1888 - reexaminat

185
1888 – REEXAMINAT de Robert Wieland şi Donald Short Prefaţă Autorii au convingerea fermă că Dumnezeu a încredinţat Bisericii Adventiste solia Sa de har îmbelşugat către lume. Această solie trebuie să ofere un medicament final pentru problema păcatului, să demonstreze neprihănire în oamenii care cred, şi să justifice jertfa lui Hristos. În cer nu poate intra nimic “întinat, sau care trăieşte în nelegiuire sau minciună.” Autorii cred, de asemenea, că Mântuitorul are o dorinţă nemăsurată ca poporul Său să pregătească calea pentru revenirea Sa. Solia trimisă acestui popor în 1888 intenţiona să completeze lucrarea harului în inimile omeneşti, astfel ca marea controversă să poată fi încheiată. Dar acum un secol s-a întâmplat ceva greşit. Planul Domnului a fost împiedicat şi amânat. Ce s-a întâmplat? De ce această mare întârziere? Luminile călăuzitoare de acum un secol au pălit foarte mult, iar în unele cazuri au fumegat şi s-au stins. Poporul nostru nu a abandonat verbal încrederea în a doua venire a lui Hristos, dar speranţele apropiatei Sale întoarceri s-au şters. Mulţi sunt încurcaţi şi derutaţi. Societatea prezentă îndeamnă la distracţii, modă şi competiţie materialistă. Chiar în grupurile adventiste solide, cu o bogată moştenire istorică, divorţul a devenit aproape epidemic. În colegiile, universităţile şi în multe dintre căminurile noastre, folosirea alcoolului în ocazii speciale a devenit o problemă serioasă. Cei mai mulţi adventişti de ziua a şaptea din America de Nord nu mai au o înţelegere clară despre ziua ispăşirii şi obligaţiile legate de ea cu privire la temperanţă şi alimentaţie. Este uimitor că într-o vreme de explozie a cunoştinţei umane, noi ca popor avem o slabă înţelegere despre lucrarea lui Hristos ca Mare Preot în această zi a ispăşirii finale, şi o slabă simpatie cu scopurile Sale. Iar ceea ce nu înţelegem, nu putem comunica lumii. Este bine cunoscut faptul că mulţi dintre tinerii noştri nu au convingeri clare despre identitatea adventistă. O serie de articole în Adventist Review constată un nou fenomen: tinerii adventişti se alătură bisericilor care păzesc duminica (vezi capitolul 13). Mişcări dizidente şi instituţii independente proliferează. Scandaluri financiare şi erezii procură material pentru moara criticii. Se ridică tot mai serioase întrebări dacă nu cumva Biserica Adventistă urmează să devină şi ea un segment al Babilonului. Solia “foarte preţioasă” pe care Domnul a trimis-o acestui popor acum un secol conţine “începutul” soluţiei la toate aceste probleme. A fost o solie de har foarte îmbelşugat. Confuzia crescândă de astăzi este rezultatul direct, recolta sigură a necredinţei trecute şi prezente faţă de solia 1888. Atunci când adevărul este refuzat, eroarea se strecoară repede să umple vidul. Dar nici o problemă nu este prea grea pentru a fi îndreptată prin pocăinţă. 1

Upload: jessica-lavy

Post on 18-Dec-2015

278 views

Category:

Documents


11 download

DESCRIPTION

1888 - Reexaminat

TRANSCRIPT

1888 REEXAMINAT

de Robert Wieland i Donald Short

Prefa

Autorii au convingerea ferm c Dumnezeu a ncredinat Bisericii Adventiste solia Sa de har mbelugat ctre lume. Aceast solie trebuie s ofere un medicament final pentru problema pcatului, s demonstreze neprihnire n oamenii care cred, i s justifice jertfa lui Hristos. n cer nu poate intra nimic ntinat, sau care triete n nelegiuire sau minciun.

Autorii cred, de asemenea, c Mntuitorul are o dorin nemsurat ca poporul Su s pregteasc calea pentru revenirea Sa. Solia trimis acestui popor n 1888 inteniona s completeze lucrarea harului n inimile omeneti, astfel ca marea controvers s poat fi ncheiat. Dar acum un secol s-a ntmplat ceva greit. Planul Domnului a fost mpiedicat i amnat. Ce s-a ntmplat? De ce aceast mare ntrziere?

Luminile cluzitoare de acum un secol au plit foarte mult, iar n unele cazuri au fumegat i s-au stins. Poporul nostru nu a abandonat verbal ncrederea n a doua venire a lui Hristos, dar speranele apropiatei Sale ntoarceri s-au ters. Muli sunt ncurcai i derutai. Societatea prezent ndeamn la distracii, mod i competiie materialist.

Chiar n grupurile adventiste solide, cu o bogat motenire istoric, divorul a devenit aproape epidemic. n colegiile, universitile i n multe dintre cminurile noastre, folosirea alcoolului n ocazii speciale a devenit o problem serioas. Cei mai muli adventiti de ziua a aptea din America de Nord nu mai au o nelegere clar despre ziua ispirii i obligaiile legate de ea cu privire la temperan i alimentaie. Este uimitor c ntr-o vreme de explozie a cunotinei umane, noi ca popor avem o slab nelegere despre lucrarea lui Hristos ca Mare Preot n aceast zi a ispirii finale, i o slab simpatie cu scopurile Sale. Iar ceea ce nu nelegem, nu putem comunica lumii.

Este bine cunoscut faptul c muli dintre tinerii notri nu au convingeri clare despre identitatea adventist. O serie de articole n Adventist Review constat un nou fenomen: tinerii adventiti se altur bisericilor care pzesc duminica (vezi capitolul 13).

Micri dizidente i instituii independente prolifereaz. Scandaluri financiare i erezii procur material pentru moara criticii. Se ridic tot mai serioase ntrebri dac nu cumva Biserica Adventist urmeaz s devin i ea un segment al Babilonului.

Solia foarte preioas pe care Domnul a trimis-o acestui popor acum un secol conine nceputul soluiei la toate aceste probleme. A fost o solie de har foarte mbelugat. Confuzia crescnd de astzi este rezultatul direct, recolta sigur a necredinei trecute i prezente fa de solia 1888. Atunci cnd adevrul este refuzat, eroarea se strecoar repede s umple vidul. Dar nici o problem nu este prea grea pentru a fi ndreptat prin pocin.

Biserica noastr mondial are nevoie s afle fr ntrziere ntreaga relatare a confruntrii de un secol dintre noi i Hristos. Ellen White a asemnat deseori eecul nostru din 1888 cu lepdarea lui Isus de ctre evrei acum dou milenii. Lucrarea de fa va reexamina scrisorile, manuscrisele i toate lucrrile ei publicate. Ea trebuie lsat s vorbeasc deschis i fr piedici. Cnd adevrul va fi neles deplin, indiferent dac autorii acestei cri l vor prezenta clar, sau va trebui s vin alii care vor reui mai bine, pocina i reforma vor avea loc, iar poporul va fi pregtit pentru venirea Domnului. Solia ctre Laodicea nu va eua, ci va produce cu siguran vindecare i refacere.

ncrederea servei Domnului este clar concentrat n cteva cuvinte scrise de fiul ei la scurt timp dup moartea ei: I-am spus doamnei Linda Scott cum privea mama experiena bisericii rmiei, i credina ei c Domnul nu va permite ca biserica s apostazieze att de mult nct s fie nevoie de apariia unei alte biserici (Letter, 23 mai 1915). Afirmaia aceasta implic imaginea unei foarte serioase apostazii, dar Domnul nu va permite ca ea s fie total. Ellen White a nutrit pn la moarte convingerea c pocina colectiv va veni n sfrit.

Ce spunea solia 1888?

Lucrarea de fa nu intenioneaz s reproduc solia n sine. Acest lucru a fost fcut n alte cri scrise de autorii acestui volum.1 Dar pentru cei care nu au acces la aceste publicaii sau la izvoarele originale, prezentm aici un rezumat al elementelor unice, eseniale ale acestei solii. Cititorii vor observa c aceste concepte sunt deosebite de ideile susinute n general (sau oficial) de poporul nostru:

1. Jertfa lui Hristos nu este doar provizional, ci efectiv pentru ntreaga lume, astfel c singurul motiv pentru care va fi cineva pierdut este c el a ales s reziste harului mntuitor la lui Dumnezeu. n cazul celor mntuii, Dumnezeu este Cel care a luat iniiativa; n cazul celor pierdui, ei sunt cei care au luat iniiativa. Mntuirea este prin credin; condamnarea este prin necredin.

2. De aceea, jertfa lui Hristos a ndreptit juridic pe toi oamenii, i a salvat literal lumea de la distrugere prematur. Fiecare om datoreaz lui Hristos chiar viaa fizic, fie c recunoate sau nu. Fiecare bucat de pine poart amprenta crucii Lui. Cnd pctosul aude i crede evanghelia curat, el este ndreptit prin credin. Cei pierdui neag deliberat ndreptirea pe care a realizat-o Hristos pentru ei.

3. ndreptirea prin credin este deci mai mult dect o declaraie juridic de achitare; ea schimb inima. Pctosul a primit acum ispirea, mpcarea cu Dumnezeu. Deoarece este imposibil s fii mpcat cu Dumnezeu i s nu fii mpcat cu legea Sa, nseamn c adevrata ndreptire prin credin face pe credincios asculttor de toate poruncile lui Dumnezeu.

4. Aceast lucrare minunat este realizat sub noul legmnt, n care Domnul scrie realmente legea Sa n inima celui credincios. Ascultarea este iubit, iar noua motivaie trece dincolo de teama de a fi pierdut, sau sperana de a fi mntuit (oricare dintre aceste motivaii intr n expresia lui Pavel sub lege). Vechiul i noul legmnt nu sunt probleme de timp, ci de stare. Credina lui Abraam i-a permis s triasc sub noul legmnt, n timp ce milioane de cretini triesc astzi sub vechiul legmnt, deoarece motivaia lor este egoist. Vechiul legmnt a fost fgduina poporului de a fi credincios; sub noul legmnt, mntuirea vine creznd fgduinele lui Dumnezeu, nu fcndu-I noi fgduine.

5. Dragostea lui Dumnezeu este activ, nu pasiv. Fiind Pstorul cel Bun, Hristos caut personal oile pierdute. Mntuirea noastr nu depinde de cutarea noastr, ci de credina c El ne caut pe noi. Cei care vor fi pierdui n final, au continuat s reziste i s dispreuiasc atracia dragostei Sale. Aceasta este esena necredinei.

6. Este greu s fii pierdut i uor s fii salvat, dac crezi i nelegi ct de bun este vestea cea bun. Pcatul este o permanent opoziie n faa harului Su. Deoarece Hristos a pltit deja preul pentru pcatul fiecrui om, singurul motiv pentru care cineva va fi pierdut n final este necredina continu, refuzul de a aprecia rscumprarea obinut de Hristos pe cruce i oferit prin slujba Sa de Mare Preot. Evanghelia adevrat descoper aceast necredin i duce la o pocin eficient, care pregtete pe credincios pentru venirea lui Hristos. Mndria, ludroenia i vanitatea fiinelor omeneti nu se potrivete cu adevrata credin n Hristos, ci sunt un semn sigur al necredinei, chiar n biseric.

7. n cutarea neamului pierdut, Hristos a fcut tot drumul pn la noi, lund asupra Sa natura pervertit, pctoas, a omului dup cderea n pcat. El a fcut aa pentru a putea fi ispitit n toate lucrurile ca i noi, i a dovedit neprihnire desvrit ntr-o fire asemntoare cu a pcatului. Solia 1888 accept asemntoare ca nsemnnd ceea ce spune, i nu neasemntoare. Cuvntul neprihnire nu a fost aplicat nicidecum lui Adam n starea lui neczut, i nici ngerilor sfini. Acest cuvnt desemneaz o sfinenie care a venit n contact cu pcatul n firea omeneasc pctoas i a biruit-o!

Astfel, solia neprihnirii lui Hristos, pe care Ellen G. White a susinut-o aa entuziast n perioada 1888 era bazat pe aceast viziune unic a naturii lui Hristos. Dac El ar fi luat natura fr pcat a lui Adam nainte de cdere, termenul neprihnirea lui Hristos ar fi fost o abstracie fr coninut. Solii din 1888 nelegeau c afirmaia cum c Hristos a luat asupra Sa natura lui Adam nainte de cdere, este o motenire a romanismului catolic, stindardul tainei frdelegii, care l aeaz pe Isus departe i nu aproape.

8. Astfel, Mntuitorul nostru a condamnat pcatul n firea pmnteasc a omenirii czute. El a scos pcatul n afara legii; pcatul a devenit inutil n lumina slujbei Sale. Este imposibil s ai credin autentic n Hristos i s continui n pcat. Nu putem scuza permanent pcatul spunnd c suntem doar oameni, sau c diavolul m-a mpins s fac aa. n lumina crucii, diavolul nu poate fora pe nimeni s pctuiasc. S fii uman nseamn s fii ca Hristos n caracter, cci El a fost i este total uman i total divin.

