Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa” Iasi

Facultatea de Medicina Dentara

Disciplina de Parodontologie

Impactul gingivitei si tartrului asupra calitatii vietii copiilor tailandezi

“The impacts of gingivitis and calculus on Thai children’squality of life”

Journal of Clinical Periodontology 2012 Krisdapong S, Prasertsom P, Rattanarangsima K, Sheiham A, Tsakos G.

Coliban Vasile

Grupa 4, Seria A, An V

Abstract

Scop: De a evalua asocierile socio-demografice si comportamentale intre efectele gingivitei si tartrului si calitatea vietii legata de sanatatea orala (OHRQoL – Oral Health-Related Quality of Life) pe esantioane reprezentative de copii thailandezi de 12 si 15 ani.

Materiale si metode: in cadrul unui chestionar de sanatate orala realizat in Thailanda, 1063 de copii de 12 ani si 811 de 15 ani au fost examinati clinic si intervievati pentru OHRQoL folosind indicii OIDP si Child-OIDP (Oral Efects on Daily Activitaties) si au completat un chestionat comportamental. Am evaluat asocierile efectului specific conditiei (efect CS) cu gingivita si tartrul, ajustate pentru factorii comportamentali si socio-demografici.

Rezultate: gingivita si tartul au avut o prevalenta mare, 79.3% pentru copiii de 12 ani si 81,5 % la cei de 15 ani. Efectele CS legate de tartu si gingivita au fost raportate la 26 % la cei de 12 ani si 29,6% pentru cei de 15 ani. In afara de tartru fara gingivita, tartul si/sau gingivita in orice forma au fost semnificativ relationate cu efectul CS. La un nivel moderat sau inalt de efect CS, au existat relatii importante cu tartrul in cantitate mare si/sau gingivita la cei de 12 ani si cu gingivita generalizata si gingivita fara tartru la cei de 15 ani.

Concluzii: gingivita a fost in general asociata cu orice nivel de efect CS atribuite tartrului si/sau gingivite. Efectele CS au fost relationate mai degraba cu gingivita decat cu tartrul.

Boala parodontala este foarte raspandita la copii și adolescenți (Organizația Mondială a Sanatatii 2011). Nouăzeci la sută dintre copiii în vârstă de 12 ani și 96 % dintre copii în vârstă de 15 de ani au prezentat boala parodontala (Divizia De Sanatate Dentara 2002). Prin urmare, din punct de vedere al bolii, boala parodontala este frecvent pe primul loc printre problemele de sănătate publică dentara și este considerata o prioritate în ceea ce privește necesitățile de tratament. Cu toate acestea, există o schimbare de concepte a punctului de vedere din prisma

