10 tr-18 sop recoltare pesti

IMPLEMENTAREA NOII DIRECTIVE CADRU A APEI IN BAZINE PILOT (WAFDIP)

EuropeAid/114902/D/SV/RO RO.0107.15.02.01

TR-18 PROCEDURA OPERATIONALA STANDARD PENTRU

COLECTARE FAUNA PISCICOLA

ARCADIS Euroconsult (NL) In asociere cu:

OIEAU (FR) MOTT MACDONALD (UK)

ECOTERRA (RO)

Autor: Dr. Grigore Davideanu Verificare: David W. van Raalten (Project Director)

Versiune draft: 30 Mai 2005

Versiune finala: 16 August 2005

Adresa de contact Romania (Biroul proiectului)

Directia Apelor Somes-Tisa Str. Vanatorului, 17 400213 Cluj-Napoca, Romania tel/fax: +40 (0) 364 401048

Adresa contact contractor principal

Beaulieustraat 22 PO Box 441 6800 AK Arnhem, The Netherlands tel/fax: +31 26 3577 253 / 3577 577 www.euroconsult.nl / www.arcadis-global.com

TR-18 Procedura Operationala Standard pentru prelevarea faunei piscicole 2 / 38


Cuprins

1 Introducere ........................................................................................................................... 5 1.1 Cerinţele DCA.......................................................................................................... 5 1.2 Utilizarea informaţiei ihtiofaunistice pentru evaluarea calităţii apei, in Romania...... 6 1.3 Utilizarea datelor despre pesti in UE........................................................................ 7

2 Consideraţii teoretice privind colectarea peştilor în vederea studiului ihtiocenozelor........... 9 2.1 Principii teoretice generale privind metodologia colectării în studiile ihtiologice ...... 9

2.1.1 Generalităţi privind colectarea peştilor.................................................................... 9 2.2 Aspecte biologice in alegerea şi utilizarea instrumentelor de colectare................... 9

2.2.1 Când obiectivul studiului este obţinerea de informaţii calitative si semicantitative ................................................................................................................. 9 2.2.2 Când obiectivul studiului este aprecierea abundenţei.................................... 10 Captura speciilor diferite ................................................................................................ 11

2.3 Aspecte statistice ale alegerii şi utilizării intrumentelor de colectare ..................... 11 2.3.1 Eroarea sistematică ....................................................................................... 12 2.3.2 Varianţa.......................................................................................................... 12

2.4 Stabilirea programului de colectare ....................................................................... 13 3 Metoda de captură prin electronarcoză .............................................................................. 15

3.1 Efectul curentului electric asupra peştilor .............................................................. 15 3.2 Realizarea pescuitului electric ............................................................................... 15

3.2.1 Agregatul pentru pescuit electric.................................................................... 15 3.3 Factorii care influenţează care influenţează pescuitul electric............................... 16 3.4 Modul de utilizare al agregatului de pescuit electric .............................................. 17 3.5 Avantajele şi dezavantajele pescuitului electric ..................................................... 18

3.5.1 Avantajele pescuitului electric ........................................................................ 18 3.5.2 Dezavantajele pescuitului electric .................................................................. 18

4 Metodologia colectării ihtiofaunei prin pescuit reversibil (electronarcoză).......................... 19 4.1 Echipamentul ......................................................................................................... 19 4.2 Aparatul de pescuit ................................................................................................ 19 4.3 Protecţia muncii ..................................................................................................... 20

4.3.1 Aspecte generale ........................................................................................... 20 4.3.2 Măsuri de siguranţă........................................................................................ 20

4.4 Obiectivele pescuitului ........................................................................................... 21 4.4.1 Dimensiunea şi numărul staţiilor de pescuit................................................... 21

4.5 Practica pescuitului reversibil prin electronarcoză ................................................. 22 4.5.1 Pregătirea deplasărilor include....................................................................... 22 4.5.2 Pregătirile la punctul de staţie ........................................................................ 22 4.5.3 Activitatea de pescuit ..................................................................................... 22 4.5.4 Râurile mici .................................................................................................... 23 4.5.5 Râurile mari.................................................................................................... 23

4.6 Identificarea şi măsurarea peştilor, eliberarea lor .................................................. 24 4.6.1 Generalităţi..................................................................................................... 24 4.6.2 Identificarea peştilor ....................................................................................... 24 4.6.3 Măsurători ...................................................................................................... 24 4.6.4 Anestezice, dezinfectanţi ............................................................................... 24 4.6.5 Eliberarea peştilor .......................................................................................... 24 4.6.6 Rezultate ........................................................................................................ 24 4.6.7 Controlul calităţii datelor................................................................................. 25 4.6.8 Înregistrarea datelor ....................................................................................... 25

Anexa 1 ................................................................................................................................. 27 Anexa 2 ................................................................................................................................. 29 Anexa 3 ................................................................................................................................. 31 Bibliografie............................................................................................................................. 33


1 Introducere 1.1 Cerinţele DCA O noutate in Directiva Cadru a Apei aparută in 2000 se referă la importanta monitoringului biologic pentru evaluarea calităţii apei.

Directiva Cadru a Apei se referă la o politică comună în Uniunea Europeana pentru managementul apelor:

1. Introducerea conceptului de «stare ecologică bună» a corpurilor de apă şi mutarea accentului în privinţa monitorizării calităţii apei de la parametrii chimici spre parametrii biologici şi ecologici.

2. Abordarea managementului apelor la nivel bazinal.

Paragrafe edificatoare din Directiva Cadru a Apei sunt:

Articolul 1 Scopul Scopul acestei Directive este stabilirea unui cadru pentru protecţia apelor interioare de suprafaţă şi subterane, a apelor tranzitorii, a apelor costiere, care:

(a) să prevină deteriorarea ulterioară, să protejeze şi să îmbunătăţească starea ecosistemelor acvatice şi, în ceea ce priveşte cerinţele de apă, ecosistemele terestre şi zonele umede direct dependente de ecosistemele acvatice;

Articolul 2 Definiţii Pentru scopul acestei Directive se vor folosi următoarele definiţii:

17) "Starea apelor de suprafaţă" este expresia generală a stării unui corp de apă de suprafaţă, determinată de înrăutăţirea stării sale ecologice şi a stării sale chimice.

18) "Starea bună a apelor de suprafaţă" înseamnă starea atinsă de un corp de apă de suprafaţă atunci când atât starea sa ecologică cât şi starea sa chimică sunt cel puţin “bune”.

21) "Starea ecologică" este o expresie a calităţii structurii şi funcţionării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafaţă, clasificate în concordanţă cu Anexa V.

22) "Starea ecologică bună" este starea unui corp de ape de suprafaţă, astfel clasificat în concordanţă cu Anexa V.

23) "Potenţial ecologic bun" este starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial, clasificat astfel în concordanţă cu prevederile relevante din Anexa V.

Anexa V a Directivei Cadru a Apei 1. Starea apelor de suprafaţă 1.1 Elemente de calitate pentru clasificarea stării ecologice


1.1.1 Râuri

Elemente biologice:

• Compoziţia şi abundenţa florei acvatice

• Compoziţia şi abundenţa faunei nevertebrate bentice

• Compoziţia, abundenţa şi structura de vârstă a faunei piscicole

1.2.1. Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună si moderată a râurilor

Elemente biologice de calitate: fauna piscicolă

Element Stare foarte bună Stare bună Stare moderată Fauna piscicolă

Compoziţia speciilor şi abundenţa corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condiţiilor nemodificate. Sunt prezente toate speciile specifice tip, sensibile la perturbări.

Structura de vârste a comunităţilor de peşti pot arăta un mic semn de perturbare antropogenică dar nu indică o deficienţă în reproducerea sau dezvoltarea vreunei specii particulare.

Sunt uşoare schimbări ale compoziţiei şi abundenţei speciilor faţă de comunităţile specifice tipului, care pot fi atribuite impactului antropogenic asupra elementelor fizico-chimice şi hidromorfologice de calitate.

Structura de vârste a comunităţilor de peşti arată semne de perturbare care pot fi atribuite impactului antropogenic asupra elementelor de calitate fizico-chimică şi hidromorfologică. În anumite circumstanţe ele pot indica o deficienţă în reproducerea sau dezvoltarea unor specii anume, în măsura în care unele clase de vârsta pot lipsi.

