A ,&"}}lll,v^ 1. Nevoile de api ale individului gi colectivitlfilorX{';Xfu"'4A.ruApa ca gi aerul este indispensabild organismului uman. Se afirmd chiar cd viala a apdrut in ap6 gi abia ulterior organismele au trecut pe uscat. IJnele organisme unicelulare in absenla apei iqi pierd aparent orice formd de viafd, este suficientd insd o picdtura de apd ca sd revind la manifest6ri vitale. in adevdr, in organism apa indeplinegte o serie de funcfii. Astfel,, are rol in absorblie, in transport gi in eliminarea unor produqi de metabolism din organism; participa la termoreglare,, la echilibrul acido-bazic, la procesele de osmozd gi mai ales ca parte activd la sintezele care se petrec in organism. Importanla deosebitd a apei rezultd gi din faptul ca apa reprezintd 60% din greutatea corporali a unui om adult. Cu cAt organismul este mai tAndr cu atdt cantitatea de apa este mai marc. Astfel la foetus reprezintA 90oA, la nou ndscut J)oA, la adult aga cum am vdzut 600A pentrr,r ca la vArstnici sd scadd la 55o/o. Diferitele aparate gi sisteme au cantitali diferite de apd. Cea mai mare cantitate se gdseqte in sAnge (plasma), o cantitate importantd o conline sistemul nervos. Cea mai micd cantitate se intAlneqte in oase gi lesutul adipos. hlevoile de apa ale organismului sunt de 2,5 litri pe zi, din care 1 l12 litri este reprezentat de apa ca atare, I litru provine din diferitele alimente care conlin cantitali variate de apd. Astf-el, cea n-rai multd ap6 se intAlneqte in lapte iar cea mai mica in nuci gi alune. Aceste 2 forme de apa formeazh ceea ce denumim apa exogend, cici o micd cantitate (sub 200 ml) ia nagtere in organism din metabolizarea diferitelor trofine (proteine, glucide, lipide) formdnd ceea ce denumim apa endogen6. Tot 2,5 litri de apd se elimina din organism in timp de 24 de ore,, din care cea mai mare parte reprezintd apa eliminatd pe cale renald (1,51 itri)- prin transpirafie (500 mt), prin respira{ie (200m1) 9i prin dejecte (200 ml). In consecin{d cantitatea de apa eliminatd in 24 de ore este egalS cu cea primita sau cu alte cuvinte organismul se gdsegte intr-unechilibru hidric. Totugi, chiarin condiliifiziologice, potderegldri ale acestui echilibru. CAnd cantitatea de apa primita marc decAt cea eliminatd" zicem cd ne gasim intr-un echilibru hidric pozitiv, fapt pe care il intAlnim in graviditate, in timpul creqterii qi dezvoltdrii organismului sau in convalescenld dupa anumite boli grave. Invers, in cazul cAnd cantitatea eliminatd depagegte pe ceaapare este maiingeratd spunem cd ne gdsim intr-un echilibru hidric negativ, fapt int6lnit in cazul unei ambianle termice foarte calde sau a unor activitdti frzice deosebit de grele qi prelungite. Reducerea cantitdlii de apd cu mai mult de loh din greutatea organismului declangeazd senzalii de sete, care dispare dacd se consumd apA chiar inainte de refacerea cantitAtii fiziologice din organism, chiar in momentul cAnd apa ajunge in stomac fbrb a fi absorbita datoritd unor procese reflexe. Dar omul consumd apd gi pentru alte nevoi individuale, decAt pentru cele fiziologice. Astfel omul utilizeazd, apa pentru curdlenia corporald,, in general apa cald6,, pentru cdlirea organismului, in general apa rece' pentru spdlarea alimentelor gi prepararea mAncdrurilor, pentru salubritatea imbracdmintei gi incalfamintei,, pentru salubritatea locuinfei etc. Pentru toate aceste nevoi sunt necesare dupa Organizalia MondialS a Sanatafii, 100 litri pe 24 de ore. Numai pentru spdlatul mAinilor sunt necesari 5 litri de apd pe z\, pentru un dug zilnic in jur de 20-25 litri, pentru o baie la cadd care nu se f'ace zrlnic,200 litri, etc. Dar in afara nevoilor individuale, omul foloseqte apa gi pentru diverse nevoi colective. Astfel, omul foloseqte apa pentru salubrittttea localitdyilor (stropitul strdzilor,, udatul zonelor verzi, ameliorarea microclimatului, infrumuseJarea localitatii prin fAntdni arteziene etc). Pentru aceste nevoi cantitatea de api necesara variazd, de la o localitate la alta gi depinde in primul r6nd de zona climaticd in care se gdseEte, respectiv de cantitatea de precipitalii care cade in localitatea respectiva. Astfel,, la Bragov cantitatea de apd pentru salubritatea localitajii va fi mai micb decAt pentru localitatea Slobozia (situatb intro zond, arida). In acelagi timp cantitatea de apa pentru nevoiurbanistice depindepopulaf iei respective.qi de obiceiurile qi gradul de civilizatiealO mare cantitate deapd mai este folositd pentru neyoiindustriale, pentru diverse procese de producfie, pentru salubritatea ustensilelor, ca apd de rdcire, etc. Aceastd cantitate poate echivala pentru o singurd intreprindere cu cantitatea de ape necesard unei localitali. In frne, apa este folositi qi pentru nevoi zootehnice, ad[patul animalelor, curdlenia addposturilor etc. $i aceastd cantitate este suficient de mare gi depinde de numdrul animalelor, de vdrsta lor, de tipul animalelor (cea mai mare cantitate este necesar pentru porcine)etc.Toate aceste cantiteti de apd sunt normate in majoritatea J[rilor din lume. Dacd se adun6 toate aceste folosinle pe 24 de ore qi se imparte la numdrul de locuitori se obline ceea ce se cunoaqte sub denumirea de Consumul, specific de apd care este normat ?n general dupa numdrul de locuitori ai unei localiteli,, infelegAndu-se cd cu cdt acest num5,r este mai marc cu atAt localitatea este mai industrializatd gi este nevoie de o cantitate mai mare de ap6. in lara noastrd normarea se face insd in funclie de tipul de alimentare cu apd; bine infeles cd nu se pune problerna normdrii consumului in cazul instalaJiilor locale (fAnt6ni, izvoare) unde aprovizionarea cu apa se face de fiecare locuitor in parte, normarea se face numai in cazul instalaliilor centrale unde apa se distribuie prin conducte gi anume: de la ci;mele pe stradd ( 100 litri pe zi) la cigmele in curte, robinete in casd, instalalii de apa caldd, etc. Cea mai mare cantitate se acordd localitalilor balneoclimaterice unde de foarte multe ori este nevoie de spdlare dupa f-recare procedura (b6i terapeutice, expunere la soare etc.). Ca urmare a folosirii unei cantitali mari de apa s-a constatat creqterea nevoilor de apa in toate {drile lumii. Dacb pentru tarile in curs de dezvoltare acest lucru este explicabil datoritd industrializirii in tdrile dezvoltate creqterea consumului de apd este un fapt curent. S-a constatat din acest punct de vedere cd cregterea consumului de apa merge paralel cu creqterea num[rului de populatie, numai cd in timp ce cregterea demograficd se realizeazd,in progresie aritmeticd cregterea nevoii de apd apare in progresie geometricS. De aici s-a pus problema dacb nu se va ajunge la un moment dat la lipsa de apa gi epuizarea resurselor, de apa ale omenirii. ONu a efectuat in acest sens un studiu la nivel mondial pentru a urmdri aceastd problemd qi s-a ajuns la concluzia ca acest fenomen pare pulin probabil. in primul rAnd in afara surselor obignuite de ap6 se mai pot folosi apele de mare profunzime pulin utllizate, topirea ghefarilor Ei mai ales utilizarea apei rndrilor qi oceanelor care in prezent este pulin folosita qi care reprezintiL 213 din suprafafa pamAntului. La acest studiu a participat gi lara noastra gi s-a constatat cd RomAnia are foarte pulina rezervd, de apa. in afara fluviului Dundrea, celelalte ape de suprafafa au variafii nrari de debit, de la inundalii la secare, iar apa subterani este in general in cantitali mici. Dacd scdderea cantitAtii de apd nu este un lucru iminent totugi intoarcerea in apd, mai ales de suprafafd, a apelor folosite in diferite scopuri (ape poluate) duce la poluarea apelor primitoare qi ca atare la reducerea folosirii 1or. De aceea principalaproblemi care se pune este legata de protecfia apelor naturale pentrunuaqifi compromisd prin poluare.In acest sens srlrs'ele de poluarea a apei le imparlim in 2 grupeanume: surse organtzate gi surse neorganizate. Sursele - organizate sunt cunoscute gi acceptate contra lor se pot lua mdsuri de protecJie astfel incAt si nu fie degradate. Sursele neorganizate sunt surse intAmplatoare, necunoscute gi ca atare imposibil de intervetrit in proteclia apei. Aceste surse de obicei ridica cele mai multe problerne. Poluanlii principali apei sunt reprezentati de germeni patogeni, substante chimice potenlial toxice, substan{e radioactive, suspensii diverse e/c. Dar apa ca gi aerul cunoagte un fenomen de autopurfficare care se rcalizeazd prin procese frzice gi fizico-chimice gi procese biologice qi biochimice. Procesele fizice gi fizico-chimice de autopurificare constau in sedimentarea suspensiilor mai grele, sedimentare care este influenlata de temperatura apei (se depun rnai repede in apa calda), viteza de curgere a apei (depunerea se face mai bine in apele cu curgere lentd gi uniforma,lar6, cascade) prin dilufie in masa apei, care se realizeazd mai repede cu cAt raportul de debite intre apa primitoare (rAu, fluviu) qi apa care se varsd (apa poluata) este mai mic, dar este totdeauna mai bun in cazul cAnd raportul de debite este mai mare; prin actiunea radialiilor solare (ultravioletele) cu efbcte antibacteriene dar care avdnd putere micd de penetralie nu ac[ioneazd eficient decAt in cazul apelor curate, limpezi qi nu prea addnci, prin reaclii chirnice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc intre substanfele chimice din apa gi cele din apa poluatd care se varsd gi chiar nunrai intre substanlele chimice din aceastd din urmd.aioProcesele biologice qi biochimice constau in primul rAnd in concurenta sau antagonismul dintre flora proprie apei gi flora poluantd pdtrunsi in apd. Astfel, germenii proprii apei, germeni saprofi1i, elibereaza in apa o serie de metabolili cu acliune antibioticd fafh de germenii poluanli, atdt saprofili cAt gi mai ales patogeni,, ducAnd in cele din urmi la distrugerea germenilor patogeni. in plus, diferite organisme din apd sunt bacterivore se hrdnesc cu germeni atAt din flora proprie apei cAt gi din flora supradiugatS. Dar numdrul germenilor proprii apei nu scade cici ei se dezvolta la 20"C pe cdta vreme cei patogeni au nevoie de o temperaturd de 3l"C ceea ce nu gdsesc in apd gi ca atare numdrul lor scade treptat. in fine, prezenfa bacteriofagilor in apa face prin fenomenul de hzd sa distrugagermenii patogeni, fapt contestat de unii autori, dar confirmat de faptul ca bacteriofagii din apd se pot dezvolta chiar ldrd imbogafire pe germenele omolog. Toate aceste fenomene conduc la autopurificarea apei de florapatogend. In plus tot germenii proprii apei iau parte activd la procesele de degradare, de descompunere a substanlelor organice din apd, fenomen denumit din aceastd cauzd biodegradare care de asemenea contribuie activ la autopurificarea apei gi la disparilia suportului nutritiv de hrand a eventualilor germeni patogeni pdtrungi prin poluare. Dar gi in acest caz ca gi in cel al aerului autopurifi carea a reprezentat in trecut un proces important de reducerea naturald, a poluarii gi pdstrarea calitalii surselor naturale de ap5,. Astazi insd datoritd cantitalilor mari de poluanti ajunqi in apd chiar prin poludri intricate astfel incAt nu ajunge apa naturala sd se autopurifice cAnd o noud poluare se produce, nu mai putem conta pe autopurificare care trebuie inlocuitd cu protectia calitdlii apei. Apa in naturd se gdseqte intr-un circuit permanent. Astfel apa rAurilor, mdrilor gi oceanelor se evapord dAnd nagtere apei atmosferice (vapori de apd din aer). Aceasta circuld fiind purtati de curenfii de aer pAna cAnd ajunge intr-o zond. mai rece unde se condenseazd, gi cade la suprafafa solului sub forma de apd meteoricd (ploaie, zapadlt). Ajunsa pe sol apa meteoricd daci intAlnegte un strat premeabil il strabate pAna ajunge la unul impenneabil gi formeazd apa subterand. Daca insd intAlnegte un strat impermeabil rimAne la suprafafd unde impreund cu apa subterand ajunsd la suprafald (izvoare) formeazd apa de suprafald . Desigur omul se poate aproviziona cu ap[ din toate formele subcare se gdseqte apa in natur[' dar apa atmosfericd gi chiar cea meteoricd nu sunt utilizate pentru aprovizionarea cu apd decAt in mod exceplional (Sahara, Arabia etc). De cele mai multe ori se folosegteapa subterand, gi cea de suprafald. Apa subterand are o calitate foarte bun6, cdci se filtreazd, prin sol dar este in general in cantitate mica gi nu poate servi la aprovizionareacu api decAt pentru micile colectivitafi; in plus are o foarte micbcapacttate de auto-purifi care. Apa de suprafayd este in cantitate mare gi este folositd mai alesde marile colectivitdfi. Dar av6nd debite variabile se preconizeazdfolosirea lacurilor de acumulare unde se adund apa qi unde suferd gi un fenomen de auto-purificare (se limpezegte). Dar, nefiind in nici un felprotejati este consideratd apriori poluat6; de aceea este interzis a folosi apa de suprafafd ca atare, ea trebuie purific atd, (tratata) inainte de a fi distribuita populafiei. 