9. De aici urmeaz c singurul element de care are nevoie popoul lui Dumnezeu spre a fi gata pentru revenirea lui Hristos, este credina autentic a Noului Testament. Dar acesta este exact lucrul care lipsete bisericii. Ea i imagineaz c doctrinal i experimental este bogat, dei pcatul ei primordial i experimental este o patetic necredin. Neprihnirea este prin credin; este imposibil s ai credin i s nu demonstrezi neprihnire n via, deoarece adevrata credin lucreaz prin dragoste. Eecul moral i spiritual este rodul perpeturii pcatului necredinei vechiului Israel, prin confuzia creat de o fals neprihnire prin credin.

10. Neprihnirea prin credin de dup 1844 este cu adevrat solia ngerului al treilea. Este mai mult dect au neles reformatorii, mai mult dect cred astzi bisericile protestante. Este solia harului mbelugat bazat pe adevrul adventist unic al curirii sanctuarului ceresc, o lucrare analog curirii depline a inimilor poporului lui Dumnezeu de pe pmnt.

Mai sunt i alte aspecte ale soliei 1888, ca reforma sanitar i metodele educaionale, dar scopul nostru principal este inima ei, aa cum a neles Ellen G. White, neprihnirea prin credin.

Semnificaia soliei astzi Solia i istoria 1888 procur cheia pentru mpcare cu Domnul Isus Hristos. Marea ispire final va deveni realitate. Se va deschide casei lui David (conducerii bisericii) i locuitorilor Ierusalimului (biserica organizat) un izvor pentru pcat i necurie (Zaharia 13,1). Unii, poate muli, vor dispreui i lepda izvorul de care vorbete Zaharia, dar noi credem c poporul lui Dumnezeu este cinstit. Cnd vor afla adevrul deplin, vor rspunde. Poporul Tu va rspunde n ziua puterii Tale, zice psalmistul. Geniul latent al adventismului va percepe i va primi adevrul care acum abia se zrete. n ciuda opoziiei din cadrul structurii bisericii, contiina adventist va recunoate mrturia lui Ellen G. White despre 1888 ca fiind o manifestare autentic a darului profeiei, mrturia lui Isus. La impactul cu inimile cinstite, adevrul este invincibil!

Lumea i universul ateapt pe acel nger care se pogoar din cer avnd mare putere; i pmntul s-a luminat de slava lui. Dac a fost planul Domnului ca solia 1888 s fie nceputul lucrrii acestui nger i nceputul ploii trzii, ar putea fi altceva mai important dect s nelegem adevrul despre ea?

Fie ca aceast carte s fie citit cu rugciune pentru discernmnt i cu un spirit de credin i pocin.

Autorii 3 iunie 1987

1 The 1888 Message An Introduction, Review and Herald 1980; Gold Tried in the Fire, Pacific Press 1983; The Good News is Better Than You Think, Pacific Press 1985; A Summary and Content of the 1888 Message, The 1888 Message Study Committee 1977.

capitolul 1

De ce s reexaminmtrecutul nostru adventist?

Micarea advent nu a fcut, pn n prezent, un progres pe msura destinului ei profetic. A existat un progres, dar nu acela despre care Scriptura spune c trebuie s aib loc. Cei trei ngeri din Apocalips 14 nu au pus nc lumea n micare. Milioane de oameni tiu prea puin, sau nimic, despre aceast solie de via i de moarte.Nu putem tgdui c ngerul din Apocalips 18 nu a luminat nc pmntul cu slava lui. Programul lui Dumnezeu de ndurare pentru aceast planet a fost cumva zdrnicit. Lunga ntrziere sporete nedumerirea n biseric i ia proporii ngrijortoare.A spune c am dat gre n a ne face datoria nu nseamn altceva dect a prezenta problema n termeni diferii: De ce nu ne-am fcut datoria i cnd o vom face? i a spune c Dumnezeu se va ridica curnd i va face ceva, nu nseamn dect a afirma acelai lucru altfel: De ce nu a fcut El deja ceea ce oricum va face?Nu ndrznim s-L acuzm pe Dumnezeu de neglijen n mplinirea cuvntului Su. tim c El iubete lumea att de mult nct a dat pe Fiul Su pentru rscumprarea ei i a fost gata s aduc planul de mntuire la triumful final cu mult timp n urm. Crucea demonstreaz devotamentul Su deplin fa de problema omenirii. O astfel de dragoste elimin orice posibilitate de indiferen divin. i totui, milioane de oameni nu tiu aproape nimic despre solia Sa de har. Vor afla ei vreodat? Vor avea ei vreodat ocazia s aprecieze preul rscumprrii pltit de El i nentrerupta Sa slujire ca Mare Preot? ntrebrile cer rspunsuri: Care este motivul pentru ntrziere i cum poate fi rezolvat criza? Timp de aproape un secol noi am ateptat rspunsuri de la fiecare campanie evanghelistic, program, plan, strategie i rezoluie. Dac o putere supranatural ar declana propagarea soliei n mod universal i fenomenal aa nct populaia lumii s poat n sfrit s o neleag, atunci micarea (advent) ar fi justificat i triumful ei mult ateptat ar fi realizat. Atunci nu va mai fi nevoie s ne reexaminm istoria.Dar Dumnezeu nu poate justifica un popor ncropit. Aa ceva ar anula insistena Sa, de un veac, asupra urmrii principiilor corecte, comunicate prin serva Sa inspirat. Un astfel de compromis ar echivala cu acceptarea nfrngerii, a eurii reale a planului de mntuire, deoarece succesul lui depinde de ora final.

Motivul este evident Sperana poporului lui Dumnezeu din toate timpurile a fost prima nviere. Din motive biblice, adventitii de ziua a aptea nu pot fi de acord cu fraii lor din alte comuniti religioase, care cred c cei mntuii trec din moarte direct n rsplata venic. Scriptura indic faptul c ei dorm n Hristos pn cnd vor iei din morminte la ntia nviere. Dar aceast ndejde este zadarnic dac Hristos nu vine a doua oar, deoarece numai prezena Sa poate face posibil nvierea. Acest Isus trebuie s se ntoarc literal i personal. Nici un spirit eteric nu poate scula pe cei mori.Dar aceast credin adventist ridic imediat o problem serioas, care pune sub semnul ntrebrii teoriile populare despre neprihnirea prin credin. Dac sufletul este nemuritor prin natura lui, iar cei mntuii merg n cer imediat ce are loc moartea, atunci nu poate fi necesar nici o pregtire special a caracterului pentru cea de-a doua venire. Nu mai exist nici o lucrare pe care s o poat ndeplini evanghelia cea venic, afar de ceea ce a ndeplinit ea timp de mii de ani pentru cei ce au murit. Astfel, conceptele populare despre neprihnirea prin credin nu las loc nici unei pregtiri pentru a doua venire.Acesta este motivul pentru care cei mai muli protestani concep neprihnirea prin credin ca limitat la o ndreptire juridic. Din punctul lor de vedere, desvrita ascultare de legea cea sfnt a lui Dumnezeu nu este nici necesar i nici posibil. O pregtire special pentru a doua venire a lui Hristos este pur i simplu exclus din discuie.Dar adevrul Bibliei despre natura omului cere ca o comunitate de credincioi adevrai s fie gata pentru a doua venire a lui Hristos, ca s poat avea loc o nviere a morilor. El este Agricultorul care nu poate veni s strng recolta pn cnd aceasta nu este coapt (Marcu 4, 26-29). Dar imaginai-v c poporul lui Dumnezeu nu va fi gata niciodat, fie c nu vor, fie c nu pot.Hristos a spus despre Sine: Eu am biruit (Apocalips 3, 21) i El spune c ngerul Bisericii Laodiceea trebuie s biruiasc tot aa cum a biruit i El. Deci este necesar o pregtire special. Dar dac aceast pregtire special nu are loc niciodat, va trebui El s accepte n cele din urm c poporul Su nu vrea sau nu poate s biruiasc, c standardul Su pentru ei a fost prea nalt, i c El nu a ateptat niciodat ca ei s ating acest standard? L-am neles noi greit pentru mai bine de un secol, creznd c ne cere ascultare de legea Sa, dei ascultarea este imposibil? S-ar putea s nu fie necesar nici o pregtire special din partea poporului Su?Acestea sunt ntrebri serioase. Un segment destul de mare din biseric i din corpul pastoral nclin spre conceptele populare conform crora pcatul nu poate fi biruit. Aceste idei au fost adaptate adventismului din calvinism, care crede c atta timp ct cineva are o natur pctoas, pctuirea este inevitabil i deci scuzabil. (Aceast vedere neag semnificaia conceptului unic adventist despre antitipica zi a ispirii.)A cobor ateptrile lui Dumnezeu spre a scuza un popor nepstor i ncropit, ar insulta dreptatea divin. Aceasta ar nsemna ntemeierea pe noul pmnt a vechiului Ierusalim, mereu apostaziat, nepocit i neasculttor, n locul noului Ierusalim - triumftor, spiritual i pocit pe deplin. Acest lucru ar dezamgi speranele lui Abraam, care atepta cetatea care are temelii tari, al crei meter i ziditor este Dumnezeu. Aceast cetate va fi o comunitate, biruitoare n final, a descendenilor lui spirituali, i nu doar civa indivizi risipii i necoordonai (Evrei 11, 10). Credina lui Avraam se va dovedi c nu a fost n zadar! Trebuie s existe un popor care s ajung la acea maturitate a experienei i credinei cretine, creia Avraam i-a fost strmo spiritual. Acesta este punctul culminant ctre care se ndreapt istoria.Abraam nu este singurul care a exercitat o astfel de credin. Citim c nsui Hristos a exercitat o astfel de credin n poporul Su, n ciuda faptului c n trecut ei nu au crezut. El i-a dat sngele pentru fiinele omeneti i pentru rscumprarea deplin a neamului omenesc. Aceasta este o investiie prea costisitoare dac beneficiile se dovedesc nesatisfctoare. n cele din urm credina lui Dumnezeu nu trebuie s se dovedeasc fr efect (Romani 3,3). Altfel, evanghelia venic va fi pus sub semnul ntrebrii, iar El va fi venic stnjenit pentru c a exercitat o credin naiv n omenire.

Eec - un final de neimaginat al planului lui Dumnezeu Chiar dac Hristos a murit pentru noi i a pltit preul tuturor pcatelor ca nlocuitorul nostru divin, trebuie s existe un rspuns de credin din partea noastr. Domnul nu poate s revin fr un popor cu adevrat gata pentru a doua venire a Sa i fr ca acest popor s-i neleag misiunea mondial. El nu poate arunca secera pn cnd seceriul pmntului este copt (Apocalips 14, 15-16). Adventismul este profund ancorat n acest adevr. Nu este posibil s renunm la el i totui s rmnem adventiti.nainte ca Domnul s poat reabilita biserica rmiei, generaia prezent trebuie cumva s corecteze n principiu fiecare eec al poporului lui Dumnezeu din trecut, spre a putea urma lumina. Acest lucru trebuie realizat prin credina lor ajuns la maturitate, i nu printr-un alt program de fapte. Ca Judector, Dumnezeu nu poate socoti nevinovat pe cel nepocit, fie c este vorba de indivizi sau de o micare.Constatrile studiului prezent sugereaz c au existat nenelegeri oficiale grave, vitale istoriei adventiste de ziua a aptea. Exist dovezi c adevrul privind ploaia trzie a Duhului Sfnt i marea strigare din Apocalips 18 a fost denaturat i chiar ascuns. Acest lucru a dus la consecine tragice n ntreaga lume. nelegerea greit a trecutului nostru ne deformeaz nelegerea prezentului i ne slbete ncrederea n misiunea noastr unic. Acest lucru ne duce n faa dezastrului. Este imposibil pentru orice popor s neleag corect evenimentele prezente, dac i-a denaturat realitile trecutului.Adevrul nu pierde nimic dintr-o reexaminare atent. Fie c este o doctrin teologic sau o tez asupra istoriei vitale a bisericii, Ellen White arat c ea trebuie complet elucidat:Nici o doctrin adevrat nu va pierde nimic printr-o investigare serioas. Trim timpuri primejdioase i nu trebuie s acceptm orice se pretinde a fi adevr fr o examnare atent, dar nici nu ne putem permite s respingem ceva care poart roadele Duhului Sfnt; trebuie s ne lsm nvai, s fim blnzi i smerii cu inima... Domnul a hotrt ca prerile noastre s fie puse la ncercare (RH 20 decembrie 1892).Dac noi nine nu ne punem la ncercare opiniile privind doctrinele i interpretrile istorice, mini ascuite dintre oponeni vor face acest lucru n locul nostru: Dac Dumnezeu a vorbit vreodat prin mine, va veni timpul cnd vom fi dui naintea consiliilor i naintea multor oameni, pentru numele Su, i fiecare va trebui s dea socoteal pentru motivele credinei sale. Va fi exprimat cea mai aspr critic asupra fiecrei poziii care a fost luat pentru adevr (RH 18 decembrie 1888).Cnd au fost scrise cuvintele de mai sus, o parte important a istoriei denominaionale era n formare. Astzi, anumite interpretri ale acestei istorii aproape c au ajuns s aib printre noi forma i autoritatea de doctrin. De aici i nevoia de investigare deplin, pentru ca adevrata istorie s poat fi deosebit de tradiia btrnilor. Pentru motive ce vor fi prezentate mai trziu, noi am acoperit episodul 1888 din istoria noastr n ceaa tradiiei. Faptele trebuiesc separate de fantezie.