Compoziţia si abundenţa speciilor de peşti diferă moderat faţă de comunităţile specifice tip care pot fi atribuite impactului antropogenic asupra elementelor fizico-chimice sau hidromorfologice de calitate.

Structura de vârstea comunităţilor de peşti arată semne importante de perturbare antropogenică în masura în care o proportie moderată a speciilor specifice tipului sunt fie absente, fie au o abundenţă foarte scazută.

Aceste obligaţii din Directiva Cadru a Apei sunt în atenţia factorilor de decizie din Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi au fost transpuse în legislaţia românească a apei.

1.2 Utilizarea informaţiei ihtiofaunistice pentru evaluarea calităţii apei, in Romania

În România au fost puţine preocupări în privinţa utilizării peştilor ca indicatori biologici pentru calitatea apei.

Abordarea acestei problematici până în prezent este legată în principal de programe de cercetare şi granturi de doctorat, cu publicaţii recente de către Battes Klaus, Davideanu Grigore şi Ureche Dorel.

Până în prezent au fost propuşi doi indici biotici bazaţi pe parametrii ihtiocenozelor, indici care permit clasificarea habitatelor acvatice pe patru sau cinci clase de calitate.


1.3 Utilizarea datelor despre peşti în Uniunea Europeană La nivel european utilizarea ihtiofaunei pentru monitorizarea calităţii habitatelor acvatice este de asemeni relativ recentă. Primele încercări au fost făcute după anii 1990, în ţări ca Franţa şi Polonia, apoi România, ţările baltice, etc.

Această experienţă europeană, relativ limitată, a fost sistematizată şi dezvoltată prin programul FAME (Fish based Assessment Method for the Ecological Status of European Rivers). Programul a fost realizat de un grup de 25 de instituţii din 12 ţări (Austria, Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Lituania, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia, Olanda, Marea Britanie). Colectivul a fost coordonat de profesorul Stefan Schmutz, Universitatea Boku, Austria. http://fame.boku.ac.at.


2 Consideraţii teoretice privind colectarea peştilor în vederea studiului ihtiocenozelor

Studiul faunei piscicole a evoluat odată cu perfecţionarea mijloacelor de capturare. Uneltele tradiţionale permiteau doar o evaluare calitativă, obţinerea unor liste de specii prezente într-o anumită regiune. Odată cu introducerea pescuitului prin electronarcoză, metodă mult mai puţin selectivă, au putut fi abordate şi studii cantitative, estimări ale compoziţiei pe specii şi pe vârste, a raporturilor dintre diverse specii. Ca o consecinţă a cercetărilor ecologice au apărut conceptele de comunităţi piscicole sau ihtiocenoze.

2.1 Principii teoretice generale privind metodologia colectării în studiile ihtiologice

2.1.1 Generalităţi privind colectarea peştilor Colectarea, în sensul prezentului îndrumar, se referă la capturarea unui număr de peşti, utilizând diverse unelte, ca parte a activităţii de monitorizare.

În general, studiile incipiente pe un curs de apă au ca scop inventarierea speciilor existente într-un biotop acvatic, precum şi câteva dintre caracterele mai importante ale fiecărei specii: abundenţa, dimensiuni, hrană, etc. La acest nivel, datele iniţiale sunt puţine şi orice informaţie adăugată completează nivelul de cunoaştere, iar uneltele folosite şi protocolul de colectare nu contează foarte mult. In acest fel se vor acumula informaţii utile despre pesti dar nu si suficiente.

Un mod adecvat de investigare trebuie să ţină seama de câteva aspecte:

• estimarea stocului recoltabil prin pescuit, industrial, artizanal sau sportiv.

• aprecierea unor indici ecologici (constanţă, dominanţă, indice de afinitate cenotică, etc)

• monitorizarea efectelor poluării, studiul comportamentului unei anumite specii de interes, etc

Fiecare dintre aceste studii necesită obţinerea unor informaţii specifice, iar acestea pot fi obţinute doar prin utilizarea unor anumite tehnici de colectare (protocoale, procedee).

La acest nivel de abordare, alegerea instrumentelor şi modul de folosire a acestora devin importante. Capitolele următoare prezintă modul în care se face această alegere în funcţie de două aspecte:

• biologice, definirea obiectivelor colectăriii, tipul de informaţie ce se doreşte a fi obţinut,

• statistice, inclusiv criteriile de apreciere pentru eficienţa procedurii faţă de atingerea acestor obiective.

2.2 Aspecte biologice in alegerea şi utilizarea instrumentelor de colectare

2.2.1 Când obiectivul studiului este obţinerea de informaţii calitative si semicantitative

Cel mai simplu obiectiv este obţinerea acestor informaţii despre o specie, într-un anumit loc şi la anumit moment. Acesta este obiectivul multor studii biologice acoperind domeniul obiceiurilor de hrănire, ritmului de creştere, atingerea maturităţii. Un pas esenţial în realizarea unui asemenea studiu este obţinerea unui număr suficient de peşti pentru ca


informaţiile să fie utile. Informaţiile sunt colectate în teren sau în laborator prin examinarea în detaliu a peştilor capturaţi. Informaţia obţinută de la fiecare specimen este utilă, dar este cu atât mai importantă cu cât poate fi comparată cu un număr mai mare de cazuri (de exemplu prezintă interes faptul că stomacul unei ştiuci de 60 cm conţine doi bibani, dar rezultatul studiului ar fi mult mai relevant dacă am putea examina conţinutul stomacal la un număr mai mare de indivizi). Pentru asemenea cazuri, singura cerinţă a uneltei de pescuit este de a permite colectarea unui număr cât mai mare de specimene.

Mult mai frecvent este cazul în care obiectivul studiului este distribuţia peştilor, dorind să aflăm compoziţia pe dimensiuni a stocului piscicol sau proporţia de peşti din populaţia examinată, care se găseşte într-un anumit stadiu de maturitate sexuală. În acest caz este foarte important să ne asigurăm că nu există erori de eşantionaj (anumite grupe de vârstă sau maturitate sexuală pot fi supra- sau subreprezentate în eşantion datorită aplicării unor metode selective de colectare).

La un nivel de investigare şi mai complex, sunt de interes comparaţii între diverse secţiuni de prelevare în cadrul aceleaşi campanii, sau rezultatele colectării în acelaşi punct, dar în perioade diferite.

Nu este foarte interesant în sine să ştim că 50% din ştiucile de 60 cm dintr-un anumit lac erau mature în anul 1975, fără raportare la o situaţie anterioară: de ex., în 1970 proporţia de ştiuci de 60 cm era de 30%. In acest fel, informaţia capătă înţeles ca indicator al modificării caracteristicilor populaţiei (ca rezultat al poluării sau supraexploatării).

În acelaşi mod, cunoaşterea faptului că dimensiunea medie a plăticii dintr-un râu este de 15,2 cm, cu un maxim de 28 cm, creşte ca importanţă (ştiinţifică şi practică) dacă îl raportăm la faptul că într-un alt râu asemănător, dar poluat cu deşeuri urbane, dimensiunea medie a plăticii este de 19,6 cm, cu un maxim de 31 cm.

Pentru comparaţii de acest fel, metodele de colectare folosite sunt foarte importante. Trebuie să fim siguri că diferenţele de 4,4 cm din exemplul de mai sus nu sunt datorate utilizării unor unelte de pescuit diferite sau momentului şi locului în care au fost folosite (dacă pescuitul a fost realizat în timpul şi locul bătăii de reproducere, acestea au favorizat captura exemplarelor mai mari). Această sigurantă poate fi obţinută prin utilizarea unor unelte simple dar standardizate şi prin repetarea colectărilor în acelaşi loc şi sezon pe un timp mai îndelungat.

2.2.2 Când obiectivul studiului este aprecierea abundenţei Abundenţa unor părţi ale populaţiei Studierea abundenţei ridică anumite probleme specifice. Obiectivul final este cunoaşterea abundenţei în termeni absoluţi (număr sau kg/ha a populaţiilor piscicole).

În practică, datorită faptului că populaţia unei specii este reprezentată de ouă, larve, juvenili şi adulţi, cu diferenţe de dimensiuni, formă şi obiceiuri foarte mari, este dificilă evaluarea abundenţei printr-o singură operaţie; trebuie colectate date separate pentru fiecare stadiu de dezvoltare.