2. Patologia infecfioasl transmisl prin apiConsumul mare de apd ca gi marea variabilitate a acestui consum au dus ca apa sd indeplineascd un rol important in producerea unui mare numdr de boli cunoscute sub denumirea de boli cu extindere in masd. Dintre aceste boli cele mai bine cunoscute gi studiate sunt bolileinfecJioase.Chiar inainte de cunoagterea agenlilor patogeni producdtori ai acestor boli s-a afirmat c[ apa poate produce anumite boli molipsitoare. Dar, odat6, cu descoperirea agenJilor patogeni ai acestor boli gi punerea in evidenld a prezenlei lor in apa s-a confirmat cd apa poate fi o cale de transmitere a acestor afecfiuni. Pentru ca aceasta sd se poatd realiza trebuie sd se intruneascd 3 condilii principale gianume:in primul rand sd existe un eliminator de germeni, om bolnav sau purtdtor, care sd elimine in mediul exterior, in cazul nostru in apa,germenii patogeni respectivi. In al doilea rand germenii patogeni sd reziste in apd un timp suficient pentru a putea fi transmigi cdtre persoane sdndtoase care sa consume apa respectiva. In al treilea r6nd persoanele care consuma apa s6 fie receptive fala de germenele eliminat in apa consumatd. Aceste 3 condi{ii sunt indispensabile pentru a se produceimbolndvirea, imbolnbvirile infeclioase hidrice pot imbrdca dupa modul cum apar, cum se dezvolta qi uneori chiar cum dispar,3 formeimportante gi anume:Epidemiile hidrice, acestea reprezintd forma cea mai grava pentru ca cuprind un numdr mare de persoane gi se pot extinde ugor. Ele trebuie diagnosticate ca atare gi diferen{iate de alte tipuri deepidemii pentru care se instituie alte masuri de prevenire gi combatere,epidemiile alimentare, epiderniile de contact, etc. Nediagnosticarea lor imediata (din primul moment) poate duce la un dezastru prin numdrul mare de cazuri gi dificultetile de tratament giprofilaxie.Pentru a putea recunoa$te aceste epidemii hidrice trebuie sa gtim ca ele au o serie de caracteristici principale, dar qi secundare care sa permitd diagnosticul fala de alte forme de epidemii.cum arfiaparin mod brusc ai cuprind un numdr mare de cazuri,caracter cunoscut sub denumirea de caracter cronologic.apar in mod deosebit in jurul unei surse de apd care a favorizat epidemia (izvor, fdntAn6, conductd) caracter cunoscut sub denumirea de topografic foarte bine evidenJiat dacd agezdm cazurrle pe o harfd.epidemia cuprinde majoritatea populaliei indiferent de sex, de vArstd sau de profesiune.receptive,- pe cdt a apdrut, mai pot fi de repededaca se iau mdsuri de combatere epidernia inceteazd, tot atdtunele cazuri transmise princontact qi care formeazd. a$a numita coadd a epidemiei. Aceste caractere principale sunt obligatorii in orice epidemie hidrica. Caractere secundare nu sunt obligatorii in orice epidemie, dar dacd le gdsim ne intdresc diagnosticul de epidemie hidrica. Acestea sunt: epidemia este precedatd de imbolndviri digestive (diaree diaree dizenterifonnd) datd in general de alti germeni decAt cei care produc epidemia, ziqi gi germeni de intovbrdgire. Aceste tulbur[ri apar mai ales la copii, de aceea pediatrii sunt cei care pot prevedea aparilia unei epidemii hidrice. dacd se fac cercetdri tehnice pentru a vedea cauza polubrii apei, totdeauna se gbsesc deficien{e (conducte sparte, f'6ntAni cu defec{iuni de construc{ie sau utilizare etc,) care intdresc diagnosticulpus.determinarea germenilor patogeni respectivi in apa bdnuitd poate sd dea rezultate negative, deoarece germenii care au o rezistenla limitatd in apd poate au murit p6nd s-a declanqat epidemia. [Jn bun exemplu il reprezintb febra tifoida unde incubalia este de 3 saptdm6ni iar viabilitatea in apd a bacilului tific este de 20-21 de zile. Lipsa germenilor din apd nu trebuie sd ne conducd la infirmarea apei ca declanqatoare a epidemiei. O a doua formd de manifestare a bolilor infec{ioase hidrice este endentia cAnd boala cuprinde ?n general un numdr mic de cazuri dar permanente in zona respectivd. Este cazul oricdrei boli infecfioase digestive hidrice in condiliile unor defecliuni ale alimentdrii cu apd, a populafiei (ex. Delta Dunarii unde se bea apd direct din rAu). Numdrul endemiilor ca urmare a mdsurilor luate a scdzut astdzi foarle mult. A treia formd de manifestare a bolilor hidrice infecJioase este forma sporadicd sau aceea in care nu se poate stabili o relalie intrea fi- cauza epidemiei/cazurile aperute, fiecare fiind o entitate individuald. Dar, totugi daca urmdrim fonnele sporadice de boli infecJioase hidrice constatdm cd prezen[a lor este mai mare in caznrile c6nd in localitatea respectivd sunt defecfiuni ale alimentdrii cu apd iar apa este fiecvent poluatd. Principalele boli infec{ioase care se transmit prin apd tot fi grupate in bacterioze cum ar fr:Sanatalii considerd cd p6na la g0% din cazurile de holera sunt transmise prin apd. $i aceasta datorita faptului ca vibrionul holeric este un germene foarte pulin pretenlios. Se poate cultiva in laborator pe apa peptonata gi o oarece cantitate de substanta organicd se poate gasi in orice apd. Sunt chiar cercetdtori e adevdrat din lndia, care susJin cd vibrionul holeric s-ar putea chiar dezvolta in ap6, ceea ce e pulin probabil (poate la temperaturi ridicate) dar rezistenta lor in apd poate merge panb la 50-60 de zile, timp suficient pentru a produce imbolndviri. Din fericire astdzi datoritd posibilitalilor de rehidratare orald, holera nu mai imbracd decAt rareori un caracter grav, dar ?n trecut epidemiile de holerd se soldau cu foarte multi morli: Ca urmare a mdsurilor luate pe plan mondial, inclusiv vaccinarea antiholericd, holera a fost redusd numai la anumite zone mai ales in Asia de sud est. Dar., organiza[ia Mondiald, a Sanatalii a ardtat cam cu l0 15 ani in urmd cd holera se poate extinde, fapt care s-a gi intdmplat dand imbolndviri in anumite ldri chiar avansate. $i lara noastrd a cunoscut in ultimul timp cdteva epidemii de holerd mai ales in Delta Dunarii cea mai mare fiind cea din 1986-87. Cercetdtorii americani au ar[tat insd cd vaccinarea antiholericd nu este prea buna dAnd o falsd siguranfS, de aceea nici noi nu am efectuat vaccindri,, combatAnd holera numai prin dezinfecfia apei cu clor. Sub acest aspect trebuie menlionat ci vibrionul holeric este foarte sensibil la clor, de aceea o bund dezinfecfie este hotdrdtoare in combaterea holerei. b. Febra tifoidd este o a doua boala infeclioasd care cunoagte apa ca factor de transmisie. O.M.S. aratd cd in febra tifoida 30Yo din cazuri se transmit prin apa. in cazul febrei tifoide insd vaccinarea antitifoidicd este foarte eficientd. De aceea gi febra tifoida a scdzul foarte mult, inclusiv in lara noastr6. Daca in trecut febra tifoida era consideratd problema numdrul I astdzi este consideratd aproape eradicatd. De altf'el gi bacilul tific este foarte sensibil la dezinfectan{ii obignuili ai apei, in special la clor. Viabilitatea in apd a bacilului tific este de 20-21 de zile.organiza\ia Mondialaa. Holera, data de vibrionul holeric boala specificaaapei.este o altd afecliune digestiva produsa prin apa. Se poate spune cd, astilzi dizenteria a luat locul febrei tifoide. $i aceasta cu toate cd rezistenfa in apda bacililor dizenteriei este de numai 5-7c. Dizenteriazile (cel mai rezistent este bacilul Flexner) totugi bacilii dizenteriei sulZr in ape o ugoard variabilitate, ceea ce face ca la apari{iaimbolndvirii nu totdeauna sb imbrace un caracter clasic Ei nu este de la inceput diagnosticatd, ca atare, dar ca urmare a trecerii prin organism, bacilul se ranforseazd gi da simptomatologia clasicS, in plus in dizenterie nu avem un vaccin foarte bun gi nu se face vaccinarea obligatorie ca in alte afecliuni infeclioase iar bacilii dizenteriei (4 la numdr) nu dau imunitate incrucigatd. De obicei, epidemiile de dizenterie imbracd un numdr mare de cazuri. Bacilii dizenteriei sunt de asemenea sensibili la dezinfectanfii obignuili ai apei (clor). in afara acestor boli care imbraci frecvent forma epidemicd o alta serie de boli infeclioase hidrice apar cel mai adesea sub formdsporadic6:a. Leptospirozele. In apd se gdsesc in mod obiqnuit o serie de leptospire nepatogene dar uneori pot pdtrunde qi leptospire patogene. Poluarea principald este realizatd de gobolanul de apd care elimina prin urind leptospire patogene. Dar gi unele animale domestice pot contracta leptospiroze gi elimina germenele respectiv prin dejecte gi urin6. Este vorba in special de porcine. Cea mai gravd leptospirozd, este data de leptospira icterohemoragici dar pot produce boala gi o serie de leptospire anicterigene ca leptospira grip otifozd, leptospirozd pomona, leptospirozd canicula gi altele. Leptospirele din, apd pot pdtrunde in organism nu numai pe cale ora15, dar gi percutan, ele strdbat pielea chiar intactd qi pot produce boala. S-au descris gi cazuri de epidemii hidrice de leptospiroze inclusiv la noi in !ard,,, in localitatea Cazanegti la copii care au licut baie in rAul Ialomifa contaminat cu leptospire - de la o fermd de porcine. b. Tuberculoza deEi contestatd de unii autori, totuqi contaminarea apei cu bacil tuberculos este frecventd (sanatorii de tuberculozd, apele reziduale ale colectivitalilor etc.) prin contaminarea apei cu sputd bacilard. De altfel imbolndvirea se poate realiza prin consumarea sau mai ales irnbdierea in ape - contaminate (rAuri, lacuri) gi prin laptele unor vaci care au bdut apd contaminatd sau au pdscut pe pajigte irigate cu ape contarninate. De aceea autorii nordici (Finlanda, Suedia) care sustin aceasta posibilitate au interzis folosirea laptelui vacilor care apar pozitive la tuberculind. Din fericire la noi laptele nu se consumddecat fiert.Tularemia poatc fi mai rar contractata prin apa, dar aceasta