Pocina i ziua ispirii Curirea Sanctuarului nu poate fi nicidecum ncheiat pn ce incidentul istoriei noastre din 1888 nu va fi pe deplin neles, iar problemele spirituale ce decurg de aici nu vor fi rezolvate. Aceast parte specific a istoriei noastre este de o nsemntate deosebit. Ideea se gsete ntr-o scrisoare pe care Ellen White a scris-o preedintelui Conferinei Generale, O. A. Olsen, la patru ani dup sesiunea Conferinei Generale de la Minneapolis:Pcatul comis la Minneapolis rmne nregistrat n crile din ceruri, n dreptul numelor celor care s-au opus luminii, i va rmne acolo pn cnd se va face o mrturisire deplin, iar cei vinovai se vor umili deplin n faa lui Dumnezeu (Letter 019, 1892).Scrierile ei ulterioare au artat c mrturisirea deplin nu a avut loc niciodat, iar experiena umilinei depline n faa lui Dumnezeu i-a ocolit pe cei mai muli dintre ei. Toi aceti frai au murit, dar acest lucru nu nseamn c acele cri cereti au fost curite automat. n ele sunt nregistrate i pcatele colective i cele individuale. Adevrul fundamental care a fcut din adventitii de ziua a aptea un popor unic este acela c rapoartele din crile cereti nu sunt curite n momentul morii. Curirea trebuie s aib loc la judecata de cercetare, ziua ispirii final i colectiv.Prezenta controvers nu se ocup de mntuirea sufletelor acelor scumpi frai care s-au opus soliei acum un secol. Ei se odihnesc n Domnul, prizonieri n mormintele lor. Problema actual este ncheierea lucrrii lui Dumnezeu pe pmnt, dezvoltarea unei att de mult amnate mpreun simiri cu Domnul, ca s putem cu adevrat s-I dm slav, cci a sosit ceasul judecii Lui. Generaia prezent trebuie s recupereze nepreuita binecuvntare pe care fraii notri de acum un secol au inut-o departe de lume i de poporul nostru ntr-o mare msur (1 SM 234, 235). Noi suntem un trup n Hristos, o cetate sau o comunitate spiritual legat colectiv de acei frai din trecut. Fr o pocin specific, inteligent, pcatul lor este pcatul nostru.Trupul este ncropit, afectat de o maladie spiritual cu originea n 1888. O nou generaie trebuie s interpreteze corect ceea ce s-a ntmplat n generaiile trecute datorit profundelor implicaii pentru starea noastr spiritual prezent. Solia lui Hristos pentru biserica Sa din ultimele zile cere o reexaminare a istoriei noastre care st la baza conceptului m-am mbogit i nu duc lips de nimic (Apocalips 3, 14.21).Dac nu reuim s facem acest lucru, vina generaiilor trecute rmne asupra noastr. Testul lor este testul nostru. Ca i Calvarul, 1888 este mai mult dect un simplu eveniment istoric. Providena lui Dumnezeu nu va permite s fie acoperit de praf n magazia adventist, uitat de nc o generaie. Acest adevr este produsul principiilor care se aplic n fiecare generaie pn la biruina final a adevrului.ntr-un sens special, astzi ne aflm fiecare la Calvar; tot aa, suntem delegai la sesiunea din 1888. Vom fi chemai s facem ceea ce generaiile trecute nu au reuit. O profeie inspirat ne spune cum trebuie reexaminat 1888:Ar trebui s fim ultimul popor de pe pmnt ca s ne permitem, orict de puin, spiritul de persecuie mpotriva celor care duc solia lui Dumnezeu ctre lume. Aceasta este cea mai teribil i necretineasc trstur de caracter care s-a manifestat printre noi dup Minneapolis. Acest lucru va fi vzut cndva n toat gravitatea lui, cu toat povara de nenorociri ce a rezultat din el (GCB 1893, p. 184).Un fost preedinte al Conferinei Generale a recunoscut i el c 1888 va rmne un test printre noi, pn cnd vom obine biruina deplin:Unii se pot simi afectai de referirile la Minneapolis [la ntlnirile din 1893]. tiu c unii s-au simit rnii i umilii de orice aluzie referitoare la acea ntlnire i la situaia creat acolo. Dar v rog s reinei c motivul pentru care cineva s-ar simi aa este un spirit de ncpnare din partea sa. Dar toat dificultatea este nlturat din momentul n care ne predm deplin i ne umilim inimile naintea lui Dumnezeu. Chiar faptul c cineva se simte jignit arat imediat smna revoltei din inima lui...Dac eum odat, Domnul ne va trece din nou pe acelai drum; dac vom cdea i a doua oar, El ne va trece iari pe acelai drum; i dac vom cdea i a treia oar, Domnul ne va trece din nou pe acelai drum... n loc s ne simim iritai c Domnul ne trece mereu pe acelai drum, mai bine s-I mulumim i s-L ludm nencetat, cci El face aceasta din mil i ndurare pentru noi. Orice altceva ar fi spre ruina i distrugerea noastr (O.A. Olsen, ibid., p. 188).S-ar putea s existe i astzi unii care s se simt jignii i iritai c se ncearc o reexaminare a istoriei noastre. De ce s dm atta atenie unui trecut tragic? De ce s nu-l uitm i s mergem nainte spre elul nostru?Dup spusele acestui preedinte al Conferinei Generale din 1893, resentimentele i iritarea fa de 1888 indic o atitudine a inimii n rzboi cu Duhul Sfnt al lui Dumnezeu. Poate c Domnul l-a inspirat s spun ceea ce a spus. Ellen G. White ne amintete i ea c exist un pericol teribil n uitarea trecutului (LS 196). A.T.Jones a fcut i el o prezicere la aceeai sesiune din 1893, care pare s inteasc aceeai problem:Vor veni lucruri care vor fi mai surprinztoare dect cele care au fost la Minneapolis - mai surprinztoare dect orice am vzut pn acum. i, frailor, ni se va cere s primim i s predicm acel adevr. Dar dac nu vom avea fiecare fibr a acelui spirit smuls din inima noastr, noi vom trata acea solie i pe solul prin care va fi trimis la fel cum a declarat Dumnezeu c am tratat cealalt solie (GCB 1893, p. 185).

Discernmnt n loc de fapte Abordarea adevrului total nu nseamn a critica. Adevrul despre trecut nu face dect s lumineze prezentul misterios; el ofer speran pentru viitorul necunoscut. Adevrul deplin este totdeauna o veste bun. Cnd l vom recunoate, eforturile noastre de a aduce ploaia trzie i de a produce seceriul final vor avea succes. Calea grea a pocinei se va dovedi cel mai scurt drum spre cas. Experiena credinei presupune o integral recunoatere a adevrului. Dar, pn nu vom fi dispui s recunoatem adevrul, toat lista planurilor noastre va eua, deoarece sunt categoric lipsite de acea credin mntuitoare.Sub cluzirea lui Dumnezeu, istoria trebuie s ne aduc la o confruntare cu realitatea:(1) Dragostea lui Dumnezeu cere ca solia evangheliei venice, proclamat cu putere, s ajung la ntreaga lume. Dar El a declarat c nu poate revrsa binecuvntrile Sale peste confuzia din mijlocul nostru.(2) Falsul Hristos al lumii moderne este incapabil s in biserica rmiei permanent n ghearele lui. El nu poate revrsa asupra ei ca ntreg o putere supranatural, aa cum va face cu alte corpuri religioase, din cauza prezenei n interiorul ei a mii de persoane care vor insista pentru o integral acceptare a adevrului. Ei sunt adventiti de ziua a aptea contiincioi, din cauza convingerilor lor profunde, bazate pe Scriptur. Ei nu vor pleca genunchiul n faa lui Baal. i ei nu-l vor lsa pe Baal s-i aduc la tcere, deoarece ei tiu c sunt trupul lui Hristos. Ei vor rmne fermi, ca i Acela din templu, cnd a ntrebat cu trie: Cum ndrznii s transformai Casa Tatlui Meu ntr-o peter de tlhari? (Ioan 2,16).(3) Biserica Adventist de Ziua a aptea nu se va prbui n criza final deoarece n cei curai cu inima exist o putere special, iar ei sunt o parte numeroas a acestei frieti. Aceast putere anuleaz ncercarea final a lui Baal de a subjuga Israelul lui Dumnezeu. Nici chiar Baal nu poate s-i reverse binecuvntrile false asupra unui popor divizat, oscilnd ntre dou opinii. Factorul decisiv care asigur biruina adevrului este curirea sanctuarului ceresc, lucrarea de Mare Preot a Mntuitorului lumii, care n-a avut loc niciodat n istorie nainte de 1844.Pentru cei care pretind a nutri fericita ndejde, urmtorul pas va fi de a se hotr s urmeze, n sensul totalei devoiuni, un Domn sau altul. Implicaiile unei asemenea decizii sunt cutremurtoare.

capitolul 2

Pcatul prsirii dragostei dinti

Nimeni nu poate pune la ndoial autenticitatea experienei personale a celor care au luat parte la micarea din 1844. Isus era scump credincioilor care ateptau a doua Sa venire, iar inimile lor erau unite n nchinare profund i sincer. Ei au recunoscut fr ndoial prezena Duhului Sfnt n acea micare.

Aceast convingere, care trecea dincolo de dependena de corectitudine teologic, a sprijinit ncrederea turmei mici n marea dezamgire. Biserica Adventist de Ziua a aptea a fost conceput ntr-o experien de dragoste autentic i s-a nscut din chinul sufletului celor care au riscat totul bazai pe recunoaterea lucrrii autentice a Duhului Sfnt. Aa s-a nscut ea, conceput n credin autentic i nu n legalism.

n primii ani ea l iubea pe Domnul cu toat inima i aprecia prezena Duhului Sfnt. Dificultile ulterioare au aprut dintr-o tragic prsire a dragostei dinti, care a adus incapacitatea de a recunoate adevratul Duh Sfnt.

Chiar din 1850, aceast plcut nchinare a nceput s fie nlocuit treptat n inimile multora de o stare de stupiditate i adormire, aipire, dup cum spune tnra serv a Domnului. O viclean dragoste de sine a nceput s nlocuiasc dragostea de Mntuitorul, lucru ce a produs ncropeala. Mndria i satisfacia de a poseda un sistem al adevrului a gonit n mare parte simpla credin n Isus, care dusese la acceptarea adevrului la nceput.

Astfel, curnd dup marea dezamgire din 1844 i dup adunarea turmei mici care pzea credina, a nceput s se dezvolte o deficien n nelegerea importanei soliei celor trei ngeri. Deficiena nu era teologic, ci spiritual. Biserica era ca un adolescent care se dezvolt fizic, dar care intelectual rmne un copil.

Adevrul fcea un progres fenomenal, i se dovedea invincibil n dezbateri dar, spunea Ellen G. White n 1855, servii Domnului s-au ncrezut prea mult n puterea argumentelor (1T 113). Acest lucru i mpiedica s reziste ispitei incontiente i subtile a mndriei spirituale; nu au neles i acceptat ei adevrul, nu au sacrificat ei pentru el? Li se prea c exist merit ntr-un asemenea sacrificiu. Pastori i evangheliti ridicau cortul ntr-o nou localitate, strneau pastorii i bisericile populare, ctigau dezbaterile i disputele, le furau pe cei mai buni membri, i botezau, ridicau o nou biseric i se ndreptau spre alte biruine aproape pretutindeni. Se bucurau de euforia succesului.

mpotrivirea i lsa s nutreasc sperana unei justificri personale i colective la a doua venire, mai mult dect dragostea anticiprii ntlnirii cu Cel Iubit. Credina a devenit pentru ei mai mult un act de devoiune fa de adevrul doctrinal i ascultarea de el, motivat de grija egoist pentru rsplat mai mult dect de o apreciere din inim a harului lui Hristos. n loc s umblm cu umilin n deplin dependen de Domnul, noi am nceput s umblm mndri de evidena indiscutabil a adevrului nostru.

Rezultatul a fost inevitabil o form de legalism. Aceeai experien a fost repetat adesea n viaa personal a noilor convertii adventiti. neleas corect, istoria micrii advente este povestea propriilor noastre inimi. Fiecare dintre noi este un microcosmos n ntreg, dup cum fiecare pictur de ap ntruchipeaz esena ploii. n tot ceea ce spunem despre experiena anilor trecui, ne amintim c nu suntem mai buni dect naintaii notri. Dup cum spunea Pavel credincioilor din Roma, noi facem aceleai lucruri (Romani 2,1). Eecurile istoriei noastre denominaionale pot fi rezolvate ntr-un sens pozitiv i ncurajator doar printr-un discenmnt care s recunoasc vina colectiv.