In unele cazuri distincţia între stadiile de dezvoltare este foarte clară, dar pentru alte specii este dificil de apreciat. Cum în multe cazuri indivizii de dimensiuni mici, subadulţii, au cea mai mare contribuţie la realizarea biomasei totale, este important să se facă o precizare clară a categoriei de populaţie ce va fi evaluată şi în consecinţă să fie alese instrumentele cele mai adecvate pentru colectarea acesteia. Cel mai uşor este să se procedeze la o selcţie pe baza dimensiunilor (de exemplu ne propunem să colectăm doar peştii mai mari de 5 cm). Aceasta simplifică lucrurile din punct de vedere operaţional, dar se poate asocia cu erori serioase, dacă uneltele se decalibrează sau atunci când calculăm prada accesibilă unei specii răpitoare.


Abundenţa absolută Chiar dacă segmentul de populaţie vizat şi uneltele au fost stabilite, mai este încă o cale lungă pană la calculul abundenţei absolute. Multe unelte capturează peştii dintr-un volum de apă imprecis definit şi variabil, modul de capturare fiind în funcţie de sezon, de distanţa de la care un peşte poate fi atras şi făcut să intre într-o cursă. Chiar când aria sau volumul sunt definite (ex. năvodul sau traulul), în rare cazuri se poate afirma ca toti peştii din volumul parcurs au fost capturaţi de unealtă. Rezultatul poate fi exprimat ca număr de capturi/ suprafaţă de unealtă/ oră sau pe toană, dar nu în număr de indivizi la ha, chiar dacă este cunoscută lăţimea activă şi viteza de deplasare a traulului. Există locuri în care operarea instrumentului de pescuit şi anumite specii de peşti pot să ofere o estimare exactă, dar acestea sunt cazuri rare (de exemplu pentru unele specii de peşti care stau suficient de aproape de substrat pentru a fi în raza de acţiune a traulului, dar nu atât de aproape încât să scape pe dedesubt).

Indici de abundenţă

Mult mai des ne întâlnim cu situaţia în care modul de colectare nu permite o estimare a abundenţei absolute numerice sau gravimetrice. In astfel de cazuri e nevoie de metodologii mai sofisticate: marcare, analiza mortalităţii, etc, din sfera dinamicii populaţionale.

Intre acestea, o informaţie deosebit de importantă se referă la creşterea abundenţei relative. Colectarea materialului se coordonează în asa fel încat să permită calculul acestor indici în diferite condiţii, locuri şi sezoane.

Validitatea acestor indici depinde de modul în care raportul dintre abundenţa reală şi captura/unitate de efort egal (CPUE) rămâne constant, chiar dacă se modifică vulnerabilitatea speciei faţă de uneata respectivă.

Astfel, în cazul folosirii aceleeaşi unelte de captură, schimbările trebuie să fie mici de la un pescuit la altul, dacă se realizează în aceleaşi condiţii şi aceeaşi perioadă a anului. Datorită modificărilor de comportament al peştilor în funcţie de sezon, este de aşteptat ca acestea să se reflecte la nivelul capturii, de ex. în cazul capturii în setci sau capcane. Astfel de modificări sezoniere sunt mai dificil de abordat şi de aceea se recomandă realizarea pescuitului an de an în acelaşi sezon.

Captura speciilor diferite De regulă în orice studiu ihtiologic este nevoie de informaţii asupra unui număr de specii, iar relaţiile dintre specii sunt mai importante decât caracterizarea fiecărei specii. De exemplu numărul de specii observat sau distribuţia numărului de indivizi pe specii sunt tot mai utilizate pentru aprecierea calităţii mediului. Valoarea unui astfel de indice scade dacă uneltele nu pot captura anumite specii din zonă. Setcile de exemplu sunt foarte selective şi de aceea nu sunt adecvate pentru studiul „multi-specii” al comunităţilor piscicole. Deoarece în majoritatea lor uneltele de captură sunt selective, în practică este necesară combinarea a două sau mai multe unelte.

2.3 Aspecte statistice ale alegerii şi utilizării intrumentelor de colectare

Capturile de peşti pot fi caracterizate prin intermediul statisticii, în funcţie de o eroare medie şi deviaţia standard (varianţa). Aceşti parametri statistici pot evalua gradul de succes al protocolulului de colectare.

Deviaţia standard (împrăştierea rezultatelor fiecărei colectări) defineşte un interval de valabilitate a mediei şi ne arată cât de apropiată de valorea corectă este media fiecărei colectări. Invers, evaluările cantitative ale varianţei şi erorii asigură informaţii mai corecte despre cât de bun este sistemul de colectare, sau dacă un sistem este mai bun ca altul.


Încercarea de a face estimări cantitative impune o definire clară a ceea ce se încearcă să se măsoare prin protocolul de colectare. Acest lucru poate să mărească precizia întregului program de colectare.

2.3.1 Eroarea sistematică La colectare şi evaluarea indicilor pot interveni erori sistematice din diverse cauze (tehnici de colectare, metode de măsurare, unelte/aparatură folosită) prin care rezultatele să fie afectate.

Pe de altă parte există erori întâmplătoare, deoarece se analizează numai o parte din indivizi (caractere), iar rezultatele obţinute le considerăm valabile pentru toată populaţia. Eroarea este invers proporţională cu numărul de indivizi (caractere) analizaţi. Cu cât numărul de indivizi este mai mare, cu atât erorile sunt mai mici.

Mărimea erorii devine mai importantă la valori mari, când la o eroare mare se oferă informaţii false.

Controlul erorilor priveşte atât modul de colectare cât şi de analizare a probelor. Eroarea ar trebui să fie evidentă când se schimbă metoda de colectare. Cu excepţia poate a colectărilor prin rotenonă, toate uneltele sunt selective, în special pentru dimensiunile peştilor, dar şi faţă de alte caracteristici. De exemplu, setcile sunt selective pentru indivizii mai activi. Capcanele cu nădire vor atrage indivizii mai flămânzi, iar conţinutul stomacal obţinut astfel poate să fie nereprezentativ. Setcile selectează în funcţie de circumferinţa individului, nu de vârstă şi pot să dea erori privind ritmul de creştere.

Anumite erori sistematice se pot accepta, când se ştie sensul abaterii şi când nu sunt prea mari. De ex., limita minimă a densităţii speciilor care scapă din traul se poate accepta ca normală.

Eroarea poate proveni adesea de la modul de concepere a protocolului de colectare pentru componenţa spaţio-temporală. Pe considerente practice se organizează colectările în funcţie de accesibilitatea secţiunilor, nivelul şi adâncimea apei, starea vremii, etc. Peştii astfel capturaţi pot să nu caracterizeze întreaga populaţie. Inainte de acceptarea acestor erori este bine să fie făcute cel puţin câteva verificări în situaţii diferite, sub aspectul sezonului, vremii şi altor caracteristici, pentru a putea aprecia mărimea erorii astfel introduse.

Evitarea erorilor sistematice se poate realiza pe baza unui control la nivelul surselor. Acestea se referă pe de o parte la echipamente şi metode de colectare, iar cealaltă parte - la analiză şi interpretare.

2.3.2 Varianţa Varianţa sau dispersia este o măsură a repartiţiei valorilor individuale în jurul mediei. O valoare mai mică a varianţei arată o variabilitate mai strânsă în jurul mediei. O dispersie mai mare indică o variabilitate mai mare.

În afara unor cazuri excepţionale, când lacurile mici pot fi golite şi se pot examina toţi peştii, este greu de realizat evaluări cantitative pentru toţi indivizii unei populaţii. Valoarea obţinută prin colectare diferă de cea reală, iar problema esenţială nu este dacă aceasta diferă, ci care este mărimea medie a acestei diferenţe faţă de precizia necesară în studiul realizat. Acest fapt impune o stabilire clară a obiectivului colectării. Uneori aceasta este uşor de făcut şi se poate observa de la început dacă varianţa este suficient de mică.

De exemplu, se cere stabilirea comparativă a ritmului de creştere pentru peştii din două lacuri, pe baza lungimii indivizilor de doi ani la sfârşitul lui septembrie. Trebuie apreciat dacă această diferenţă este semificativă din punct de vedere biologic. Dacă se consideră ca semnificative biologic numai diferenţele de peste 5 cm, datele obtinute pot arăta că astfel de diferenţe sunt mai mici decât această valoare, iar varianţa este destul de mică în


acest caz; însă dacă semnificative biologic se consideră diferenţele de 1 cm, atunci varianţa va fi prea mare.