poate fi contaminatd cu pasteurclla tularenzis eliminate tot de sobolani in care cazpot apare imbolnaviri si la oameni. d. Brucelozele de asemenea mai rar transmise prin apa, darc.posibilin urma contaminarii apei cu brucella abortus sau suiseliminate de bovine si/sau porcinele care avorteaza. In afara acestor boli bine cunoscute apa poate transmite si alte afectiuni care se manifbstd, sub forma de diaree (boala diareica) si care pot fi produse de colibacillii enteropatogeni, mai ales la copii nou nascuti chiar in spitale sau de yersinia enterolitica, camphilobacter jejuni si alti germeni din care unii conditional patogeni sau oportunisti. In al doilea rand avem de a face cu viroze ca: a. Poliomielita, recunoscuta de mult timp a se transrnite prin apa, datorita faptului ca epidemiile se transmiteau de-a lungul raurilor. De asemenea epidemiile de poliomielita imbracau toate caracterele epidemiilor hidrice. Punerea in evidenta a virusurilor, poliomielitice in apa si transmiterea imbolnavirilor la maimute au confirmat aceasta posibilitate. In decursul timpului s-au pus in evidenta un numar mare de epidemii hidrice de poliomielita; una din cele mai mari a avut loc la Edmonten in Canada. In ultimul timp insa in urma introducerii vaccinarii anti poliomielitice numarul imbolnavirilor s-a redus, de aceea OMS considera ca boala poate fi eradicatd. Dupa vaccinare apar in apa o serie de virusuri vaccinale, dar se mai intalnesc si tulpini salbatice, datorita unei incomplete vaccinari a copiilor ceea ce da posibilitatea contaminarii apei, mai ales ca virusurile poliomielitice rezista in apa in jur de 120 de zile. In orice cazboala nu mai reprezinta importanta din trecut. b. Hepatita virald cunoscuta si sub denumirea dc hepatita epidemica, tocrnai fiindca evolua adesea sub formd de cpidemii din care cele hidrice erau bine cunoscute. lJna din cele mai mari epidemii a avut loc la New-Delhy in India si a cuprins peste 100.000 de cazuri in afar a cel or nedi agno sticate (anicteri gene). Trebuie m enti onat de la inceput ca virusul hepatitei enterice virusul A) rezista in apa intre 150 gi 180 de zile si este foarte rezistent la clor si alli dezinfectanli ceea ce ereeaza dificultati mari in prevenirea si combaterea bolii (vaccinarea se adreseaza numai virusului B) boala cuprinde mai ales copiii si din fericire e mai putin grava decat hepatita serica data de vil0/rusul B. Conjunctivita de bazin este produsa de un adenovirus, destul de rezistent in apa, mai putin la clor si care se intalneste in bazinele de innot. Afectiunea nu este prea grava si uneori trece chiar netratata, dar este in schimb foarte frecventa, mai ales vara cand baz\neIe de inot sunt mai frecventate de aceea apa trebuie schimbata des sidezinfectata.c.Ca qi in cazul bacteriozelor se cunosc si o serie de viroze care produc tulburari digestive intrunite sub aceiasi denumire de ,,boala diareica", Cele mai frecvente virusuri intalnite in aceste cazuri sunt enterovirusurile cum sunt Cocsacki si Echo dar si rinovirusuri, reovirusuri si chiar retro virusuri. (cu exceptia virusului HIV) si altele. in fine, in al treilea rand apa poate constitui o cale de transmitere si pentru parazitoze. a. Disenteria ameobiana, boala data de entamoeba histolitica care poate supravielui relativ bine in apd, mai ales in apa rece de unde poate produce imbolndviri prin consum de apa ca atare sau a unor alimente spdlate cu apd contaminata. Eliminatori de parazit poate fi omul bolnav (sau purtator) dar gi unele animale, mai ales domestice O.M.S. afirmd cd boala este destul de rdspdnditd mai ales in Orientul mijlociu, peste 30% din populafie. in apd se gdsegte sub o formb de rezistentb in mediul exterior (chist). b. Giardioza produsd de lamblia giardia, destul de rdspAndita gi la noi in lard se constatd mai ales la copii. O serie de giardii s-au pus in evidenfd gi in apd, uneori chiar din instalalii centrale pdtrunse probabil prin defecfiuni ale conductelor de distribuilie. Dat fiindc[ nu irnbracd un caracter grav, dec6t in cazuri izolate qi cd. tratamentul cuprinde o medicalie care poate produce tulburdri secundare, de multe ori copii bolnavi nu sunt tratali, fapt care insd din punct de vedere igienico-sanitar este foarte grav deoarece toli acegtia pot rasp6ndi giardia prin dejectele lor gi nu numai prin apa. c) Tricomoniaza data de tricomonas vaginalis se transmite obignuit prin contact sexual, dar gi prin folosirea aceleiagi lenjerii gi chiar imbdierea in aceeagi apd (bazine de inot) Tricomonas fiind un flagelat inoatd in apa gi poate trece u$or de la o persoand la alta. Deqi nu este rezistentd in apd, (traiegte cAteva ore) mai bine in apa caldd, ori apa din bazinele de inot, mai ales acoperite, este incdlzitd, la temperaturi care conservd parazitul. In ceea ce privegte tricomonas intestinalis degi teoretic ar trebuiil)fie mai frecventa decAt cea vaginald, totugi datoritd rezistentei sale foarte scdzuti in ap[ nu produce decdt cazuri rare. in afara acestor trei parazitoze care imbracd aceiaqi transmisie prin apd ca qi bacteriozele qi virozele, o altd categorie de parazitoze au neapdrat nevoie de apa pentru a se dezvolta. Ele igi fac ciclul evolutiv p6na la faza infestantd in apa fbra de care nu se pot transmite. Aici sesddesfrqoara ciclul evolutiv in apd unde trebuie sd intdlneascb o gazdd intermediard in care se dezvoltd, Obignuit un gasteropod din care se elimind sub formd de cerciri. Ulterior se transmit prin apa utllizatd. Este o boala care se intdlnegte e adevdrat mai rar gi in lara noastrS. b. Opistorcoza datd de opistorcus felincus gi paragonimiaza datd de paragonium wertermani au de asemenea nevoie de o gazda intermediarb care insd nu se intAlnegte la noi. Este caracteristicd tdrilor din Asia de est. c. Filariozele sunt boli foarte frecvente in zonele calde dinincadreazd,: a) Distomatoza datd de distomul hepatic sau distomul intestinal.AmbeleiqiAfricaSchistozomiaza boli date de schistozoma cu 3 tipuri (mansoni, japonicum gi hematobium) foarte raspAnditd in zona calda unde se gdsesc peste 200 milioane de bolnavi. De asemenea nu apare la noi, dar toate meritd a fi cunoscute pentru a complecta cultura medicald generald a oricdrui medic Ai a putea eventual face fata in orice situafie s-ar gdsi. 3. Patologia neinfec{ioasd produsi prin api In afara bolilor infeclioase gi parazitare in care apa are un rol important in transmiterea directd sau indirectd cdtre organismul uman, apa mai poate sd producd o serie de afecfiuni determinate de compozilia sa chimic6, in apa in afara substanlelor chimice naturale pot pdtrunde gi elemente sau substanle chimice poluante creAnd o multitudine de posibilitafi de a acfiona asupra omului beneficiarul apei respective. Aceastd patologie o putem imparli in mare in 2 categorii qi anume: boli produse de unele elemente naturale (normale) ale apei gi boli produse de elemente chimice poluante in principal toxice. 1. In prima categorie sunt cuprinse in principal elementele minerale din apa. Dupa cum se gtie apa nu este un element principalt2d.qi Asia.de satisfacere a organismului cu elemente minerale ci alimentele, de aceea aporlul apei a fost mult timp neglijat. Dar cu timpul s-a constatat totuqi cd aportul apei nu poate fi neglijat gi aceasta deoarece in apd elementele minerale se gisesc sub form6, dizolvatd mult mai ugor de absorbit la nivelul tubului digestiv. De aceea chiar concentrafii mici ale elernentelor minerale din apd pot avea acelaEi rdspuns din partea organismului ca gi concentraliile mari din alimente. Carenfa sau excesul acestor elemente minerale se rdsfrAnge tot atAt de puternic asupra organismului putAnd conduce la carenla sau excesul respectivului element mineral in organismul uman. Din aceastd grupd am ales numai cAteva afecfiuni mai bine conturate: a. GuSa endemicd afecliune cunoscutd de mult timp ca legatd de apd, cu peste 100 de ani Chaten a ardtal ca apa poate fi consideratd ca unul din-elementele etiologice ale gugei endemice (distrofiei endemice tiropate). Guga endemicd este o afecfiune recunoscutd in toatd lumea dar cu precddere in anumite zone unde cuprind un mare numdr de populafie. Ea poate fi simpld sau complicata cu anumite tulburbri endocrine gi/sau nervoase ca surdomutitatea sau cretinismul constituind o problemd gravd pentru zonele respective. Mai ffrziu cAnd Bauman a descoperit ca iodul este un constituient obligator al hormonului tiroidian s-a trecut gi determinat iodul din apd. Primele studii in acest sens au fost lbcute de medicii militari din Statele ljnite care au efectuat determinari de iod in apa localitblilor din care s-au prezentat la recrutare bolnavi de gu$A endemicd gi au ajuns la concluzia dacd iodul scade in apd sub 5 micrograme la litru este posibil sd apard gu$a pentru cd la sub 3 micrograme sd imbrace un caracter foarte grav. Aceste limite au fost: acceptate ulterior in toatd lunrea. Dar, in mod curios s-a constatatcd uneori gi in condilii in care concentrafia iodului din apd era peste 5 micrograme-totugi era prezentd, guga endemicd. Aceasta a fost consideratd ca o carenld relativd de iod cAnd deqi iodul apare ca normal, utilizarea sa de cdtre organism este defectuoasd. Acest lucru s-a constatat in situalii fiziologice la anumite persoane ca femeile gravide sau care aldpteazd qi la tineri in perioada de adolescenld cAnd" nevoile de iod ale organismului sunt mai mari iar iodul dacd se gdsegte la limitd poate sd apard, gu$a endemicd. Pot fi insd qi alte cauze ca cele legate de consumul unor alimente ca varza. conopida, napii gi altele care conlin substanfe antitiroidienel3ca cianide gi cianaJi sau goitrine care impeidicd fixarea iodului inglanda tiroida.In plus chiar factori care se pot gasi in apa pot avea aceleagi influenle asupra utilizdrii iodului cum ar fi calciul in cantitate marecare ar impiedica, absorblia iodului ca gi fluorul care invers ar favoriza eliminarea iodului gi in fine manganul care se frxeazd tot in tiroida giimpiedicd sinteza hormonului: tiroidian care se opregte, in primele faze ale formdrii sale de mono qi diiodori-rozind. in aceste condilii ca gi in cazul carentei absolute de iod (sub 5 micrograme pe litru) hipofiza for\eazd tiroida sa produc[ hormon; aceasta cregte in md.rime, aparAnd gu$a dar nu reuqegte sa producd hormon creAndu-se un scurlagravant. Ca urmare s-a apreciat cd in. toate aceste situafii apare necesar sa se administreze organismului uman iod. Dar aceasta nu s-a licut prin api ci prin alimente dat fiind ci necesarul de iod al omului in 24 de ore este cam de I microgram pe Kilogram sau cu alte cuvinte pentru un om adult aproximativ 70 de micrograme. Ori apa nu furnizeaza organismului la un consum de 3 litri pe 24 de ore dec6t cel mult 1520 micrograme fa{a de nevoia de 70 micrograme, marea majoritate a iodului este luatd prin alimente. Se instituie astfel sarea iodata in toate zonele cu gu$e endemicb gi pentru anumite persoane ca femeile gravide qi care aldpteazd sau tinerilor adolescenli care au nevoie de mai mult iod se administreazd,tablete de iodurd de potasiu. Plec6nd de aici s-a constatat cd de fapt carenle de iod in apa gi alimente este legatd de carenla in iod a solului din zonele respective. Daca solul nu are iod atunci nici apa qi nici alimentele vegetale gi nici animalele care consumd apa gi alimente vegetale nu vor primi iod gi ca atare gi produsele lor (lapte, carne, oua) vor fi carentate in iod care toate in ultimb instan!5 se reflectd asupra omului consumator de apa gi alimente vegetale gi alimente animale din zona respectivd cu aparilia guqei endemice. De aceea in ultimul timp se afirma ca nu datoritd caren{ei in iod a apei se produce guga, dar apa poate servi ca indicator global al carentei in iod a zonei respective. De aceea uneori chiar lird administrare de sare iodatd guqa poate sa scadd dacd se aduc alimente care nu se produc in zona guqogend (e*. prin urbantzarea unorcircuitlocalitali). Dar, trebuie amintit ca nicdieri in lume, cu toatd administrarea de sare iodatS, nu s-a reugit sd se meargd pAna la eradicarea gugei endemice, deoarece nu este vorba numai de carenfa absolutd ci gi de1cea relativd care obligator trebuie luata in considerare pentru prevenirea gugei ceea ce este ins6 un element mult mai dificil decombdtut, aqa cum am vdzut anterior. b. Caria dentard, afecliunea poate cea mai rdspAndita gi legata de fluor implicat in producerea cariei dentare in cazul scdderii concentratiei sale in apd sub 0'5 mgll (fig. 4). Primele observalii gtiinlifice au fost foarte aproape concomitent in Statele lJnite de Dinn gi in fosta Uniune Sovieticd de Cerkinschi. Ei au ardtat nu numai cd intre concentralia in fluor a apei qi frecvenla cariei dentare este un raport cantitativ invers, dar in aceste condilii apff gi unele relaJii calitative ca vArsta mai mica la care apar cariile, gravitatea bolii care se complicd cu pulpita gi gangrena ca gi numdrul dinlilor carialr laaceeaEi persoand.