Cum a ncolit ncropeala noastr

Ellen G. White a recunoscut de timpuriu c problema noastr a fost prsirea dragostei dinti, o pierdere a intimitii cu Hristos prin lipsa de apreciere a dragostei Sale jertfitoare. Evident, ea nu i-a pierdut niciodat aceast dragoste dinti, pentru c ea a fost mereu profund i prompt n a recunoate manifestrile adevratului Duh Sfnt. Dar noi nu am fost prea receptivi.

Cntam bucuroi mpreuna cu W.H.Hyde Am auzit din strluciri, din ara sfnt, am auzit, i inimile noastre sunt bucuroase, dar exista o tensiune constant n a recunoate sau aprecia darul profeiei i resentimentul nostru uman nascut mpotriva mustrrii sau corijrii. n timp ce Spiritul lui Dumnezeu ce nsoea lucrarea lui Ellen G. White a constrns adesea pe conductorii bisericii s recunoasc autoritatea divin a mesajului ei, acetia erau rareori unii ntr-o adevrat simpatie a inimii fa de adnca ei motivaie spiritual. Un asemenea resentiment luntric nu este surprinztor pentru noi, oamenii. A fost evident de-a lungul ntregii istorii a vechiului Israel.

Negijarea aproape continu de a da atenie apelurilor serioase ale servei Domnului de a ne ntoarce cu umilin la dragostea dinti a dus la cele mai ntunecoase ceasuri ale istoriei noastre. O crescnd dar incontient dragoste de sine a pastorilor i credincioilor a gonit din inim credina adevrat i, ca o consecin, capacitatea de a discerne lucrarea Duhului Sfnt s-a ters. Urmarea a fost o desfurare att de ngrozitoare, nct prea de neimaginat pentru pionierii notri (i tot aa i pentru noi astzi). Urma s vin timpul cnd, n 1888, a treia Persoan a Dumnezeirii s fie realmente insultat de delegaii la o sesiune oficial a Conferinei Generale (Ms. 24, 1892; Special Testimonies, Series A, Nr. 7, p. 54; Vezi capitolul ase). Cum pot adventitii de ziua a aptea s fac un astfel de lucru?

Dac n-ar fi existat lucrarea permanent a lui Ellen G. White, este ndoielnic c micarea ar fi putut supravieui altfel dect ca un cult legalist, aa cum sunt Martorii lui Iehova sau Biserica Universal a lui Dumnezeu. Acest fapt, de obicei recunoscut ca adevrat, este un comentariu izbitor despre necredina noastr adnc nrdcinat. Noi am repetat ntr-o istorie de cteva zeci de ani ceea ce vechiului Israel i-a luat secole. Nici un adventist de ziua a aptea nu va tgdui c biserica este Ierusalimul. Dar ea este nc vechiul, i nu noul Ierusalim.

Noi am reuit s vedem ntreita solie ngereasc ca fiind evanghelia cea venic. Doctrinele erau adevrate. Dar pastorii i membrii au fost orbii fa de adecvata nelegere asupra soliei ngerului al treilea n adevr, aa cum orbirea evreilor i-a mpiedicat s discearn adevrata solie a Vechiului Testament. Acel adevr pe care evreii nu l-au putut vedea era locul crucii n serviciile lor din sanctuar i n lucrarea ndelung ateptatului lor Mesia. Tot aa locul crucii n ntreita solie ngereasc a ocolit i frietatea noastr de la sfritul secolului al XIX-lea.

Chiar din 1867, Ellen White a vorbit despre principiul crucii (mai degrab dect despre reforma n mbrcminte) ca fiind motivul fundamental ce inspir ntregul nostru angajament ca adventiti de ziua a aptea precum i stilul de via:

Noi am fost att de unii cu lumea nct am pierdut viziunea crucii i nu mai suferim pentru Hristos

Noi ne deosebim de lume chiar prin aceast acceptare a crucii (1T 525).

Se face prea mult zarv i micare despre religia noastr, n timp ce Calvarul i crucea sunt uitate (5T 133).

Cretere contra progres

Ceea ce a fcut ca starea noastr spiritual s fie chiar mai dificil de neles a fost faptul c biserica s-a bucurat de o rapid cretere numeric, financiar i n prestigiu. Aceasta s-a reflectat ntr-o sporire continu a puterii instituionale, financiare i organizatorice. Micarea tnr i fr experien, ncepnd cu mai puin dect nimic, n faa dispreului lumii dup 1844, a luat forma unei denominaiuni puternic constituite i respectat. Noi am avut ceea ce a fost universal recunoscut ca fiind organizaia medical cea mai bun din lume i una dintre cele mai moderne tipografii din occident.

Desigur, nu era nimic ru ntr-un asemenea progres material. Cele mai multe din naintrile fcute au fost la insistena agentului darului profetic. A fost drept i corect ca instituii s fie ntemeiate, ca lucrarea s fie rspndit n noi regiuni i biserici s fie nlate pretutindeni. Dar i pastorii i laicii au confundat aceast cretere cu scopul final al micrii advente - o pregtire spiritual pentru revenirea lui Hristos. A rezultat confuzie, iar stima i mulumirea de sine au nceput s ias la suprafa n rapoartele sptmnale despre naintarea cauzei aa cum au fost publicate n Review.

Spiritul evident n aceste rapoarte despre progres contrasteaz cu soliile fierbini pe care Ellen White le-a trimis n acel timp. Muli frai exprimau un optimism nflcrat despre rezultatele lucrrii lor. Cu adevrat Dumnezeu era la conducere i micarea era a Lui. Dar raportul inspiraiei i al istoriei arat c cel mai remarcabil aspect al lucrrii n-a fost progresul ei material, ci lipsa ei de maturitate spiritual.

Scopul primar al micrii advente a fost ntotdeauna de a dezvolta un caracter asemenea lui Hristos ntr-o rmi care s justifice sacrificiul Su. Nici o alt comunitate de sfini n toat istoria n-a cunoscut o aa maturitate a experienei cretine, simbolizat n Scriptur prin Mireasa care se pregtete (Apoc. 19:7). Aceast ultim rmi va deveni populaia unui Nou Ierusalim, fiind biruitoare asupra apostaziei tuturor generaiilor precedente. n caracterul lor se vor vedea rezultatele practice ale curirii sanctuarului ceresc. Planul de mntuire va atinge punctul culminant, iar ndoielile i obieciile lui Satana i ale otirilor lui vor fi pentru totdeauna rezolvate. Universul neczut va fi linitit privind marea demonstraie a succesului complet al planului de mntuire n ultima lui faz. Se va dovedi c Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mntuire (Romani 1:16).

Strns legat de realizarea acestui obiectiv primar este realizarea unuia secundar: ncheierea programului de evanghelizare al misiunii mondiale. Realizarea intei secundare este reprezentat n Scriptur ca fiind automat asigurat odat ce inta primar este realizat (Marcu 4:26-29; Apoc. 14:15; Ioan 13:35).

Dac noi n-am fi orbii de dregoste de sine, o real nelegere asupra adevrului soliei ngerului al treilea ar fi asigurat cu mult timp nainte un progres autentic favorabil realizrii intei primare, a asemnrii cu Hristos n caracter. n locul acesteia, a existat un progres imaginar n mplinirea intei secundare.

Dar o problem serioas devine imediat evident. Alte denominaiuni realizeaz acelai tip de progres numeric i instituional, chiar mult mai important, ceea ce sugereaz c o astfel de cretere nu nseamn ctui de puin c adevratele binecuvntri ale Cerului sunt revrsate peste lucrarea noastr. Acionnd aa, am pierdut din plin viziunea asupra intei primare n cursul mplinirii iluzorii a intei secundare. Rapoartele oficiale ajung la concluzii greite, bazate pe progres financiar sau statistic. Iat un exemplu, model de iceberg de mndrie i mulumire de sine:

Succesul financiar al acestei vaste ntreprinderi denominaionale nu poate fi mai mare dect credina i zelul care animeaz poporul ales al lui Dumnezeu. Aceste resurse combinate, sub strategia comandantului otirilor Domnului, vor duce curnd n ntreaga lume triumful marei micri advente. (Raportul Financiar nr. 37, Conferina General, 31 decembrie, 1948, p. 9)

Cu alte cuvinte, credina i zelul spiritual al poporului ales al lui Dumnezeu sunt msurate dup rapoartele statistice! S-ar putea spune c acesta este un exemplu extravagant i demodat. Dar el ilustreaz o idee preconceput predominant atunci i care este observat aproape pretutindeni astzi. Limbajul inimilor noastre, pretinde c suntem bogai i ne-am mbogit. Autorul i Desvritorul credinei noastre afirm totui contrariul.

Aceasta era situaia spiritual a bisericii n decada care a precedat Sesiunea Conferinei Generale din 1888. Serva Domnului deseori deplngea dragostea de sine, care a devenit att de dureros evident n starea general de ncropeal. n eforturi disperate de a ajuta, ea ne-a trimis solii arztoare n care apela la noi struitor, n anii de dup conferina din 1888, solii care chemau pastorii i poporul s redescopere adnca dragoste a inimii pentru Hristos care aproape c s-a pierdut. Ea a lucrat din greu, dar, din anumite motive, apelurile au czut n urechi surde i nu au fost ncununate de succes.

Remediul simplu al lui Dumnezeu pentru o serioas problem denominaional

Vor putea cteva solii dinamice, cteva cuvinte simple, s ajung pn la inima Laodiceei i s svreasc pentru biseric ntr-un timp scurt ceea ce zeci de ani de serioas lucrare spiritual a lui Ellen White n-au reuit s fac?

Rspunsul este da, n acord cu planul Domnului. El a trimis un astfel de cuvnt prin instrumente umile n 1888, o solie care s fie nceputul ploii trzii i al marii strigri. mprejurrile venirii soliei urmau s fie la fel de modeste ca i viermele care a ofilit curcubetele lui Iona, la fel de umile ca i naterea n grajdul din Betleem. Dumnezeu a trimis doi tineri, unelte necunoscute, cu o proaspt prezentare a adevrului curat. Ellen White a fost ncntat de solia lor. Ea a vzut cum aceast solie oferea legtura ce lipsea n adventism, motivaia ce transforma apstoarele trebuie ale legalismului n imperativele voioase ale devotamentului apostolic.

Dar ea a fost pe drept indignat de fraii din conducere care nu puteau nelege ceea ce se ntmpla i care au reacionat negativ la solie. Ea a vorbit astfel despre cei doi soli:

Preotul a luat (pe pruncul Isus) n brae, dar el nu vedea nimic deosebit. Dumnezeu nu i-a vorbit spunndu-i: Aceasta este mngierea lui Israel. Dar, de ndat ce a intrat Simeonel vede acolo acel pruncuor n braele mamei SaleDumnezeu i spune: Acesta este mngierea lui Israel Iat pe cineva care L-a recunoscut pe Isus, pentru c se gsea n situaia n care putea s discearn lucrurile spirituale

Nu avem nici o ndoial c Domnul a fost cu fratele Waggoner n timp ce vorbea ieri ntrebarea este, a trimis oare Dumnezeu adevrul? A ridicat oare Dumnezeu pe aceti oameni pentru a proclama adevrul? Eu rspund, da, Dumnezeu a trimis pe aceti oameni spre a ne aduce adevrul, pe care nu l-am fi avut dac Dumnezeu n-ar fi trimis pe cineva s ni-l aduc Eu l accept i nu ndrznesc s-mi ridic mna mpotriva acestor persoane ca i mpotriva lui Isus Hristos, care trebuie recunoscut n trimiii Si

Noi am fost n nedumerire i ne-am ndoit de acest lucru, iar comunitile noastre sunt gata s moar. (Ms. 2, 1890)

Problema noastr de astzi

Un veac mai trziu, cu un sistem organizaional cu o pondere i mai ntins n lume, dificultatea rectificrii aceleiai stri de ncropeal, gata de moarte, apare i mai ciudat dect era n 1890. Mndria denominaional i ncropeala din multe naiuni i culturi reprezint o problem uluitoare. Nu se mai poate spera c simpla trecere a timpului va procura un remediu. Chiar rbdarea lui Dumnezeu curnd s-ar putea s se sfreasc. Efectele ncropelii noastre nu pot i nu vor fi tolerate de Domnul la infinit. El este Cel care spune c noi l dezgustm ntr-att nct i vine s verse (aa presupune limbajul original n Apoc. 3, 16. 17).

Cheia pentru a nelege umilitoarea noastr poziie st ntr-o realist estimare a ceea ce s-a petrecut la sesiunea din 1888 i dup. Trebuie s recunoatem realitatea lucrurilor spirituale ce se desprind din aceasta n cadrul caracterului denominaional de astzi. Ploaia trzie i marea strigare au nceput printre noi ca o solie simpl i modest despre puterea miraculoas a cerului, dar aceste binecuvntri nepreuite au fost respinse pentru c Spiritul Sfnt a fost insultat. Cum s-a putut ntmpla aa ceva vom discuta n capitolul urmtor.

capitolul 3

Marea strigare va veni ntr-un mod surprinztor

Zeci de ani nainte de 1888, biserica i conducerea ei au ateptat timpurile de nviorare cnd mult ateptata ploaie trzie va veni. Acum un secol, aceasta era o ateptare nutrit printre noi aa cum era mult ateptata venire a lui Mesia pentru evreii din timpul lui Ioan Boteztorul.

