R A B I A(TURBAREA) LA ANIMALE

ISTORIC ETIOLOGIE

PATOGENEZAEPIZOOTOLOGIETABLOU CLINIC

PREVENIRE COMBATERE

DATE GENERALE

• comună omului (ZOONOZĂ) şi animalelor cu sânge cald

• boală de focalitate naturală

• CLINIC – fenomene de excitaţie nervoasă ►pareze, paralizii, moarte

1. ISTORIC

• boală cunoscută din antichitate

• 1881-1884 : L. Pasteur a precizat etiologia şi a realizat profilaxia specifică (vaccin antirabic)

• 1882 : Babeş şi Negri au identificat corpusculii oxifili (“noduli rabici”) în citoplasma celulelor din SNC

• ROMÂNIA : a III-a ţară din lume care a introdus vaccinarea antirabică

• 1950 : Congresul Internaţional de la Praga ►”corpusculi Babeş – Negri”

2. ETIOLOGIE

• virus neurotrop din genul Lyssaviridae, fam. Rhabdoviridae

- virus ARN monocatenar cu anvelopă proteică• inactivat prin : uscare, UV, detergenţi• în cadavre rezistă 45 de zile• “virus de stradă” = virusul transmis prin muşcătură,

zgârietură

• “rabdas” (sanscrita veche) = a fi violent• “lyssa” = nebunie

SEROTIPURI ŞI GENOTIPURI LA LYSSAVIRUS RĂSPÂNDIRE GEOGRAFICĂ ŞI SURSE NATURALE

Serotip/genotip Surse naturale Distribuţie geografică cunoscută / Observaţii

Rabic

1/1

prototip

Challange virus standard (CVS)

• câine, pisică, liliac, om• carnivore sălbatice / vulpea roşie, cenuşie, cu urechi de liliac• sconcs, raton, şacal, mangustă• lilieci insectivori din America de Nord• lilieci hematofagi din America Latină

• globală, cu excepţii :ˉAustraliaˉNoua ZeelandăˉAntarctica;ˉregiuni din ScandinaviaˉMarea BritanieˉJaponiaˉHawaii şi alte insule

Liliac de Lagos

2/2

prototip tulpini Lagos

• lilieci frugivori• câine, pisică

• Nigeria, Etiopia, Senegal, R. C. Africană, Zimbabwe, Africa de Sud

Mokola

3/3

Prototip Mokola (MOK)

• şoarece de câmp• câine, pisică• rozătoare• om

• Nigeria, Etiopia, Camerun, R. C. Africană, Zimbabwe, Africa de Sud•izolată de la chiţcanul de pădure•2 persoane turbate

Duvanhage

4/4

• lilieci insectivori• om

• Zimbabwe, Africa de Sud

EBL

1 a/5

• lilieci insectivori (serotine)• om

• Germania, Polonia, Ucraina, Olanda, Danemarca, Franta, Spania

EBL

2 a/6

• lilieci insectivori (Myotis sp.)• om

• Olanda, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Marea Britanie

ABL

7/7 • lilieci australieni / frugivori •

Australia

Rabia – ţări şi areale cu risc (după WHO, 2008)

RABIA ŞI IZOLAREA DE BAT – VIRUSURI IN EUROPA

Nr. Crt.

Ţara Anul de izolare Specia de la care a fost izolat virusul

rabic

1 Elveţia 1992, 1993 Myotis daubentonii

2 Finlanda 1985 om

3 Franţa nu se cunoaşte * Eptesicus serotinus

4 Germania 1968 * Eptesicus serotinus

5 Germania 1986 Eptesicus serotinus

6 Olanda 1986, 1987, 1989, 1993 Myotis daubentonii

7 Polonia nu se cunoaşte * specie de lilieci neidentificată

8 Regatul Unit 1996, 2002, 2003 ** Myotis daubentonii

9 Ucraina 1985 Nyctalus noctula

* EBL tip 1 ** ultimul izolat este de la un liliac din Lancashire cu tulburări grave şi agresiune neprovocată în momentul capturării

• identificare serotip – prin IF pentru EBL 2 ca şi pentru Serotip 1 (clasic)• identificare genotip – prin PCR şi secvenţionarea genomică (analiza secvenţei genomice)

