de conosament:

- nominativ – are scris pe el numele destinatarului

- „la purtător” – aici nu este menţionat numele destinatarului, deci posesorul

conosamentului dispune de marfă

- „la ordin” – căpitanul eliberează marfa destinatarului sau unei alte persoane desemnate de

destinatar prin andosarea conosamentului

- curat – clean bill of floating – prin care comandantul recunoaşte primirea mărfurilor la

bordul navei în condiţii aparent bune

- cu rezerve sau murdar – unclean bill of lading – conţine menţiuni restrictive în ceea ce

priveşte starea aparent bună a mărfii sau a ambalajului, sau din care rezultă că primitorul

are de suportat anumite cheltuieli

- “primit pentru îmbarcare” (shipped bill of lading) – arată că mărfurile au fost efectiv

încărcate pe navă. Este cel mai avantajos tip de conosament pentru exportator deoarece

facilitează încasarea rapidă a partizilor de mărfuri exportate.

Tehnicile de acoperire a riscului valutar

Au fost create cu scopul evitării influenţei nefavorabile asupra relaţiilor financiare în

tranzacţiile de comerţ exterior. Ele pot fi grupate în:

1) tehnici de acoperire internă (contractuale) – procedee pe care firma le poate iniţia şi

derula ca urmare a propriei activităţi

2) tehnici de acoperire externă (extracontractuale) – procedee pentru iniţierea şi derularea

cărora este necesară colaborarea cu o instituţie specializată.

Tehnicile de acoperire internă sunt:

a) Clauzele valutare

b) Alegerea în preţ a unei marje asiguratorii

c) Sincronizarea încasărilor şi plăţilor în aceeaşi valută

d) Întârzieri sau anticipări în efectuarea plăţilor şi încasărilor

Clauzele valutare sunt grupate astfel:

- clauza valutară simplă

- clauza coşului valutar simplu

- clauza coşului valutar ponderat

- clauza asiguratorie EURO

3 Transportul feroviar

Este reglementat prin convenţia privind transporturile internaţionale feroviare la care

participă toate ţările europene şi unele ţări din Asia. Conform convenţiei, taxele de transport se

calculează prin însumarea tarifelor ţărilor pe teritoriul cărora are loc transportul de la staţia de

încărcare la staţia de destinaţie. Se întocmeşte documentul numit scrisoare de transport feroviar sau

scrisoarea de trăsură feroviară. Acest document este o scrisoare de adeziune prin care expeditorul

recunoaşte condiţiile stabilite în mod unilateral de către căile ferate membre.

4 Transportul rutier

Pentru transportul rutier există anumite convenţii internaţionale. Preţul se stabileşte prin

negociere directă între cărăuş şi clienţi. Preţul este influenţat de tipul mărfii, ambalaj, distanţă, preţul

combustibilului, salariul şoferului, ş.a.m.d. Se întocmeşte documentul: scrisoare de transport rutier

sau scrisoare de trăsură rutieră care se completează în trei exemplare: unul la exportator, unul la

cărăuş şi unul la importator.

5 Transportul aerian

Se întocmeşte documentul numit scrisoare de transport aerian – air way bill – care este

documentul ce dovedeşte transportul. Se întocmeşte în trei exemplare. Preţul este influenţat de

greutatea mărfii, tipul ambalajului, distanţa.

1) Charges prepaid – taxe plătite anticipat - odată cu predarea mărfii, este plătit şi preţul

transportului. Este varianta cel mai mult folosită.

2) Charges collect – presupune preluarea banilor de la destinatar, dacă acest lucru este

acceptat de firmele de transport.

3) Cash on delivery – cash la livrare. Aceasta presupune plata transportului dar şi a

mărfurilor de către destinatar (cumpărător).

Subiecte Examen - Tehnica Operatiunilor de Comert Exterior

1. Avantaje si dezavantaje ale organizarii propriului aparat de comert exterior

2. Exportul direct – definire

3. Exportul prin structuri interne

4. Reprezentantul in strainatate (definire, avantaje si dezavantaje ale folosirii reprezentantului)

5. Biroul comercial (definire si functii)

6. Sucursala (definire, avantaje si dezavantaje)

7. Filiala (definire si tipuri)

8. Agentul comercial (definire, avantaje si dezavantaje)

9. Comisionarul

10. Comerciantii (definire, avantaje si dezavantaje)

11. Conditii de livrare INCOTERMS

12. Clauze de adaptare a contractului de vanzare-cumparare

13. Clauze de mentinere a valabilitatii sau validitatii contractului de vanzare-cumparare

14. Metode de determinare a calitatii marfii in contractul international de vanzare-cumparare

15. Functiile ambalajului

16. Certificatul de calitate

17. Certificatul de origine

18. Facturarea la extern (definire, tipuri si caracterizare)

19. Dispozitia de transport si vamuire

20. Tehnici de realizare a transportului (enumerare, caracterizare)

21. Tipuri de contracte utilizate in transportul maritim

22. Conosamentul (definire si tipuri)

23. Conditii de asigurare traditionale. Noile conditii de asigurare

24. Polita de calatorie. Polita cu alimentare. Polita de evaluare. Polita de abonament