Pamantul gol Studiind mostre din scoarta pamntului luate de la diferite adncimi, putem spune ca Pamantul este solid - cel putin pna la anumite adncimi. Mai stim ca temperatura straturilor interne ale Pamntului creste odata cu adncimea - cel putin pna la nivelul la care s-a ajuns. De aceea, cu totii presupunem ca Pamntul este plin, pna chiar si n mijlocul lui. Azi se presupune ca formarea planetelor duce invariabil la acest model de "planeta plina", ca o sfera solida. Astronomii si fizicienii cred ca gazele se condenseaza gradat pna ce se ajunge la forma de sfera solida.

Oamenii de stiinta nu au putut patrunde dect la ctiva kilometri(15 km) n interiorul scoartei pamntului,scoarta solida(litosfera) fiind de aprox. 40-70 km, iar cea de sub oceane avand 5-10 km, teoriile lor n ceea ce priveste centrul planetei sunt asa cum le spune numele simple teorii. Spre exemplu, miscarea de rotatie a planetei n jurul axei sale da nastere unei forte centrifugale care arunca materia catre exterior, la fel ca centrifuga unei masini de spalat, care ramne ntotdeauna goala n centru.Cum ar fi fost posibil ca aceasta materie sa ramna n centrul planetei n perioada n care aceasta se afla n stare gazoasa si apoi lichida, nainte sa se solidifice? Aceasta concluzie este mpotriva oricarei logici si a tuturor legilor fizicii. Cercetatorii conceptului de pamntul gol n interiorul sau sustin ca scoarta planetei noastre nu are o grosime mai mare de 1500 de kilometri

(diametrul la ecuator=12700 km). n rest, centrul pamntului este gol. Gravitatia functioneaza la fel de bine si n cazul celor care traiesc n interiorul pamntului. Forta gravitatiei i atrage pe oameni catre masa de materie, lucru valabil n egala masura pentru cei care traiesc la suprafata pamntului si n interiorul lui.Centrul fortei gravitatiei nu este centrul planetei, ci este situat la circa 750 de kilometri sub suprafata scoartei, adica la jumatatea acesteia, actionnd n mod egal asupra ambelor parti ale acesteia. Asa cred unii cercetatori ca arata interiorul planetei noastre. Ea este goala n centru si avnd un soare central.

Teoria universului holografic spune ca fiecare parte a sa reflecta intregul, la fel si legea corespondentei-ceea ce este jos este la fel ca ceea ce este sus Dupa cum un atom este peste 90% gol in interior, avand in centru un nucleu, la fel si pamantul este gol avand in centru un soare central in jurul caruia se invarte materia (scoarta-electronii), pamantul fiind un atom mai mare

Stiinta ne spune unde sunt polul nord si polul sud: acolo unde toate meridianele se ntlnesc ntr-un singur punct, adica la pol. Si totusi nici-o expeditie nu a reusit sa ajunga pna la poli. Bernard afirma ca motivul pentru care nimeni nu a ajuns pna acum la polul nord sau sud este unul simplu. "Polii magnetici si cei geografici nu coincid pentru ca polii geografici se afla

"n spatiu" si nu pe suprafata planetei". Aceasta datorita deschiderilor de la poli.

Datorita imaginilor luate de NASA, cu ajutorul satelitilor spatiali ESSA, pot fi vazute deschiderile polare: - nordica, cu un diametru de 1400 de mile; - sudica, cu un diametru de 1300 de mile.

Cele mai cunoscute expeditii care au mers pna dincolo de polii magnetici, care au fost date publicitatii au fost conduse de amiralul Richard E. Byrd (din Marina SUA) n 1947 si 1956. Ca si celelalte expeditii conduse de Byrd (din anii 1930), acestea au ramas nvaluite n mister. n jurnalul de bord si nregistrarile radio de comunicare cu echipa sa, amiralul Byrd declara n 1947 ca a ajuns ntr-o alta lume, aflata dincolo de polul nord geografic. n timpul expeditiei din Antarctica din 1956, s-a declarat la diverse posturi de radio din SUA ca "pe 13 ianuarie, ctiva membri ai

echipei americane au realizat un zbor de 4320 km de la baza McMurdo Sound (aflata la 640 km vest de Polul Sud si au survolat o zona aflata la 3680 km dincolo de pol". Iar pe 13 martie 1956, Byrd declara public ca "aceasta expeditie a descoperit un nou tarm". Multi americani si amintesc cu emotie declaratiile de presa de dupa expeditiile amiralului Byrd. ncoronat ca cel mai mare explorator al lumii, declaratiile lui Byrd despre noul tarm au trezit un mare interes general. Dar, la fel de repede, orice informatie despre Byrd a disparut. La radio nu se mai facea nici-un fel de comentariu, asa nct, la scurt timp, subiectul a disparut din atentia publicului. Oare amiralul Byrd chiar descoperise un nou tarm? Un tarm care sa confirme o alta viziune asupra planetei dect cea oficiala?

Extras din jurnalul Amiralului Byrd

Aceasta este o transcriere a jurnalului aflata pe o banda audio si a fost obtinuta de la "Hollow Earth Society" din Australia.

"Trebuie sa scriu aceste rnduri n secret si fara lumina. Este vorba despre zborul meu n Arctica din 19 februarie 1947. Exista situatii cnd omul trebuie sa accepte ascunderea adevarului. Nu am libertatea de a face cunoscuta urmatoarea relatare pe care o scriu acum. Probabil ca nu va ajunge niciodata la ochii publicului, dar eu trebuie sa-mi fac datoria pentru ca cineva sa poata citi aceste rnduri, atunci cnd va veni timpul. Sa speram ca lacomia unora care-i exploateaza pe ceilalti nu va sta n calea adevarului."