3. PATOGENEZĂ

• VIRUS - inoculare centripet nervii periferici (viteza de 12-24 mm/zi) de-a lungul axonilor ggl. spinali (neuroprobazie)

debutul bolii (parestezii) SNC (viteza de 200-400 mm/zi) ENCEFALITA PROGRESIVĂ

centrifug – dispersare în organism (septinevrită)

glande salivare

• se poate transmite şi pe cale limfatică şi sanguină

4. EPIZOOTOLOGIE • Receptive

- toate speciile de mamifere domestice şi sălbatice, inclusiv omul

- în mod frecvent – la carnivore (câine, pisică, vulpe, lup)- taurine, ovine, caprine, cabaline, suine muşcate de carnivore bolnave sau purtătoare- păsări - receptivitatea este mai redusă

• Surse de infecţie- animale bolnave şi purtătoare sau în perioada de

incubaţie, care elimină virusul prin :salivă + secreţii conjunctivale, lapte nepasteurizat

(date demonstrate în ultimii 8-10 ani)

4. EPIZOOTOLOGIE (2)• Mod de transmitere

- direct - muşcătură sau zgârietură, inocularea virusului de către liliecii hematofagi purtători

- mucoasele intacte sunt nepenetrabile pentru virusul rabic

- uneori – prin particule aerosolizate contaminate cu virioni ►mucoasa respiratorie

• Evoluţie- sporadică, uneori enzootică

• virusul rabic se conservă exclusiv în organismul animal • vulpile - cele mai implicate animale în fenomenul de portaj• alte animale-rezervoare naturale de virus rabic - lup, şacal,

şobolan, lilieci hematofagi (vampiri)

Rabia – transmitere prin muşcătură

Liliacul – rezervor de virus rabic

5. TABLOUL CLINIC • perioada de incubaţie - lungă, de cel puţin 15-90 zile• la bovine şi la om, boala a fost constatată la 23 luni şi

respectiv la 24 luni de la muşcătura de câine turbat• un caz de moarte la om după 19 ani (cu semne de

rabie)

• CLINIC - evoluează sub 2 forme

- tipică, cu două tipuri de manifestare (furioasă şi paralitică) – caracteristică pentru câine

- atipică, rară, de obicei la bovine, dar şi la câine

5. TABLOUL CLINIC (2)

TURBAREA LA CÂINE• perioada de incubaţie variază în limite foarte largi de la 25-50 zile până la 12 luni• Evoluţia tipică – a. forma furioasă

a.1. Faza prodromală- iniţial - semne clinice vagi, schimbări în comportament - agitate, apetit

capricios şi pervertit, înghit pietre, bucăţi de lemn- polidipsie, deglutiţie îngreunată sau imposibilă datorită paraliziei muşchilor

maseteri şi faringieni. La locul muşcăturii se constată prurit violent ► automutilare. Vocea se schimbă, animalul urlă într-un mod caracteristic. Durata este de 1-2 zile şi poate trece neobservatăa.2. Faza de stare

- manifestările se agravează treptat - excitabilitate maximă (se reped la obiecte imaginare, manifestă tendinţa de a muşca, se reped cu furie la uşa cuştii sau adăpostului, prind cu putere între dinţi un băţ de lemn, de unde şi definirea că ”proba bastonului” este pozitivă)

- faciesul - aspect caracteristic: între accesele de excitaţie maximă, privirea apare absentă, rătăcită, apoi devine rece, pânditoare, fixă, feroce. Se mai constată strabism, exoftalmie, conjunctivită, dromomanie. Durata este de 2-5 zilea.3. Faza paralitică

- paralizia muşchilor (maseteri, oculomotori, linguali, faringieni, laringieni)- decubit total şi moarte prin asfixie după 1-2 zile

5. TABLOUL CLINIC (3)• Evoluţia tipică – b. forma paralitică

b.1. Faza prodromală- manifestările apar brusc şi sunt similare cu cele din

forma furioasă, dar sunt mult mai şterse, fără ca animalele să prezinte excitaţie sau agresivitateb.2. Faza paralitică

