1.definirea si caracterizarea psihologica a memoriei

Upload: miruna-bianca

Post on 20-Jul-2015

60 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Conceptul de memorie se refera la" relatiile functionale existente ntre doua grup e de conduite observabile, separate printr-un interval temporar de durata variab ila ... Primele conduite apartin fazei de achizitie. Conduitele ulterioare apart in fazei de actualizara, Memoria cuprinde "mecanismele prin care o achizitis oar ecare ram-ne disponibila, putnd fi reamintita si utilizata".. Desi comuna pentru o m si animal, memoria cunoaste apogeul dezvoltarii sale abia la om, la nivelul ca ruia ntlnim cea mai complexa organizare si ierarhizare a ei. La om, memoria este m ijlocita deoarece presupune operarea cu anumite instrumente care joaca rol de stimul - mijloace, prin intermediul carora acesta pune stapnire pe propria condui ta mnezica, o organizeaza si dirijeaza. Caracterul inteligibil al memoriei umane este o alta nota distinctiva a ei. Memoria omului presupune organizarea si structurarea materialului de memorat, a pelul la judecata, sistematizare, clasificare, la procedee logice, rationale, co nstiente.Tot la om, conduitele mnezice se asociaza cu actiuni cognitive fapt car e le sporeste produc-tivitatea. Aceste actiuni sunt introduse n actul memoriei fi e ca media-tori latenti, fie ca mediatori manifesti. n timp ce memoram, vedem, au zim, clasificam, ordonam, scriem, verbalizam etc. Memoria este implicata n marile comportamente ale vietii omului. Cunoastere si nvatare, ntelegere si rezolvare de probleme, inteligenta si creatie.- viata psihica a omului fara memorie ar fi un ghem de impresii senzitive, adica un prezent fara trecut, dar si fara viitor. F ara memorie, omul ar trai ntr-un continuu prezent, viata sa psihica ar fi haotica , spontana, fara stabilitate, dura-bilitate si finalitate n timp, cunoasterea ar trebui luata de fiecare data de la nceput, gndurile si actiunile nu s-ar lega ntre ele. Memoria umana este activa si selectiva, ceea ce nseamna ca presupune nu doar o simpla nmagazinare de cunostinte, ci si o confruntare a lor cu necesitatile si cerintele actuale ale vietii individului, fapt care se sol-deaza cu o noua orga nizare si sedimentare a materialului, cu restruc-turarea si asamblarea informati ilor ntr-o forma noua, superioara celei anterioare, cu evitarea erorilor comise n trecut, cu eliminarea verigilor de prisos si extragerea datelor relevante din ex perienta anterioara. Ea readuce trecutul n prezent, dar o face tinnd seama de cond itiile schimbate si actuale ale prezentului. Sudnd ntre ele elementele vietii psih ice, oferind posibilitatea reanalizarii achizitiilor anterioare ale cu-noasterii , premisa a "mpingerii" ei mai departe, facilitnd reamintirea nu doar a actiunilor deja executate, ci si a celor ce urmeaza a fi exe-cutate, memoria ndeplineste o imensa valoare adaptativa, contribuind la echilibrarea organismului cu mediul. Latura procesuala a memoriei se releva n succesiunea si interconditionarea a trei faze principale: a) engramarea sau encodarea ; b) pastrarea sau conservarea; c) reactualizarea.