$i totugi din cercetdrile ulterioare efectuate a reieqit cd fluorul nu este un element cariogen ci unul cario preventiv. Astfel, caria dentard. recunoagte un numdr mare de factori etiologici ca carenla de calciu, exces de glucide, lipsa de ingrijire a dinfilor, prezenla unor germeni acidofili dezvoltali pe resturi de glucide neindepdrtate la timp, lipsa radialiilor solare (ultravioletele) gi chiar stressul psiho-social. In aceste condilii fluorul apare ca un factor care intervine oprind producerea cariei printr-o serie de acfiuni de combinarea sa cu hidroxiapatita din smallul dentar cu producerea de fluoroapatitd mai rezistentd la agresiunile externe, oprirea acliunii bacteriilor cariogene prin efectul sdu antibacterian gi inactivarea enzimelor care de asemenea contribuie la producerea cariilor prin acfiunea saantienzimaticS. In aceste condilii s-a trecut gi acest caz la administrarea de fluor pentru a preveni producerea cariilor. Se cunosc mai multe procedee in acest sens ca badijonarea gingiilor copiilor cu o soluJie deinglicerina fluorizatd, cu efecte suficient de bune dar deosebit de laborioasd ca metodd; administrare de tablete de fluorurd de sodiu, administrate zilnic pdnd la aparigia dinlilor definitivi, metodd deasemenea cu rezultate bune, dar gi mai laborioasd, consumul de lapte fluorizat mai ales pentru copii deoarece dupa aparilia dinlilor definitivi flourul nu mai are efect, dar nu toli copii beau lapte, consumul de sare fluorizatd, sau pAine fluorizatd gi chiar de bduturi rdcoritoare fluorizate caz in care nu se poate cunoagte cantitatea de fluor consumatd de organism deoarece peste anumitd cantitate fluorul poate deveniopericulos.t5Cam prin 1945 in USA s-a introdus fluorizarea apei pentru maicea mai mare cantitate de fluor o primegte organismul uman prin apd, alimentele, poate cu exceplia ceaiului, au cantitali mici de fluor, gi ca alare este o metoda fiziologica de administrare a fluorului necesar. cantitatea de apa bauta de un om pe zi este ca gi fixd, agamulte motive printrecare:cum am vdzut, ceea ce exclude posibilitatea de supradozare. oricAte alte bduturi ar consuma un om (alcoolice, rdcoritoare) tot consumd gi apd care ar aduce aportul ei de fluor. PlecAnd de la aceste considerente in USA s-a administrat apa fluorizatd intr-un orag de mdrime mijlocie la o concentrafie de fluor de I mgil timp de 15 ani, pentru ca apa fluorizatl, sd fie consulnata de copiii respectivi de la nagtere pAna la aparilia dinlilor definitivi qi s-a constatat cd caria dentard a scdzut la acegti copii intr-un procent de60%. Ca urmare americanii au fluorizat apa din toate oragele americane iar in lume peste 50 de lari au introdus fluorizarea apei. Mai apar insa gi rezerve fala de fluorizare, ele sunt determinate de acliunea nocivd a fluorului care sigur inactiveazd enzimele din cavitatea bucald' dar, poate inactiva qi alte enzime din organismul uman cu efecte uneori imprevizibile, poate acliona peste anumite concentralii nociv, chiar asupra dinlilor d6nd fluoroza dentard cu aparilia unor pete de m6rime progresivd qi o culoare de la galbendeschis la brun inchis care apar pe dinJi care devin sfrrAmicioqi gi au aspectul de dinli de fierdstrdu, Se poate fixa gi pe oase ddnd osteoflorozd, la inceput asimptomaticd, respectiv diagnosticatd doar radiologic cu zone de osteosclerozd qi osteoporozd., apoi gi asupra articulaliilor producdnd adevdrate anchtloze qi in sfArgit gi asupra unor organe moi a rinichilor producAnd leziuni p6nd la nefrozd, a ficatului cu insuficienld hepatica, a cordului dAnd focare de ramolisment in mugchiul cardiac etc. Dar, deqi toate acestea sunt recunoscute, Organiza[ia Mondiala a Sanatalii susJine fluorizarea apei deoarece toate actiunile nocive apar abia de la 1,5 mgll fluor (fluoroza dentard) pAna la 20 mg/l pentru anchiloz6. In mod obignuit OMS recomandd fluorizarea apei in concentralie de flor intre 0,J-1,2 mgll in funcfie de temperatura mediului. Astfel, vara cantitatea de fluor va fi 0,7 mgll pentru cd se consumd o cantitate mai mare de apa iar iarna 1,0-I,2 mg/l pentru c6, se consumd cantitate mai micd de ap6.t6cardiovasculare reprezintd. acele afecliuni in care apa prin elementele sale minerale se pare cd are o importanld suficient de mare pentru a fi luatd in considerare. Astfel, se qtie cd in prezent bolile cardiovasculare reprezintd prima cauz6, de mortalitate in cea mai mare parte a larilor din lume, in special ac.Bolilein RomAnia se constatd de asemenea o creqtere a mortalitalii prin boli cardio-vasculare, e adevdrat mai moderatd dar continuS. Se cunoagte de asemenea cd etiologia bolilorcelor avansate.investigat apa potabila distribuita in 100 de ora$e americane comparativ cu mortalitatea prin boli cardiovasculare gi a ajuns la concluzia cd este un raport invers intre duritatea apei (confinutul in sdruri de calciu gi magneziu) qi mortalitatea prin cardiopatia ischemicd. Aceastd concluzie a lui Schroder a fost confirmatd ulterior gi in alte ldri ca: Suedia, Scolia' Canada, fosta Uniune Sovieticd, lJngaria gi RomAnia gi altele. Mai mult chiar s-a constatat cdrnoratlitatea cardiovasculard este mult mai crescutd in zona nord vesticd (septemtrionala) a Europei unde solul e mai bogat in sdruri de sodiu qi ca atare qi apa conline mai pulin calciu qi magneziu fa!d, de zona sud-estica (meridionala) unde solul este carstic bogat in calciu gi magneziu gi mai scdzut m sodiu qi bineinleles apa repetd aceastd compozilie. Toate aceste cercetdri au avut insd la bazd investigajii pur statistice fdrd a aduce explicalii qi sub aspect fiziopatologic, deEi secardiovasculare este multifactoriald cuprinzAnd un num[r mare de factori de la cei genetici, alimentari, sedentarism, obezitate pAnd la stressul psihosocial, in aceste condijii in anul 1945 un cercetdtor japonez (Kobayasi) a ardtat, in urma unor investigalii personale cd existd o relatie intre mortalitatea cardiovasculard gi mineralizarea apei de bdut. Ulterior in Statele Unite cercetitorul Schroder agtie c6 lipsa de calciu atrage dupa sine modificdrialeelectrocardiogramei gi aparilia de aritmii iar magneziu are un rol importantin automatismul cardiac. Au fost gi cercetdtori care degi au acceptat rezultatele lui Schroder qi a colaboratorilor sdi,, totugi afirmd c6 nu duritatea apei, respectiv sdrurile de calciu gi magneziu ac\ioneazd asupra aparatului cardiovascular ci alte elemente minerale a cdror dizolvare in apa depinde de duritatea acesteia. Se gtie cd apa moale, cu duritate scdzut6, permite o dizolvare mai uqoard a altor elemente rninerale pe c6nd o apd duri, cu mult calciu qi magneziu nu permite o dizolvare ugoard a altor elemente minerale gi ca de fapt aceste alte elemente minerale art7interveniin producerea bolilor cardiovasculare. InSchroder a fost cercetdtorul care a constatat cd cregterea cantitAtii de cadmiu in apa contribuie la cregterea tensiunii arteriale sau cu alte cuvinte cadmiul ar fi un inductor al hiperlensiunii. in acest caz Schroder a ajuns pAna la a gasi gi mecanismul producerii hipertensiunii arteriale gi anume ca degi cadmiul se fixeazd mai ales in rinichi totugi nu de aici e declangatd hipertensiunea, ci cadmiul ar inactiva unele enzime cu rol in catabolismul colesterolului gi s-ar produce o hipercolesterolemie factor cunoscut in producerea hipertensiunii. $i tot Schroder a urmdrit in continuare alt element mineral gi anume zincul care invers ar reduce hipertensiunea arterialS chiar la animale de laborator la care s-a indus cregterea tensiunii. De aici Schroder trage concluzia c[ nu cadmiul sau zincul ar interveni in patologia cardiovascular6 ci raportul dintre cadmiu gi zinc. Se gtie astfel, cd la nagtere organismul uman nu conjine cadmiu, ceea ce dovedegte c6 de fapt cadmiul nu este un element indispensabil organismului, dar pe mdsurd ce omul inainteazd in vdrstd cantitatea de cadmiu din organism cregte in timp ce cantitatea de zinc scade gi astfel se ajunge la un raport cadmiulzinc favorabil producerii bolilor cardiovasculare.acest sens, tot efectuat primele cercetdri gi a$i alli cercetitori au abordat alte elemente minerale posibil a fi prezente in apa. $i in primul rAnd este vorba de sodiu care se gtie cd este redus in alimenta{ia bolnavilor cardiovasculari inlocr-rindu-seacest sens datorita faptului cd sodiul a fost ultlizat de foarte mult timp in conservarea alimentelorsarea de sodiu cu sarea de potasiu.inomul s-a obignuit sa consume mult sodiu. in zonele civilizate cantitatea de sodiu consumatd este foarte mare spre deosebire dezonele mai pufin civilizate (Amazoane) unde consumul de sodiu este foarte mic. Ei bine s-a constatat ca populalia primitiva aproape ca nu cunoagte patologia cardio-vasculard spre deosebire de cea civilizatd, statele avansate, unde aceasta predomind. Cercetdri efectuate pe animale de laborator cdrora li s-a administrat sodiu au dus la creqterea tensiunii arteriale confirmAnd cele ardtate mai sus, dar experienle ldcute pe oameni nu au confirmat aceste rezultate. Cercetdtorii au ajuns la concluzia cd, animalele de laborator pe care s-a lucrat au in general o speranJa de via16 micd spre deosebire de om a c6rui speranld de viald este mult mai mare, ori acfiunea sodiului se manifestd se pare efectiv cAnd perioada administratd ocupa o bund parte din speran{a det8via!6, ceea ce se realizeazd cu uqurinld la animalele de laborator dar era insd departe de termenul necesar pentru organismul uman. Din toate aceste motive se acceptd astfel cd sodiu ar reprezenta un factor de inducere a bolilor cardiovasculare ceea ce a condus Organizafia Mondiala a Sdnatdtii sa stabileascd concentrafia primita de om printoate cdilepericuloasS,ap1, alimentesdnudepdqeascdpeceaSe