- rapid după primele semne de boală (polidipsie, apetit capricios, greutate în deglutiţie) - apar manifestări paralitice, mai frecvent la muşchii maseteri paralizia maxilarului inferior

- cavitatea bucală - întredeschisă sau larg deschisă, limba atârnă din gură, saliva filantă se scurge în cantitate mare

• Evoluţia atipică- semne clinice sunt vagi, avortate, cu manifestări

digestive, prurit intens şi evoluţie lungă

Rabie - aspecte clinice : 1. hipersalivaţie la bovină2. tulburări nervoase - agresivitate

Rabie la lup - agresivitate

Rabie la câine – stare generală grav modificată

MĂSURI DE COMBATERE A RABIEI ÎN ROMANIA

• Ordinul 640 / 23.12.2002 la MAAP

1. Conduita după expunerea la riscul rabic a persoanei muşcate• să facă identificarea animalului• să solicite certificatul de vaccinare • dacă se refuză, anunţarea la DSV Judeţeană

2. Conduita medicului consultant (de familie)• trimite pacientul imediat la Centrul antirabic• ia legătura cu medicul veterinar pentru a pune în observaţie animalul sau

aplică măsurile ce se impun

o în Franţa, din 8 iunie 2001, sunt recomandări oficiale şi pentru muşcătura provocată de lilieci

3. Conduita în Centrul antirabic• în funcţie de datele legate de animal (tabel II) şi de gravitatea contactului cu

animalul (tabel III şi IV)

CONDUITA PROFILACTICĂ ÎN FUNCŢIE DE ANIMALUL CARE A PROVOCAT LEZIUNILE

Circumstanţele Conduita faţă de animal Conduita faţă de rănit De menţionat

Animal nedepistat şi / sau neidentificat

Circumstanţe suspecte sau nu

Decizie de tratament antirabic

Un tratament instituit nu trebuie sa fie intrerupt

Animal identificat, disponibil pentru supraveghere

Animal decedat

Circumstanţe suspecte sau nu

Creierul trebuie examinat morfopatologic

Tratament antirabic, mai ales în cazul întârzierii rezultatului

Tratamentul instituit se întrerupe, în cazul rezultatului negativ sau se continuă în caz contrar

Animal in viata

Circumstanţe suspecte sau nu

Supraveghere veterinara Tratament antirabic amanat

În majoritatea cazurilor supravegherea veterinară nu aduce date negative şi tratamentul este inutil

Circumstanţe suspecte Decizie pentru tratament antirabic

Tratamentul instituit se întrerupe, dacă supravegherea veterinară infirmă suspiciunea şi se continuă în caz contrar

Tabel II

PROTOCOALE DE VACCINARE ANTIRABICĂ LA OM

Protocol de vaccinare Zilele de administrare Locul de injecţii

Protocolul francez 5 inj. Ziua 0, ziua 3, ziua 5, ziua 14, ziua 28

Reg. deltoidiana i.m.

Protocolul Essen 5 inj. Ziua 0, ziua 3, ziua 7, ziua 30 si optional ziua 90

Doză unitară, inj. i.m. în locuri distincte

Protocolul Zagreb 2-1-1 2 doze unitare în ziua 0, doză unitară in ziua 7 si in ziua 21

Locuri distincte, inj. i.m.

DECIZIA TERAPEUTICĂ ÎN FUNCŢIE DE GRAVITATEA CONTACTULUI

CU ANIMALUL Natura contractului Tratamentul recomandat

Gravitate gr. I Contact obişnuit sau alimentarea animaluluiLingerea suprafeţei tegumentare intacte

Nici un tratament în cazul anamnezei de certitudine

Gravitate gr. II Soluţie de continuitate cutanată în timpul jocului cu animalulLeziune benignă de grataj, escoriaţii fără sângerareLingerea suprafeţei cutanate lezate

Administrarea de urgenţă a vaccinului rabic

Gravitate gr. III Leziuni de grataj sau muşcătură transcutanată, inclusiv la lilieciContactul mucoasei cu saliva animalului

Administrarea de urgenţă de imunoglobuline umane specifice anti-rabie şi vaccin antirabic

Tabel III

Tabel IV

1. Vulpea - rezervor de virus2. Transmitere şi patogeneză