Jurnal de bord - tabara arctica, 19 februarie 1947

"Dedesubt, peste tot numai gheata si zapada. Am observat o usoara coloratie spre galben. Este dispersata dupa un model liniar. Modific directia de zbor pentru a observa mai bine aceasta coloratie. Exista de asemenea si o nuanta rosu-purpurie a gheturilor. Am nconjurat aceasta zona de doua ori si am revenit la directia initiala. Am verificat din nou pozitia avionului la tabara de baza. Am transmis mai departe ngrijorarea mea n legatura cu ciudatele nuante ale zapezii de sub mine. Att compasul magnetic ct si giroscopul ncep sa tremure si sa se zdruncine. Nu mai putem sa ne conducem dupa aparatele de zbor. Masor directia folosind compasul optic (dupa soare) si totul pare n regula. Manetele de control raspund foarte greu la comenzi, se misca foarte ncet. Nu se mai vad nsa gheturi. n departare se disting munti. Au trecut 29 de minute de zbor si acum se vad foarte clar muntii, nu este o iluzie. Nu am mai vazut astfel de munti, sunt foarte mici. Schimb altitudinea la 900 metri. ntlnesc iarasi turbulente puternice. Trecem peste micii munti si continuam spre nord. Dincolo de munti se vede un mic ru. O vale inverzita prin mijlocul careia curge un ru. Nu ar trebui sa existe aici nici-o vale nverzita. E ceva anormal n toata povestea asta. Ar trebui sa vedem numai gheata si zapada. Din lateral se vad paduri pe versantii muntilor. Instrumentele au luat-o razna. Giroscopul se nvrte nainte si napoi fara nici-o regula". Reduc altitudinea la 425 de metri si fac un scurt viraj la stnga ca sa vad mai bine valea de sub mine. Este verde si are iarba deasa. Lumina de aici pare diferita. Nu se mai vede soarele. Mai facem un viraj la stnga si punem ochii pe un fel de animal mare aflat n vale. Pare ca este un elefant. Ba nu, seamana mai mult cu un mamut. Este incredibil, si totusi se afla chiar aici.

Reduc altitudinea la 300 de metri si iau binoclul ca sa vad mai bine animalul. E clar - un mamut. Raportez acest lucru la tabara de baza".

"Dau peste si mai multe dealuri nverzite. Termometrul exterior indica o temperatura de 23 grade Celsius. Ne continuam zborul. Acum sistemele de navigare par n regula. Nu pot sa cred! Dau sa contactez tabara de baza. Aparatul radio nu functioneaza. Peisajul este mult prea nivelat dect n mod normal. n fata vedem ceea ce pare un oras! Este imposibil!!!"

"Avionul pare foarte usor si se clatina. Sistemul de navigare refuza sa functioneze. Dumnezeule, din lateral si din spate se apropie nave ciudate! Au forma de disc si parca radiaza ceva din ele. Sunt atat de aproape nct le vad nsemnele!". "Este un tip de swastika. Fantastic! Unde ne aflam de fapt? Ce s-a ntmplat? nca o data verific sistemul de navigare. Nu raspunde nici acum. Suntem prinsi ntr-un fel de "plasa" invizibila. Din aparatul de radio se aud pocnete si apoi se aude o voce n engleza cu un usor accent nordic sau germanic. Mesajul este: "Bine ai venit Amirale pe domeniul nostru. Te vom ateriza n exact sapte minute. Relaxeaza-te, esti pe mini bune"."

"mi dau seama ca motoarele avionului nostru s-au oprit. Avionul este controlat din afara si acum ia un viraj. Acum ncepe faza de aterizare si avionul coboara ca si cum ar fi ntr-un lift invizibil. La atingerea solului avionul abia tresare. Fac o ultima nsemnare n jurnalul acesta de bord. Se apropie de avion ctiva barbati. Sunt nalti si au parul blond. n departare se vede un oras din care pulseaza raze de lumina de culorile curcubeului."

"Nu stiu ce se va ntmpla acum, dar nu vad nici-un fel de arme la cei care se apropie de noi. Aud o voce care mi spune pe nume (cu accent german) si-mi cere sa deschid trapa avionului. Ma conformez."

Aici se termina jurnalul amiralului Byrd. Ceea ce urmeaza a povestit [amiralul Byrd] din memorie pentru ca nu a mai scris n jurnal restul experientei sale - si veti vedea de ce. Pe scurt, iata ce s-a mai ntmplat n continuare:

1. Byrd si ajutorul sau de radiocomunicatii, care se afla cu el n avion, au fost luati si dusi spre orasul luminos care parea ca este facut din cristal.

2. La sosire, cei doi sunt separati iar Byrd este luat pentru a se ntlni cu "Stapnul"-conducatorul tinutului, care l-a informat ca a ajuns n "lumea dinlauntru" si ca sa nu-i fie frica - mai trziu l vor duce napoi la suprafata planetei. 3. "Stapnul" i-a declarat lui Byrd: "Ne-ati atras atentia atunci cnd ati detonat primele bombe atomice de la Hiroshima si Nagasaki n Japonia. Chiar n acele momente alarmante ne-am trimis vehiculele zburatoare (flugelrads - germ.) la suprafata planetei ca sa vedem ce ati facut." A continuat sa vorbeasca despre 1945 si a spus ca au ncercat sa se ntlneasca cu americanii dar au fost ntmpinati cu ostilitate. De fiecare data cand ncercau, americanii trageau n ei si le atacau vehiculele.

4. "Stapnul" a explicat ca "nu vom avem nici-un viitor, daca vom continua cu nebunia atomica... si ca nu exista nici-un raspuns n armele noastre, nici certitudini n stiinta noastra si ca atunci cnd se va declansa razboiul cel mare, nu va mai exista nici-o floare pe pamnt iar toate orasele omului vor fi

nivelate, totul ntr-un imens haos."