instituie chiar o educalie sanitard care sd conducd la reducerea cantitAtii de sodiu consumatd de oameni pentru a fi sSnitogi. S-au mai lbcut cercetdri gi pentru alte elemente minerale cum arficobaltul dovedit a produce cardiopatia, cuprul incriminat in aterosclerozd, dar gi elemente din contra protectoare pentru aparatul cardio-vascular in afard de zinc, ca cromul cu acJiune tot enzimaticddar inversd cadmiului conducAnd la eliminarea colesterolului, etc. Aceste studii au condus Organizalia Mondiala a Sdnatdlii la efectuarea unui studiu concertat la care au participat un mare numdr de lari din toatd lumea privind concentralia elementelor minerale din organele persoanelor decedate prin boli cardiovasculare vis a vis de cea a persoanelor decedate prin alte afecliuni gi mai ales prin accidente dar sdndtoase cardiovascular. S-a ajuns astfel sd se stabileascd o serie de elemente minerale care au fost g[site crescute intre care cele amintite mai sus (cadmiul, sodiul, cobaltul, nichelul gi altele) considerate a fi inductoare a bolilor cardiovasculare gi altele ca zincul, calciul, magneziul, cromul gi altele considerate a fi protectoare. Dar au fost gi cercetdtori care au afirmat cd deqi e posibil sa fie a$a respectiv unele elemente minerale s5 creascd iar altele sd scadd,totuqi nu putem gti dacd acestea reprezintd aauza bolilor cardiovasculare sau din contra reprezintd consecinla bolilorcardiovasculare. in aceste condilii degi problema abordati nu este consideratd ca gi ldmuritd un factor pare a fi posibil Ei anume a utilizdrii elementelor minerale protectoare din apd in prevenirea bolilor cardiovasculare (ex. duritatea apei) in condiliile in care ceilalli factori ardta\i anterior (alimentari, metabolici, stresanfi etc.) par a fi greu de combdtut. In ceea ce privegte o a doua categorie gi anume substanlele poluante chimice, ele sunt aproape exclusiv legate de producerea de intoxicafii. Cele mai frecvente sunt urmdtoarele: a. Intoxicalia hidricd cu nitrali descrisd pentru prima data de Comly in Statele lJnite sub denumirea de intoxicalie cu apd de pu{, a9fost un timp neluati in seam6, dar incet, incet num[rul acestor intoxicafii a crescut iar unele au fost chiar mortale. Din analizele efectuate s-a constatat ca apa care favoriza intoxicafii avea concentratie mare de nitraJi. NitraJii elemente minerale a cdror provenienjd in apa poate fi naturala fiind solul bogat in saruri de azot, situalie intAlnita gi la noi in lara in anumite zone ca Brdila, Covasna, Constan{a, Botogani gi multe altele. Dar, cea mai mare parte a nitralilor ajung in apd prin poludri in primul rAnd cu substan{eorganice care con[in azot gi care prin biodegradare trec prin amoniac, nitrili gi in ultimul moment in nitraJi. Nitralii insa pot ajunge in apa gi ca atare prin poluari industriale gi mai ales datoritd fblosirii in agriculturS, a fertilizanfilor pebazd, de azot (azotatul de amoniu) intens folosit. S-a constatat insd cd nitralii nu sunt toxici, dec6t in condilii in care sunt redugi la nitriJi, recunoscufi ca toxici ai sAngelui princombinarea producereacu hemoglobina gi formarea de methemoglobina cuhipoxie consecutivS. Aceastd reducere a nitrafilor in nitriti se poate reahza exogen, chiar in ap6, vara cAnd temperatura cregte peste 20"C iar apa confine germeni reducdtori. Dar, cel mai frecvent apare prin reducerea lor endogend in organism, in tubul digestiv in caz de tulburdri digestive (distrofie, diaree) la copii cdnd o serie de germeni reducdtori din tubul digestiv ascensioneazl, in porliunea proximald unde se produce absorblia reducAnd nitraJii in nitrili; este vorba in primul rAnd de germenii coliformi. Dar, fenomenul se poate intAmpla gi invers prin coborArea unor germeni din cavitatea bucala (carie dentard) din gAt (nasofaringe) gi ureche(otitA) c6nd predomind strepto-stafilococii. In ambele cazuri nitrilii pdtrund in sAnge qi se frxeazd pe hemoglobina dAnd methemoglobina a$a cum se gtie gi s-a aratat qi anterior. Principala simptomatologie produsd este reprezentatd de tulburdri cardiovasculare cu tahicardie gi cranozd,la inceput la nivelul buzelor gi narinelor, apoi generalizatl, tulburdri respiratorii prin cregterea frecvenfei respira{iei gi dificultate in respirafie (pAna la dispnee), tulburdri digestive (diaree) de cele mai multe ori favorizanta a intoxicaliei gi mai ales nervoase, sistemul nervos fiind cel mai sensibil la scdderea oxigenului, cu producerea de agitalie, contraclii musculare gi convulsii. Gravitatea intoxicaliei depinde de cantitatea de hemoglobin fixatd astfel: sub 10% nu apar simptome evidente, intre 10 gi 25%de fenomene asfixice prinhipoxemiegiavem o intoxicajie uqoar6; intre 25-45% o intoxicafie gravd, iar peste 60% poate fi chiar mortald. in general insd intoxicalia nu imbracd un caracter grav Ei poate sd se vindece chiar fdrd, tratament dacb copilul se interneazd in spital qi nu mai consumd apa cu nitrali, ceea ce se intAmpla foarte des cdci simptomatologia ardtat6, mai ales cianoza gi convulsiile, alerte azd pe mamd care duce copilul la spital. in cazuri mai grave se poate administra vitamina C qi albastru de metilen. Cei mai sensibili sunt copiii mici din primele luni de viafa (sugari) care pdstreazd un timp dupa nagtere o oarecare cantitate de hernoglobina fetald, mai labile, pe de o parte iar pe de alta cantitatea de apa primita de copil este mai mare decAt cea a adultului raportatd la greutatea sa corporald, in plus, unii copii au gi o deficienld enzimaticd, de glucozo-6-fosfat dehidrogenazd. care are un rol important in oxidarea celular6. Dar, in afara intoxicajiei acute cu nitrafi, impresionantd dar nu deosebit de grav6, s-a descris qi o intoxicalie cronicd mult mai periculoasd. Ea poate apare adesea la copiii care au trecut prin intoxicalia acut6 sau chiar o formi cronica de la inceput, mai ales in zonele cu nitraJi existenli in mod natural in ap6. Ea se manifestd printr-o cantitate relativ crescutd de methemoglobina, un nivel scdzut de hemoglobina gi o sensibilitate mai mare la diferite infecJii mai alesrespiratorii gi digestive. in aceste condiJii sau mai exact ca o consecinld a celor ardtate mai sus se constatd o rdmAnere in urmd a dezvoltarii fizice atdt statural c6t qi mai ales ponderal a copiilor respectivi iar dupa unii autori chiar o arierafie mintald descrisd deautorul sovietic Subotin, dar manifestatd gi la noi in far6. Bine in{eles ca in aceste condilii este necesar sd se ia anumite mdsuri de profilaxie cum sunt: alimentalia copiilor cel pulin in primele 3 luni dupd nagtere sd se facd in mod natural (la sAn) evitAndu-se astfel folosirea apei care poate avea nitrali gi a prafului de lapte care insuficient sterilizat sd confine o flord reducdtoare o alimentafie corectd a copilului mic astfel inc6t sa nu se declangeze fenomene dispeptice cu producere de diaree gi favoriz area dezvoltArii florei reducdtoare. o bund cunoaEtere a cantitafii de nitrali in ape cu care eventual se va alimenta copilul prin aducerea la consultaliile prenatale a unei probe de apa care sd fie analizatd de organele sanitare teritoriale. reducere a poludrii apei cu nitra{i ca atare gi mai ales cu21fertilizanli folosili in exces in agriculturd qi bine inleles a calitatii naturale a apei din zonele cunoscute ca a fi bogate in azot in sol. b. Intoxicaliile hidrice cu metale grele dintre care cele mai bine cunoscute sunt intoxicalia cu plumb, intoxicafia cu mercur giintoxicalia cu cadmiu.cu ocupd locul al doilea dupd cea cu nitrafi, plumbul poate ajunge in apa prin poluarea apei cu sdruri deIntoxicalia hidricaplumbplumb eliminate in apele reziduale ale unor unitali industriale sau din conductele de plumb care sunt folosite la distribuJia apei. Degi, acestea sunt oficial interzise totugi se mai folosesc mai ales in cadrul instalaliilor interioare ale locuinlelor. Plumbul din apd se gdsegte in general in concentralii foarle mici qi nu produce decdt intoxicalii cronice, rar acute (singura descrisd in literaturd fiind cea de laLeiptzig din 1930). Aceste intoxicafii cronice se manifestd prin tulbLrrdri necaracteristice intoxicaliei clasice cu plumb (saturnism) fiind caracterizatd, prin gust metalic in gur6, anorexie, dureri musculare, dureri articulare, insomnie, agitalie, nervozitate, scddere in greutate, scdderea libidoului mai ales la barba{i, care in general greu conduc cdtre o intoxicajie cu plumb dacd nu se fac Ai probe de incdrcare cuplumb a organismului (plumbemia,, plumburia) saucaracteristice cum am vdzut la igiena aerului prezenfa in protoporfirinelor eritrocitare, a hematiilor cu granulalii bazofile qi/sau corpusculi Heintz, sau in urind a coproporfinelor urinare gi a aciduluiprobe sAnge adelta amino levulinic. Tratamentul clasic este reprezentatdeadministrarea de E.D.T.A. (etilendiaminotetraacetat) care indeparteaz[ plumbul acumulat gi bolnavul dacd nu mai vine in contact cu plumbul poate fi considerat ca gi vindecat. Intoxicalia hidricd cu mercur apare mai rar, dar se poate int6lni ca urmare a poludrii apei cu mercur (surse industriale sauagricole) sauin fine cu un conlinut natural de mercur inapA.Simptomele principale sunt reprezenlate de tulburdri renale (poliurie, polikiurie, azotemie) qi hepatice. Mercurul poate trece insd placenta gi produce malformalii congenitale, fapt remarcat ca unic simptom in intoxicafia cu mercur de la Minamata (Japonia). Mercurul se poate gasi in apd sub formd de mercur metalic, dar mai ales sdruri organice gi anorganice din care cele mai periculoase sunt etil gi metil mercurul. b. Intoxicalia hidricd cu cadmiu a fost descrisd pentru prima data tot in Japonia sub denumirea de maladia Iiai Itai (1955). Cadmiu pdtrunde in apd prin poluarea industrialS Ei agricolh(fungicide). Absorbtia este mdrita in condiliile unei carenfe de calciu Ei proteine, se elimina prin dejecte gi o micd parte prin urind. Pdtruns in organism se ftxeazd, pe rinichi gi ficat gi interfera cu enzimele implicate in metabolismul glucidic ai lipidic ai are ca efecte principale cregterea elimindrii de calciu gi proteine, favorizAnd producerea de fracturi spontane mai ales la femeile multipare gi aEa spoliate de calciu prin gestafie gi aldptare. Unii autori ii acorda gi un rol in inducerea hipertensiunii arteriale. c. Intoxicalia hidricd cu arsen este cunoscutd de mult timp ca ut-t toxic producAnd fenomene grave digestive ca dureri abdominale mai ales epigastrice, cu greaId,, vomd gi diaree chiar sanghinolentd. Dar acliunea cea mai gravd este cea cancerigena producAnd mai ales cancer cutanat fixAndu-se in mare parte in piele gi unghii' dar Ei digestive (gastrice qi intestinale). Se absoarbe mai mult decdt metalele grele ardtate mai sus, dar se gi elimina mai rapid gi incantitate mai marepesticide este destul de rard, pesticidele fiind greu solvabile in apd gi producAnd puternice modificari ale caracterelor organoleptice ale apei (gust, miros, culoare). in plus ele biodegradeazd, in ap6, unele mai repede (pesticidele organofosforate) altele mai greu (pesticidele organoclorurate) ceea ce conferd acestora din urmi o remanentd mai mare in apd (uneori chiar de cAliva ani). Din acest punct de vedere gi intoxicaliile cu pesticide pot fi de doua feluri: acute gi cronice.cud. [ntoxicalia hidricdIntoxicaliile acute sunt date in special de pesticidele