Totui, doar puini au prut s recunoasc faptul c ploaia trzie i marea strigare vor fi n primul rnd o nelegere mai clar a evangheliei. Marea strigare era neleas ca fiind zgomot tot mai mare. Ne-a luat prin surprindere c era ns vorba de o lumin crescnd.

Noi am ateptat o furtunoas zguduire a Pmntului nsoit de solia: Pregtii-v, altfel! i nu am fost pregtii pentru vocea blnd a descoperirii harului ca adevrata motivaie a soliei ngerului al treilea. Puterea supranatural pe care o ateptm trebuie s vin ca o consecin a acceptrii acelei lumini mai mari a evangheliei. Aceasta trebuia s lumineze pmntul cu slava ei.

Exista un pericol teribil ca acei conductori evrei s-L resping pe Mesia care urma s vin deodat i exista acelai pericol pentru conductorii bisericii noastre de a refuza cu dispre marea strigare care urma s nceap. nc din 1882, Ellen White a avertizat c ntr-o zi ei s-ar putea s fie incapabili s recunoasc adevratul Spirit Sfnt:

Muli dintre voi nu pot deosebi lucrarea i prezena lui Dumnezeu Exist printre noi brbai, n poziii de rspundere, care susin c o credin asemenea cu cea a lui Pavel, Petru sau Ioan, este nvechit i inacceptabil pentru timpul prezent. Este socotit ca absurd, mistic i nedemn de o minte inteligent (5T 74, 79).

Predomina un optimism fals (tiu c muli gndesc mult prea favorabil despre timpul prezent) i n puternica cernere care urma s aib loc curnd, aceti frai conductori puteau fi gsii nepregtii pentru conducere n timp de criz:

Cei care s-au ncrezut n intelect, geniu sau talent, nu vor sta atunci n fruntea poporului. Ei nu au inut pasul cu lumina. Cei care s-au dovedit necredincioi nu vor fi atunci n fruntea turmei. n ultima lucrare solemn, doar puini oameni de seam vor fi angajai (5T 80).

Ellen White atepta timpul cnd Domnul va lua conducerea n propriile mini i va ridica instrumente omeneti n care se va putea ncrede:

Cnd vom avea brbai devotai ca Ilie, avnd credina pe care a avut-o el, vom vedea c El Se va descoperi pe Sine aa dup cum S-a descoperit oamenilor sfini din vechime. Cnd vom avea brbai care, dei i recunosc neajunsurile, vor strui de Domnul n credin serioas, aa cum a fcut Iacob, vom avea aceleai rezultate (4T 402).

Preedintele Conferinei Generale din 1885 era avertizat c dac el i ali civa nu sunt trezii la o nelegere a datoriei lor, atunci ei nu vor recunoate lucrarea lui Dumnezeu cnd va rsuna marea strigare a ngerului al treilea. Cnd lumina apare spre a lumina pmntul, n loc de a veni n ajutorul Domnului, ei vor dori s restrng lucrarea spre a o potrivi ideilor lor nguste. Dai-mi voie s v spun c Domnul va lucra n aceast ultim lucrare de o manier foarte diferit de ordinea obinuit a lucrurilor i ntr-un mod ce va fi contrar oricrui plan omenesc Lucrtorii vor fi surprini de mijloacele simple pe care le va folosi El spre a desvri lucrarea neprihnirii Sale (1 octombrie 1885, TM 300).

Acea scrisoare a fost adresat frailor G. I. Butler i S. N. Haskell. Haskell a luat aminte la avertizare i a fost unul dintre puinii care au avut discernmntul s recunoasc lucrarea misterioas ce se desfura naintea ochilor lui trei ani mai trziu. Dar nu Butler i muli alii. Domnul urma s fie forat n 1888 s ocoleasc pastori cu experien, spre a folosi unelte mai tinere sau necunoscute:

Domnul lucreaz uneori aa cum ne-am atepta noi mai puin; El ne surprinde descoperindu-i puterea prin instrumentele alegerii Sale, n timp ce trece pe lng brbai la care noi am privit ca la unii prin care trebuie s vin lumina

Muli vor respinge chiar soliile pe care Dumnezeu le trimite poporului Su, dac aceti frai conductori nu le vor acceptaChiar dac toi conductorii notri vor refuza lumina i adevrul, ua aceea va rmne nc deschis. Domnul va ridica brbai care vor da poporului solia pentru acest timp (GW ediia veche, 126).

Din nou n 1882 ni s-a spus:

S-ar putea ca sub un exterior aspru i neatrgtor s se descopere strlucirea curat a unui autentic caracter cretin

Ilie a luat pe Elisei de la plug i a aruncat asupra lui mantia consacrrii. Chemarea la aceast mrea i solemn lucrare a fost prezentat unor brbai de cultur i cu poziie; dac aceti brbai ar fi fost mici n ochii lor i s-ar fi ncrezut deplin n Domnul, El i-ar fi onorat ca purttori ai drapelului Su n triumf spre victorie

Dumnezeu va face n zilele noastre o lucrare pe care doar puini o anticipeaz. El va ridica printre noi pe aceia care sunt nvai mai degrab prin ungerea Spiritului Su, dect prin pregtirea instituiilor tiinifice (5T 81, 82).

Aceste mrturii din 1882 demonstreaz o prevestire inspirat. Este ca i cum acea micu doamn a scris n avans istoria lui 1888!

Alegerea divin a solilor

Chiar n acel an, 1882, E. J. Waggoner a nceput un curs de instruire care era evident sub conducerea special a Duhului Sfnt. Dumnezeu l pregtea s devin agentul unei lucrri speciale. El a descris mai trziu experiena lui astfel:

Am nceput adevratul meu studiu al Bibliei cu 34 de ani n urm (1882). La timpul acela l aveam pe Hristos naintea ochilor mei n mod evident rstignit pentru mine. Eu stteam ceva mai departe de grupul membrilor comunitii, n cortul mare de la ntlnirea de tabr din Healdsburg (California), ntr-o dup-amiaz posomort de sabat. Nu mai tiu care a fost subiectul predicii. Nu am reinut nici un cuvnt i nici un verset. Tot ceea ce mi amintesc a fost ceea ce am vzut. Dintr-o dat o lumin a strlucit mprejurul meu, iar cortul era pentru mine cu mult mai strlucitor luminat dect strlucea soarele la amiaz i L-am vzut pe Hristos atrnnd pe cruce, rstignit pentru mine. n momentul acela, am avut prima dat nelegerea puternic, care a venit ca un potop, c Dumnezeu m-a iubit i c Hristos a murit pentru mine. Dumnezeu i cu mine eram singurele fiine de care eram contient n univers. Am vzut atunci, cu ochii mei, c Dumnezeu era n Hristos mpcnd lumea cu Sine; eu ntruchipam ntreaga lume cu toate pcatele ei. Sunt sigur c experiena lui Pavel pe drumul spre Damasc a fost tot att de real ca cea pe care am avut-o eu

Am decis ndat c voi studia Biblia n lumina acelei descoperiri, spre a putea ajuta i pe alii s vad acelai adevr. Am crezut ntotdeauna c orice parte a Bibliei trebuie s vorbeasc mai mult sau mai puin viu, despre acea glorioas descoperire [Hristos rstignit] (Scrisoare din 16 mai 1916, scris chiar nainte de moartea sa subit).

n anii care au precedat 1888, Domnul l pregtea pe colegul lui Waggoner. Solia adevrului l-a gsit pe A. T. Jones ca militar n armata Statelor Unite. Dei nu era un produs al instruirii colare, el a studiat zi i noapte, adunnd o mare cantitate de cunotine istorice i biblice. J. S. Washburn, care l-a cunoscut personal, ne-a relatat c era o persoan umil, serioas i sensibil, ale crei rugciuni profunde au dovedit c el cunotea pe Domnul (Interviu din 4 iunie 1950).

Intelectul ascuit al tnrului Jones era nsoit de o credin cald, simpl, ca de copil. n zilele cnd era folosit de Dumnezeu, avea putere n predicare i n lucrarea personal. n anii imediat urmtori lui 1888 s-au fcut demonstraii semnificative ale Spiritului lui Dumnezeu lucrnd prin el, incluznd lucrarea special din Washington, n Senatul Statelor Unite, unde s-a opus cu succes moiunii Blair. De fapt, acest aproape un secol de continu libertate religioas de care s-au bucurat americanii este o motenire a eforturilor eficiente ale nerecunoscuilor i neonorailor Jones i Waggoner n lupt cu intolerana religioas din zilele lor.

Spiritul lui Dumnezeu pregtea cu adevrat pe aceti doi tineri s vesteasc bisericii rmiei, precum i lumii ntregi, nceputul mult ateptatei mari strigri:

Domnul, n marea Sa ndurare, a trimis o foarte preioas solie poporului Su prin fraii Jones i Waggoner. Aceast solie urma s aduc mai proeminent n faa lumii pe Mntuitorul nlat, jertfa pentru pcatele ntregii lumiDumnezeu a dat solilor Si exact ceea ce avea nevoie poporul (1895; TM 91, 95).

Timp de opt ani dup 1888, Ellen White a vorbit adesea despre aceti doi tineri ca fiind solii Domnului, aprobdu-i n cuvinte nefolosite vreodat pentru alii. Exist ntre 200 i 300 asemenea declaraii ale sale. n 1890, ea a spus:

Presupunnd c putei terge mrturia care a fost prezentat n aceti ultimi doi ani, proclamnd neprihnirea lui Hristos, spre cine putei arta ca aducnd o lumin special pentru popor? (RH, 18 martie, 1890).

n 1888, ea spunea:

Dumnezeu prezint minilor brbailor alei n chip divin, perle preioase ale adevrului, potrivite timpului nostru.

Solia dat nou prin A. T. Jones i E. J. Waggoner este solia lui Dumnezeu pentru biserica Laodicea (Scrisoarea S 24, 1892).

Cnd a auzit pentru prima oar solia lui Waggoner, Ellen White a neles imediat semnificaia ei real. Era o descoperire pentru biseric i pentru lume:

Mi s-a pus ntrebarea: ce credei despre lumina pe care o prezint aceti brbai? Ei bine, eu o tot prezint de 45 de ani, farmecul inegalabil al lui Hristos. Este ceea ce am ncercat s prezint naintea minilor voastre. Cnd fratele Waggoner a prezentat aceste idei la Minneapolis, a fost prima nvtur clar despre acest subiect pe care am auzit-o vreodat de pe buze omeneti, cu excepia discuiilor dintre mine i soul meu. Mi-am spus c deoarece Dumnezeu mi-a prezentat-o n viziune, de aceea o vd eu att de clar i ei n-o pot vedea pentru c lor nu le-a fost prezentat ca i mie, iar cnd altcineva a prezentat-o, fiecare fibr a inimii mele a spus amin (Ms. 5, 1889).

n terminologia noastr modern, ea a perceput solia ca fiind transmisia care duce puterea motorului la roi. Timp de 45 de ani ea ambalase motorul, dar puterea de a ncheia mandatul evangheliei nu s-a transmis la roi. Acum ea nelegea cum adugarea soliei celei noi la cea veche va pregti de fapt oamenii acelei generaii pentru venirea Domnului. Nu este de mirare c era fericit!

Cum nu a fost recunoscut marea strigare

Chiar din 1 aprilie 1890, Ellen White, crescnd n nelegere, a aplicat limbajul din Apocalipsa 18 la solia din 1888:

Muli mi-au scris ntrebnd dac solia (din 1888) ndreptirii prin credin este solia ngerului al treilea, iar eu le-am rspuns: Este cu adevrat solia ngerului al treilea. Profetul declar: Apoi am vzut un alt nger cobornd din ceruri, avnd o mare putere; i pmntul s-a luminat de slava lui [Apocalips 18:1] (RH, 1 aprilie, 1890).

n 1892, ea era gata s afirme fr echivoc c solia a fost cu adevrat nceputul mult ateptatei mari strigri:

Marea strigare a ngerului al treilea a i nceput prin descoperirea neprihnirii lui Hristos, Rscumprtorul ierttor de pcate. Acesta este nceputul luminii ngerului a crui slav va umple tot pmntul (RH, 22 noiembrie, 1892).

Notai c nceputul lucrrii acestui nger a fost solia i nu presupusa ei acceptare de ctre conductorii poporului. Vom vedea mai trziu cum aceast realitate capt o semnificaie puternic, ntr-un timp de criz.