5. Dupa aceasta discutie despre cataclismele generate de om, Byrd si-a luat ramas-bun de la "Stapn" si s-a ntors la avion mpreuna cu ajutorul sau. Imediat au fost dusi la suprafata planetei n acelasi mod n care au fost adusi. Ei aveau nsa un mesaj de avertizare foarte clar despre calea omenirii. Un mesaj pentru noi. 11-martie-1947

Dupa ntoarcerea lui Byrd n SUA, a descris (ca la orice misiune) ceea ce s-a ntmplat pe parcurs si a adaugat n jurnalul sau ceea ce urmeaza: " Tocmai m-am ntlnit cu o echipa de la Pentagon. Mi-am prezentat descoperirea si mesajul primit de la "Stapn". Totul s-a nregistrat. Ei l-au contactat pe Presedinte. Sunt retinut acum de cteva ore. Mai exact sase ore si 39 de minute. Sunt anchetat intens de catre forte ostile si o echipa medicala. E un cosmar. Sunt ncarcerat sub stricta supraveghere conform celor mai nalte regulamente de siguranta internationala ale SUA. Am primit ordin sa nu divulg nimic din mesajul primit de la "Stapn". Incredibil! Mi s-a reamintit ca sunt militar si ca trebuie sa ma supun ordinelor." 24-decembrie-1956 "Ultimii ani de dupa 1947 nu au fost deloc buni. Aceasta este ultima nsemnare n acest jurnal. n ncheiere trebuie sa spun ca n toti acesti ani am pastrat secret mesajul pe care l-am primit asa cum s-a ordonat, desi a fost mpotriva valorilor si moralei mele. Acum presimt venirea unei lungi nopti pentru mine, dar acest secret nu va muri odata cu mine, ci va triumfa, asa cum adevarul triumfa totdeauna. Este singura speranta pentru omenire. Am vazut cu ochii mei si m-a facut sa devin liber. Mi-am facut datoria fata de acest

monstruos complex militaro-industrial. De acum ncolo lunga noapte despre adevarul Arcticii va lua sfrsit, soarele stralucitor al adevarului va rasari din nou, iar toti cei care se afla n ntuneric vor esua n planurile lor. Pentru ca am vazut cu ochii mei acel tarm de dincolo de poli, centrul marelui necunoscut".

Virgil Armstrong, fost agent CIA, face dezvaluiri din jurnalul secret al lui Byrd, vorbind si de alte evenimente deosebite. Oamenii care locuiesc aici comunica prin telepatie. De fapt, ei nu traiesc la suprafata. Sub pamant, la cateva mile adancime exista un oras foarte mare, cu milioane de locuitori, care oras se numeste Agartha. Exista sub pamant mai multe orase, in mai multe parti ale globului, dar Agartha este cel mai important dintre ele., scria Byrd in jurnalul sau secret. Armstrong sustine ca Byrd a locuit in Agartha vreme de aproape o luna si ca descrie civilizatia subterana ca fiindu-ne net superioara noua, fiind vorba de fiinte de pe timpul Lemuriei si Atlantidei.Fostul agent CIA a adaugat ca imediat dupa descoperirea jurnalului lui Byrd, filele referitoare la Agartha au fost declarate secret de serviciu si s-a dispus ca in zona intrarii in orasul subteran sa fie amplasate baze militare americane care sa nu lase sub nici o forma intrusii sa patrunda. Tot Armstrong a mai dezvaluit ca Guvernul SUA a stabilit relatii cu Marele Consiliu al Agarthei. Mai mult ca farfuriile zburatoare care apar pe cerul planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvaluita Pentagonului, avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunostinte avansate.

Amiralul Richard E. Byrd a fost ridicat la rangul de amiral in 1950, iar in 1952 a primit Medalia de Onoare

din partea Guvernului SUA. De asemenea, unul dintre crucisatoarele Flotei SUA a fost botezat cu numele lui. Asadar, e exclus ca Byrd sa fi fost doar un nebun care sa fi avut halucinatii la Polul Nord.

Revenind la agentul Armstrong, acesta a mai dezvaluit cateva elemente ale jurnalului lui Byrd: Amiralul descrie pe larg ca in orasele subterane locuiesc oameni cu trasaturi delicate, care au mii de ani de viata, dar care varsta nu le marcheaza trasaturile. Cei din Agartha cunosc secretul nemuririi trupului. Dupa ce considera ca au trait destul, ei sunt cei care-si aleg momentul cand sa se retraga din viata. Femeile lor nasc doar o data, sau de doua ori indelungul vietii, iar gestatia dureaza doar trei luni. Ele nasc in temple, in bazine speciale cu apa. Nasterea are loc fara dureri.

Ce mai spune Armstrong: Atlantii se inteleg prin telepatie, iar lemurienii vorbesc o limba maru care e radacina comuna a sanscritei si ebraicii. Acum, cele doua civilizatii traiesc in pace si armonie. Ele sunt conduse de un Consiliu Suprem, format din 12 persoane, 6 barbati si 6 femei. Orasele sunt luminate artificial si au o atmosfera controlata, mult mai pura decat cea la suprafata. Aglomerarile urbane sunt structurate pe mai multe niveluri. Locuitorii din subteran se deplaseaza intre orase cu ajutorul unor vehicule de mare viteza (aproximativ 3000 de mile pe ora), care plutesc. Ramane de vazut ce-i adevarat din toate acestea, oamenii de stiinta considerand ca fotografia luata din satelit ar fi un prim pas pentru aflarea adevarului.

Dupa publicitatea care i s-a facut initial, toate informatiile referitoare la expeditia lui Byrd au fost cenzurate, iar exploratorul a murit n anul 1957, la numai un an dupa excursia sa n Antarctica. Doi ani mai trziu, n decembrie 1959, redactorul revistei Farfurii zburatoare, Ray Palmer, a publicat un numar n care a povestit descoperirile amiralului Byrd, dar cnd a sosit camionul de la tipografie, a descoperit ca revista sa lipsea. Palmer a sunat la tipografie, dar i s-a spus ca nu au primit nici o comanda de transport pentru publicatia sa. Cnd le-a cerut sa retipareasca editia, i s-a raspuns ca placile

tipografice erau deteriorate si ca acest lucru nu mai era posibil.