bolii, catre efectul acesteia asupra calitatii vietii (OHRQoL). Prin urmare, în plus față de prezența bolilor orale, OHRQoL ar trebui utilizat pentru a identifica problemele și nevoile de sănătate orală, să evalueze îngrijirea sănătății orale și sa stabileasca obiectivele sănătatii orale (Gherunpong et al. 2006, Sheiham & Tsakos 2007). Deși boala parodontala este predominanta, efectul acesteia asupra calitatii vietii populațiilor este contestat. Deși bolile parodontale distructive la adulti au avut un efect negativ semnificativ asupra calității vieții (Needlemanși colab. 2004, Cunha - Cruz și colab . 2007, Bernabe & Marcenes 2010), inflamația gingivala, cea mai frecventa boala parodontala la copii și adolescenți, a provocat un efect mic sau absent (Marshman colab. 2005, Brennan et al . 2007, Pattussi et al. 2007, Biazevicși colab. 2008, Nurelhuda et al .2010). La adolescenți, gingivita ulceroasa necrozantă si pierderea de atașament au fost asociate cu OHRQoL (Lopez & Bælum 2007). Cu toate acestea, toate studiile menționate anterior au masurat OHRQoL in raport cu afectiunile orale in general si nu cu bolile parodontale in mod special. Bernabe si colab au arătat ca OHRQoL specifice afectiunilor masuratorile (CS) au avut capacitate discriminative mai bune decât măsuratorile generice pentru diferențierea între grupuri cu diferite niveluri de sanatate orala. Prin urmare, măsuratorile CS OHRQoL sunt mai adecvate decât măsuratorile OHRQoL generice de investigare a efectului bolii parodontale asupra calitatii vietii. Doar un singur studiu a folosit masuratori specifice CS în raport cu bolile parodontale la copii (Mbawalla și colab. 2011). Ei nu au descoperit nici o diferenta între calitatea vieții la copiii cu o buna igiena orala sau săraca sau cu prezenta tartrului. Nu exista studii care au folosit măsurătorile CS pentru a explora masura in care boala parodontala are un efect asupra calitatii vietii copiilor, si nici studii care sa evalueze efectul celor doua forme frecvente de afectare parodontala la copii si anume gingivita si tartrul. Prin urmare, obiectivele prezentului studiu au fost de a evalua asociațiile între OHRQoL și gradul de raspandire a gingivitei si tartului la copii de 12 si 15 ani. Deoarece pungile parodontale au fost putin intalnite in populatia studiata, analiza se limitează la gingivita și tartru, iar termenul "gingivita și /sau tartru" este folosit pentru a transmite ceea ce este de obicei denumita boala parodontala .

Metode

Dimensiunea esantionului a fost de 2.200 de doisprezece ani și 1.742 copii de cincisprezece ani, selectati in functie de prevalența cariilor dentare, marjă de eroare de 0,07. O metoda stratificată în mai multe etape a fost utilizată pentru selectarea

eșantionului. Thailanda a fost împărțita în cinci straturi: Bangkok și patru regiuni (nord, sud, centru și nord-est). Patru provincii și patru sub-districte au fost selectate aleator din fiecare regiune și respectiv din Bangkok. Subiectii au fost trasi la întâmplare din registrul de cetateni. Dimensiunea eșantionului din fiecare loc ales s-a bazat pe proporția populației urbane și rurale în provincie, și, astfel, s-a constituit un eșantion egal ca probabilitate. Sub- eșantionul folosit în acest studiu, copiii în vârstă de doisprezece ani – 1100- si tinerii in varsta de de cincisprezece ani – 871 -, a constat din toți copiii din două provincii / subdistricte selectate aleatoriu din patru provincii. Protocolul a fost aprobat de Comitetul de Etica de la Universitatea Chulalongkorn. Copiii au fost examinati intraoral de stomatologi comunitari folosind Fise OMS. Indicele CPITN a fost utilizat pentru a realiza evaluarea parodontala. În plus față de codurile CPI initiale, am folosit următoarele codificari pentru a oferi mai multe detalii: scor 1 = sângerare gingivala fără tartru, scor 2 = tartru fără sângerare gingivală, scorurile 3 și 4 = adancime mica (4-5 mm) și adâncime mare (6 mm sau mai mult) a pungilor parodontale (examinate pentru la tinerii in varsta de 15 ani), și scorul 5 = tartru și sângerare gingivală. Zece la suta din copii au fost re - examinati pentru a testa fiabilitatea intra- examinator. Toti examinatorii au fost instruiți și bine calibrati. Au fost utilizate chestionare pentru a colecta date cu privire la caracteristicile socio–demografice (sex, tipul de școală, zona de reședință, regiune și bani de buzunar pe zi) și obiceiurile de sănătatea orală (tratament stomatologic în semestrul curent, frecvența periajului, periajul după masa de prânz la școală și înainte de a merge la culcare). Copiii au fost intervievați de către intervievatori instruiți si calibrati cu privire la OHRQoL folosind versiuni ale indicelui OIDP (Child - OIDP) (Gherunpongși colab . 2004a) pentru copiii de 12 ani și indicele OIDP (Adulyanon &Sheiham 1997) pentru copiii în vârstă de 15 ani. Child- OIDP și OIDP evaluează efectul asupra sanatatii orale în ultimele 3 și 6 luni, respectiv, în raport cu: (1) a manca, (2) vorbire, (3) curățarea dintilor, (4) stabilitate emoțională, (5) relaxare /dormit, (6) zâmbet, (7) studiu și (8) contactul social. Pentru fiecare activitate au fost înregistrate scorurile de frecvența și de severitate (variind de 0-3 pentru Child- OIDP și 0-5 pentru OIDP). În cazul în care a fost detectat un efect, copilul a fost solicitat să raporteze condițiile orale pe care ei le-au perceput ca si cauze ale efectului.