Fratele Butler, cea mai responsabil persoan oficial a bisericii, a fost n fruntea opoziiei luminii preioase a marii strigri. Puini erau capabili spiritual s depeasc influena lui negativ. n mpotrivirea lui oarb fa de marea strigare, putem vedea tragica mplinire a inspiratei avertizri trimis lui la 1 octombrie 1885 (TM 300):

Exist civa care doresc s decid fr ntrziere care este viziunea corect asupra punctului n discuie. Se dorete ca aceast problem s fie rezolvat pe loc, aa cum i-ar plcea fratelui Butler. Dar sunt oare minile pregtite pentru o asemenea decizie? Eu nu pot aproba o asemenea procedur. Ei nu sunt pregtii s ia decizii sigure

Nu vd nici un motiv pentru agitaia care s-a creat la aceast ntlnire (Minneapolis, 1888) Soliile ce vin de la preedintele nostru din Battle Creek sunt calculate spre a v strni s luai o poziie greit; dar eu v avertizez mpotriva acestui lucru Sentimentele excitate vor conduce la micri pripite (Ms. 15, 1888; Olson, p. 295).

Nu voi uita niciodat experiena pe care am avut-o la Minneapolis, nici lucrurile care mi-au fost descoperite atunci cu privire la spiritul care stpnea pe oameni, cuvintele rostite i aciunile fcute n ascultare de puterile ntunericuluiEi erau stpnii de un alt spirit la acea ntlnire i n-au tiut c Dumnezeu trimisese pe acei tineri cu o solie special pentru ei, i pe care i-au tratat cu batjocur i dispre, fr s-i dea seama c inteligenele cereti priveau la ei tiu c atunci Spiritul lui Dumnezeu a fost insultat (Lt. 24, 1892).

Aa a fcut conducerea bisericii, ateptnd n mod naiv s fie justificat naintea lumii prin mult ateptata mare strigare, dar n realitate luptnd mpotriva Spiritului harului i dispreuind bogiile ndurrii Sale.

Trebuie s clarificm faptul c pcatul insultrii Spiritului Sfnt nu a dus corpul colectiv al bisericii la pcatul de neiertat. Pcatul evreilor mpotriva Spiritului Sfnt a constat n atribuirea lucrrii Sale lui Satana (Marcu 3:22-30). Nu citim c fraii notri, n general, n perioada 1888 au mers chiar aa de departe, dei civa dintre ei poate c au fcut-o. (Insulta adus Lui a fost ndeajuns de rea!). Ellen White a continuat s lucreze pentru aceast biseric pn la moartea ei, n 1915, astfel artnd credina ei c iertarea este posibil i c soluia problemei noastre nu este dezintegrarea sau prsirea denominaiunii, ci pocina denominaional i mpcarea cu Spiritul Sfnt.

Aa numitele defecte ale solilor nu sunt scuze pentru respingerea soliei lor

Respingerea luminii de ctre ispravnicii alei ai lui Dumnezeu este ntotdeauna lipsit de orice scuz. Nu este treaba noastr n aceste zile din urm de a gsi greeli; putem doar observa fapte. Fraii care s-au opus luminii au crezut n mod sincer c fceau bine, deoarece agenii pe care Domnul i alesese preau greii. Domnul a lucrat ntr-o manier ieit din comun i a surprins pe frai. Ellen White a descris cele ntmplate folosind timpul viitor spre a zugrvi evenimentele din prezent.

n manifestarea puterii care va lumina pmntul cu slava ei, ei vor vedea doar ceva care, n orbirea lor, li se va prea periculos, ceva care le va trezi temerile i se vor aeza mpotriva ei. Pentru c Domnul nu lucreaz dup ateptrile i ideile lor, ei se vor opune lucrrii (RH Extra, 23 decembrie, 1890).

Ceva mai devreme, ea scosese n relief dificultatea pe care fraii o aveau n sufletele lor. Putem simpatiza cu ei, deoarece ncercarea a fost sever:

Acum vreau s fii cu grij, fiecare dintre voi, asupra poziiei pe care o luai. Dac v nvluii n norii necredinei din cauz c vedei imperfeciuni, voi vedei un cuvnt sau un lucru mic, care poate c se ntmpl, i i judecai (pe Jones i Waggoner) dup acestea nti trebuie s vedei dac Dumnezeu lucreaz cu ei i apoi putei recunoate Spiritul lui Dumnezeu care este descoperit n ei. i dac alegei s rezistai totui, vei face aa cum au fcut i evreii (Sermon, 9 martie, 1890; MS 2, 1890).

Fraii mai btrni i cu experien erau iritai s vad cum Ellen White susinea att de hotrt doi tineri aproape necunoscui n comparaie cu alii, mpotriva, de fapt, a ntregii adunri a lucrtorilor. Fratele A. G. Daniells a spus mai trziu c ea a trebuit s stea aproape singur mpotriva ntregii Conferine Generale (The Abiding Gift of Prophecy, p. 369). Robert W. Olson a raportat n 1986 la Consiliul Anual din Rio de Janeiro c ea a fost nfruntat n mod public la sesiunea din 1888 (Adventist Review, 30 octombrie, 1986). Dac Ellen White a avut dreptate, se pare c Dumnezeu a trecut peste fraii conductori i aceasta era tulburtor:

Cei pe care Dumnezeu i-a trimis cu o solie nu sunt dect oameni, dar care este caracterul soliei pe care o poart ei? ndrznii voi s-i ntoarcei spatele sau s tratai cu dispre solia de avertizare, pentru c Dumnezeu nu s-a consultat cu voi asupra a ceea ce ar fi de fcut? (RH, 27 mai, 1890).

Dumnezeuv-a dat ocazia s v ridicai narmai i echipai n ajutorul Domnului Dar v-ai pregtit voi? Ai stat nemicai i n-ai fcut nimic. Ai lsat Cuvntul Domnului s cad la pmnt, nebgat n seam; iar acum Domnul a luat brbai care erau copii cnd voi stteai n fruntea btliei. i le-a dat solia i lucrarea pe care voi n-ai luat-o asupra voastri vei critica oare? Vei spune oare: i cam ies din atribuii? Voi nu ai ocupat locul pe care acum ei sunt chemai s-l ocupe (TM 413).

Natura uman fiind ceea ce este, cei din opoziie cutau s gseasc cteva cuie n care s-i agae ndoielile. Faptul c solii Domnului nu erau dect oameni se pare c a oferit ocazia:

Cei pe care Domnul i-a trimis cu o solie sunt doar oameni Unii au ntors spatele soliei neprihnirii lui Hristos pentru a critica pe oameni (RH 27 decembrie, 1890).

Vorbind celor din poziii de rspundere, Ellen White i-a ntrebat: Ct timp vei mai ur i dispreui voi pe solii lui Dumnezeu? (TM 96).

Unul dintre stimaii notri scriitori denominaionali ncearc s arate c opoziia din 1888 a fost ndreptit. Reinei cum accentueaz el greelile lui Jones i Waggoner i-i blameaz pentru respingerea soliei lor. Astfel, el perpetueaz de fapt prejudecata din 1888 i potrivete ceasul cu nc un secol n urm:

El (Jones) nu era doar cam nepoliticos din fire, dar era i excentric n vorbire i maniereera la acel timp cam nedisciplinat i trezea resentimente

(Jones i Waggoner) strigau Hristos este totuldovedeau c ei nu erau n totul sfinii(Citeaz incorect pe Ellen White ca susinnd ideea c Jones i Waggoner au contribuit cu un spirit glcevitor la teribila experien de la sesiunea din Minneapolis).

Ei pun accentul aproape exclusiv pe credin ca factor n mntuire nedispui s priveasc i cealalt parte a problemei, n mod calm Nu erau n ntregime lipsii de greeli n ce privete ncrederea n sine i arogana

Au dat gre n a arta umilina i dragostea pe care neprihnirea prin credin le mprtete nvtura extremist a lui Jones i Waggoner se observ nc i n exprimrile mistice ale celor care consider credina totul i faptele nimic(Ei au fost) canale nedesvrite

Privind napoi spre controvers constatm c dificultile au fost create mai mult de agitaia produs de personaliti (ale lui Jones i Waggoner) dect de deosebirile de doctrin (A. W. Spalding, Captains of the Host, pp. 591-602).

Aceasta este o analiz negativ a brbailor pe care inspiraia i-a numit solii Domnului. Dei erau ntr-adevr, doar oameni, este greu de neles de ce Domnul a ales pentru o astfel de lucrare special oameni care erau n mod cert canale nedesvrite, nesfinite (n comparaie cu alii), pe bun dreptate deteptnd resentiment i ranchiun, grosolani i mistici. Domnul detest un spirit plin de ndreptire de sine i glcevitor. Dar Jones i Waggoner n-au avut un asemenea spirit n perioada 1888.

Dei este adevrat c Ellen White i-a reproat lui A. T. Jones c este prea tios cu Uriah Smith n controversa din presesiune asupra celor zece coarne, ea a aprat pe cei doi frai ca fiind cretini i gentlemeni. Ellen White a fcut mai mult dect s insinueze c un numr bun dintre fraii opozani nu au evideniat astfel de mputerniciri divine.

Exist scriitori moderni care zugrvesc pe Jones i Waggoner n aceeiai termeni cuttori de greeli aa cum au fcut-o oponenii lor n 1888. Dar cei doi soli s-au bucurat de aprobarea neobinuit a lui Ellen White. Este adevrat c la sfritul periodei 1888, ei au ovit i au pierdut calea. Acesta este probabil motivul pentru care scriitorii moderni vor s-i blameze pentru tragedia din 1888. Dar ei judec greit faptele.

Ellen White a spus dinainte c aceast tragic desfurare va avea loc dac se va continua opoziia fa de solia lor. Cu toate acestea, a adugat ea, cderea lor de mai trziu nu va infirma n nici un caz solia i lucrarea din 1888-1896, perioad a aprobrilor ei (vezi capitolul zece). Criticarea acestor soli din timpul perioadei nceputului marii strigri nseamn aprobarea obieciunilor oponenilor lor contemporani. n mod logic, aceasta justific refuzul cu dispre fa de binecuvntrile speciale care au venit din ceruri. Este uimitor c dup o sut de ani, nc ne simim constrni s blamm pe solii speciali ai Domnului din cauza consecinelor propriei noastre necredine.

Ellen White i-a considerat n mod remarcabil pe Jones i Waggoner ca descoperind un autentic spirit cretin n timpul i dup conferina de la Minneapolis (relatrile martorilor oculari confirm poziia ei):

Doctorul Waggoner ne-a vorbit ntr-o manier deschis De un lucru sunt sigur: ca cretini, nu avei nici un drept s ntreinei sentimente de dumnie, rutate i prejudecat fa de dr. Waggoner, care i-a prezentat opinia ntr-o manier simpl, direct, aa cum trebuie s fac un cretinCred c el este foarte cinstit n vederile lui, iar eu i voi respecta sentimentele i m voi ncrede n el ca frate cretin, atta timp ct nu va exista nici o dovad c este nevrednic. Faptul c el a susinut n mod onest cteva vederi ale Scripturii diferite de ale dumneavoastr i de ale mele, nu este un motiv de a-l trata ca pe un infractor, un om periculos, ori a-l face subiectul unei critici nedrepte (Ms. 15, 1888, Olson, p. 294).

Un pastor tnr care a venit la ntrunirea de la Minneapolis cu mintea plin de prejudeci mpotriva lui, a dat mrturie despre impresiile lui asupra spiritului manifestat de Waggoner:

Fiind foarte clar n favoarea fratelui Butler i mpotriva lui E. J. Waggoner, m-am dus la acea ntlnire cu mintea plin de prejudeci

Cu creionul i carnetul n mn urmream s aud erezia i eram gata s vd defecte i s gsesc greeli n orice era prezentat. Cnd fratele Waggoner a nceput s vorbeasc, prea foarte diferit fa de ceea ce m ateptam. La sfritul celei de a doua prezentri a lui eram gata s recunosc c el era corect n ce spunea i maniera sa n-a artat nici un spirit de controvers, i nu a fcut nici o aluzie la opoziia pe care o anticipa. Foarte curnd, maniera sa i evanghelia pur pe care o prezenta mi-au schimbat considerabil nelegerea i atitudinea, i iat c am devenit un asculttor serios al adevrului La ncheierea celei de a patra sau a cincea lecii a fratelui Waggoner eram un pctos supus, pocit

Dup ce fratele Waggoner i-a terminat cele unsprezece studii, influena pe care a avut-o a ndeprtat n mare msur spiritul de controvers al multora(C. McReynolds, Experiences While at the General Conference in Minneapolis, Minn., in 1888, E. G. White Estate, D File, 189).

Ellen White chiar a aprat nvtura ndrznea i spiritul aparent iconoclast al tinerilor soli:

Vor aprea brbai n spiritul i puterea lui Ilie, s pregteasc calea pentru a doua venire a Domnului Isus Hristos. Lucrarea lor este de a ndrepta lucrurile strmbe. Unele lucruri trebuie drmate, unele lucruri trebuie cldite (Ms. 15, 1888; Olson, p. 300).