Marimea varianţei este determinată de variabilitatea naturală a parametrului măsurat, de modul de organizare a colectărilor şi de cantitatea de probe prelevate. De asemenea, deviaţia standard este invers proporţională cu rădăcina pătrată a numărului de probe.

Acest fapt inseamnă că, pentru a obţine o acurateţe mai mare, e nevoie de un volum de observaţii mult mai mare decât în raportul de creştere a preciziei. Dincolo de un anume nivel, devine nerealistă sau neeconomică încercarea de a obţine o precizie mai bună prin mărirea numărului de probe colectate, în cadrul unui program perfecţionat de colectare, sau alt mod de abordare a problemei.

Dintre tehnicile statistice care pot fi aplicate pentru a mări eficienţa schemelor de colectare şi să reducă mărimea varianţei la acelaşi număr de probe (şi costuri), cea mai mare utilitate o are stratificarea modului de colectare a probelor din populaţile de peşti. Prin stratificare se pot reduce sursele de erori sistematice şi să se obţină probe imparţiale şi de varianţă redusă dintr-o populaţie statistică heterogenă cu număr mare de specii, prin grupare pe straturi, în interiorul cărora condiţiile sunt relativ omogene.

Probele sunt colectate din fiecare strat şi sunt apoi analizate separat. De exemplu, „populaţia statistică” ar putea fi accesibilă prin toate punctele din lac unde fost amplasate setci de fund, dar aceasta poate fi stratificată pe zone în funcţie de adâncimea apei şi de natura patului. In mod similar, stratificarea se poate aplica la peştii care sunt capturaţi în vederea examinării vârstei, maturităţii, etc., dar se consideră în mod separat fiecare grup de lungime dată pentru a obţine „chei” vârstă-lungime. Printr-o alegere adecvată a modului de stratificare a sub-zonelor în lac pe baza unor condiţii similare, se poate obţine un număr mic de probe de colectat, dar suficient pentru caracterizarea fiecarui substrat, iar numărul total de probe să fie mult redus.

2.4 Stabilirea programului de colectare Este parte integrantă a procesului de investigare a faunei piscicole şi a mediului în care aceasta trăieşte. Au fost prezentate anterior într-o desfăşurare logică:

• Definirea obiectivelor colectăriii, de exemplu studiul efectelor sporirii capturilor de peşti asupra anumitor clase de peşti (marime, vârstă) dintr-un lac,

• Identificarea parametrilor ce vor fi măsuraţi (metrici sau gravimetrici), ex. lungimea exemplarelor adulte sau subadulte la trei specii de peşti,

• Selectarea uneltelor ce vor fi utilizate: seturi de setci (mărimea plasei 5, 8, 10 cm), electrofisher, vârşe, etc

• Alegerea schemei de colectare, de exemplu folosirea plaselor câte o noapte în fiecare lună în 8 staţii diferite, câte două în fiecare tip de habitat distinct al lacului.

Se va acorda o atenţie deosebită acestor principii ori de câte ori e vorba de un nou program de investigare a faunei piscicole. In general, programul şi procedurile de colectare pot suferi anumite modificări pe parcurs, în funcţie de obiective, mod de abordare şi resursele disponibile. Astfel de ajustări trebuie să fie urmate de o modificare corespunzătoare a protocolului de colectare, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna.

Rezultatul neajustării permanente este faptul că o mare cantitate din probele prelevate se dovedesc inadecvate obiectivelor studiului. Din moment ce colectarea poate fi una dintre cele mai costisitoare părţi a programelor de studiu, procedurile de realizare a acesteia trebuiesc examinate cu atenţie, nu doar la începutul programului, dar şi reevaluate periodic ulterior.


3 Metoda de captură prin electronarcoză 3.1 Efectul curentului electric asupra peştilor Peştii au un sistem nervos asemănător cu celelalte vertebrate. În partea dorsală nervii, ieşind din măduva spinării, urmează miomerele şi pătrund în muşchi. In partea anterioară a capului apare o sarcină negativă prin care s-ar explica de ce peştii sunt atraşi către anozi. Lungimea şi orientarea filetelor nervoase au un rol determinant - efectul curentului fiind cu atât mai puternic cu cât aceste fibre sunt mai lungi şi străbătute transversal de liniile de câmp electric. Orientarea peştelui în câmpul electric determină modul în care acesta este afectat, efectul cel mai puternic fiind atunci când peştele este plasat perpendicular pe liniile de câmp şi cu capul orientat spre anod. Pescuitul electric urmăreşte să interfereze cu calea de transmisie neurală dintre sistemul nervos central şi musculatura peştilor. Prin blocarea semnalului intern şi depăşirea acestuia de către semnalul artificial, pescuitul electric redirecţionează semnalul neural şi reacţia musculară. Peştii pot să străbată nederanjaţi bariera electrică, dacă sunt orientaţi în poziţia adecvată.

Odată intrat în câmpul electric, comportamentul peştelui va depinde de poziţionarea spaţială a peştelui la momentul iniţial. Reacţia care se aşteaptă este de înot involuntar într-o direcţie predictibilă (spre anod). Dacă forţa contracţiilor musculare este prea mare pot apare leziuni vertebrale.

Pescuitul electric este selectiv în funcţie de talie. Peştii mai mari tind să fie mai vulnerabili, datorită gradientului electric, voltajul cap-coadă. Un peşte mare intersectează mai multe linii de câmp decât unul mic (Figura 1) Există o diferenţă importantă între selectivitatea dimensională, eficienţa capturii şi mortalitate. În timp ce eficienţa capturii creşte odată cu lungimea peştilor, mortalitatea depinde mai ales de răspunsul la lungimea şi frecvenţa impulsurilor.

Pescuitul reversibil prin electronarcoză se deosebeşte fundamental de aşa zisul „pescuit electric” practicat de braconieri. Deoarece aceştia folosesc curent electric alternativ sau impulsuri cu frecvenţe mai mari de 50 Hz, peştii şi alte organisme acvatice sunt ucise în mod nediscriminatoriu.

3.2 Realizarea pescuitului electric Pentru producerea şi utilizarea curentului electric în scopul realizării pescuitului se folosesc o serie de aparate şi elemente anexe, numite în ansamblu agregat (Foto 1, 2, 3).

3.2.1 Agregatul pentru pescuit electric Agregatul de pescuit electric are următoarele componente:

1. Sursa de curent, generatorul de curent continuu sau alternativ, pus în mişcare de un motor cu combustie internă de dimensiuni mici, cu puterea de până la 5 KW. Pentru aparatele mici portabile se poate folosi ca sursă şi o baterie uscată NiCd sau baterii cu acid de 12 V.

2. Transformatorul, redresează curentul, formând impulsuri de curent continuu de până la 700 volţi. Poate conţine şi un dispozitiv electronic pentru producerea unor trenuri de impulsuri cu frecvenţă reglabilă de la 10 la 120 impulsuri pe secundă.


3. Electrozii: - Catodul este inert şi este constituit din trese de cupru ce sunt plasate în apă sau

târâte în urma operatorului cu aparatele portabile. La aparatele mai puternice, acesta poate avea forma unui cilindru din plasă metalică.

- Anodul este electrodul activ către care sunt atraşi peştii. El are de regulă o formă circulară, fiind plasat pe un mâner izolant cu ajutorul căruia este purtat prin apă. Forma şi dimensiunile sale au o mare importanţă pentru eficienţa pescuitului.

Pentru realizarea unei densităţi de curent corespunzătoare condiţiilor locale şi scopului pescuitului, este foarte important raportul dintre suprafaţa anodului şi a catodului. Suprafaţa catodului trebuie să fie de regulă de 4-5 ori mai mare decât suprafaţa anodului. Când dimensiunile anodului sunt prea mari se realizează un flux de curent prea mare, ceea ce duce la suprasolicitarea generatorului de impulsuri şi chiar a motorului.

Recomandările actuale interzic folosirea anodului ca suport pentru plasa minciogului, pentru a reduce expunerea peştilor la efectele curentului şi a elimina pericolul contactului direct între operatori şi anod în momentul recuperării peştilor.