Analiza datelor

Pentru analiza datelor a fost utilizat Stata / SE 10.0 (Stata Corp, Colegiul Station, TX, USA). Datele privind boala parodontala au fost analizate pentru un număr de diferite combinații ale celor două entități studiate (de tartru și gingivita): prezența de tartru și / sau gingivita (scor de 1 sau 2 sau 5), gingivita (scor 1 sau 5), tartrul (scor 2 sau 5), gingivita fără tartru (scor 1), tartru fără gingivita (scor 2) și tartru cu gingivita (scor 5). Efectul specific CS atribuit tartrului și/sau gingivitei au fost calculate prin includerea numai efecturile pentru care cauza percepută de către copil a fost gingia inflamata, durerile gingivale, tartrul si respiratia urat mirositoare. Scoruri CS – efectuate au fost calculate prin multiplicarea scorurilor de frecvența și de severitate ale fiecărei activitatițe, rezultând în opt scoruri de activitati. Suma celor 8 scoruri împărțita la 72 pentru

Child- OIDP și la 200 pentru OIDP, și apoi înmulțit cu 100 pentru a rezulta într- un procent. In plus față de scorul de efect, am calculat, de asemenea, " măsura " și " intensitatea "efectului (Gherunpong et al .2004b). Măsura se referă la numărul de activitati de zi cu zi afectate și poate varia intre 0 si 8. Intensitatea a fost bazata pe cel mai mare scor din cele opt activitati; acestea au fost apoi clasificate în unul din șase niveluri: nici unul, foarte puțin, puțin, moderată, severă și foarte severă. Există 7 (0 , 1 , 2 , 3 , 4 , 6 , 9) scoruri posibile de activitate pentru Child -OIDP și 15 (0 , 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 ,10 , 12 , 15 , 16 , 20 , 25) pentru OIDP. Nivelele moderate sau mai mari de efect au fost definite ca un scor mai mare de 3 pentru Child-OIDP și 6 sau mai mare pentru OIDP (Krisdapong colab . 2009). Semnificația statistic a fost indicată atunci când

valoarea p a fost mai mică de 0,05 .

Rezultate

Ratele de răspuns a fost 96,6 %( n = 1063 ) , la cei de 12 ani și 93,1 %( n = 811 ), pentru copiii de 15 ani . 14% din ambele grupe de vârstă erau din Bangkok, circa 30 % au fost dinNord-Est și circa 20 % din fiecaredin celelalte regiuni (Tabelul 1). Bolile parodontale au fost predominante în ambele grupe de vârstă: 79,3 % pentru 12 ani și 81,5 % dintre copiii în vârstă de 15 de ani, au avut gingivita și/sau tartru. Nici unul dintre tinerii de 15 ani nu au avut pungi parodontale. Procentele de copii care au avut tartru cu gingivit aau crescut pe masura ce a crescut numarul de sextanti cu tartru și/sau gingivita pentru fiecare copil. Această tendință a fost marcată, în special la copiii cu tartru (Fig. 2). De exemplu, din 30,0% din copiii în vârstă de 12 ani cu gingivita în 1-2 sextante, 3,8% au avut tartru cu gingivita, în timp ce 49,3 % dintre cei cu

tartru și/sau gingivita in 3 sau mai multe sextanti, 29,4 % au avut tartru cu gingivita. Pentru copiii în vârstă de 12 ani, la 20,8 %, cu tartru în 3 sau mai multe sextanti, cei mai multi (17,2 %) au avut tartru cu gingivita. Dintre acestia, mai mult de jumatate au avut tartru cu gingivita în 3 sau mai multe sextanti (Fig. 2).