Incidentul respectiv a fost trecut n sfera legendei i nu mai este pomenit de nimeni dect de adepii "pmntului gol n interior", care ; presupun c amiralul ar fi zburat printr-o gaur n golul din interiorul Pmntului i nu n alt dimensiune, aa cum s-a sugerat n cazul dispariiilor din Triunghi.

n orice caz exist o mare similitudine ntre cmpurile de for magnetic, aa cum au fost ele create n Experimentul Philadelphia i condiiile de deasupra polilor, presupunnd c amiralul a traversat polul i c era n deplintatea facultlilor sale mentale."

O alt confirmare a existenei teritoriilor necunoscute dincolo de cercul polar a fost fcut de lt. David Bunger, care a descoperit tot n 1947, n Antarctida, oaze cu ape calde.

Bunger pilota unul din cele 6 avioane mari de transport, ce au fost folosite de amiralul Byrd n cadrul operaiunii Highjump a Marinei SUA din 19461947, ntr-un zbor ce ducea spre interiorul continentului.

Plecnd de la calota de ghea Shackleton, situat lng Coasta Queen Mary, din ara lui Wilkes, la o distan de circa 6 km de rm, el a descoperit un inut lipsit de gheuri, cu lacuri cu diferite culori, de la rou-ruginiu i verde, pn la albastru-nchis. Fiecare lac avea peste 4, 5 km lungime i o suprafa de aproximativ 444 km2, iar existena apei calde nu se datora activitii vulcanice.

n 1960, un ziar din Toronto/Canada, The Globe and Mail, a publicat o fotografie a unei vi verzi, fcut de un aviator n regiunea arctic.

Multe popoare pastreaza nca n folclor legende despre fiinte din interiorul Pamntului, asa cum este cazul marilor insule din nord prezente n obiceiurile populare scandinave, sau al povestilor despre elfi, troli, pitici si giganti din folclorul Rusiei si al eschimosilor. Toate astea ne arata faptul ca ideea unui Pamnt gol nu este deloc noua. n anul 1909, ghizii eschimosi folositi de amiralul Peary n expeditia sa credeau ca scopul calatoriei era descoperirea "marelui popor" din nord, din care ei s-au format.

Exista nenumarate anomalii sau situatii ciudate n toate nregistrarile primilor exploratori care s-au aventurat n Arctica sau Antarctica. Majoritatea celor care au pornit spre nord, n secolul 19, descriu mari de apa dulce si o clima mai calda cu temperaturi obisnuite, pe masura ce naintau spre pol. De asemenea, se fac referiri la nori de praf, zone intinse de zapada n care au gasit polen, pasari si animale care migreaza spre nord pentru iarna, iar n blocurile de gheata au gasit vegetatie si chiar mamifere - considerate disparute (cum este mamutul) - nghetate. Dac materialul care coloreaz zpada este o materie vegetal, probabil flori sau polenul unei plante i cum n vecintatea Oceanului

Arctic nu crete aa ceva, trebuie s creasc n interiorul Pmntului.

O situaie similar se ntlnete i n cazul prafului, care cade pe zpad i o nnegrete.

Chiar si aisbergurile sunt anomalii pentru ca sunt facute din apa dulce n zone n care cantitatea de precipitatii este sub 5 cm anual.

Alte dovezi

Roci n aisberguri. Zpad colorat. Apa nu ngheat n cel mai nordic punct: Contrar opiniei generale, conform creia Oceanul Arctic este o imens mas de ap ngheat, acesta nu este ngheat deloc, dei conine ntotdeauna mari buci de ghea n deriv i aisberguri.

De ce este mai cald n apropierea polilor?

Unde i cum se formeaz aisbergurile? Deoarece aisbergurile se formeaz din ap dulce i nu din apa srat a oceanului, ele nu pot lua natere din Oceanul Arctic, ci dintr-o mas de ap dulce.

Teoria lui Reed arat c aisbergurile se formeaz din rurile care vin din interiorul Pmntului i curg spre suprafa, prin deschiderea polar.

Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor i alte altor popoare, ca i legendele eschimoilor, vorbesc de marea deschidere din nord, de un neam care triete sub scoara Pmntului, precum i de faptul c strmoii lor ar fi venit din acea ar paradisiac.

Nansen citeaz un scriitor norvegian din secolul al XIII-lea, conform cruia eschimoii, n acea vreme, erau considerai un popor supranatural.

Tradiia eschimoilor nii spune c ei au venit dintr-un inut cu Soare venic, dintr-o ar aflat mult dincolo de bariera de ghea nordic.

n afar de acestea, mai exist i relatrile similare, dar absolut independente, ale unor indivizi care afirm c au intrat n deschiderea polar nordic.

Astfel, Raymond Bernard citeaz n cartea O lume ascuns-, declaraia fcut de dr. Nephi Cottom din Los Angeles, care a dezvluit presei povestirea pe care i-a spus-o un brbat de origine scandinav:

"Locuiam n Norvegia, n apropierea Cercului Arctic. Intr-o var, eu i prietenul meu ne-am hotrt s facem mpreun o cltorie cu barca i s mergem ct mai departe n inutul din nord. Aa c ne-am pus provizii pentru o lun, ntr-o mic barc de pescuit, cu pnze i cu un motor bun i am plecat pe mare.

Dup o lun ajunsesem departe n nord, dincolo de pol, ntr-o ar mic i ciudat. Cel mai mult ne mira vremea de acolo: cald, iar, uneori, noaptea nu puteam dormi de cldur.

Apoi am vzut ceva att de straniu, nct am rmas amndoi uluii: n faa mrii calde i fr gheuri era ceva care semna cu un munte mare.