Unele firme furnizează odată cu aparatul de pescuit şi anozi de diferite dimensiuni şi forme, pentru a fi folosiţi în funcţie de condiţiile locale.

4. Cablurile de legătură trebuie să permită manevrarea uşoară a electrodului activ în condiţii de siguranţă a operatorului. La aparatele fixe cablurile trebuie să aibă o lungime de cca. 100 m, ceea ce impune găsirea unui raport optim între greutate şi siguranţa izolaţiei.

5. Ca materiale anexe sunt necesare:

- mincioguri cu mâner izolant pentru recuperarea peştilor,

- vase de 20-50 l pentru depozitarea lor provizorie şi izolarea de efectele curentului electric,

- materiale de protecţie.

Protejarea corectă a operatorilor este foarte importantă datorită condiţiilor de lucru periculoase. Este obligatorie folosirea cizmelor lungi izolatoare, a mănuşilor izolatoare precum şi a dispozitivelor automate de întrerupere a curentului în caz de necesitate. Prezentarea acestor detalii este necesară întrucât la noi în ţară există relativ puţine informaţii legate de această aparatură şi instrucţiuni de folosire. Prezentarea metodologiei de lucru este conform standardelor europene: SR EN 60335-2-86 sau CEI 60335-2-86.

3.3 Factorii care influenţează care influenţează pescuitul electric Peştii aflaţi în interiorul unui câmp electric continuu se deplasează spre anod şi odată ajunşi în apropierea acestuia trec în starea de electronarcoză culcându-se pe o parte şi fiind astfel foarte uşor de capturat. Această stare este reversibilă şi încetează la unul-două minute după îndepărtarea peştelui din câmpul electric.

Efectul fiziologic al curentului electric asupra peştilor este influenţat de mai mulţi factori:

Caracteristicile curentului. Curentul electric alternativ produce şocuri mult mai puternice şi peştii sunt paralizaţi pe locul în care se găsesc (tetanie). Atunci cînd frecvenţa este mare (aproximativ 50 Hz) se pot produce fracturi ale coloanei vertebrale, sângerări ale branhiilor şi alte răniri grave (Matei, 1968).

Cel mai potrivit pentru pescuitul experimental în ape dulci este curentul continuu transmis sub formă de impulsuri. Impulsurile măresc mult eficienţa curentului şi lărgesc astfel raza


de acţiune a acestuia (Figura 2). Se pot folosi curenţi mai puţin puternici, ceea ce înseamnă reducerea pericolului pentru operatori, pentru peşti şi, nu în ultimul rând, folosirea unor aparate de dimensiuni mai mici şi mai uşoare (Cowx, 1990). Din punct de vedere practic se pot face următoarele observaţii.

Puterea sursei de alimentare creşte direct proporţional cu:

- conductivitatea apei,

- mărimea, respectiv adâncimea corpului de apă,

- suprafaţa electrozilor (electrozi multipli sau compusi).

Conductivitatea apei, variază în funcţie de cantitatea de săruri solubile, care prin disociere, formează ioni. Aceştia facilitează transmiterea curentului prin apă. Cu cât apa este mai conductivă cu atât descărcarea de curent electric este mai mare şi sursele mai puternice.

În apele cu conductivitate foarte mică pescuitul electric este foarte dificil, soluţia extremă fiind mărirea conductivităţii prin dizolvarea unor săruri în apă (Lenon şi Parker, 1958; Zalewsky et al., 1989).

Conductivitatea se modifică în timp, fiind legată de factori ca: viituri, căderea frunzelor în apă, creşterea temperaturii, ş.a.

Specia şi dimensiunile peştelui. Mulţi autori consideră că speciile mobile sunt mai sensibile la curent decât cele sedentare (Timmermans, 1967).

Peştii bentonici se refugiază de obicei în nămol la formarea unui câmp electric. Anghila şi larvele de cicar (Eudontomyzon) părăsesc nămolul sub influenţa curentului şi se deplasează spre anod. Potenţialul electric propriu la majoritatea speciilor de peşti este de 1 - 4 V, pentru păstrăv fiind de 1,2-2 V.

Cu cât peştele este mai mare cu atât efectul curentului este mai puternic, deoarece, la aceeaşi densitate a câmpului electric, un peşte mare intersectează mai multe linii de câmp (de equipotenţial) decât unul mic. Liniile de potenţial sunt dispuse concentric în jurul electrozilor, fiind mai dense în apropierea lor. Astfel, un curent care are efect asupra unui peşte de 50 de cm până la distanţa de 2 m va avea efect asupra unui peşte de 10 cm doar până la distanţa de 20 cm (Figura 1).

Datorită eficienţei sale deosebite, metoda pescuitului electric este recomandabilă oricăror altor studii asupra ihtiofaunei, fiind în acelaşi timp cea mai protectivă pentru peşti dintre metodele de pescuit utilizate în prezent.

3.4 Modul de utilizare al agregatului de pescuit electric În funcţie de dimensiunile şi tipul aparatului de pescuit acesta poate fi purtat în spate de către unul dintre operatori (Foto 1) sau poate fi lăsat pe mal, în timp ce operatorul deplasează anodul, care trebuie să aibă un cablu de legătură de circa 100 m (Foto 2). De asemenea, la nevoie, aparatul sau doar operatorul ce manevrează anodul, se pot deplasa cu ajutorul unei bărci.

La aparatele de putere mai mare pot fi folosiţi până la 5 anozi, ceea ce permite acoperirea întregii lăţimi a râului.

Este recomandabil, mai ales în cazul studiilor cantitative, să fie folosite două plase cu ochiuri mici, care să bareze întreaga lăţime a albiei, atât în amonte cât şi în aval de porţiunea pescuită, asigurând astfel o captură totală a peştilor din sectorul respectiv (Figura 4).


Fiecare operator este însoţit de 1-3 persoane ce culeg peştii din apă cu ajutorul unor mincioguri izolate electric (Foto 3). Persoanele care culeg peştii trebuie să aibă în imediata apropiere un vas de depozitare din plastic care, plutind pe apă, să poată izola peştii capturaţi de efectul curentului electric permiţând astfel eliberarea lor (după efectuarea măsurătorilor) în stare cât mai bună.

În cazul pescuitului experimental electric efectuat de noi în râuri, am măsurat atât lungimea şi lăţimea râului (suprafaţa pescuită) cât şi durata pescuitului pentru a putea compara rezultatele pescuitului din diferite staţii (capturi/unitate de efort egal, CPUE).

3.5 Avantajele şi dezavantajele pescuitului electric

3.5.1 Avantajele pescuitului electric • Permite un pescuit mai complet decăt oricare altă metodă, toate speciile fiind supuse

efectului curentului electric în proporţii comparabile;

• Permite pescuiri în locuri inaccesibile altor metode (gropi cu rădăcini şi alte obstacole aflate pe cursul unor râuri mari, sau mici bălţi invadate de vegetaţie, ş.a.);

• Este metoda cea mai puţin distructivă pentru fauna acvatică.

Utilizând curent electric continuu, practic nu este afectată starea peştilor, care pot fi eliberaţi pe loc în condiţii din cele mai bune. Acest lucru permite repetarea probelor chiar în staţiile cu populaţii mici şi studierea speciilor rare şi aflate sub protecţie.

3.5.2 Dezavantajele pescuitului electric • costul prohibitiv al echipamentului,

• neîncrederea autorităţilor, care eliberează foarte greu autorizaţia de pescuit,

• pericol de accidente în cazul echipamentului improvizat.

• produce efecte incomplet cunoscute asupra altor organisme acvatice.


4 Metodologia colectării ihtiofaunei prin pescuit reversibil (electronarcoză)

4.1 Echipamentul Toate părţile corpului susceptibile de a intra în contact cu electrozii trebuie protejate cu îmbrăcăminte izolantă şi impermeabilă. Trebuie utilizat echipament de lucru în conformitate cu starea vremii şi, la nevoie, căşti de protecţie împotriva zgomotului. Se recomandă folosirea de către echipa de lucru a ochelarilor polarizanţi şi a şepcilor cu cozoroc care ajută la evitarea luminii reflectate de suprafaţa apei şi măresc astfel vizibilitate asupra peştilor.