Efectele specific legate de tartru și/sau gingivita au fost raportate de 26,0 % la copiii 12 ani și 29,6 % la cei de 15 ani. Majoritatea copiilor au raportat ca impactul era de mica intensitate (17,3 % din copiii de 12 ani și 18,3% din tinerii in varsta de 15 ani) și a afectat doar una din activitati (13,7% din cei de 12 ani și 16,5% din tinerii in varsta de 15 ani) (Tabelul 2). Tiparul de afectare a fost similar pentru ambele grupuri de varsta: “Curatarea dintilor " a fost cel mai raspandit, urmat de "stabilitate emoțională " și "alimentatie " .

Regiunea geografică a fost singura variabilă statistic semnificativa legata de tartru și/sau gingivita și efectCS în ambele grupe de vârstă (Tabelul 1). Banii de buzunar pe zi și periajul după masa de prânz la școală au fost, de asemenea, în mod semnificativ legate de nivelurile de tartru și/sau gingivita la tinerii in varsta de 12 de ani, în timp ce zona de reședință (rural față de urban) și frecvența periajului pe zi au fost semnificativ legate de tartru și/sau gingivita (Tabelul 1). Relațiile între gradul de tartru și/sau a gingivitei și efectele specifice au fost explorate . Pentru ambele grupe de vârstă, gradul de boala parodontala, în orice forma, cu excepția tartrului fără gingivita, au fost semnificativ legate de prezența oricarui efect CS. (Tabelul 3). Cu toate acestea, nu a existat nici o relație semnificativa statistic între efectul CS de intensitate moderată sau mai mare și gingivita fără tartru pentru tinerii in varsta de 12 de ani și cu tartrul pentru cei in varsta de 15 ani. In plus, nu a existat nicio diferență semnificativă statistic între efect (la orice nivel de intensiteate) si tartru și/sau gingivita pe sextanti anterior sau posterior, pentru ambele grupe de varsta .

Mai multe modele de regresie logistica au fost utilizate pentru efecte specifice pentru a controla factorii de confuzie. La subiectii de 12 ani , asocierile între regiuneși orice intensitate a efectului au ramas semnificative statistic, cu excepția pentru copiii din regiunea centrala. Comparativ cu copiii care trăiesc înBangkok, copiii care trăiesc în toate celelalte regiuni în afară de regiunea Centrala au avut cote mult mai mari pentru efecte, chiar și după luarea în considerare a rolurilor de mediere ale comportamentului și factorii clinici parodontali ( Tabelul 4 ) . Cu toate acestea , pentru efectele moderate inalte , o semnificație statisticăa fost gasita doar pentru copiii din Regiunea de Nord . Cantitatea debani de buzunar , nu a fost semnificativlegata de

efecte.Tartrul și / sau gingivita înorice formă , in orice masura , au fost semnificativ legate deorice nivel de efect , în timp ce tartrul fără gingivita nu a fost.Cu toate acestea , la un / nivel moderat mai mare a efectului CS , relații semnificativeau fost găsite pentru tartru globalși / sau gingivita , gingivita generalizata , tartru generalizat și tartru cu gingivita in 3 sau mai multe sextante .