Oceanul prea s se verse ntr-un anumit punct al acelui munte.

Nedumerii, am continuat n acea direcie i ne-am trezit plutind ntr-un canion larg, ce ducea n interiorul Pmntului!

Am cltorit tot mai departe prin acest inut fantastic, fantastic fiindc totul era uria n comparaie cu lucrurile de afar. Plantele erau mari, copacii gigantici i n final am dat de uriai.

Acetia locuiau n case i orae, ca i noi, pe suprafaa Pmntului ,i foloseau pentru transportul oamenilor un mjloc de transport electric, asemntor cu un monorai.

Mergea pe toat lungimea rului, de la un ora 1a altul.

Civa dintre locuitorii interiorului Pmntului ne-au descoperit barca pe ru i au fost uluii.

Ne-au invitat s mncm cu ei, n casele lor ,i m-am desprit de tovarul meu, el ducndu-se acas la un uria, iar eu 1a un altul.

n interiorul Pmntului, toate fructele i legumele sunt mult mai gustoase i mai parfumate dect cele pe care 1e avem pe suprafaa exterioar a pmntului. Am rmas la uriai timp de un an, bucurndu-ne de tovria lor, la fel cum i ei se bucurau c ne cunosc.

n timpul vizitei noastre, am observat multe lucruri stranii i neobinuite la acei oameni i tot timpul

rmneam uimii de progresul tiinific i de inveniile 1or.

n tot acest timp, n-au fost niciodat neprietenoi cu noi i ni s-a permis s ne ntoarcem acas aa cum venisem ".

O experient similar i total independent descris de norvegianul Olaf Jansen, a fost citat de scriitorul american Willis George Emerson, n cartea Zeul fumuriu.

Titlul se refer la Soarele din centrul interiorului gol al Pmntului, care, fiind mai mic i mai puin strlucitor dect soarele nostru, pare fumuriu.

Cartea relateaz experiena trit de doi norvegieni, tat i fiu, care, cu mica lor barc de pescuit i cu un curaj deosebit au ncercat s gseasc inutul de dincolo de vntul de nord, deoarece auziser despre cldura i frumuseea lui.

O furtun extraordinar i-a purtat, pe aproape ntreaga distan, prin deschiderea polar n interiorul gol al Pmntului.

Ei au petrecut acolo doi ani i s-au ntors prin deschiderea polar sudic. Tatl i-a pierdut viaa atunci cnd un aisberg s-a rupt n dou i le-a distrus barca. Fiul a fost salvat i a petrecut 24 de ani n nchisoare, fiind considerat nebun, deoarece povestise experiena sa unor oameni nencreztori.

Cnd, n sfrit, a fost eliberat, n-a mai spus nimnui povestea.

Dup 26 de ani, ca pescar, a economisit destui bani ca s ajung n Statele Unite i s se stabileasc n Illinois, iar mai trziu, n California.

La 90 de ani, din ntmplare, romancierul W. G. Emerson s-a mprietenit cu el i a aflat povestea. La moartea btrnului, a motenit hrile interiorului Pmntului, fcute de acesta i manuscrisul n care i descria experienele.

Amoldo de Azevedo, n a sa Geografie fizic, a scris despre misterioasa lume de sub picioarele noastre urmtoarele:

"Avem sub picioarele noastre o regiune imens, a crei raz este de 6290 de kilometri, complet necunoscut, ce constituie o provocare pentru competena i ngmfarea savanilor."

.

Trecnd n domeniul crilor iniiatice, trebuie amintit c Ossendowski scrie n cartea sa Animale, oameni i zei urmtoarele:

"mpria Agarthei se ntinde prin tunele subterane n toate prile lumii...

Toate cavernele subterane a1e Americii sunt locuite de un popor vechi, care a disprut de pe glob. Aceti oameni

i regiunile subterane n care locuiesc se afl sub autoritatea suprem a Regelui Lumii.

Att n Oceanul Atlantic, ct i n Oceanul Pacific au existat odinioar, mari continente, care ulterior s-au scufundat, iar locuitorii lor s-au refugiat n lumea subteran. Cavernele cele mai profunde sunt iluminate cu o lumin strlucitoare, care permite creterea cerealelor i a altor legume i d locuitorilor o via lung i lipsit de boli. n aceast lume exist o populaie numeroas i multe triburi. "

n respectiva lucrare, autorul se refer la existena unei vaste reele de tunele, construite de o ras preistoric, din antichitatea cea mai ndeprtat, care trecea att pe sub continente, ct i pe sub oceane i prin care circulau vehicule rapide.

Cel mai faimos dintre aceste tunele este Drumul incailor, care se ntinde pe mai multe sute de mile la sud de Lima i trece pe sub Cuzco, Tiahuanaco i cele Trei Vrfuri, continund spre deertul Atacambo.

mpria despre care vorbete Ossendowski n timpul cltoriilor sale n Mongolia, const, evident, din ceti subterane aflate n scoara Pmntului, care nu trebuie confundate cu teritoriile din interiorul su gol.

Conform acestei viziuni, este vorba de dou lumi subterane, una situat mai la suprafa, iar cealalt n interiorul gol al Terrei.

Baza existenei oricrei civilizaii, cu att mai mult a celor care se presupune c i desfoar activitatea n subteran, este condiionat de asigurarea ctorva resurse eseniale, din care cea mai important este apa potabil. Cercetri tiinifice relativ recente efectuate cu mijloace moderne de investigaie au relevat existena unei vaste reele de fluvii subterane n interiorul scoarei terestre, inclusiv n zonele deertice, ceea ce vine n sprijinul ipotezei referitoare la posibilitatea existenei unor civilizaii n adncuri.