1. Vesta de salvare este obligatorie în apa mai adâncă de genunchi şi la pescuitul din barcă.

2. Minciogurile trebuie să aibă mânerele din materiale izolante, plasa trebuie să fie fără noduri, pentru a nu răni peştii.

3. Vasele pentru peşti trebuie să fie din materiale izolante, să aibă dimensiuni adecvate, în funcţie de numărul peştilor colectaţi. La nevoie trebuie echipate cu aeratoare pentru a asigura o mai bună refacere şi supravieţuire a peştilor.

4. Echipamentul de comunicare, trebuie să existe pentru cazurile de urgenţă.

5. Trusa de prim ajutor trebuie să fie prezentă şi echipată pentru Resuscitare Cardio Pulmonară, inclusiv instrucţiuni de folosire.

6. La pescuitul din barcă (cu motor) este necesară pezenţa unui stingător de incendii adecvat.

4.2 Aparatul de pescuit Este alcătuit din: sursă, tablou de comandă, cabluri, întrerupătoare şi electrozi.

Curentul utilizat poate fi continuu sau continuu în impulsuri; curentul alternativ este periculos pentru peşti şi nu va fi utilizat.

Echipamentul trebuie să fie conform standardului IEC 60335-2-86.

Echipamentele portabile trebuie să :

• aibă întrerupătoare de siguranţă «mâna moartă »,

• să fie suficient de uşoare pentru a fi transportate în condiţii dificile,

• să poată fi abandonate rapid (ham special),

• să aibă baterii care nu curg.

Echipamentele cu generator trebuie să fie protejate contra scurgerilor de ulei, acid sau combustibil.

Echipamentul trebuie calibrat pentru a permite compararea rezultatelor


4.3 Protecţia muncii 4.3.1 Aspecte generale Trebuiesc acoperite aspecte diverse legate de lucrul în teren, în mediul acvatic, utilizarea diverselor echipamente şi substanţe periculoase şi a curentului electric. Personalul trebuie instruit în privinţa accidentelor prin electrocutare, înec, cădere, intoxicaţii cu gaz de eşapament.

Pregătirea teoretică şi practică include un bagaj de cunoştinţe privitoare la:

• Acordarea primului ajutor, resuscitarea cardio respiratorie,

• Prevenirea accidentelor de maşină,

• Noţiuni de utilizarea şi manevrarea bărcilor, protecţia muncii pe apă,

• Lucrul pe teren: starea vremii, orientare, cunoaşterea terenului, siguranţa personală

• Cunoaşterea şi utilizarea echipamentelor şi materialelor, întreţinerea lor,

• Protecţia muncii in cursul pescuitului electric,

• Utilizarea şi manipularea chimicalelor periculoase.

În ceea ce privesc comunicaţiile, se au în vedere următoarele aspecte:

• Verificarea traseului şi confirmarea ajungerii la locul de muncă,

• Inregistrarea şi respectarea traseului, a orarului de lucru şi deplasare,

• Contacte: telefon, adrese pentru poliţie, ambulanţă, pompieri, salvamont, spitale sau puncte de prim ajutor aflate în zona de lucru

În ceea ce priveşte protecţia individuală sunt necesare:

• Echipamentele de lucru şi protecţie,

• Fişele medicale pentru toţi participanţii,

• Contacte personale, telefoane,

• Examen clinic şi vaccinări.

4.3.2 Măsuri de siguranţă Fiecare echipă va avea un responsabil cu protecţia muncii care va participa la activităţile desfăşurate.

Aparatele de electronarcoză prezintă pericol de electrocutare dacă nu sunt utilizate corespunzător normelor. În timpul lucrului personalul trebuie să aibă echipament de lucru izolant corespunzător. Se vor folosi cizme pantalon şi manuşi izolatoare. În cazul în care cizmele se udă la interior, pescuitul se intrerupe până la înlocuirea acestora.

Este interzisa atingerea elementelor active ale electrozilor pe perioada funcţionării.

Personalul auxiliar va intra în apă pentru culegerea peştilor sau a altor obiecte doar după întreruperea curentului şi îndepărtarea anodului. Pescuitul nu poate fi continuat decât după îndepărtarea tuturor persoanelor (cu excepţia echipei de lucru) din apă.


Este interzisă modificarea echipamentului de pescuit, a conexiunilor şi întrerupătoarelor şi orice intervenţie a personalului neautorizat asupra acestuia.

Este interzis pescuitul în apropierea persoanelor aflate în apă, animalelor domestice, etc. Pescuitul se va întrerupe în timpul furtunilor şi ploilor.

Pe timpul pescuitului, responsabilul cu protecţia muncii trebuie să cunoască amplasarea celui mai apropiat punct de prim ajutor şi să dispună de mijloace de alarmare (telefon mobil, radiotelefon). Deşi autoritatea revine responsabilului cu protecţia muncii, fiecare membru al echipei are responsabilitatea de a solicita modificarea unei acţiuni sau a se retrage dacă nu sunt respectate normele de protecţie a muncii.

La începutul zilei şeful echipei va face un scurt instructaj şi va atribui sarcini clare şi precise membrilor echipei.

Conexiunile şi întrerupătoarele vor fi verificate în teren înainte de începerea lucrului, în stare oprită.

Generatorul va fi pornit doar după imersarea catodului şi după ce toţi membrii echipei au confirmat că sunt pregătiţi de lucru.

La începutul fiecărui pescuit (toane) se verifică dacă toţi membrii echipei sunt corect echipaţi şi integritatea echipamentului.

Un sistem de semnale vizuale trebuie adoptat pentru comunicare dintre echipa de lucru şi operatorul aparatului fix de pe ţărm (recomandabil radiotelefon hand-free).

Este interzis pescuitul în timpul viiturilor şi pe timp de ploaie.

Este interzis pescuitul de unul singur.

Pe timpul depozitării, echipamentul trebuie încuiat şi menţinut în condiţii adecvate (ferit de umezeală, murdărie, şocuri).

În timpul lucrului cu aparatul aflat pe mal, acesta se va afla într-o poziţie stabilă şi fixă. Generatorul nu va fi deplasat în timpul funcţionării decât dacă este portabil prin construcţie.

La pescuitul din barcă, personalul va fi instruit corespunzător. Toate părţile metalice ale echipamentului trebuie împământate (legate între ele) şi fixate împotriva mişcării. Barca trebuie să fie stabilă (să nu se legene sau încline). Portul vestelor de salvare este obligatoriu.

4.4 Obiectivele pescuitului Pescuitul efectuat cu scopul de a colecta informaţii despre ihtiofaună ce vor fi utilizate în aprecierea calităţii apei (habitatelor acvatice) În acest caz parametrii urmăriţi sunt :

• Abundenţa peştilor

• Compoziţia pe specii

• Structura populaţiilor (de vârste şi dimensiune).

4.4.1 Dimensiunea şi numărul staţiilor de pescuit Pentru a fi siguri că datele despre abundenţă şi structura pe vârste sunt valide, trebuie recoltat un număr suficient de probe. Mărimea numărului de probe depinde de diferenţele dintre diferite staţii (staţiile trebuie să cuprindă toate tipurile de habitate) şi, dacă este necesar, se poate avea în vedere şi urmărirea în timp a modificărilor din cadrul populaţiilor (la speciile migratoare, dimensiunile populaţiei variază mult în timp).


Numărul minim de staţii depinde de coeficientul de variaţie dintre staţii (CV).

Coeficientul de variaţie este raportul dintre deviaţia standard între staţii / media aritmetică a abundenţei. Abundenţa este numărul de peşti/staţie.

Coeficient de variaţie CV Număr minim de staţii n 0,2 3 0,4 4 0,6 9 0,8 16

Tabel 1 Numărul minim de staţii, în raport cu coeficientul de variaţie

Suprafaţa de pe care este recoltată proba depinde de mărimea corpului de apă şi diversitatea habitatelor.

Dimensiunea râului Lungimea minimă pescuită Pâraie mici, lăţime <5 m 20 m pe întreaga lăţime Pâraie mici lăţime 5-15 m 50 m pe întreaga lăţime Răuri şi canale lăţime >15 m >50 m pe una sau ambele margini Ape mari (râuri, lacuri) puţin adânci<70 cm 200 m2

Lacuri adânci > 1m >50 m din zona litorală Tabel 2 Lungimea minimă parcursă pentru o probă (toană).