organofosforice gi se manifestd prin ldcrimare', salivafie, dureri abdominale, contracJii musculare, transpiratii gi grea{d. Ele sunt produse de acliunea pesticidelor organo-fosforice asupracolinesterazei cu exces de acetil colind gi simptomatologia adiacentd. Deseori sunt mortale. Antidotul cunoscut qi care trebuie administrat rapid este atropind. Intoxicaliile cronice sunt date mai ales de pesticidele organoclorurate mai pufin toxice gi constau din acliune hepatotoxicd cu alterarea funcliilor ficatului pAna la insuficienla hepaticd; acliune neurotoxicd cu modificari funclionale ale electroencefalogramei pAna la encefalite, acfiune gonadotoxicd cu tulburdri ale ciclului menstrual qi avort spontan la femei qi sterilitate la barbafi, ac{iune embriotoxicd cu producerea de malformatii congenitale. Aceste efecte au fost23la animale dar pot fi posibile qi la organismul uman. Unii autori le acordd chiar o acfiune cancerigend sauobservate mai alescocancerigend. in aceste condilii degi mai toxice gi mai grave ca actiune se prefer[ utllizarea pesticidelor organofosforice cu remanentd scurtd in mediu, respectiv in ap6, decdt cele organoclorurate mai pulin toxice dar mai remanente gi cu efecte pe lungb perioadd de timp. Multe tdri., in ultimul timp gi Romdnia, au inlerzis chiar folosirea pesticidelor organoclorurate. Desigur cd mai sunt qi alte tipuri de pesticide dar ele se pot incadra in una din cele 2 grupe ardtate mai sus.e. Intoxicalia hidricd cu detergen{i este foarte rar int6lnitadetergenlii provocAnd modificari importante ale apei ca spumare gi senzalie nepldcutd unsuroasS, la contactul cu apa. In plus, detergenfii sunt qi pulin toxici; pentru o intoxicalie acutd este nevoie de I g pe Kg greutate sau 80 g pentru un om adult, Detergenlii sufbr gi ei in apzi1procese de biodegradare. Din acest punct de vedere se cunosc detergenfi mai moi care se degradeazd repede gi detergenli duri care se degradeazd, greu bine inleles cd cei moi sunt prefera{i degi au fost autori care au ardtat ca din degradarea detergenlilor pot rezulta uneori compuqi mai toxici decAtdetergentul inilial.Dar, importanla detergenlilor constd tocmai in faptul ci ei au acfiune tensioactivd, acliune care permite o mai buni absorbfie a altor substante toxice care pot fi prezente in apd ca hidrocarburile spre exemplu. De aici limitarea concentrafiei lor in apd potabila. In apa pot fi insd multe substanle toxice dar ele sunt rar intAlnite gi intoxicaJiile respective sunt exceplii in literatura de specialitate. 4. Condifiile sanitare de potabilitate ale apei Importanla deosebita a apei in producerea unui numdr atAt de mare de boli a condus la stabilirea unor condilii pe care trebr,rie sd lebund de baut sau potabila. Sub numele de apa potabili infelegem apa care se consumd cu pldcere gi care odata consumatd nu este nocivd consumatorilor. Condilii de potabilitate au fost utilizate de foarte mult timp. Chiar din antichitate se considera cb apa tulbure, colorat6,, cu gust sau miros puternic nu trebuie consumatd; dar aceste condilii se adresau in primul rdnd calitatilor organoleptice ale apei care puteau sd fie determinate mai ales cu organele noastre de simf. Abia, ulterior s-a incercat stabilirea unor condilii obiective. intre primii care s-au ocupat cu elaborarea acestor conditii a fost Lavoisier, respecte apa pentru a24fidar nu a mai putut sa-gi incheie cercetdrile datoritd revolu{ieifrancezedin 1789.cercetdtor care a recomandat unele condilii privind poluarea chimica a apei iar Gartner in l91l a stabilit condilii toxicologice plecAnd de la ideea cd apa nu e necesar sd fie cornplet lipsitd de substanle toxice' dar acestea nuUlterior, Rubnerin1894a fost primultrebuie sd depigeascd o anumitd concentrafie. lJn alt cercetdtor, Eikymen in 1904 a fost primul care a incercat Ei reugit sb impund condilii bacteriologice. In acest moment in Statele ljnite ale Americii s-a elaborat in l9l4 un standard de potabilitate a apei care inmdnunchea toate aceste condilii. De atunci foarte multe state qi-au elaborat standarde de potabilitate. in {ara noastrd primul standard a fost elaborat in 1952, data pAnd la care condiliile de potabilitate erau cuprinse in cadrul condi!iilor pentru bduturi, apa fiind consideratd ca o bduturS. Standardele diverselor !6ri au gi deosebiri, deqi teoretic ar trebui ca: aceste condilii sd fie pentru toatd lumea la fel. Aceste diferenle sunt reprezentate de calitalile naturale ale apei din diferite locuri, dar mai ales de posibilitalile pe care le au larile pentru a realiza uniform condifiile cerute. Acest fapt a fbcut Organizafia Mondiall a Senetetii sd elaboreze un standard ' internufional cu limite mai largi in care totuqi sa se poata incadra fiecare !ar6. Tot O.M.S. considerAnd cd statele europene sunt mai avansate a elaborat un standard european (Norme europene). In plus, in decursul timpului multe din condiliile stabilite s-au rnai modificat, lucru perfect valabil, dacd ne gdndim cd gi cunogtinlele noastre medicale se schimbd, in plus gi posibilitalile tehnice de tratarea apei avanseazb iar nivelul economic a tuturor {6rilor sea apei se impart in 5 anume: condifii organoleptice, condilii frzice, condiJiiimbun6t6!eqte. In mare condiliile sanitare de potabilitatecategorii ;i chimice, condilii biologice qi condilii bacteriologice. l. Condiliile organoleptice sunt limitate astdzi la doua: gustul gi mirosul. Celelalte condilii care in trecut se determinau tot cu organele noastre de simJ ca turbiditatea, culoarea gi altele astdzi cunoscposibilitaJi de determinare obiectivd cu diverse aparate gi ca atare au ieEit din cadrul celor organoleptice. Condiliile organoleptice au in primul rAnd calitatea de a asigura consumarea apei cu pl6cere, dar ele pot evidenli gi unele aspecte legate de poluarea apei.25Astfel, gustul apei este dat in primul rdnd de gazele dizolvate in apa gi mai ales de oxigen. Oxigenul ii asigur[ apei prospelimea gi r-rn gust pl6cut. Apa frra oxigen sau cu oxigen insuficient are un gust fad gi nu asigurd condilii de salietate. Dar, o apd cu oxigen insuficient denotd gi o apa. poluantd, oxigenul fiind consumat de substan{ele din apd care sulbr procesul de biodegradare aerobd gi in primul rdndsubstanfele organice.In al doilea r6nd gustul apei este dat de substanlele minerale din apd. O apd prea bogata in calciu are un gust sdlciu, in fier im gust metalic, in magneziuun gust amdrui, in cloruri de sodiu uqor sdrat ca gi in urind dealtfel, iar in fecale un gust dulceag respingdtor. In general, apa cu gust neplbcut determind o scddere a secretiilor digestive gi opregte senzalia de sete at?t la om cAt gi la animale. E,ste suficient ca imediat sa administrdm o apd cu gust pldcut pentru cabSutul apei sd continue. Mirosul apei este produs de prezenla unor elemente naturale sauplante care imprimd apei un miros particular. Dar mai alesdepdtrunderea in apa a unor poluanli ca pesticidele sau descompunerea unor substanle mai ales organice care sd elaboreze hidrogen sulfurat sau amoniac. Atat gustul cAt gi mirosul apei se determind atifi la rece cAt gi la cald, deoarece o temperaturd mai ridicatd intensifica gi pot fi mai u$or determinate. Pentru a fi potabila o apa nu trebuie sd fie lipsita total de gust Ei de miros ea poate avea un gust gi/sau un miros pAna la2 grade.2. Condiliile fizice. Aceste condilii sau o parte a lor pot fi determinate qi cu organele noastre de simt, dar in mod obiqnuitrecunosc determindri obiective. Ele au ca gi cele organoleptice valoare principalS in consumul apei cu plbcere dar totodatd pot identifica Ei poluarea apei. Temperatura apei are o dubla importan{a. in primul rdnd temperatura apei influenfeazd direct organismul uman. O apd prea rece, qi noi infelegem apa cu o temperaturd sub 5oC scade rezistenla locald a organismului, producAnd faringite, laringite, amigdalite etc.Deasemenea asupra aparatului digestiv produce o creqtere a tr anzitului inte stin al . Apa calda peste ll"C pierde oxigenul gi nu mai are gust pldcut, in plus la temperaturd mai mare produce senza{ie de greald gi chiar vomd. De aceea se considera ci temperatura apei trebuie s6 fie15"C. cuprinsA intre 7 Dar, temperatura apei poate fi un indice de poluare. Astfel, se gtie cd apele de suprafala iqi schimb6 temperatura dupd cea a aerului, in timp ce apele subterane igi menlin temperatura constanta. Dacd se observd cd apa subterand igi modificd temperatura dupd cea a aerului, atunci se poate deduce cd existd o solulie de continuitate cu exteriorul gi ca atare apa subterand se poate polua. Turbiditaiea apei este dati de substan{ele insolubile in apd. Aceste substanle pot fi minerale sau organice gi pot proveni din sol importan{d sau din poluarea apei cu suspensii. Turbiditatea are epidemiologica datoritd faptului cd germenii din ap6, inclusiv cei patogeni trdiesc mai mult adsorbiti pe suspensii decAt liberi in masa apei. Determinarea turbiditdtii se face comparativ cu apa distilata in care s-a introdus o suspensie de bioxid de siliciu. Pentru a fi potabila apa nu trebuie sa aiba o turbiditate mai mare de 5" pAnd la maxim 10o. Culoarea apei este data de substanlele dizolvate in apa. $i culoarea poate fi data de substanle naturale (din sol, din plante, dar cel mai adesea prin poludri. Culoarea are o importanld toxicologicd in sensul cd rnulte substanle poluante pdtrunse in apd pot fi toxice gi in acelagi timp sd modifice culoarea apei. Determinarea culorii apei nu se face decAt dupa filtrarea apeiqiopentru a inldtura suspensiile gi pentru determinare se foloseqteosolulie de platino-cobalt. Pentru a fi potabila apa nu trebuie sd aiba o culoare mai mare de 15o pAna la maximum 30o. Radioactivitatea apei poate fi naturald, dar poate oric6nd sd fie poluatd cu substan{e radioactive (radionuclizt). Intereseazd insd poluarea globald, determindndu-se radionuclizii emildtori radiatii alfa gi beta care sunt cei mai nocivi qi pot pdtrunde in de organism odat[ cu apa. Emilatorii de radia]ii alfa nu trebuie sd depdgeascd 0,1 Bequereli pe litru iar emildtorii de radialii beta sd nu depdqeasca I Bequerel pe litru. Datoritd faptului cd diferitele tipuri de radionuclizi au nocivitate diferitd in cazul cAnd se depagesc limitele ardtate in cazul emilatorilor de radialii alfa se determind uraniu gi daca acesta nu depdgegte 0'1 Bequereli pe litru apa poate fi consumatd. Acelagi lucru gi pentru emildtorii de radialii beta cdnd se determind stronfiu gi dacd acesta nu depdgegte 1 Bequerel la litru apa poate fi consurlat6. Pentru emitdtorii de radialii gama nu s-au stabilit norme, acestea27se stabilesc de organele sanitare locale in funcfie do calitatea naturald a apei gi numai dacd aceastd limit[ tocala este depSgita, atunci apa devine nepotabila. 