Indrazneata teorie a Pamintului gol a fost elaborata pentru prima oara de William Reed si expusa in cartea Fantoma polilor, aparuta in anul 1906. Aceasta teorie a fost dezvoltata ulterior de Marshall B. Gardner, in lucrarea O calatorie in interiorul Pamintului, aparuta in anul 1920. Cei doi americani au ajuns independent la concluzii similare, sustinind ca in interiorul Terrei traieste o populatie cu un grad de civilizatie deosebit de dezvoltat.

Desigur ca lista intrebarilor ramase fara raspuns poate continua, dar un lucru este sigur: acela ca toate aceste explicatii au o legatura cu legendarul Tarim al Apelor Albe, cu Agartha.

Un ocean urias descoperit in interiorul Pamantului...

Acesta exista sub Asia de est si e de marimea Oceanului Arctic... Descoperirea a fost facuta de Michael Wysessian, seismolog la Washington State University, din St. Louis si Jesse Lawrence de la University of California, San Diego.

nc din anul 1950, in timp ce cartografiau zona, echipele de cercetare a topografiei submarine din SUA au descoperit c placa continental californian este garnisit cu multe caverne i pasaje uriae; unele sunt att de mari nct un submarin poate naviga prin ele. Dup un timp, s-a descoperit c unele dintre ele se ntindeau pn sub statele Utah i Nevada! Unul dintre submarinele nucleare care cercetau cavernele a fost avariat puternic i s-a pierdut. Cele mai ocante informaii descoperite cu aceast ocazie: cea mai mare parte din California pur i simplu plutete pe ocean, sprijinindu-se de civa stlpi naturali formai de aceste caverne submarine, iar falia San Andreas este rezultatul prbuirii unora dintre aceti stlpi de susinere, care provoac i cutremurele n zon

Generalul de brigada dr. Emil Strainu, directorul centrului de studii Psihotronice si Ufologice, consilier al Parlamentului Romniei n probleme neconventionale si asimetrice, afirma (in Adevar/Fictiune- January 7, 2010 ) urmatoarele:

"Una din cele mai mari descoperiri care s-au realizat anul acesta si care deocamdata este vehiculata numai n cercurile stiintifice este aceea ca sub continentul american se gasesc de la 3 la 5 tuneluri (ca un fel de pesteri subterane inundate) care strabat continentul sud-american de la est la vest si de la vest la est. Gnditi-va ca pleci cu un submarin din Los Angeles si iesi cu el la Florida fara sa mai ocolesti Canalul Panama.Nu se cunoaste exact n acest moment natura lor. Aceste canale sunt foarte mari. Numai pe un singur canal poate merge linistit un submarin Trident si, mai mult dect att, sa se poata ntlni si cu un altul. n ultimii doi, trei ani, am vazut filme si poze mult mai specatculoase dect cele care au fost date public, dar

care nu sunt date n circulatie. M-as referi acum la filmul si pozele facute despre intrndul de la Polul Sud care sunt facute din sateliti. Toate statele care au sateliti si au avut ca zona de cercetare Polii, au putut fotografia si filma acest intrnd care este o realitate! Faptul ca nu este deocamdata recunoscut, probabil ca serveste unor interese.Se vorbeste de o asa-zisa lume interioara, atestata ca exista! Sa-i zicem un tarm interior. Este locuit acest tarm interior? Aici vin semnele de ntrebare. Calcule gasite care apartin expeditiei americanului Richard Byrd, nenumaratele dezvaluiri care s-au facut n urma expeditiilor germane facute acolo si multe altele confirma faptul ca acolo exista o prezenta. Ar fi vorba tot de o prezenta umana, poate ca e vorba de o anumita parte a civilizatiei de pe pamnt care s-a retras acolo, iar altii spun ca este o prezenta de un alt tip. Este probabil ca acolo sa fie vorba de conservarea unui anumit biotop terestru. Deocamdata exista multe ipoteze."

Nu se poate s nu ne amintim de celebra poveste a lui Jules Verne intitulat O cltorie spre centrul Pmntului scris n 1864. Acolo este descris att de clar acest lucru, ncat parc autorul cunotea n detaliu acele realiti. Verne descrie un grup de exploratori, care au intrat ntr-un crater de vulcan i dup ce au mers luni de zile, au ajuns, n final, n centrul gol al Pmntului, unde au gsit o lume luminat de propriul ei soare, cu oceane, uscat i chiar orae.

Scriitorul Jules Verne a fost un initiat de rang nalt al retelei de societati secrete, avnd

conexiuni cu Societatea Teozofica, Ordinul Golden Dawn si Ordinul Templierilor Orientali.De aceea, el stia mult mai multe lucruri dect publicul larg. Multe din romanele sale de science-fiction se bazau pe fapte reale. De pilda, el a descris cele doua luni ale planetei Marte nca din anul 1877, nainte ca acestea sa fie identificate de astronomi (n mod oficial). Nici celebrul sau roman, O calatorie n centrul pamntului, nu este n ntregime o fictiune.El stia ca, n esenta, povestea este adevarata. Sustinatorii ideii ca pamntul este gol n interior afirma ca apele oceanelor se scurg n interiorul pamntului pe la poli, formnd n centrul acestuia o mare imensa, deasupra careia lumineaza un soare interior central, care asigura lumina si caldura necesare vietii. Am revazut recent filmul facut dupa romanul lui Jules Verne si am constatat ca centrul pamntului este imaginat n acelasi fel.

Insusi Hitler a imbratisat ideea unui Pamant Gol. In 1942, in plin razboi, Hitler a comandat o expeditie secreta. Insotiti de fizicianul Heinz Fisher, militarii au debarcat pe insula Rugen din Marea Baltica. Diferiti cercetatori sustin ca ei si-au creat chiar o baza subterana n Antarctica, spre sfrsitul razboiului, care continua sa functioneze si astazi.Dupa moartea lui Hitler, multi nu au vrut sa creada intr-un final banal al unuia dintre cele mai marete destine ale omenirii, convinsi fiind ca acesta nu s-a sinucis si ca,

impreuna cu aghiotantii sai, s-a strecurat in adancurile Pamantului, unde au trait cu totii pana la adanci batraneti.