4.5 Practica pescuitului reversibil prin electronarcoză

DESCRIEREA ACTIVITĂŢILOR

4.5.1 Pregătirea deplasărilor include • Obţinerea avizelor şi autorizaţiilor de pescuit

• Instruirea personalului participant

• Pregătirea logistică: materiale, echipamente, combustibil, piese de schimb

• Informare asupra cailor de acces, condiţii locale

4.5.2 Pregătirile la punctul de staţie • Anunţarea autorităţilor şi a populaţiei locale (tăbliţe avertizoare)

• Organizarea echipei de lucru, stabilirea responsabilităţilor

• Recunoaştere şi orientare asupra locului de pescuit

• Inregistrarea datelor fizico-geografice

4.5.3 Activitatea de pescuit • Se conectează şi verifică cablurile şi se introduc electrozii în apă

• Se verifică întrerupătoarele

• Se porneşte generatorul


4.5.4 Râurile mici (ce pot fi traversate cu piciorul)

Vor fi pescuite de pe mal sau folosind cizme pantalon. Când lărgimea râului o cere, este de preferat utilizarea a doi anozi, un anod la fiecare 5 m lăţime. Pescuitul se face de regulă, în amonte pentru ca apa tulburată să nu reducă eficienţa. Operatorii trebuie să se mişte încet, parcurgând habitatul cu mişcări de măturare ale electrodului, pentru a scoate peştii afară din ascunzători (Figura 3). Pentru a uşura captura peştilor în ape repezi minciogurile trebuie să fie în apropiere şi în aval de anod. Pentru estimările densităţii absolute trebuie folosite plase transversale de barare a cursului apei (Figura 4) şi metoda de Lurry, care constă în repetarea pescuitului până la epuizarea stocului. Pentru estimările relative se pot folosi bariere parţiale (cum ar fi vaduri, atunci când există specii mobile, neteritoriale).

Se va utiliza echipament portabil sau secţiunile vor fi accesate cu ajutorul unor cabluri lungi. Dacă condiţiile o permit (adâncime uniformă) generatorul poate fi amplasat pe o mică plută remorcată de echipa de lucru.

4.5.5 Râurile mari Pot fi pescuite electric şi în combinaţie cu alte metode. Pescuitul electric este eficient mai ales de-a lungul malurilor. Când apa depăşeşte 70 cm este necesară folosirea unei bărci.

Operatorii trebuie să fie amplasaţi în aşa fel încât să aibă acces cu minciogul la porţiunea eficientă a câmpului electric (electrotaxie şi narcoză).

Barca trebuie să se deplaseze în aval (în asemenea mod încât să asigure accesul la tufele de vegetaţie şi alte ascunzători ale peştilor) sau în amonte, atunci când debitul este mare.

În apele repezi este necesară deplasarea bărcii la aceeaşi viteză cu apa, prin utilizarea motorului sau vâslelor în aşa fel încât barca să aibă aceeaşi viteză cu peştii imobilizaţi aflaţi în derivă.

În apele lente nu este necesară sincronizarea deplasării bărcii cu curgerea apei, barca putând fi controlată la nevoie de pe mal cu funii.

Cu cât râul este mai mare cu atât este mai dificilă şi periculoasă amplasarea plaselor transversale. În râurile mari se va urmări combinaţia de forme şi frecvenţe ale impulsurilor în scopul optimizării capturării speciilor ţintă.

Estimarea absolută a densităţilor în râurile mari este dificilă. În aceste corpuri de apă, o probă reprezentativă stabilă privind numărul şi compoziţia specifică, abundenţa, constă de fapt dintr-un şir de subprobe numeric proporţionale cu diversitatea tipurilor de habitat prezente. Din acest motiv o metodologie stratificată de eşantionaj este necesară. Din punct de vedere calitativ, creşterea numărului de date poate fi obţinută prin pescuitul zonelor de mal în diferite tipuri de habitat.

Atunci când puterea generatorului permite, eficienţa poate fi crescută prin creşterea numărului anozilor (Figura 3). Sisteme de anozi compuşi pot fi montate la bordul bărcii (Foto 3). În funcţie de conductivitate, consumul de curent poate creşte substanţial necesitând generatoare şi panouri de control adecvate. În unele ţări, legislaţia limitează puterea ce poate fi instalată la o astfel de ambarcaţiune. Adesea este posibilă doar pescuirea zonelor de mal cu oarecare eficienţă, în timp ce peştii din apa adâncă vor scăpa pescuitului.


4.6 Identificarea şi măsurarea peştilor, eliberarea lor 4.6.1 Generalităţi În vederea satisfacerii cerinţelor minime ale Directivei Cadru a Apei, următorii indicatori vor fi utilizaţi pentru metodele standardizate de apreciere a calităţii apei: compoziţia pe specii şi compoziţia pe vârste

Peştii vor fi manipulaţi încât să fie evitate pierderile şi leziunile. Aerarea apei din containerele de păstrare este esenţială pentru reducerea mortalităţii piscicole datorate manipulării.

4.6.2 Identificarea peştilor Se va face la nivel de specie, folosind caracterele morfologice. La specimenele cu caractere neclare (hibride, asemănătoare, puiet) se vor conserva specimene, care vor fi identificate în laborator.

4.6.3 Măsurători Vor fi măsurate lungimea şi după caz greutatea (în cazul calculării abundenţei gravimetrice). În cazul suprapunerii claselor de vârstă pot fi recoltaţi solzi (de pe partea stângă a peştelui, deasupra liniei laterale) pentru aprecierea vârstei. Dacă numărul pentru o specie din probă depăşeşte 30 indivizi, este considerat suficient pentru determinarea structurii de vârstă a populaţiei.

4.6.4 Anestezice, dezinfectanţi Anestezicele sunt utile pentru manipularea specilor de mari dimensiuni, active.

Se recomandă utilizarea dezinfectanţilor dacă echipamentul este folosit în bazine acvatice diferite, pentru a preveni răspândirea bolilor şi paraziţilor.

4.6.5 Eliberarea peştilor Cu excepţia specimenelor pentru colecţii muzeale (voucher) şi a celor păstrate pentru identificare în laborator (caractere confuze), toţi peştii vor fi eliberaţi imediat ce a fost încheiată procesarea. Procesarea şi eliberarea se va face după fiecare toană, lungime parcursă.

Peştii vor fi eliberaţi într-o porţiune liniştită şi adâncă, în apropierea malului. Trebuie făcută o evaluare a mortalităţii şi notată în procente din totalul probei.

4.6.6 Rezultate Rezultatele pescuitului electric vor conţine următorii parametri :

• inventarul speciilor prezente, compoziţie specifică,

• abundenţa; abundenţa fiecărei specii va fi raportată la numărul total de indivizi capturaţi şi la 100m2 pescuiţi,

• structura de vârstă va fi raportată pentru fiecare specie.

Vârsta poate fi determinată după frecvenţa lungimilor sau citită pe solzi.

Structura de vârstă poate fi exprimată ca lungime medie pentru fiecare clasă de vârstă împreună cu deviaţia standard şi numărul peştilor din probă. Pentru speciile abundente, numărul exemplarelor în fiecare clasă de vârstă trebuie înregistrat pentru a identifica lipsa unor anumite clase de vârstă. Dacă determinarea vârstei este prea scumpă sau prea complicată, repartizarea dimensiunilor poate fi suficientă pentru aprecierea structurii populaţiei


• măsurători adiţionale, opţionale : cântărirea şi calculul biomasei fiecărei specii.

• anomalii şi paraziţi, pot fi de asemenea înregistrate

4.6.7 Controlul calităţii datelor Calitatea datelor este influenţată de metodologia folosită, acurateţea şi precizia măsurătorilor.

Asigurarea calităţii se face prin :

• pregătirea adecvată a echipei de teren,

• aplicarea metodologiei standardizate,

• verificarea modului de completare a fişelor,

• definiţii clare şi corect prezentate,

• definirea clară a obiectivelor studiului

4.6.8 Înregistrarea datelor Detaliile despre particularităţile fizice, echipa de pescuit, efortul de pescuit, obiective, echipament, captură, etc vor fi inregistrate într-o fişă tip. Aceast va fi întocmită şi distribuită de organizatorul pescuitului având format şi conţinut unic la nivel de ţară.