3 Condiyiile chimice se adreseazl, unui numdr foarte mare de substan{e chimice naturale gi poluante. De aici s-a sim1it necesitatea de a se face o clasificare a lor. O.M.S face urmdtoarea clasificare: a. Substanle nocive de cele mai multe ori substanle poluante toxice. Acestea recunosc o singurd limita peste care produce intoxicafii. Pentru a se ajunge la stabilirea normei se fac cercetdri pe animale de experienfa; la inceput se folosesc un numdr mare de specii din care se aleg speciile cele mai sensibile, se continud experienlele pe aceste specii cirora li se administreazi cantitati diferite de substanle toxice efectudndu-se serie de determindri ca: hematologice, enzimologice, biochimice, anatomo patologice etc. gi se ajunge la doza toxicd pe unitatea de greutate corporald a animalelor. Pentru a se trece la concentraJia acceptatd in api potabild se ia in considerare cantitatea de apa pe care o bea un om pe zi (3 litri) qi greutatea medie a unui om adult (70 Kg) sau cu alte cuvinte 70: 3 aproximativ 25. Se ia doza imediat nenocivd care se inmullegte cu 25 Si se ajunge la concentra{ia acceptat6. b. Substan{ele indezirabile sunt acele substan}e care nu sunt toxice dar modifica calitalile apei ldcdnd-o greu sau deloc folosibila. Aceste substanle sunt cel mai adesea substanle naturale. In acest caz intrd calciul gi magne ziul care dau duritatea apei, care modifica gustul apei, consumd o mare cantitate de sapun la spilarea rufelor, cresc punctul de fierbere al apei gi nu fierb bine legumele, se pot depune pe vase qi/sau conducte favoriz6nd exploziile, etc. De asemenea fierul gi manganul care modifica gustul gi culoarea apei se depun pe conducte sau pe rufe pat6ndu-le, permit dezvoltarea unor bacterii feruginoase sau manganoase care pot obstrua conductele etc. Cuprul ;i zincul care de asemenea modifica gustul gi turbiditatea apei, produc o senzalie de grea\6 qi chiar vom6 iar in concentralii foarte mari pot produce chiar tulburdri digestive (diaree,, dureri abdominale). Clorurile gi sulfalii considerate multa vreme ca indicatori de poluare, produc un gust sdrat-amdrui, cresc senzatia de sete. De altf'el produc modificari ale secrefiei gastrice, a aciditalii gi puterii peptice a acesteia iar clorurile modifica echilibrul hidromineral gi suprasolicita funcJie de filtrare a rinichiului (tabel nr. 8). Toate aceste substanfe au 2 limite una de admisibilitate pAna lapoto:28care nu produc nici o modificare organolepticd, dar care poate fi depdqita ldra pericol (nefiind toxice) gi una exceplionali peste care numai potfiutrlizate nici pentru bdut dar niciin alte scopuri(gospoddregti, industriale, agricole, etc.). 3. Substanlele indicatoare nu sunt nici nocive (toxice) gi nici nu modifica calitAlile apei sau cu alte cuvinte apa poate fi consumatd cu pl[cere qi nu este nocivd. Prezenfa lor sau creqterea concentrafiei lor fafa de limitele cunoscute in mod natural aratd, insd cd apa a suferit poludri mai ales bacteriologice ca atare este periculoasd organismului uman. Ele pot fi naturale, cdnd au o concentralie fixi sau pot ajunge prin poluare c6nd cresc limitele acceptate anterior (cele naturale). Aceste substanle sunt: substantele organice care pot pdtrunde apd odatd cu germenii ai cdror suport de hranb pot fi gi care sunt considerate ca un indicator global. amoniacul care provine din degradarea substanlelor organice care conttn azot in molecula 1or, intr-un timp de la cAteva ore la cAteva zlle din momentul patrunderii in apd.Amoniacul indica o poluare recentd, periculoasd. nitrilii care provin din oxidarea amoniacului in timp de 1a cdteva zile la c6teva s[ptdmAni de la pdtrunderea in apd sau o poluare mai veche, mai pulin periculoas6. Daci apa confine in acelaqi timp si amoniac Ai nitrili avem de a face cu o poluare permanentd (qi veche gi recentd). Pentru aceste substanle Organizalia Mondiala a SanAtetii nu stabileqte nici o limitd, ci limita se stabilegte de organele sanitare locale, in funclie de conditiile locale (calitatea naturald a apei) in caz de depaqire a acestor limite apa devine nepotabila. La noi in !ar6, totugi s-au stabilit limite qi pentru aceste substan{eqiindatoritd faptului cd organele sanitare locale nu qi-au stabilit nici o limita. 5. Condi{iile bacteriologice Principala condilie bacteriologicd este reprezentatd de lipsa din apd, a germenilor patogeni. Dar, determinarea germenilor patogeni este extrem de dificila; in primul rAnd nu avem metode pentru toli germenii, in al doilea rAnd e nevoie sd determindm un num6r mare de germeni, cdci numdrul bolilor transmise prin ap6, aga cum am vdzut, este numeros. in aceste condilii ca gi in cazul aerului, cercetitorii s-au gdndit gi in cazul apei sd utilizeze germeni indicatori gi bine inleles s-au adresat numdrului total de germeni din ap6. Determinareanumbrului total nu este posibila caci diferili germeni au temperaturi de dezvoltare diferite, medii de cultura diferite qi perioada de incubatiediferita. Ca atare s-a redus numdrul germenilor indicatori doar lagermenii mezofili, care se dezvoltd la3JoC, temperatura organisn-ruluiuman.Pentru a se stabili care este numdrul acestor germeni care indica poluarea apei s-a pornit de la date cunoscutd gi anume; Germeniiproprii apei, saprofili care se dezvoltd la 20"C a fost stabilitdecercetdtorul francez Hauduroy cd nu trebuie sd depdqeasca 1000/ml de apd, peste care pot, degi saprofi1i, sd producd tulburdri digestive pe de o parte iar pe de alta cercetdtorul rus Tetez a ardtat cd apa este poluatd dac[ raportul intre germenii proprii apei gi cei supraadaugali este mai mic de 3 : 1. In aceste condilii s-a ajuns la stabilirea valorii de 300 germeni mezofili de ml de apa (a treia parte din 1000). Ulterior s-a addugat cd aceasta limit[ trebuie sa lina seama qi de tipul de instalafie cu apd. Astfel pentru instalalii centrale la care distribufia apei se face prin conducte (de obicei mari colectivitali) se coboard limita la 100 germeni mezofili la ml de apd iar pentru instalafii locale (fAntAni, izvoare) se accepta limita de 300 germeni mezofili la ml de apa. $i aceasta pentru cd daca totugi ar izbucni o epidemie in primul caz ar cuprinde un numdr mare de persoane care consumd aceiagi apd, pe cAnd in al doilea caz numdrul ar fi mult mai mic. S-a constatat insd ca gi in condilii in care apa indeplinea cerin{ele ardtate mai sus totugi au apirut epidemii ceea ce a condus cdtre gdsirea unor indicatori mai buni. Pentru acest scop s-au elaborat nigte criterii pe care trebuie sd le indeplineascd germenii indicatori gi anume: sd fie prezen{i in mod constant in intestinul omului sau animalelor cu sAnge cald; si nu fie prezenli in mediul inconjurdtor (sol, plante, aer); - sd reziste in api un timp asemdndtor cu cel al germenilor - a cbror prezenld, o indicS; patogeni sd nu sufere fenomenul de variabilitate microbiand schimbAndu-qi caracterele de culturd ceea ce ar duce la imposibilitatea punerii sale in evidenla ; sd fie cAt mai ugor de determinat. Aplic6nd aceste criterii cei mai mulli cercetdtori au inclinat cdtre recomandarea germenilor coliformi. Aceqtia se gdsesc permanent in tubul digestiv, de unde le vine gi numele (colon); rezistd un timp foarte./apropiat dedeterminat.grupul germenilor tifoparatific Ai sunt u$or deAu apdrut insd discordanle in ceea ce privegte prezenla lor in mediul inconjurdtor qi fenomenul de variabilitate. Astfel uniicercetdtori afirmd cd ar exista 2 tipurt de coliformi gi anume: coliformi f-ecali care se gdsesc prezenli in intestin qi coliformi aerogeni care se gdsesc in mediul inconj urdtor sau cu alte cuvinte ar trebui sd facem diagnosticul de tip pentru a conchide ch apa este contaminatd cu fecale. Alli cercetdtori insd considerd cd nu existd decAt un singur tip de coliformi, cel fecal, dar cd odata ajuns in mediul inconjurdtor, elsuferd fenomenul de variabilitate gi se transformd in cel aerogen susfinAndu-gi aceastd teorie pe forme intermediare care fac trecerea de la unul la celalalt. Aceasta ultima teorie pare mai ademenitoare dacd ne gAndim cd am putea stabili si vechimea polarii. Prezenla tipului fecal ne aratd ca avem o poluare recentd gi deci periculoasa, pe cAtd vreme prezenla tipului aerogen ne indicd o poluare mai veche qi deci mai pufin periculoasd. ln aceste condilii a apdrut necesitatea gdsirii gi altor indicatori. S-a propus astfel, strepteocul fecal sau enterococul prezent de aserlenea in intestin, cu o viabilitate asemdndtoare cu cea a coliformilor fecali gi chiar cu avantajul cd se cunosc tipuri diferite la om gi la animale, putAndu-se face diferenlierea provenienJei lui. Se pare insd cd numdrul lor in intestin este cam de l0 ori mai redus decAt al colifbnnilor ceea ce duce implicit la reducerea posibilitelii lui de a fi pus in evidenfd. Totugi, multd lari l-au adoptat gi OMS chiar 1-arecomandat ca determinare auxiliard.lJn alt germene care poate fi utilizat ca indicator se gdsegte permanent in intestin este bacilul perfirgens. Gcrmenele este insdanaerob qi ca atare are o rezistenld foarte mare in mediul exterior, mult dupa ce au disparut tofi germenii patogeni. El se gdsegte insd in intestin intr-o proporJie de 10 ori mai mica decAt enterococul (de 100 ori mai micd decAt coliformii). Dar avantajul lor constd in faptul cd germenele rezisti bine la dezinfectant astfel incAt in caz de epidemii in care apa a suferit un proces de dezinfecfie pentru a depista eventual locul unde se produce poluarea se poate face determinarea bacilului perfringens gi aparifia lui la un moment dat pe conductd sd contribuiela gdsirea acestui loc si deci a posibilitdlilor de reparajie qi intreruperea poludrii.ln fine, in ultimul timp s-a propus gi folosirea bacteriofagilor:llJenterici ca indicatori de poluare. Ideea a pornit de la unele cercetdri efectuate in India unde in cazul unei epidemii de holerd nu a fost pus in evidenfa in apa vibrionul Boierie, dar s-a pus in schimb in evidenfd bacteriofagul antiholeric, ceea ce i-a condus pe cercetdtorii indieni si afirme ca aceqtia ar putea servi ca un indicator specific epidemiologic, bacteriofagul traind mai mult dec6t germenele homolog. Dar, specificitate cunoscutd pentru bacteriofagul antiholeric nu este la fel de dovedita gi pentru alli germeni (tific, dizenterie) de aceea s-a renunlat la folosirea bacteriofagilor ca indicatori specifici ci doar ca indicatori de contaminare a apei cu germeni enterici. 5. Condiyiile biologice au fost cunoscute cu mult inainte de cele bacteriologice, dar odatd cu descoperirea germenilor mai ales a celor patogeni, du cdzut in desuetudine. Dar, Orgamzalia Mondiala a Sanatalii revine astilzi asupra lor. Aceasta se datoregte faptului cd examenul microbiologic are valoarea momentului in care s-a lbcut determinarea, pe cdta vreme indicatorii biologici, alte organisme decAt germenii, au valoare pe timp indelungat qi inainte gi dupd determinare, deoarece ele se dezvoltd in funclie de condiliile pe care le oferd apa. Astfel, in apele murdare, cu pulin oxigen, cu mult amoniac qi hidrogen sulfurat se dezvolta o serie de organisme denumite polisa probe. Pe cAnd intr-o apa" curati cu oxigen mult, fard, substanfe organice, amoniac gi hidrogen sulfurat se dezvoltd o serie de organisme denumite oligosaprobe. In ap[ se gdsegte gi un conJinut abiotic, suspensii diverse resturi de insecte, organisme moarte etc, ele formeazd, ceea ce denumim triptonul apei. Organismele din apb pot fi libere in masa apei si se numesc planctonice sau fixate pe perefii f6nt6nilor, pe picioarele podurilor ;ise numesc benctonice.Planctonul apei gi triptonul formeazd sestonul apei. Pentru a f-r potabila apa trebuie sa indeplineascd urmdtoarele condilii biologice: l. sd nu conlina organisme polisaprobe; 2. sd nu conlina organisme ddundtoare sdndtalii (larve sau oud de parazili) ; 3. sd nu confind organisme vizibile cu ochiul liber; 4. sd nu confind un numdr mare de organisme care sd modifice calitalile organoleptice ale apei; 5. sd nu contind mai mult de 20 organisme microscopice animale la litrul de apa;326. sa nu conlina un seston mai mare de 1 ml la m3 de apd pentru instala{iile centrale gi mai mult de I ml la 100 litri de apapentru instalafiile locale. 