Pentru subiectii in varsta de 15 ani , gingivita, gingivita fără tartru și tartrul cu gingivita au fost semnificative în legătură cu orice nivel de efect. Pentru efecte moderate/ridicate, doar gingivita si gingivita fără tartru care apar in 3 sau mai multe sextant au fost semnificative statistic (Tabelul 5). Similar cu asociațiile pentru subiectii in varsta de 12 de ani, regiunea a fost statistic semnificativa in legatura cu orice nivel de efect, atunci când toate variabilele au fost introduse în modelul statistic. Efectul regiunii a ramas semnificativ, cu excepția Regiunii Centrale, atunci când a fost aplicat un prag moderat de efect. Mai mult, cele două tipuri de comportamente de igiena si periaj nu au fost semnificativ legate de efecte atunci când tartrul și / sau gingivita au fost introduse in model.

Discuție

Spre deosebire de prevalența ridicată a tartrului și/sau gingivitei de aproximativ 80% , mai puțin de 30% dintre copii au resimtit efectul asupra calității vieții lor legat de gingivita și tartru. Cele mai multe dintre efectele observate au fost de măsură și intensitate scăzute. Doar aproximativ 10 % dintre copiii din ambele grupe de vârstă au avut mai mult de o activitate din viața de zi cu zi afectata și efectele au fost de intensitate mica. Copiii în vârstă de 12 ani cu orice forma de boala parodontala, chiar si de mica intensitate, au avut efecte orale comparativ cu cei neafectati de boala. În mod similar ,copiii în vârstă de 15 ani , cu gingivita, chiar și de o mică intensitate, au fost mai susceptibili de a avea un efect oral. Cu toate acestea, atunci când a fost utilizat în analiza un prag moderat de efect CS, efectele au fost legate de Boala parodontala la tinerii in varsta de 12 ani si gingivita la tinerii in varsta de 15 ani, numai în cazul în care afectarea este mare. Aceste constatări sunt similar cu cele ale lui Brennan și colab . (2007) si anume gingivita a fost corelata cu niveluri scazute de probleme orale, cum ar fi durerea disconfortul. Nivelurile scazute ale efectului tartrului și/sau gingivitei raportate aici, folosind masuratori CS ale OHRQoL s-ar putea explica relațiile non-semnificative dintre boala parodontala și OHRQoL atunci când se utilizează măsuratori generale OHRQoL (Marshmanși colab . 2005 , Pattussi și colab . 2007 ,Biazevic colab . 2008 , Nurelhuda et al .2010) .

Efectele atribuite bolii parodontale au fost experimentate la intensitate scăzută și au fost mai puțin răspândite decât estimările respective pentru boala parodontală. Acest fapt contesta prezenta abordare a serviciilor de sanatate orala in care nevoia de tratament este dictata in totalitate de boala. Acest studiu a aratat ca afectarea parodontala a fost, în general legata de un impact scazut asupra calitatii vietii, iar nivelurile mai mari ale impactului au fost asociate cu afectare parodontala mai mare. Prin urmare, serviciile de sanatate orala ar trebui sa nu utilizeze numai măsuri clinice de identificare a problemelor de sănătate publică dentara si de determinare a nevoii de ingrijire orala (Gherunpong și colab. 2006, Sheiham & Tsakos 2007). Concluziile acestui studiu, implică faptul că boala parodontala, deși răspândită, nu ar trebui să fie cea mai mare prioritate pentru starea de sănătate orală a copiilor și adolescenților în Thailanda .

Acest studiu a constatat ca efectele la nivel oral au fost legate mai mult de gingivita decât de tartru. Tartrul fără gingivita nu a avut efect în niciuna din grupele de vârstă, în timp ce gingivita fără tartru a avut efecte de toate intensitatile în ambele grupe de varsta, și la efecte mai mari în randul tinerilor in varsta de 15 ani. Efectul mai mare al gingivitei fata tartru a fost mai mult evident la tinerii in varsta de 15 ani; gingivita generalizata a fost corelata cu toate nivelurile de efect, în timp ce tartrul generalizat nu a fost. Mai mult decât atât, efecte moderate si mari au fost legate de gingivita generalizata si gingivita extinsa fara tartru, dar nu si de tartru generalizat si/sau gingivita sau tartru cu sau fara gingivita. Desi nu era de asteptat, relațiile între boala parodontala si OHRQoL au fost mai slabe pentru copiii în vârstă de 15 ani decat la cei in varsta de 12 ani. Acest lucru ar putea fi deoarece copiii mai mici sunt mai sensibili la schimbările in