Anexa 1

LISTA DE VERIFICARE A OPERAŢIUNILOR PREGĂTITOARE

Înainte de demararea acţiunii de teren trebuie avute în vedere:

• verificarea existenţei şi stării de funcţionarea a echipamentelor

şi materialelor necesare

• obţinerea autorizaţiilor şi permiselor de pescuit

• instruirea personalului participant (fişe de protecţia muncii)

• control medical

• identificarea traseelor de acces şi evacuare, a punctelor de prim ajutor


Anexa 2

LISTA MATERIALELOR NECESARE

Materiale de uz general

• Dosarul statiei respective

• Harta, descrierea, schiţa habitatului

• Carnet de însemnări

• Fişele pentru recoltarea probelor

• Manualul de lucru

• Autorizaţia de pescuit, legitimaţia de serviciu, delegaţie

• Sonar

• Unitate GPS, cu manual si baterii de rezerva

• Aparat foto

• Ancoră si funie

• Perie de curăţat echipamentul

• Folie plastic, prelată (pentru lucru în condiţii nefavorabile şi protejarea materialelor)

• Trusă de scule, bandă adezivă, saci de plastic, pungi cu inchidere etanşă

Pentru ihtiofauna

• Barca

• Setci, varse, voloc, plase (barieră) pentru închiderea zonei de pescuit, mincioguri

• Aparat electronarcoză, cu cabluri, bobine, portelectrozi şi electrozi,

• Cizme pantalon, mănuşi, centuri de salvare, ochelari de polarizare, şapcă cu cozoroc

• Lămpi frontale, lanterne

• Balize, funii, ancore, plăcuţe de avertizare

• Lighene, găleţi, borcane etanşe, pentru conservare

• Cântar electronic, ihtiometru, riglă gradată, lupă

• Formol 37%, pahar gradat, seringi mari, mănuşi şi ochelari de protecţie

• Lăzi frigorifice

• Fişe de lucru, markere universale, creioane, etichete


Anexa 3 FIŞA DE ÎNREGISTRARE A DATELOR

Recomandarea noastră este ca aceste fişe să fie unice la nivel de ţară, multiplicate şi distribuite centralizat.

LOCAŢIA, ECHIPA, OBIECTIVE

Numele staţiei:…………………………………………………………………..

Tipul corpului de apă (pârâu, râu, canal, lac):……………………………….

Numele râului:…………………………………………………………………...

Coordonate GPS:……………………………………………………………….

Componenţa echipei:…………………………………………………………...

Metoda de pescuit:……………………………………………………………...

Data:………………………………………………………………………………

Perioada zilei:……………………………………………………………………

Obiective (monitorizare, verificare, cercetare etc):………………………….

Observaţii:……………………………………………………………………….

ECHIPAMENT, CONDIŢII

Modelul aparatului, tipul uneltelor de plasă:………………………………….

Producător: ……………………………………………………………………...

Setări, mărimea ochiurilor:……………………………………………………..

Nivelul apei:……………………………………………………………………...

Condiţii meteo:…………………………………………………………………..

Conductivitate:…………………………………………………………………..

Temperatură:…………………………………………………………………….

Vizibilitate, turbulenţă:…………………………………………………………..

Tipul anodului:…………………………………………………………………...

Utilizarea plaselor barieră:……………………………………………………..

Numărul trecerilor, toanelor:……………………………………………………

Observaţii:….……………………………………………………………………

STAŢIA

Lungimea:………………………………………………………………………..

Lăţimea apei (medie):…………………………………………………………..

Adâncimea medie:………………………………………………………………

Adâncime maximă:……………………………………………………………...


Suprafaţa pescuită sau lungimea de mal parcursă:…………………………

Viteza apei (clase):……………………………………………………………...

Tipul substratului dominant:……………………………………………………

Tipuri de habitate:……………………………………………………………….

Vegetaţie de mal:………………………………………………………………..

Vegetaţe acvatică:………………………………………………………………

Gradul de umbrire:………………………………………………………………

Resturi vegetale (lemnoase):………………………………………………….

Altitudine: ………………………………………………………………………..

Pantă:…………………………………………………………………………….

Observaţii:………………………………………………………………………..

CAPTURĂ

Pentru fiecare statie se notează:

Lista speciilor

Număr de indivizi

Dimensiunea maximă pe specii sau la toate exemplarele

Greutate

Anomalii, boli, paraziţi

Sex

Gradul de maturitate

Conţinut stomacal

Observaţii


Bibliografie

1. Angermeier, P.L and Carrr J.R., 1986. Applying an Index of Biotic Integrity based on stream – fish communities: considerations in sampling and interpretation. N.Am.J.Fish.Manage.6:418-429

2. Angermeier, P.L. and Smogor, R.A.1995. Estimating number of species and relative abundance in stream-fish communities: effects of sampling effort and discontinuos spatial distributions. Can.J.Fish.Aquat.Sci.52:936-949

3. Angermeier, P.L. and Davideanu Gr., 2004. Using fish communities tio assess streams in Romania: initial development of an index of biotic integrity, Hydrobiologia. 511:65-78

4. Bohlin, T., Hamrin S., Heggberget, T.G., Rasmussen, G. and Saltveit, S.J. 1989. Electrofishing -Theory and practice with special emphasis on salmonids. 173:9-43

5. Cowx, I.G. and Lamarque, P (editors), 1990, Fishing with electricity. Fishing news Books, Blackwell Sci. Publ ., Oxford 248 pp.

6. Cowx, I.G. (editor), 1990, Developments in Electric Fishing. Fishing News Books, Blackwell, Sci. Publ., Oxford

7. Goodchild, G.A., 1991, Code of Practice and Guidelines for Safety for Electric Fishing. EIFAC Occazional Paper no. 24, FAO, Rome.

8. Lamoroux, N., Capra, H., Pouilly, M., and Souchon, Y. 1999. Fish habitat preferences in large streams of southeren France. Freshwater Biology, 42:673-687.

9. Lyons, J. 1992. The length of steram to sample with a towed electrofisghing unit when fish species richness, is estimated. N. Am. J. Fish. Manage., 12:198-203

10. Nelva, A., Pesat, H. And Chessel, D. 1979. Une nouvelle methode d etude des peuplements ichthyologiques dans les grands cours d’eau par echantillionnage ponctuel d’abondance. Comptes-rendus des l’Academie des Sciences, Paris. 289:1295-1298.

11. Oberdorff, T., Hugueny, B., Compin, A. and Belkessam, D., 1998. Non-interactive fish communities in the coastal streams of north-western France.J. Anim. Ecol. 3:472-484

12. Palerm, M.H., 1995. Relationship among number of fish species sampled, reach length surveyed, and sampling effort in South Carolina Coastal plain streams . N. Am. J. Fish. Manage. 15:110-120

13. Simmons, T. and Lyons , J., 1995. Comparison of catch per effort and removal procedures for sampling stream fish assemblages. N. Am.J. Fish.Manage15:419-427

14. Thevenet, A and Stazner, B., 1999. Linking fluvial fish communty to physical habitat in large woody debris: sampling effort, accuracy and precision. Archiv fur Hydrobiologie, 145:55-77

15. Yoder, C.O. and Smith, M.A., 1998. Using fish assemblages in a state biological assessment and criteria program: essential concepts and consideration. Pp.17-56 in T.P. Simon (Ed) Assessing the sustainability and biological integrity of water resources using fish communities. Lewis Press, Boca Raton, FL.USA.

16. Yippin, C., 1958. The removal method of population estimation. J. Wildlife Management, 22:82-90


Figura 1. Efectul curentului electric este cu atât mai puternic cu cât peştele este mai mare şi se află mai aproape de anod

Figura 2. Curentul electric continuu asigura cea mai extinsă zonă de galvanotaxie şi galvanonarcoză, cel alternativ nu produce galvanotaxie


Figura 3. Două moduri de de deplasare in cursul pescuitului pentru a acoperi complet suprafaţa de probă

Figura 4. Utilizarea plaselor barieră pentru a opri fuga peştilor din suprafaţa de probă


Foto 1. Aparat de pescuit portabil


Foto 2. Aparat de pescuit fix, cu bobina de cablu

Foto 3. Aparat de pescuit de putere, pentru lacuri, cu anozi compusi. Pestii sunt colectati cu ajutorul unor mincioguri izolate

10 tr-18 sop recoltare pesti

Documents