Nimeni s nu se plng de servii lui Dumnezeu care aduc o solie trimis din ceruri. Nu mai cutai greeli la ei, spunnd: Sunt prea categorici, vorbesc prea dur. S-ar putea s vorbeasc dur, dar nu este oare nevoie de asta? Dumnezeu va face s iuie urechile asculttorilor dac ei nu vor dori s asculte vocea i solia Sa

Pastori, nu dezonorai pe Dumnezeul vostru i nu ntristai pe Duhul Sfnt, comentnd asupra cilor i manierelor oamenilor pe care El i-a ales. Dumnezeu cunoate caracterul. El vede temperamentul oamenilor pe care i-a ales. El tie c doar oameni serioi, fermi, hotri, cu convingeri puternice, vor vedea lucrarea aceasta n importana ei vital, i vor pune o astfel de fermitate i hotrre n mrturiile lor, nct vor drma barierele Satanei (TM 410, 412, 413).

Un istoric modern descrie pe nelefuitul i presupusul netiutor de carte A. T. Jones drept un om impozant, dar ngust, cu atitudini i gesturi necivilizate (Spalding, op. Cit., p. 591). Ellen White avea o prere foarte diferit de a lui:

Exist lucrtori cretini care nu au primit o educaie colar pentru c le-a fost imposibil s-i asigure acest avantaj; Dumnezeu a dat dovad c El i-a alesEl i-a fcut conlucrtori cu El. Ei au un spirit supus, ei i simt dependena de Dumnezeu, iar Spiritul Su este cu ei spre a-i ajuta n nedesvririle lor n vocea lor se aude ecoul vocii lui Hristos.

Este evident c el umbl cu Dumnezeu, c a fost cu Isus i a nvat de la El. El a adus adevrul n sanctuarul luntric al sufletului; pentru el este o realitate vie i prezint adevrul nsoit de demonstraia Spiritului i a puterii. Poporul ascult glasul cu bucurie. Dumnezeu vorbete inimilor lor prin omul consacrat n serviciul Su El devine, n mod real, elocvent. Este serios i sincer, i este iubit de cei pentru care lucreaz Defectele lui vor fi iertate i uitate. Asculttorii lui nu sunt obosii sau dezgustai, ci vor mulumi lui Dumnezeu pentru solia de har trimis lor prin servul Su.

Ei (oponenii) pot ine atomul incomod sub lupa imaginaiei lor pn cnd atomul va arta ca o planet i nltur din viziunea lor preioasa lumin a ceruluiDe ce atta discuie despre ceva care poate prea inacceptabil n ce privete solul, i s nlturai toate dovezile pe care Dumnezeu le-a dat spre a ndrepta mintea ctre adevr? (Christian Education, 1893, citat n FE 242, 243; RH, 18 aprilie, 1893).

Ellen White, cu toat vrsta i experiena ei respectabil i contient de poziia ei solemn, ca sol special al Domnului, a simit ca o onoare s susin lucrarea lui Jones i Waggoner:

Am cltorit din loc n loc, participnd la ntruniri unde era predicat solia neprihnirii lui Hristos. Consider un privilegiu s stau umr la umr cu fraii mei i s-mi dau mrturia alturi de solia pentru timpul acesta (RH, 18 martie, 1890).

Adevratul motiv al respingerii soliei

Recitind astzi soliile inspirate trimise n anii de dup 1888, care cereau acceptarea soliei, nu putem nelege, citind superficial, de ce nu a reuit acest lucru. De aceea am fcut greeala de a deduce c fraii notri ntr-adevr au acceptat solia cu toat inima.

Nu trebuie s omitem un lucru important. Cum ar putea cineva s accepte solia pe care Dumnezeu a trimis-o i s urasc i dispreuiasc solii pe care El i-a folosit? Ei erau doar oameni, erau foarte categorici i ndrznei, i din nefericire pentru prestigiul frailor, aveau dreptate. Aceasta a fcut ca agenii alei de Domnul s devin obiecte de poticnire i o piatr ofensatoare, din cauza necredinei predominante. Ceea ce Domnul a intenionat s fie o mireasm de via spre via, a devenit o mi-reasm de moarte spre moarte. Ce a trimis El pentru ncheierea lucrrii Sale, a devenit nceputul unei lungi ntrzieri.

Acceptarea soliei nsemna prea mult umilin. Implicaiile erau c Dumnezeu era cumva nemulumit de starea spiritual a celor care erau canale potrivite pentru lumina special din ceruri. Notai analiza lui Ellen White asupra miezului problemei:

Dac razelor de lumin care au strlucit la Minneapolis li s-ar fi permis s-i exercite puterea convingtoare asupra celor care au luat poziie contra luminii, dac toi ar fi renunat la cile lor i ar fi supus voina lor Spiritului lui Dumnezeu, ei ar fi dezamgit pe vrjmaul i ar fi stat ca brbai; dar eul a spus Nu. Eul nu a acceptat s fie zdrobit; eul s-a luptat pentru supremaie i fiecare dintre aceste suflete va fi ncercat din nou n punctele n care a czut atunci Eul i pasiunea au dezvoltat caracteristici urcioase (Letter 19, 1892).

Unii au cultivat dumnie mpotriva brbailor pe care Dumnezeu i-a nsrcinat s poarte o solie special pentru lume. Ei au nceput aceast lucrare satanic la Minneapolis. Mai trziu, cnd au vzut i simit demonstraia Spiritului Sfnt dovedind c solia a fost de la Dumnezeu, ei au urt-o i mai mult, pentru c era o mrturie mpotriva lor (TM 79, 80; 1895).

Spiritul Sfnt va descoperi din timp n timp adevrul prin agenii Si; i nici un om, nici mcar un preot sau un conductor nu are dreptul s spun S nu faci publice prerile tale pentru c eu nu le cred. Acel grozav eu va ncerca s drme nvtura Spiritului Sfnt (TM 70; 1896).

Ei (oponenii) nu au ascultat i nici nu au neles. De ce? De fric s nu fie convertii i s trebuiasc s recunoasc c toate ideile lor au fost greite. Ei erau prea mndri s fac asta, i de aceea au persistat n respingerea sfatului lui Dumnezeu i a luminii i dovezii care au fost date Acesta este terenul pe care se afl acum unii dintre fraii notri conductori (Ms. 25, 1890).

La fel ca n vremurile trecute, analiza unui profet asupra adevrului nu este deloc mgulitoare i binevenit. Dar pentru noi astzi, exist veti bune n confruntarea cu realitatea.

Ne putem aeza piciorul pe stnca trainic doar dac suntem dispui s nfruntm ntregul adevr. A sosit timpul s facem aceasta i nimeni nu mai poate da ceasul napoi.

Cine erau acei unii?

Reinei expresia unii dintre fraii notri conductori au respins sfatul lui Dumnezeu. Este posibil s cunoatem adevrul n legtur cu ce implic termenul unii?

ase ani mai trziu, Ellen White i-a identificat pe cei care au respins solia cu o denumire generic. Acei unii reprezentau masa conductorilor notri, cei mai muli frai cu influen: Lumina care trebuia s lumineze ntreg pmntul cu slava sa a fost respins i prin aciunea propriilor notri frai a fost inut departe de lume ntr-o mare msur (Letter 96, 1896; 1 SM 235; subliniere adugat). Fr excepie i n mod constant, ea identific pe acei proprii notri frai care au respins solia ca fiind cei muli, iar pe cei care au acceptat, cu puini (vezi capitolul 4).

Parabola 1888 arunc lumin asupra poziiei noastre de astzi:

Evreii au refuzat s-L primeasc pe Hristos pentru c El nu a venit dup ateptrile lor

Acesta este pericolul la care este expus biserica astzi, ca inveniile omeneti c marcheze precis calea pentru venirea Spiritului Sfnt. Cu toate c nu vor s recunoasc aceasta, unii deja au fcut aa. i pentru c Spiritul va veni, nu pentru a luda oamenii sau pentru a le susine teoriile eronate, ci pentru a dovedi lumea vinovat n ce privete pcatul, neprihnirea i judecata, muli i vor ntoarce spatele (TM 64, 65; 1896).

n mod clar, solia din 1888 a fost mai mult dect o simpl accentuare a unei doctrine neglijate. Delegaii de la conferin s-au trezit fa n fa cu Hristos pe neateptate, atunci cnd s-au gsit fa n fa cu solia Sa. Ce este ndreptirea prin credin? Este lucrarea lui Dumnezeu de a arunca n rn slava omului (COR 104). Confruntarea implica umilirea sufletelor lor n rn, dar ei nu erau pregtii pentru aceasta. Lor le-au displcut cina i lacrimile alunecnd pe feele lor.

n retrospectiv, putem vedea cum dragostea lui Hristos, care nmoaie inimile i mndria clerului profesional, nu a fost bine primit. Ei erau plini de succes, iar umilina inimii a devenit o piatr de poticnire.

Ar fi posibil ca aceasta s fie i problema noastr astzi?

capitolul 4

Acceptare sau respingere:

n cutarea unei imagini mai clare

Dac solia 1888 a fost acceptat sau respins este mai mult dect o banal controvers academic. Dup cum este imposibil s separm evanghelia de istoria crucii, tot aa de imposibil este s apreciem solia 1888 separat de adevrul istoriei ei. Nu putem nelege corect relaia noastr prezent colectiv cu Hristos, dect dac nelegem acea realitate. Confuzia este periculoas, deoarece este bine cunoscut c un popor care nu i cunoate istoria este condamnat s o repete i poate c deja o i face.

Relatarea lui Ellen White asupra istoriei este clar i imposibil s fie greit neleas. Cu toate acestea, un autor prezint dovada istoric ca fiind ambigu:

ntrebarea aceasta a fost deseori discutat: Ce s-a ntmplat dup Conferina General de la Minneapolis din 1888? Biserica a primit oare sau a respins noul accent al evangheliei mntuirii? Dac o persoan studiaz rapoartele acelor ani, cutnd dovada acceptrii, poate gsi o astfel de dovad. Pe de alt parte, cine caut dovada pentru respingere, poate de asemenea s gseasc ceea ce caut (N. F. Pease, The Faith That Saves, p. 43).

Dar problema important nu este dac biserica a acceptat solia. Ellen White spune c Satana a reuit n mare msur s ndeprteze lumina de la poporul nostru (1 SM 234, 235; 1896). Biserica nu a avut niciodat ocazia corect de a vedea solia nedistorsionat i fr opoziie. Problema este dac conducerea a acceptat-o. Ellen White vorbete deschis despre aceasta. Mrturia ei este adevr prezent, relevant pentru starea noastr spiritual de astzi.

Biserica Adventist de Ziua a aptea de pe tot cuprinsul lumii a fost nvat, prin intermediul publicaiilor oficiale, c solia 1888 a fost acceptat n acea generaie de ctre majoritatea conducerii i a fost, de atunci ncoace, averea doctrinal i sigur a bisericii. Avem aici o dovad de sunt bogat i m-am mbogit. Iat pe scurt poziia oficial:

Toat otirea lucrtorilor i laicilor adventiti de ziua a aptea au acceptat prezentrile de la Minneapolis din 1888 i au fost binecuvntai. Anumii brbai conductori s-au opus nvturii (A Further Appraisal of the Manuscript 1888 Re-examined, Conferina General, septembrie 1958, p. 11).

Un volum oficial care la publicarea lui iniial a avut aprobarea a doi preedini ai Conferinei Generale a fost citit n mod critic de aproximativ aizeci dintre cei mai capabili teologi ai notri Fr ndoial c nici un volum din istoria noastr nu a avut vreodat o astfel de susinere magnific nainte de publicare (p. 8). Aceast carte ne informeaz c opoziia la solie a fost nensemnat, deoarece mai puin de zece delegai la sesiunea din 1888 au respins de fapt solia sau nu au fost de acord cu ea. Aceast poziie uluitoare merit o atenie deosebit, pentru c, dac este adevrat, trebuie s o credem:

Acuzaia c nvtura despre neprihnirea prin credin a fost respins de ctre denominaiune n 1888, sau cel puin de conducerea ei, este dezminit de participanii la conferin i este o supoziie negarantat i nesusinut. Pur i simplu nu este adevrat din punct de vedere istoric Unii frai conductori au stat n calea luminii i binecuvntrii. Dar conductorii ca grup, niciodat nu au respins doctrina biblic a neprihnirii prin credin (L. E. Froom, Movement of Destiny, p. 266; 1971).

Din cei aproximativ nouzeci de delegai nregistrai la Conferina General din 1888 au fost mai puin de douzeci, n consecin nici mcar o ptrime din numrul total al participanilor, care au combtut de fapt solia

Cei mai muli dintre cei care s-au opus la nceput, au fcut mrturisiri i de atunci nainte i-au ncetat opoziia Doar un grup mic de duri au continuat s o resping

Acei unii care s-au opus s-au dovedit a fi mai puin de douzeci din mai mult de nouzeci, mai puin de un sfert. i, dup Olson, cei mai muli dintre aceti douzeci au fcut mrturisiri, ncetnd de a mai fi opozani i astfel au devenit susintori (ibid., pp. 367-369; subliniere n original).