sănătatea lor decât copiii mai mari (Wallander și colab . 2001). Efectele semnificative datorate tartrului au fost mai puțin frecvente. Împreună cu dovezile cum că tartrul nu a fost invariabil asociat cu evoluarea gingivitei la boala parodontala (Kornman2008), detartrajul inclus în serviciile naționale de sănătate orală pentru copii și adolescenți poate fi pus la îndoială .

Constatarea menționată mai sus, si anume ca gingivita a afectat mai mult calitatea vieții decât tartrul corespunde cu constatarile noastre în ceea ce privește efectul lor asupra a opt activitati de zi cu zi. Activitatea cel mai frecvent afectata a fost "Curățarea dinților ", sugerând faptul ca tinerii erau ingrijorati de sangerarea la periaj. Prin urmare, informații cu privire la îmbunătățirea tehnicii de periaj ar trebui să fie subliniat în educația pentru sănătate orală pentru copii, în special în rândul celor cu gingivita care pot evita periajul din cauza sangerarii gingivale. Mai mult decât atât, acest studiu a constatat ca diferențele de efecte nu au fost semnificative între sexe și între tartru și/sau gingivita în sextantele posterioare și anterioare. Se sugerează astfel că boala parodontala general a fost legata mai mult de îngrijorarea despre durerea dentară și sănătatea fizica decât aspectele sociale (Ng &Leung 2006, Cunha - Cruz și colab . 2007, Barretto și colab. 2009). Aceasta ar putea fi o altă explicație a efectului mic pe care il are tartul sau gingivita la ambele grupuri de varsta, desi s-ar putea astepta un impact mai mare al acestora, mai ales la cei de 15 ani, datorita mediului social. În plus față de efectul tartrului și/sau gingivitei cu privire la aspectele fizice ale calității vieții, efectul a afectat aspecte psihologice, cum ar fi "stabilitatea emoțională" (Ng & Leung 2006). Acest studiu a evaluat asociațiile intre diferiti predictori și efecte specifice asupra vietii de zi cu zi, atribuite bolii parodontale într-un mod ierarhic. Bazandu-ne pe un model statistic, efectul regiunii asupra efectelor specifice a fost partial mediat prin obiceiurile de santate orala. Mai mult decât atât, acest studiu a demonstrate că periajul nu a avut nicio asociere independenta cu efectele, ceea ce este in concordanta cu informatiile anterioare (Mbawalla et al. 2010). În schimb, asocierea dintre periaj și efectele specifice a fost de fapt, mediata de boala. O limitare a acestui studiu a fost lipsa de date socio-economice.

În concluzie, acest studiu a constatat că efectele resimtite la nivel oral au fost legate mai mult de gingivita decât de tartru. Cu excepția situatiilor unde exista tartru fără gingivita, gingivita a fost în general asociata cu toate nivelurile de afectare.tartru și / sau gingivita. Efectele tartrului și/sau gingivitei asupra OHRQoL la copiii thailandezi au fost în mare parte la niveluri scăzute. La un nivel moderat spre mare a efectelor, asociatiile semnificative au fost cu tartru și/sau gingivita generalizata afectând 3 sau mai multe sextante la copiii de 12 ani, și pentru gingivita extinsa la cei de 15 ani. Regiunea de provenienta a impactat efectele asupra sanatatii orale doar partial prin obiceiurile de sanatate orala si prevalenta bolii parodontale. Periajul nu a prezentat asocieri cu efectele orale, ci doar o asociere mediata de boala parodontala.