7. sd nu conlina tripton industrial sau fecaloid. 6. Condi{iile sanitare ale aprovizionari cu apl Aga cum s-a vdzut omul se poate aproviziona cu apa din toate formele sub care se gdsegte apa in natur6, dar in mod deosebit din apa subterand sau de suprafafd. Aprovizionarea cu apd se realize azd prin 2 tipuri de instala{ii: centrale Ei locale. Instalaliile centrale constau in distribulia apei de la sursd la consumator printr-o refea de conducte. in cazul instala{iilor locale fiecare consumator igi procurd singur apa de care are nevoie direct de la surs6. Astdzi, toatd lumea este de acord prin a accepta cd instalafiile centrale sunt superioare celor locale qi aceasta nu atdt pentru comoditatea ca apa sd vinb singurd la consumator, c6t mai ales pentru cAteva consideralii printre care cele mai importante ar fi: poate controla cantitatea de ap[ care a fost consumatidacdla sursd apa nu indeplinegte toate condiliiledepotabilitate, apa poate fi tratatd gi frcutd potabilS controlul calitalii apei distribuite este mai ugor de efectuat printr-un numdr rnai mic de determinari gi mai sigure. Organizalia Mondiald, a Sanatafii a cerut tuturor larilor ca intr-o perioadd de l0 ani, aga zisa decadd internaJionald a aproviziondrii cu apd sd facd eforturi pentru a-$i generaliza instalalii centrale de alimentare cu apd. Trebuie insd specificat cd acest deziderat este deja reahzat intr-un numdr de tdri ca Elvelia spre exemplu qi altele. in lara noastrd s-a preco ntzat geneializarea sistemului central de alimentare cu apa pAna in anul 2000. [Jn sistem central de alimentare cu ape se compune din 4sectoare Ei anume: sectorul captdrii, sectorul tratdrii, sectorul inmagazinbrii gi sectorul distribufie. Din aceste 4 sectoare 3 suntabsolut indispensabile gi anume: captarea, inmagazinarea gi distribulia, sectorul trathrii poate sd lipseascd dacd apa indeplinegte condiliile de potabilitate la surs[ (ex. apele subterane). 1." Sectorul captdrii reprezintd sectorul de unde se ia apa. Aceasta se realizeazd. diferit dupd cum avem de a face cu apd de suprafald sau apa subterand. in carul apei de suprafala (rAuri, lacuri) o partea cursului apei este deviatd printr-un canal, de cele mai multe oriJJ6. sa nu confin6 un seston mai mare de I ml la m3 de apd pentru instalafiile centrale gi mai mult de I ml la 100 litri de apapentru instalatiile locale. 7. t . s[ sa nu conlind oonuna tripton rnpron industrial lnoustrlal sau fecaloid. lecalold. 6. Condi{iile sanitare ale aprovizionari cu api Aga cum s-a vdzut omul se poate aproviziona cu ap6 din toate fbrmele sub care se gdseqte apa in naturd, dar in mod deosebit din apa subterand sau de suprafafd. Aprovizionarea cu apd se realize azd. prrn 2 tipuri de instalalii: centrale gi locale. Instalafiile centrale constau in distribulia apei de la sursb la consumator printr-o relea de conducte. in cazul instalaJiilor locale fiecare consumator igi procurd singur apa de care are nevoie direct de la sursb. Astilzi, toatd lumea este de acord prin a accepta cd instalatiile centrale sunt superioare celor locale qi aceasta nu afffi pentru comoditatea ca apa sd vind singurd la consumator, cAt mai ales pentru cateva consideralii printre care cele mai importante ar fi: poate controla cantitatea de apd care a fost consumatddacdlasectoare gi anume: sectorul captdrii', sectorul tratdrli, sectorul inrnagazinarii gi sectorul distributie. Din aceste 4 sectoare 3 suntabsol ut indispensabi le qi anume : captarea, inmaga zinarea gi distribufia, sectorul tratdrii poate sa lipseascd dacd apa indeplinegte condiliile de potabilitate la sursd (ex. apele subterane).potabilitate, apa poate fi tratatd, gi fbcuta potabila controlul calitalii apei distribuite este mai ugor de efectuat printr-un numdr mai mic de determindri gi rnai sigure. Organizafia Mondiald" a Sanatafii a cerut tuturor larilor ca intr-o perioada de 10 ani, aga zisa decadd internaJional[ a aproviziondrii cu apa sd facd eforturi pentru a-$i generaliza instalalii centrale de alimentare cu apd. Trebuie insd specificat cd acest deziderat este deja realizat intr-un numdr de tdri ca Elvelia spre exemplu gi altele. in lara noastrd s-a preco n\zat gsneializarea sistemului central de alimentare cu apa pAna in anul 2000. Un sistem central de alimentare cu apFL se compune din 4sursd apa nu indeplineqte toate condiliilede1." sectorul captdrii reprezinta sectorul de unde se ia apa. Aceasta se realizeazd. diferit dupa cum avem de a face cu apd desuprafald sau apa subterand. in catul apei de suprafala (rduri, lacuri) o partea cursului apei este deviatd printr-un canal, de cele mai multe oriJJindepdrtate.Oadoua posibilitate de tratarea apei pentru reducereasuspensiilor din apa aplicatd mai ales in cazul cAnd avem de a face cu suspensii coloidale care se deplin intr-un timp lung gi ar necesita bazine cu mari suprafefe si cu eficienJa mai micd este reprezentat de coagulare. Coagularea este operafia prin care se introduce in apd anumite substante care ajutd sedimentarea. Acestea pot fi sulfatul de aluminiu, clorura de fier gi altele care in contact cu apa, de fapt cu sdrurile alcaline feroase din ap6, dau nagtere hidroxidului de aluminiu sau de fler cu moleculd mare; ele se gdsesc sub formd de flocoane care inglobeazd suspensiile din ap6, inclusiv pe cele coloidale, gi se depun odatd cu acestea, crescAnd eficienfa sedimentdrii, pAna la 60 80%. Dar tot mai rdmdn o pafte din suspensii. Operalia imediat urmdtoare este filtrarea apei bineinleles cd flltrarea apei se realizeazb prin filtre. Se cunosc in mare 2 feluri de filtre: filtre lente sau biologice gi filtre rapide sau mecanice. fiiltrele lente au fost introduse pentru prima datd in Anglia, la Londra la sflArgitul secolului al XIX - lea qi constau din nisip prin care se flltreazd, apa. Filtrul este format dintr-un strat de jos in sus de pietri; mare, urmat de pietriq fin, apoi nisip mare gi in fine nisip fin care formeazd, cea mai mare parte a filtrului. Apa se filtreazd, de sus in jos, astfel incdt filtrarea se realizeazS"numai prin nisipul fin,, celelalte straturi nu au decAt un rol de a susline nisipul fin pentru a nu fi antrenat de apa care se filtreazd,. Prin trecerea apei dupa cAteva zile se formeazd la suprafala filtrului o membrand formatd din organisme acvatice, suspensii, germeni denumita gi membrana biologica gi de aici filtru biologic. Aceasta gi pentru faptul cd se petrec nu numai procese de re{inere mecanicd a impuritdlilor pe membrand, dar in interiorul membranei au loc Ai procese biologice de oxidare a substanfelor organice relinute qi ca atare de reducerea concentrafiei acestora din apd filtrata. Dupa un timp de funclionare, membrana se imbAcsegte, se ingroaqd Ei filtrarea se realizeazd din ce in ce mai greu. Moment in care membrana se indepdrleazd. mecanic iar filtrarea se reia de la inceput. CAnd grosimea stratului filtrant se reduce mult se reface prin inlocuirea cu un nou strat de nisip fin. in mod obignuit printr-un asemenea filtru se filtreazd cam 23nr3 de apa in 24 de ore pe rn'd. nisip, fapt care a atras gi denumirea35)de filtru lent; de aceea el se folose;te mai ales pentru colectivita{ile mici care nu au nevoie de cantitali mari de apd. in schimb eficienfa acestui filtru este foarte mare; el reJine de la 99,90 pAnd la 99,99o/o din suspensiile gi germenii care se gdsesc in apa dupi decantare. Dat fiind insd randamentul redus de filtrare al acestui filtru s-a recurs la cel de al doilea tip de filtru,, cel rapid. Filtrul rapid a fost introdus in Statele Unite ale Americii lainceputul acestui secolgi utilizat la inceput numaipentruapAindustrialb iar ulterior gi pentru apa potabila. Filtrul rapid este format tot din nisip, dar nisip uniform (nisip mare) de sus pAna jos, iar filtrarea nu mai este biologicd ci mecanicd sau chimica. Aceasta deoarece in filtrul rapid se introduce apa coagulatd anterior a$a cum am vdzut $i aici se formeazd o membrand, chiar foarte repede in cAteva ore, dar este o membrand chimicd, formatb din flocoanele de hidroxid de aluminiu sau de fier iar filtrarea nu mai este biologica ci mecanica. Desigur cd ?n acest caz ftltrarea este mult mai rapidd, filtrdndu-se pe -t in 24 de ore p6nh la 120 140 m3 de apd, dar la o eficienti nult mai mica de numai 90-95%. Membrana filtrului se irnbAcseqte repede, doar in cAteva zile qi de asemenea trebuie indepdrtatd prin filtrare inversd, dar ca se reface rapid gi filtrul poate continua. Pentru a mdri randamentul filtrdrii se poate realiza aceasta sub presiune de 2-3 atmosfere cAnd se ajunge chiar la o cantitate de 300 400 m3 apd filtrata pe m2 in 24 de ore, necesar mai ales pentru mari le, colectivitSli. Dezinfecfia apei O a treia etapd a tratdrri apei o formeazd, dezinfecfia acesteia, absolut necesara in cazul filtrArii rapide,, cdnd trec mulji germeni, dar chiar gi in cazul filtrarii lente. Prin dezinfecjia apei inlelegem operalia prin care distrugem germenii patogeni din apa gi reducem pe cei saprofili la condiliile de potabilitate. Dezinfeclia apei recunoagte atAt metode ftzice cAt gi metode chimice. Indiferent insa de metodautilizata dezinfecJia apei trebuie sd indeplineascd, urmitoarele condilii: nu lase urme care sd fie periculoase pentru consumator, sd nu modifice caracterele organoleptice ale apei; - si nu fie periculoasd pentru cei insdrcinali cu tratarea apei(intoxicafii, explozii,etc),'/apei; -sAfie eficientd, adici sd reali zeze condiliile de potabilitate alefie cAt mai ieftin posibil. Cele mai folosite sunt cele chimice iar din acestea, dezinfeclia prin clor, denumita qi clorare sau clorinare (de la clorin : clor peenglezeqte). Din acest punct de vedere se qtie de foartemult timp cd clorul este un bactericid, dar asupra mecanismului au fost insd disculii. Se gtie astfel, cd clorul odatd pdtruns in apa se combina cu apa gi da acidul hipocloros (HOCI) un acid instabil care se descompune rapid punAnd in libertate oxigen atomic sau cu alte cuvinte mecanismul dezinfecfiei este un mecanism oxidant. S-a susfinut gi incd nu toli cercetdtorii au renunlat la ipoteza cd mecanismul de acfiune al clorului, respectiv oxigenului,, este de toxic protoplasmatic gi aceasta datoritd faptului cd efectul dezinfectant este proporlional cu cantitatea de clor fixatb in protoplasma. Dar, cu cAliva ani in urma (10-12 ani) un cercetdtor francez (Gornella) a adus o altb teorie qi anume cd acliunea clorului respectiv a oxigenului este de toxic enzimatic. El inactivAnd anumite enzime bacteriene, mai ales cele angajate in procesul respiraliei qi dupd cumvorn vedea se pare cd are dreptate. Indiferent insd de mecanismul intim al acfiunii clorului, eficienta dezinfecliei depinde de o serie de factori gi anume: Un prim grup de factori este reprezentat de germeni; cu cAt numdrul germenilor din apd este mai mare cu at?fi eficienla dezinfecfiei e mai mic6. Dar, o mare importanld o are qi calitatea germenilor. Astfel virusurile sunt mai rezistente decAt bacteriile, de asemenea qi parazilii. Germenii gram negativi sunt ma