Aceast carte ne informeaz mai departe c solia a fost iniial acceptat n 1888 de ctre conductorii bisericii:

Denominaiunea ca un ntreg, i conducerea ei n particular, nu au respins solia neprihnirii prin credin n i dup 1888 Noul preedinte a acceptat cu toat inima i a susinut nvtura neprihnirii prin credin Conductorii responsabili ai micrii de la 1888 la 1897 n mod precis nu au respins-o (ibid., pp. 370, 371; subliniere n original).

Un vicepreedinte i un preedinte al Conferinei Generale ncuviineaz amndoi, n declaraii separate:

De-a lungul celor cincizeci i cinci de ani de pastoraie n biserica adventist de ziua a aptea nu am auzit niciodat un lucrtor sau un membru laic s-i exprime opoziia fa de solia neprihnirii prin credin. i nici nu tiu ca vreo astfel de opoziie s fie exprimat de pubicaiile adventiste de ziua a aptea (A. V. Olson, Through Crisis to Victory, p. 232; 1966).

Este corect s spunem c solia 1888 a fost proclamat att de la amvon, ct i prin pres i prin vieile a mii i mii de oameni dedicai ai lui Dumnezeu. Pastori i evangheliti adventiti au anunat acest adevr vital de la amvoanele bisericii i de la tribune publice, cu inimi arznd de dragoste pentru Hristos (ibid., pp. 233, 237).

S-a sugerat de ctre unii, cu totul eronat, c Biserica Adventist de Ziua a aptea nu a reuit s prind aceast mare i fundamental nvtur cretin [solia 1888] (R. R. Figuhr, General Conference President, in Foreword to By Faith Alone, p. VII, by N. F. Pease; 1962).

Secretarul lui Ellen White Estate ne asigur c solia a fost acceptat n general:

Conceptul dup care Conferina General, i astfel i denominaiunea, a respins solia neprihnirii prin credin, este complet nentemeiat Rapoartele contemporane nu scot la iveal nici o aluzie la respingerea de ctre denominaiune. Nu exist nici o declaraie a lui Ellen White nicieri, care s spun c s-a ntmplat aa Raportul istoric al acceptrii n cmp, care a urmat sesiunea, susine ideea c atitudinile favorabile au fost aproape generale Se pare c experienei de la sesiunea de la Minneapolis a Conferinei Generale i s-a dat o importan disproporionat (A. L. White, The Lonely Years, p. 396; 1984).

Urmnd explicaiile altor crturari, un autor remarc:

nseamn aceasta oare c biserica ca ntreg, sau chiar conducerea ei, au respins solia din 1888? Nicidecum. Unii au respins-o, o minoritate glgioas Noua conducere a sprijinit cu toat inima noua accentuare (Marjorie Lewis Lloyd, Too Slow Getting Off, pp. 19, 20).

Dac aceste poziii oficiale sunt confirmate de istorie i de mrturiile sorei White, suntem obligai moral s le credem. Dar avem o problem, deoarece ea compar n repetate rnduri opoziia conductorilor la solia din 1888 cu cea a evreilor mpotriva lui Hristos.1 Aceea nu a fost acceptare!

Dac declaraiile de mai sus sunt adevrate, rmne greu de neles de ce Ellen White a foat att de ngrijorat, pentru un deceniu i chiar mai mult, n legtur cu ceea ce ea a spus c era o respingere continu a soliei din partea frailor notri de la sediul central, dac att de puini i s-au opus. Va reine oare Domnul de la biserica din ntreaga lume binecuvntrile ploii trzii i ale marii strigri dac mai puin de zece pastori au persistat n a se opune soliei i ei nici mcar nu erau conductori?

Dac este aa, putem spera vreodat la un procent mai bun al acceptrii oricrui alt mesaj pe care cerul ni l-ar putea trimite? Dac Domnul reine de la noi toi binecuvntrile Spiritului Su cel Sfnt, datorit unei asemenea minuscule opoziii, ce speran mai putem avea c mandatul evangheliei va fi ncheiat vreodat?

Evreii neag c L-au respins pe Mesia

Tgduirea evreilor ia dou forme: (a) cazul identitii eronate: Isus din Nazaret nu a fost Mesia, au spus ei, i de aceea respingerea Lui nu era o greeal prea mare; (b) cazul responsabilitii eronate: nu ei, ci romanii L-au rstignit (Max I. Dimont, Jews, God, and History, pp. 138-142).

Este evident n multe dintre declaraiile anterioare c i noi avem aceeai problem: (a) Exist o identitate eronat. Aproape toi aceti autori evit faptul c solia din 1888 a constituit nceputul ploii trzii i marii strigri. n mod practic, fr nici o excepie, ei au identificat solia 1888 ca o simpl accentuare a doctrinei protestante a secolului al XVI-lea despre ndreptirea prin credin, aa cum este neleas de bisericile populare.2 (b) Exist o problem a responsabilitii eronate: Este n mod uniform susinut c doar civa indivizi nensemnai au rezistat i s-au opus soliei, cei mai muli dintre ei pocindu-se, aa c n cele din urm, solia a fost destul de bine acceptat de ctre conducerea responsabil a bisericii.

Dr. Froom ne spune c relatrile lui A. W. Spalding i L. H. Christian asupra istoriei din 1888 sunt n armonie complet cu faptele (op. Cit., p. 268). Mai mult dect att, A. V. Olson sugereaz c Spalding prezint ntregul adevr al problemei (op. Cit., p. 233). Relatrile lor difer remarcabil de cele ale lui Ellen White, dar deoarece se bucur de o aa ncredere deplin astzi, merit atenia noastr deosebit:

Cel mai mre eveniment al anilor 80, n experiena adventitilor de ziua a aptea a fost redescoperirea sau reafirmarea i noua contientizare a credinei lor n doctrinele de baz ale cretintii Ultima decad a secolului gsete biserica dezvoltndu-se, prin intermediul acestei evanghelii, ntr-o micare pregtit s mplineasc misiunea de la Dumnezeu Biserica a fost trezit de solia rensufleitoare a ndreptirii prin credin (A. W. Spalding, Captains of the Host, pp. 583, 602; 1949).

1888 este o important piatr de hotar n istoria adventist de ziua a aptea. A fost de-a dreptul un salt intercontinental. Unii acuzatori ai frailor, care i ziceau reformatori, au ncercat s arate c sesiunea a fost o nfrngere, n timp ce adevrul este c ea s-a dovedit a fi o biruin glorioas. Ea a lansat o nou perioad n lucrarea noastr, un timp de renviorare i de salvare de suflete Domnul a dat poporului Su o biruin minunat. A fost nceputul unei mree treziri spirituale printre adventiti ivirea unei zile glorioase pentru biserica adventist Efectul care a urmat marea redeteptare de la Minneapolis nceput n 1888a fost bogat att n sfinenie ct i n roade misionare (L. H. Christian, The Fruitage of Spiritual Gifts, pp. 219, 223, 224, 237, 244, 245).

Notai c unul dintre autori ndeplinete neintenionat profeia lui Hristos referitoare la conducerea bisericii Laodicea. El folosete chiar acel cuvnt pe care Hristos l pune pe buzele ngerului bisericii (Apoc. 3:14, 17), care pretinde a fi bogat i mbogit printr-o presupus acceptare a soliei.

A fost solia acceptat sau respins?

Cu siguran c autorul nostru nu vrea s eticheteze un fost ilustru preedinte al Conferinei Generale drept un acuzator al frailor. Dar logic A. G. Daniells trebuie s intre n acea categorie, deoarece el spune clar c istoria de la 1888 a marcat o nfrngere n naintarea progresului cauzei lui Dumnezeu. Afirmaiile sale contrazic complet autorii citai de noi:

Aceast solie a neprihnirii lui Hristos a ntmpinat opoziie din partea celor mai serioi i bine intenionai oameni pentru cauza lui Dumnezeu. Solia (1888) nu a fost primit niciodat, nici proclamat, i nici nu i s-a dat curs liber, aa cum ar fi trebuit s se fac spre a transmite bisericii binecuvntrile nemsurate care au fost ascunse n ea Dezbinarea i conflictul care s-au strnit printre conductori datorit opoziiei fa de solia neprihnirii lui Hristos au produs o reacie foarte nefavorabil. Poporul a fost n confuzie i nu a tiut ce s fac.

n spatele opoziiei este descoperit complotul subtil al acelei mini de maestru al rului Ct de teribile trebuie s fie rezultatele oricrei victorii a lui n nfrngerea soliei! (A. G. Daniells, Christ Our Righteousness, pp. 47, 50, 53, 54; 1926).

Notai cuvntul nfrngere. Acesta este opusul biruinei.

Pretutindeni n cartea lui, Daniells insist c nu a existat nici o redeteptare favorabil i nici o acceptare a denominaiunii fa de acest solie i experien. n 1926 el considera nc redeteptarea ca fiind n viitor:

n anii care au urmat (din 1888) s-a dezvoltat constant dorina i sperana - da, credina - c, ntr-o zi, solia neprihnirii prin credin va strluci n toat slava sa inerent, valoroas i puternic, i se va bucura de o deplin recunoatere (ibid., p. 43).

Mreaa renviorare despre care alii spun c a avut loc, Daniells o plaseaz n categoria celor ce ar fi putut s se ntmple:

Ce mrea redeteptare a adevratei evlavii ce manifestare a puterii divine pentru ncheierea lucrrii ar fi putut s vin n poporul lui Dumnezeu, dac toi pastorii notri ar fi plecat de la acea conferin aa cum a fcut acest loial, asculttor serv al Domnului [Ellen White] (ibid., p. 47).

n mod logic, i Ellen White trebuie aezat n categoria acuzatorilor frailor, deoarece ea a fcut bilanul erei 1888 ca fiind un timp de biruin pentru vrjmaul nostru atunci cnd a spus c Satana a avut succes ntr-o mare msur n a ine solia departe att de biseric, ct i de lume (1SM 234, 235; 1896).

A. T. Jones, atunci cnd umbla smerit cu Domnul, trebuie c a fost i el aezat n aceeai categorie; i nu numai el, dar i adunarea convocat la Sesiunea din 1893 a Conferinei Generale; i totui ei erau att de aproape de situaia real. Nimeni nu ndrznea s contrazic pe vorbitor, pentru c toi tiau c el spune adevrul:

Cnd a nceput solia neprihnirii prin credin cu noi ca popor? (Unul sau doi din auditoriu: Acum trei sau patru ani) Ci ani au fost, trei sau patru? (Adunarea: Patru.) Da, patru. Unde s-a ntmplat aceasta? (Adunarea: Minneapolis). Ce au respins fraii conductori la Minneapolis? (Unii din adunare: Marea strigare) Ce au respins deci fraii la Minneapolis prin poziia aceea teribil pe care au luat-o? Ei au respins ploaia trzie, marea strigare, a soliei ngerului al treilea (GCB, 1893, p. 183).

n 1908, Jones vorbea despre o poziie oficial care a continuat de-a lungul acelor douzeci i unu de ani de mpotrivire fa de solia lui Dumnezeu.

Astzi, n poziii de preedini ai uniunilor de conferine i funcionari ai Conferinei Generale se afl oameni care la nceput s-au opus, atunci i mereu de atunci ncoace, pe orice cale pe care au putut-o nscoci, fa de adevrul neprihnirii prin credin, aa cum este acest adevr n cuvntul simplu al Scripturilor. tiu aceasta deoarece mai mult dect doar odat am fost tratat de ctre chiar aceti oameni, n chiar acest mod (A. T. Jones, scrisoare ctre R. S. Owen, 20 februarie, 1908).3

Dac mulimea lucrtorilor i laicilor adventiti de ziua a aptea a acceptat prezentrile de la Minneapolis, nu ar fi rezonabil s ne ateptm ca n anii de mai trziu Jones s-i poat aminti cel puin pe unul dintre ei, n afar de Ellen White? La treisprezece ani dup 1908, el spunea:

Nu pot numi acum pe nimeni care a acceptat adevrul la ntlnirea aceea din 1888, n mod deschis, (afar de Ellen White, evident). Dar mai trziu, muli au spus c au fost ajutai foarte mult de acea ntlnire. Un brbat din Battle Creek a spus la acea ntlnire, dup una din prezentrile doctorului Waggoner: Acum am putea spune amin la toate acestea, dac acestea ar reprezenta ns totul. Dar mai este nc ceva ce nu tim. i acestea ne conduc la aceleai dac spunem amin la acestea, va trebui s spunem amin i la acelea, i atunci suntem prini Nu a existat un asemenea lucru i astfel ei s-au jefuit singuri de ceea ce i-au imaginat doar, s-au ncletat n opoziie fa de lucrul la care tiau c trebuie s spun amin (Letter to C. E. Holmes, 12 mai, 1921).

n aceeai scrisoare, Jones a adugat c opozanii erau toi cei care se gseau sub influena Conferinei Generale.

Jones a spus odat c unii au acceptat solia de la Conferina din Minneapolis, unii au respins-o i unii au stat la mijloc (CGB 1893, p. 185). Cei care sunt de partea teoriei acceptrii au interpretat aceasta n sensul c grupul a fost mpri