Referindu-se la discretia absoluta in legatura cu misiunile lui Byrd, cunoscutul geofizician american Raymond Bernard arata in cartea sa O lume ascunsa (1969): "Descoperirea amiralului Byrd constituie astazi un secret international de prim rang. Dupa ce Byrd a anuntat prin radio descoperirea facuta si dupa scurte notite aparute in presa, toate stirile ulterioare in legatura cu subiectul respectiv au fost indepartate cu grija de agentiile guvernamentale".Bazindu-se pe o serie de documente ale lui William Reed, Marshall B. Gardner, Huguenin sau Ray Palmer, precum si pe revelatia amiralului Byrd, Bernard a enuntat citeva concluzii, care la data respectiva au generat un mare scandal:

a) In realitate, nu exista nici un Pol Nord sau Sud, ci numai deschideri largi, care conduc spre interiorul gol al Pamintului; b) OZN-urile provin din acest interior gol;c) Interiorul Pamintului este incalzit de un soare central, care este sursa aurorelor boreale. Aici este un climat subtropical, nici rece, nici cald; d) Exploratorii polari au vazut cu ochii lor ca animalele se deplasau spre nord in cautarea hranei. Ei au vazut aici pasari tropicale si animale, ce in mod obisnuit au nevoie de caldura, au vazut

fluturi, ba chiar si tintari. Polul Nord magnetic - o linie lunga de 1.500 km.

Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care traieste intr-o tara misterioasa numita Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pamintului, precum si toate coloniile Legendele referitoare la rasa conducatoare din interiorul pamntului, formata din oameni blonzi cu ochii albastri, se regasesc n toate culturile antice, inclusiv n China, Tibet, Egipt, India, Europa, cele doua Americi si Scandinavia.n cartea sa, "Paradisul regasit", sau leaganul rasei umane, William E. Warren sugereaza ca oamenii provin de pe un continent tropical aflat n regiunea arctica, un tinut n care soarele nu apune niciodata si unde locuia o rasa de zei care traiau mai mult de o mie de ani fara sa mbatrneasca. Eschimosii, a caror origine ar putea fi chiar popoarele din interiorul pamntului, au legende care vorbesc de o insula paradisiaca aflata la nord, un tinut mirific n care soarele nu apune niciodata, n care nu exista ntuneric, dar nici o lumina suparatoare, un loc n care oamenii traiesc mii de ani n pace si armonie. Regasim acelasi mit la irlandezi.O legenda spune ca n timpul marelui cataclism geologic si al inundatiilor produse la suprafata

pamntului, lemurienii si atlantii s-au refugiat n interiorul pamntului. Platon vorbeste de existenta unor tuneluri mai late sau mai nguste care faceau legatura ntre Atlantida si interiorul pamntului.Tot el l descrie pe marele conducator care locuieste n centru, n ombilicul pamntului cel care explica religiile ntregii umanitati.

ARGUMENTE TIINIFICE - DE CE AXA PMNTULUI ESTE NCLINAT FA DE PLANUL ORBITEI SALE ELIPTICE CU 23 de GRADE i 27 de MINUTE -

Pmntul are axa sa de rotaie nclinat n primul i cel mai important rnd pentru a deveni posibil iluminarea, nclzirea i deci apariia vieii i pe suprafaa interioar a Pmntului.

De asemenea, n acest mod mai devine posibil apariia celor patru anotimpuri, apariia unei diferene de potenial electric, apariia polilor magnetici precum i o circulaie permanent a apei i a aerului pe toate suprafeele Pmntului, formarea ploilor prin evaporarea apei, deci a norilor, ionizarea zonal i apariia descrcrilor electrice prin fulgere i tunete, fenomene ce se interptrund i se condiioneaz reciproc printr-o venic micare, graie energiei primit permanent prin radiaie de la Soare.

Se poate constata cu foarte mare c valoarea nclinrii axei de rotaie a Pmntului este deosebit de greu a fi pus pe seama hazardului sau ntmplrii i aceasta dac ne referim spre ex. la situaia aproape similar

ntlnit n cazul planetei Marte care are mai multe similitudini cu Pmntul;

- planeta Marte se rotete n jurul axei sale o dat la 24 de ore i 37 de minute n vreme ce Pmntul are o durat de rotaie de 24 de ore i 56 de minute.

- o zi marian este doar cu 41 de minute mai lung ( o zi marian= 1,03 zile terestre) iar ziua i noaptea alterneaz n acelai mod.

- nclinarea axei de rotaie a planetei Marte fa de planul su eliptic are valori apropiate cu nclinarea axei de rotaie a pmntului, fiind ns ceva mai mare, respectiv de 24 de grade i 48 de minute (i nu ntmpltor nclinaia axei planetei Marte este mai mare, aa dup cum voi consemna n continuare)

- pe Marte exist din considerentele de mai sus, tot patru anotimpuri ca i pe Pmnt.

Dac analizm cu mult atenie i vom ine cont de faptul c planeta Marte se situeaz la o distan ceva mai mare fa de Soare n raport cu Pmntul, putem uor constata i n mod logic c; direct proporional i axa de rotaie a planetei Marte are o valoare de nclinare ceva mai mare tocmai pentru a face posibil o iluminare uniform a acesteia i o iradiere uniform (captare uniform a cldurii primit de la Soare i direct proporional datorit distanei mai mari, i ntr-o cantitate echivalent cu cantitatea de cldur pe care o primete Pmntul nostru) att pe suprafaa sa

exterioar ct i pe suprafaa sa interioar. Dac axa de rotaie a planetei Marte ar fi avut o nclinaie s zicem egal cu a Pmntului, atunci n aceast situaie, gradul de iluminare i iradiere a suprafeei interioare a planetei Marte ar fi fost mult mai redus.

Din aceste considerente aceste stri de fapt nu sunt deloc ntmpltoare ci ne poate duce n mod indirect la concluzia c cndva planeta Marte a fost locuit i pe suprafaa sa interioar dac nu cumva, pn la proba contrarie nu se va dovedi ct de curnd prin explorri la faa locului graie unei noi i moderne generaii de mijloace de deplasare ntre dou corpuri cereti, c mai pot exista forme de via i de ce nu, chiar i fiine asemntoare cu oamenii i pe alte corpuri cereti din sistemul nostru Solar.

Legat de cele de mai sus, sunt prea multe coincidene ntre cele dou planete vecine, pentru a putea fi puse toate pe seama ntmplrii

Au fost descoperite pe suprafaa lui Marte piramide, veritabile balize ce semnalizeaz cile de comunicaii dintre suprafaa exterioar i suprafaa interioar a planetei Marte.

Se poate afirma c acest sistem eficient de folosire a unui corp ceresc pe ambele suprafee ale sale (suprafaa exterioar i suprafaa interioar)poate fi n fapt un sistem universal, rspndit i practicat n mai multe sisteme Solare n care graviteaz planete att n galaxia noastr ct i n alte Galaxii din Universul observabil.

Orice civilizaie mai avansat tehnologic (spre ex. ,mai avansat dect suntem noi la ora actual) n mod logic i eficient ar alege n primul rnd suprafaa locuibil de la interiorul planetei respective din urmtoarele considerente principale;

- comunicaiile de orice fel nu pot fi recepionate sau interceptate din exterior datorit puternicului cmp magnetic de la golurile de intrare care perturb, deformeaz i n final terg orice und de natur electromagnetic emis de o staie de emisie aflat pe suprafaa interioar a planetei respective.

- o civilizaie ce triete i se dezvolt pe suprafaa interioar a unei planete, este pus n primul rnd la adpost n faa pericolelor venite din cosmos fie din partea unor meteorii mai mari, fie n mod artificial din partea unor posibile civilizaii cu intenii agresive dei dup aprecierea mea, cuvntul agresiv atunci cnd e vorba de cultur i un grad de civilizaie nalt, acesta i pierde pur i simplu sensul.

- de asemenea, presupusa civilizaie va fi pus la adpost n faa unor radiaii ce provin de la Soarele sistemului planetar respectiv (ex. undele de natur electomagnetic cu frecvene periculoase pentru sntatea fiinelor vii), ptrund mai cu greu sau deloc prin orificiile de intrare de la poli (ex. radiaiile undelor gama), plantele i animalele fiind astfel afectate ntr-o msur mult mai mic de aceste radiaii periculoase.

Treapta a treia a rachetei Saturn V a fost dirijat s cad pe Lun ; impactul a fost echivalent cu explozia a 11 tone T.N.T.

De data aceasta, au transmis seismografele, Luna a vibrat 3 ore i 20 de minute, pn la 40-60 km adncime. Explicarea unor semnale att de lungi ar corespunde teoriei celor doi savani sovietici : Luna e goal n interior i are o coaj metalic groas.

La fel s-a ntmplat i cu treapta a treia a rachetei Saturn care a dus pe Lun expediia Apollo 14.

Luna a vibrat ca un gong mai bine de 3 , ore, pn la aceiai 40-60 km sub scoar.

Concluzia ? In interiorul Lunii exist ceva foarte tare, care transmite vibraiile foarte bine.

Blindajul metalic este destinat s-i protejeze pe cei din interiorul navei cosmice Luna?

Wernher von Braun declar c viteza undelor seismice propagate n masa Lunii pare s creasc pn la 20 km adncime, apoi scade brusc. Ca i cum undele ar trece printr-un strat de material foarte dens, ca apoi s ptrund ntr-o zon cu densitate foarte sczut. ..

Tradiia budist vorbete de un paradis subteran denumit Agharta, care este legat de existena Shambalei. Cltorul rus Nicolas Roerich, membru al societii Teozofice l

numea Agharti i auzise de el n timpul unei expediii prin munii Altai din Mongolia i Tibet. Un lama i-a spus c Shambala se afl chiar n inima rii Agharta i este condus de un rege al lumii".

Nicolas Roerich, ntrebnd un lama dac Shambala este un loc real, i se rspunse:

Shambala este un mre domeniu ceresc i nu are de a face cu pmntul nostru. Multe texte sacre budiste descriu drumul i harta care duce n Shambala, dar mai degrab obstacolele (muni, ruri, pduri) i drumurile piezie snt probe i teste spirituale pe care aspirantul parcurgndu-le dobndete accesul n domeniul Shambalei.

Shambala, Rai, Agharta, Trmul Blajinilor... i alte denumiri ale unui loc n care chiar i cei mai sceptici cred... Paradisul... un loc unde este iubire, armonie, pace, unde nu exist rutate, minciun, egoism

Chiar dac nu exista in plan fizic un loc numit Shambala, putem face o cltorie, la sfritul creia vom descoperi existena lui in fiecare din noi, o calatorie la capatul careia vom gasi starea de liniste, pace profunda si de fericire!!! Cltoria presupune aducerea unor jertfe pe altarul ego-ului... trebuie s jertfeti fr mil Ura, Egoismul, Minciuna, Gelozia i celelalte surate ale lor... Vom descoperi scnteia divin ce ne anim... l vom ntlni pe Dumnezeu i ne

vom da seama c El a fost ntotdeauna acolo, n suflet, acolo unde are un altar de care trebuie s avem grij n permanen, sa fie aprins focul sacru al iubirii...

ARGUMENTE TIINIFICE - DE CE AXA PMNTULUI ESTE NCLINAT FA DE PLANUL ORBITEI SALE ELIPTICE CU 23 de GRADE i 27 de MINUTE -